Când tragedia loveșteMostră

Trăiește fără teamă

Există un al doilea răspuns care este, de asemenea, foarte important: Trebuie să fim curajoși ca să înfruntăm orice tragedie cu calm - cu determinare și fără frică. Nu suntem un popor fricos. Nu renunțăm brusc doar pentru că ceva ne sperie. Acum, s-ar putea să existe între voi unii care sunt adânc înspăimântați sau copleșiți de frică. Dacă te afli într-o situație care în prezent te lasă să te lupți cu un spirit de frică, permite-mi ca să-ți împărtășesc un verset pe care Dumnezeu l-a folosit de-a lungul anilor pentru a mă ajuta să înfrunt perioadele când temerile raționale și iraționale mi-au amenințat încrederea și satisfacția: 

Căci eu sunt DOMNUL, Dumnezeul tău, Care te apuc de mâna dreaptă și-ți zic: „Nu te teme, Eu te voi ajuta!” (Isaia 41:13). 

Avem dreptul să fim un popor evlavios, fără teamă. Avem dreptul să fim îndrăzneți și încrezători din simplul motiv că Dumnezeu a promis că va interveni în favoarea ta. Oare înseamnă asta că nu vom aveam niciodată de suferit consecințe? Nu, nu înseamnă asta. Vom fi mereu lipsiți de greutăți și nenorociri? Desigur că nu. Înseamnă că tragedia nu se va atinge de viața noastră? Deloc. Înseamnă că atunci când noi, în mod individual sau colectiv, stăm suverani sub protecția lui Dumnezeu, putem fi siguri că El nu ne va dezamăgi. Indiferent de dezastrul cu care ne confruntăm sau de inamicul aflat la poarta noastră, cu Dumnezeul nostru, noi vom fi triumfători. 

Îți amintești comentariile mele anterioare despre David? El a refuzat să fie ademenit de frică deoarece era încrezător că Dumnezeu este cu el și că îl va scăpa de inamicii ce îl urmăreau. În Psalmul 46:1, David spune: „Dumnezeu este adăpostul și tăria noastră.” Acest păstoraș devenit rege a învățat cum să experimenteze prezența Dumnezeului atotputernic în mijlocul adversității și a tragediei. Indiferent de circumstanțe, concluzia lui David a fost garanția încrezătoare că Dumnezeu a fost prezent în viața lui.

Psalmul 57 al lui David mi-a fost de ajutor de-a lungul anilor: 

Arată-Ți bunăvoința față de mine, Dumnezeule, arată-Ți bunăvoința față de mine, căci în Tine se adăpostește sufletul meu. La umbra aripilor Tale mă adăpostesc până când va trece necazul (v. 1).

Probabil că unii din voi cred asta pentru că sunt pastor, că am avut o viață lipsită de greutăți și tragedii. Asta nu ar putea fi departe de adevăr! De multe ori, în mijlocul unor circumstanțe extrem de dificile, m-am aflat atras de aceste versete în timp ce căutam mângâiere și asigurare de la Dumnezeu. Și iată că aici m-am ancorat de promisiunea Lui: când inimile noastre sunt atât de goale și suferința noastră este atât de intensă, când durerile sunt atât de adânci și când tristețea este copleșitoare, trebuie să venim la Tatăl, la umbra aripilor Sale și să găsim refugiu „până când va trece necazul.”

Am găsit adevărat în viața mea că orice tragedie dezastruoasă cu care m-am confruntat sau durere pe care am simțit-o a eventual a trecut pe lângă mine. Prietene, indiferent de cât de profund ești rănit, cât de gravă este durerea ta, cât de lipsit de speranță te simți, când vii la Tatăl tău ceresc pentru ajutor, compasiune și iubire, El va fiacolo pentru tine. El te va întări în frica ta și te va purta pe brațe până când vei fi îndeajuns de puternic ca să stai pe cont propriu.