Un sfat neobișnuitMostră

Nu te teme de sentimente

Sentimentele - sau mai exact, acel val de emoții care te lovește din plin ca un camion și lasă în urmă nesiguranță și întrebări - pot fi brutale. Este natural să vrei să fugi din calea lor. 

Poate că l-ai văzut pe fostul/fosta iubită cu noul partener. Poate tocmai te-ai uitat la This is Us. Poate ai primit vești nu tocmai bune, ai fost refuzat, sau te simți singur.

Într-un fel sau altul, ești sentimental. 

Încercăm adesea să evităm emoțiile. Desigur, avem #singurpentrutotdeuna unde putem fi uniți, ne putem spune regretele, și să ne simțim mai puțin singuri. Dar, să fim realiști. Evităm să simțim. 

Dar Isus - om și Dumnezeu - a trăit viața în cel mai corect mod, astfel El e cel mai bun exemplu pentru a ne învăța să trăim. 

Vrei să ști ce sfat ți-ar da Isus? Să nu fugi de sentimente; folosește sentimentele ca să te apropii de Dumnezeu.

Isus a profețit că va muri și va învia. Poți să citești despre asta în Matei 16 și Marcu 8. Dar înainte ca El să fie la cruce, unde îl găsim? În Grădina Ghetsimani. 

Luca îl descrie pe Isus ca fiind „într-o agonie sufletească” deoarece sudoarea i s-a schimbat în sânge (Luca 22:44). De obicei transpiri atunci când devii nervos sau ești speriat. Iată că Isus nu fuge de ceea ce simte. Se pune pe genunchi și se roagă, aducând tot ce simte Tatălui. El strigă „Tată” atunci când îi cere lui Dumnezeu să înlăture această suferință (Luca 22:42). 

Cel mai bun lucru cu privire la aceste sentimente nu atât de bune este că ele ne determină să ne apropiem de Dumnezeu. 

La finalul rugăciunii, Isus spune: „Să se facă nu voia mea, ci voia Ta”. Pe măsură ce ne încredințăm problemele și sentimentele la picioarele Lui, primim putere să trecem prin durere, în timp ce Dumnezeu va lucra. 

Iată un alt exemplu: Isus a știut care urma să fie finalul și în altă situație - atunci când l-a înviat pe Lazăr din morți.

Când a auzit prima dată că Lazăr e bolnav, Isus a răspuns că acesta nu va muri, toată acea situație avea să fie spre gloria lui Dumnezeu (Ioan 11:4). Mai târziu, când apostolii împreună cu Isus mergeau spre Iudeea, acesta a spus tuturor că Lazăr o să se ridice (să trăiască) din nou (Ioan 11:21-23). 

Dar când îl duc pe Isus la mormânt, unde era Lazăr, Isus începe să plângă. El acceptă valul de sentimente. El știe că totul este pentru gloria lui Dumnezeu și că o să îl vadă pe Lazăr în câteva minute, chiar și așa, plânge pentru câteva clipe. Mai apoi, la fel ca în Ghetsimani, Isus strigă „Tată” și începe să se roage. 

În această rugăciune, Isus ne aduce aminte un adevăr puternic cu privire la Dumnezeu: El ne aude întotdeauna (Ioan 11:41-42). De aceea venim la El atunci când sentimente puternice ne străbat sufletul. El ascultă. 

După ce îți reverși sentimentele la picioarele lui Dumnezeu, te vei simți liber. Când alegi să lași totul în voia Lui, El va putea să fie Dumnezeu în viața ta. El poate să preia controlul asupra situației și să te învăluie cu dragoste, pace, bucurie și har. Deci, nu evita să simți; asta te va conduce spre adâncurile credinței, atunci când cauți apropierea de Tatăl.  

Iată aici un mic rezumat a ceea ce ai citit: 

1. Roagă-te și strigă spre Tatăl. 
2. Deschide-ți inima spre El. 
3. Privește cum Dumnezeu lucrează. 

Gândește-te: Ai avut momente în care ți-ai ignorat sentimentele? Este ceva anume despre care ai vrea să vorbești sau să te rogi? 

Roagă-te: Isus, Tu ești Dumnezeu dar și om, totuși nu ai păcătuit niciodată. Tu ești modelul spre care privesc, și vreau să fiu mai mult ca Tine, vreau să îmi accept sentimentele. Dacă voi încerca să fug, vreau ca drumul să mă conducă mai aproape de tine și de Tatăl. Așadar, iată-mă. Îți predau tot ce am. _______ m-a deranjat, și simt că ________. Te rog să mă ghidezi și să îmi dai putere. Voia Ta se va împlini, Doamne. Amin.