Îndură alături de Iov: 7 zile de speranțăMostră

Două noi personaje apar acum în poveste: Dumnezeu și Satan. Dumnezeu Își cheamă toți slujitorii, îngerii, iar printre ei este unul care probabil că nu face parte dintre ei.

Dumnezeu îi cere socoteală lui Satan despre activitățile lui recente. Ca și cum nu ar răspunde, Satan spune că a venit de la cutreierarea pământului. Ceea ce urmează este întrebarea care stârnește conflictul întregii cărți: Dumnezeu îl întreabă pe Satan dacă știe despre Iov.

De ce ar face Dumnezeu așa ceva? De ce ar întinde El o capcană pentru slujitorul Său credincios pentru a avea parte de durere și nenorocire? 

Satan profită de oportunitatea de a testa unul dintre slujitorii lui Dumnezeu. El spune că bunătatea lui Dumnezeu față de Iov este cea care îl menține credincios. Fără binecuvântările continue ale lui Dumnezeu, Iov ar fi o persoană complet diferită. Satan îi cere lui Dumnezeu să verifice singur, trimițând necazuri în calea lui Iov.

Dumnezeu este de acord, iar Satan pleacă spre a-l ataca pe Iov.

Restul cărții se va confrunta cu întrebarea lăsată deschisă de către acest pasaj. De ce îngăduie Dumnezeu suferința? O cauzează el? Care este rolul răului în această lume? Merităm noi toată durerea care vine în viețile noastre?

Momentan, concentrează-te asupra modului în care decurge interacțiunea dintre Dumnezeu și Satan. Satan a cerut permisiunea înainte să se apropie de Iov. Și chiar dacă a primit acea permisiune, Dumnezeu a pus limite lucrurilor pe care el le putea face („numai asupra lui să nu-ți întinzi mâna”). 

Nu există bine versus rău, pentru că nu există o forță în acest univers care să fie atât de puternică precum Dumnezeul nostru. Există Dumnezeu și tot ce este sub El. Fiecare bucată a creației trebuie să răspundă înaintea Lui, chiar și Satan.

Acest adevăr mă mângâie și mă frustrează în același timp. Mă mângâie pentru că știu că nimic nu a venit în viața mea fără ca Dumnezeu să știe și să îngăduie. El este păzitorul nostru, protectorul nostru constant. Dar este și frustrant pentru că adesea nu vedem scopul durerii noastre. 

Iov nu știa că această conversație avusese loc. El doar își trăia viața la fel ca întotdeauna când toată lumea lui s-a răsturnat brusc. Experiența noastră cu durerea se aseamănă cu a lui, de obicei. 

Această perspectivă este un adevăr puternic. Înainte ca durerea și certurile și, în cele din urmă, ajutorul să apară în povestea lui Iov, putem vedea o mică parte din supremația lui Dumnezeu. Chiar și în momentele noastre cele mai întunecate, putem avea speranță pentru că El știe ce se întâmplă.

Concluzie: Nimic nu vine în viața noastră fără permisiunea lui Dumnezeu.

Rugăciune: Tată, Îți mulțumesc pentru că ești Protectorul meu atotputernic. Ajută-mă să știu că pot avea pace pentru că Tu mă vezi și Ție Îți pasă.