121 AdventMostră

Îndoiala: un obstacol în calea speranței

Dacă credința ca întreg, care cuprinde speranța, este „asigurarea lucrurilor la care ai sperat și convingerea lucrurilor nevăzute (Evrei 11:1),” este oportun ca ea să fie contracarată în viețile și inimile noastre de îndoială, care este definită ca un sentiment de incertitudine sau lipsă de convingere.

Pavel îi atribuie lui Avraam credința și descrie legătura dintre acea credință și speranță spunând: „Cu speranță a crezut, în pofida lipsei speranței”. (Romani 4:18) El a crezut în lipsa speranței dintr-o perspectivă umană și a crezut cu speranță odihnindu-se în caracterul lui Dumnezeu. De fapt, împrejurările lui Avraam păreau omenește imposibile. Promisiunea unui moștenitor era fără speranță în fața bătrâneții și a sterilității. Dar când speranța se bazează pe Dumnezeu, care poate face, de fapt, și imposibilul (Matei 19:26), tărâmul posibilității nu are limite. Speranța noastră abundă în capacitatea Sa, în bunătatea Sa și în credincioșia Sa față de noi, copiii Săi. Avem „siguranța deplină a speranței.”

De prea multe ori ne este frică să sperăm pentru anumite lucruri pentru că ne îndoim că sunt posibile sau ne îndoim de voința pe care se odihnesc. Poate că am fost dezamăgiți, avem răni trecute și dezamăgiri grave care ne întunecă capacitatea de a avea speranță. Experiența noastră trecută sau circumstanțele prezente creează îndoieli și neîncredere în binele viitor. Tocmai în aceste momente trebuie să ne mutăm atenția de la temporar la etern și la adevărul Evangheliei. Trebuie să ne folosim de adevărul din cuvântul lui Dumnezeu, adevăr care afirmă caracterul Său neschimbat și marea Sa iubire față de noi, manifestată în Cristos. Puterea Evangheliei spulberă îndoiala.

Familii cu copii mici

COPII, uneori îndoiala ne poate sta în cale și poate încerca să ne fure speranța încercând să ne facă nesiguri de ceea ce sperăm în Cristos. Când te concentrezi asupra caracterului lui Dumnezeu și asupra a ceea ce știi că este adevărat despre El, îți poate crește credința și siguranța speranței. Gândiți-vă cine este Dumnezeu în viața voastră. Ce a făcut El pentru voi și familia voastră? Rugați-vă părinții să vă ajute să faceți o listă cu toate căile prin care Dumnezeu a fost credincios familiei voastre. Când începeți să vă îndoiți, gândiți-vă la lucrurile pe care Dumnezeu le-a făcut pentru a vă oferi siguranța speranței.

Citiți Luca 1:46-56. COPII, când Maria a aflat că va avea un copil, a cântat un cântec. Părea ea plină de speranță în acest cântec? Enumeră câteva lucruri pe care Maria le spune despre Domnul. Care dintre calitățile lui Dumnezeu din aceste versete vă dau speranță?

Citiți Luca 1:57-1:80. COPII, când Elisabeta și Zaharia au avut copilul lor, cum l-au numit? (Ioan) De ce au fost surprinși oamenii? (în acele timpuri se obișnuia ca un fiu sa primească numele după cineva din familie, de obicei după tată. Cu toate acestea, nu era nimeni în familia lor cu numele Ioan.) Cum le-a spus Zaharia ce nume să dea copilul? (el l-a scris pe o tabletă) Vă amintiți de ce nu a putut vorbi? ( el s-a îndoit de înger când i-a spus că vor avea un copil) Odată ce a putut să vorbească, ce a început să facă? (L-a lăudat pe Dumnezeu) Cum au răspuns toți cei din jurul lui? (erau uimiți și știau că mâna Domnului era peste copil) În cântecul lui Zaharia, ce spera el ca Domnul să facă? Ce speranțe avea el pentru fiul său, Ioan? (că va fi un profet care pregătește calea pentru Isus, împărtășind vestea mântuirii) Au devenit realitate lucrurile la care spera Zaharia? (da, a devenit puternic în spirit)

Cum te poți asigura că speranța ta nu dispare?