Găsind odihnă în ritmurile viețiiMostră

Exersând ritmurile

Cuvântul „ritm” este de obicei un termen muzical, dar poate fi de asemenea definit ca o secvență recurentă și regulară a unor evenimente, acțiuni sau procese. Prin aceste evenimente, acțiuni sau procese sperăm și ne pregătim să ne împărtășim cu Dumnezeu. Am văzut de asemenea cuvântul definit precum „o mișcare marcată de succesiunea regulară a unor elemente puternice și slabe, sau a unor condiții opuse sau diferite." Doar aici găsesc o conexiune asemănătoare situației mele. În slăbiciunea cărnii mele și a dorințelor mele egoiste, sunt nevoită să mă supun puterii și frumuseții lui Dumnezeu din viața mea. 

Există diferite tipuri de temperamente spirituale, și este important ca noi să încercăm să determinăm modurile prin care ne conectăm cel mai bine cu Dumnezeu. Richard Foster a scris cândva: „De unii singuri, discipolii spirituali nu pot face nimic; ei pot să ne ducă doar la locul unde se poate face ceva.” [1] Este speranța noastră, că în timp ce ne aplecăm în ritmurile ce sunt căile către o conexiune cu Hristos, să trăim experiența comuniunii și intimității cu El. Făcând astfel, aceasta alimentează și susține abilitatea noastră de a trăi diferit de tot ce am descoperit până acum. În Galateni 5:17 este scris: „Căci firea pământească poftește împotriva Duhului, și Duhul, împotriva firii pământești; sunt lucruri potrivnice unele altora, așa că nu puteţi face tot ce voiţi.” 

Ca și urmași ai lui Isus, ce au descoperit odihna sufletului, suntem în continuare ispitiți să permitem cărnii ca să determine deciziile și procesele noastre în viață. Din această cauză, suntem nevoiți să stabilim practici sau ritmuri, care să ne îndrepte spre sursa puterii de a merge mai departe, print-un mod care îl onorează pe Dumnezeu. Ne este spus mai departe în Galateni 5:18 că dacă suntem „călăuziţi de Duhul", vom păși spre ceea ce Domnul dorește pentru noi.

Ritmurile ne ajută să ne poziționăm astfel încât să fim pregătiți în a primi de la Domnul. Exersând aceste discipline, ne ajută să luptăm cu prea multa apreciere de sine și ne ridică conștientizarea nevoii de un salvator.

[1] Richard Foster, Celebration of Discipline: The Path to Spiritual Growth (New York: Harper) 1998.