Cântarea Cântărilor 2:14-17
Cântarea Cântărilor 2:14-17 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Porumbița mea, ce stai în crăpăturile stâncii, în ascunzătorile treptelor, lasă-mă să îți văd înfățișarea, lasă-mă să îți aud vocea; căci vocea ta este dulce și înfățișarea ta este frumoasă. Prindeți-ne vulpile, vulpile mici, care strică viile, căci viile noastre sunt în floare. Preaiubitul meu este al meu și eu sunt a lui; el paște printre crini. Până când ziua se revarsă și umbrele fug, întoarce-te preaiubitul meu și fii ca o căprioară sau un căprior tânăr peste munții Beterului.
Cântarea Cântărilor 2:14-17 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Porumbița mea, din crăpăturile stâncii, din locurile ascunse ale înălțimilor! Arată-mi fața ta și lasă-mă să îți aud vocea; pentru că ea este dulce, iar fața ta este încântătoare!” „Prindeți-ne vulpile – acele mici vulpi care distrug viile noastre tocmai când acestea sunt înflorite! Iubitul meu este al meu și eu sunt a lui! El își paște turma printre crini. Întoarce-te, iubitul meu! Dar să vii până când va începe să se distingă lumina zilei, înainte să zboare umbrele; și fii ca o căprioară sau ca un pui de cerb (sărind) peste munții stâncoși!”
Cântarea Cântărilor 2:14-17 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022 (EDCR)
Porumbița mea din crăpăturile stâncilor, din ascunzișurile râpelor, arată‑mi chipul tău, fă‑mă să‑ți aud glasul! Căci glasul tău este dulce, și chipul tău este plăcut. Prindeți‑ne vulpile, vulpile cele mici care strică viile, viile noastre înflorite! Iubitul meu este al meu, iar eu a lui; el își paște turma între crini. Până se răcorește ziua și până fug umbrele, întoarce‑te la mine, iubitule, ca o gazelă, ca puiul de cerb peste munți prăpăstioși!
Cântarea Cântărilor 2:14-17 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
Porumbiță din crăpăturile stâncii, ascunsă în scobiturile prăpăstiilor, arată-mi fața ta și fă-mă să-ți aud glasul, căci glasul tău este dulce, și fața ta – plăcută!” – Prindeți-ne vulpile, vulpile cele mici, care strică viile, căci viile noastre sunt în floare! – Preaiubitul meu este al meu, și eu sunt a lui; el își paște turma între crini. Până la răcoarea zilei și până la lungirea umbrelor, întoarce-te, iubitule, sari ca o căprioară sau ca puiul de cerb peste munții ce ne despart!
Cântarea Cântărilor 2:14-17 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
Tu, porumbiță dintre stânci, Din scobiturile adânci Ale prăpăstiilor, mult – Glasul – voiesc să ți-l ascult. Vino degrabă – nu mai sta – Să pot privi la fața ta. Căci glasul tău – o știi prea bine – Cât e de dulce, pentru mine. Să-ți văd obrajii vreau, căci ei Plăcuți sunt, pentru ochii mei. Să prindeți vulpi – chiar și pe cele Care sunt mici – pentru că ele Ne strică viile în floare, Din văile scăldate-n soare.” „Iată că prea iubitul meu Al meu este și-a lui sunt eu. El, turmele, și le-a lăsat Doar printre crini, la pășunat. Până când se mai răcorește, Până când umbra se lungește, Întoarce-te! Aici sunt eu Și te aștept, iubitul meu. Sari peste câmpuri, bunăoară, La fel ca și o căprioară. Ca și un pui de cerb apoi, Saltă și vino înapoi. Treci peste munții care cresc În zare și ne despărțesc.”
Cântarea Cântărilor 2:14-17 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
Porumbița mea din crăpăturile stâncii, fă-mă să văd înfățișarea ta din ascunzișurile potecilor, fă-mă să aud glasul tău! Căci glasul tău este dulce și înfățișarea ta, plăcută. Prindeți pentru noi vulpile, vulpile cele mici care distrug viile, căci viile noastre sunt în floare! Iubitul meu este al meu, iar eu sunt a lui; el paște [turma sa] printre crini. Până să sufle [vântul] zilei și să se ducă umbrele, întoarce-te, iubitul meu, tu, care te asemeni cu o gazelă sau cu un pui de cerb, care sunt pe munții din Béter!
Cântarea Cântărilor 2:14-17 Noua Traducere Românească (NTR)
Porumbița mea, din crăpăturile stâncii, din locurile ascunse ale înălțimilor, arată-mi fața ta și lasă-mă să-ți aud glasul, căci glasul tău este dulce, iar fața ta este încântătoare. Prindeți-ne vulpile, micuțele vulpi care distrug viile, viile noastre, care sunt în floare. Iubitul meu este al meu, iar eu sunt a lui. El își paște turma printre crini. Când se va lumina de ziuă, iar umbrele vor zbura, întoarce-te, iubitul meu, și fii ca o gazelă, sau ca un pui de cerb peste munții prăpăstioși.
Cântarea Cântărilor 2:14-17 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Porumbiță din crăpăturile stâncii, ascunsă în scobiturile prăpăstiilor, arată-mi fața ta și fă-mă să-ți aud glasul! Căci glasul tău este dulce și fața ta, plăcută.” – Prindeți-ne vulpile, vulpile cele mici, care strică viile, căci viile noastre sunt în floare! – Preaiubitul meu este al meu, și eu sunt a lui; el își paște turma între crini. Până la răcoarea zilei și până la lungirea umbrelor, întoarce-te!… Iubitule, sari ca o căprioară sau ca puiul de cerb peste munții ce ne despart!