Agitație sfântă: Îmbrățișarea unei vieți de muncă grea și odihnăMostră

Dacă ai văzut filmul, Compania monstrilor., știi la ce mă refer când spun că, drumul meu prin viață seamănă cu momentul culminant al acestuia. Personajele Mike, Sulley și Boo se prind de banda rulantă plină cu mii de uși. Dar nu pot deschide orice ușă. Intrând prin ușa greșită i-ar putea duce într-un viscol sau în căldura unui deșert. Deschizând-o pe cea potrivită i-ar putea duce acasă. Așa că se țin cu toată puterea, luptând cu inamicul care caută să-i distragă și să-i distrugă, până când pot ajunge la ușa care ei știu că înseamnă siguranță și securitate.

Internetul ne oferă capacitatea de a vedea ușile pe care Dumnezeu le deschide oamenilor din întreaga lume și pierdem din vedere o singură ușă pe care Dumnezeu vrea să o pășim în credință. Nu orice ușă este destinată nouă. Nu orice ușă ne conduce spre casă.

Am petrecut mai mult de zece ani într-un mod de supraviețuire la limită - după ce am absolvit, am găsit un loc de muncă, m-am căsătorit, am funcționat în conformitate cu versiunea definiției mondiale de stres și agitație, am fost concediată, m-am luptat pentru a găsi următorul pas, mi-am început propria afacere, am spus „da” unui post solicitant într-o misiune minunată și solitară, mi-am dat demisia și m-am agitat din nou pentru a începe o afacere independentă ca să-mi pot sprijini familia.

Am petrecut atât de mult timp străduindu-mă să nu fiu lovită de ușile închise, încât am pierdut capacitatea de a vedea ușile deschise pe care Dumnezeu le punea în calea mea.

În timp ce am început să învăț cum să nu mă agăț de multitudinea de opțiuni și m-am retras din luptă, Dumnezeu mi-a dat o idee care a schimbat totul. Am căutat ușile care ar fi bune pentru mine, pentru utilizarea cea mai amplă a abilităților mele, ușile impresionante care ar duce la „cel mai mare și mai bun”. 

În acele vremuri de eforturi egoiste, poate am lucrat doar pentru mine, dar Dumnezeu a fost credincios și a continuat să lucreze în mine. Lecțiile pe care le învățăm, abilitățile pe care le dobândim, oamenii pe care îi întâlnim și progresul pe care îl experimentăm pot fi binecuvântări. Dumnezeu ne-a dat voință liberă să alegem ușile prin care vrem să trecem fără să ne îngrijorăm că, de cealaltă parte, vom păși în afara voinței Lui. Este posibil să nu ne regăsim în profesia perfectă sau să facem o muncă ce pare că nu se aliniază chemării noastre, dar îl vom întâlni pe Dumnezeu acolo.