YouVersion
Pictograma căutare

Romani 7:1-8

Romani 7:1-8 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)

Fraților, vă vorbesc acum ca unora care cunosc legea (mozaică). Știți că ea „guvernează” omul atât timp cât trăiește el. O femeie căsătorită este „legată” de soțul ei atât timp cât acesta trăiește. Dar dacă el moare, este „dezlegată” de legea care reglementa relația cu fostul ei soț. Această lege prevede că dacă s-ar fi dus să fie soția altui bărbat în timp ce primul încă trăia, s-ar fi numit adulteră. Dar dacă îi moare soțul, legea referitoare la căsătorie își încetează aplicabilitatea pentru vechea ei relație cu acela; și astfel, nu o va numi adulteră dacă se va căsători cu un alt bărbat. Frații mei, în ce privește relația voastră cu legea (mozaică), prin (identificarea cu) corpul lui Cristos, ați murit și voi în mod asemănător, ca să fiți ai Celui care a înviat dintre cei morți. Iar acest lucru s-a întâmplat ca să producem rezultate pentru (cauza lui) Dumnezeu. În timp ce trăiam guvernați de legile naturii noastre umane păcătoase, dorințele păcătoase ale acesteia erau puse în evidență (prin interzicerea lor) de lege(a mozaică). Ele își produceau efectul în ființa noastră și aduceau rezultate care ne calificau pentru moarte. Dar acum suntem liberi față de lege(a mozaică), pentru că am murit față de aceea care ne ținea sclavi; și am făcut acest lucru ca să putem sluji nu în vechea formă cerută de legea (mozaică) scrisă, ci în noua realitate creată de Spirit. Ce concluzie am putea formula acum? Oare să afirmăm că legea (mozaică) este păcat? În mod categoric, nu! Totuși, eu nu aș fi conștientizat existența păcatului fără ajutorul legii (mozaice). De exemplu, dacă această lege nu mi-ar fi spus „Să nu ai dorințe păcătoase”, eu nu aș fi (re)cunoscut acele dorințe (ca ceva păcătos). Dar prin apariția poruncii, păcatul a conceput în mine tot felul de (asemenea) dorințe negative. De fapt, fără existența legii (mozaice), păcatul era „mort”

Romani 7:1-8 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)

„Nu știți voi, oare, fraților – Căci eu vorbesc, acum, celor Care știu Legea – cum că ea, În stăpânire-l va avea Pe om, atât doar, cât trăiește? Căci dacă se căsătorește, Femeia care-i măritată, De-al ei bărbat, este legată, Prin Lege, numai cât trăiește Bărbatul; ea se pomenește A fi de legea-i dezlegată, Când soțu-i moare. Astfel, iată, Că dacă se căsătorește – Atâta timp cât îi trăiește Soțul, cu care-i măritată – Cu-n alt bărbat, ea e chemată Preacurvă. Însă, dacă moare Primul bărbat, nu este oare, De către Lege, dezlegată? Ba da, și-n urmă, măritată Dacă va fi cu-n alt bărbat, Acest fapt nu-i considerat Precum că este drept curvie, Iar ea, preacurvă, n-o să fie. Tot astfel – frații mei – și voi, Prin trupul lui Hristos, apoi, Față de Lege, ați murit Și-atuncea voi ați devenit Ai altuia – ai Celui Sfânt, Cari înviat-a din mormânt – Ca astfel, pentru Dumnezeu, Roade s-aduceți, tot mereu. Pe vremea-n care noi trăiam Și când supuși firii eram, Aveam o patimă firească, Prin firea noastră pământească. Ea-i patima păcatelor, Care, de Lege – fraților – Mereu fusese ațâțată, Pentru că ea era aflată În ale noastre mădulare, Făcându-ne, pe fiecare, Să dăm un rod cari să ne poarte, Cu siguranță, către moarte. Dar iată – frații mei iubiți – Am fost – de Lege – izbăviți, Căci morți suntem – se înțelege – Acum, față de astă Lege, Care – așa cum ați văzut – Neîncetat, robi ne-a ținut. Dar izbăviți, noi ne găsim Și trebuiește ca să știm, De-acum, într-un duh nou, mereu, Să Îi slujim, lui Dumnezeu, Nu după slova dovedită Că a ajuns a fi-nvechită.” „Deci, ce vom zice? Nu cumva, Legea aceasta e ceva, Ce se vădește păcătos? Nu! Nicidecum! Căci, ne-ndoios, Întreg păcatul – se-nțelege – L-am cunoscut numai prin Lege. De pildă, iată, am văzut Precum că nu aș fi știut Ce-i pofta, până nu fusese Legea cari, tot mereu, spusese „Să nu poftești!”. Vedeți dar voi, Păcatul a găsit apoi, Prilejul cel mai potrivit, Și-n mine, pofte-a zămislit; Căci mort era – se înțelege – Păcatu-n lume, fără Lege.

Romani 7:1-8 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)

Nu știți, fraților – căci vorbesc unor oameni care cunosc Legea – că Legea are stăpânire asupra omului câtă vreme trăiește el? Căci femeia măritată este legată prin Lege de bărbatul ei câtă vreme trăiește el, dar, dacă-i moare bărbatul, este dezlegată de legea bărbatului ei. Dacă, deci, când îi trăiește bărbatul, ea se mărită după altul, se va chema preacurvă, dar, dacă-i moare bărbatul, este dezlegată de Lege, așa că nu mai este preacurvă dacă se mărită după altul. Tot astfel, frații mei, prin trupul lui Hristos, și voi ați murit în ce privește Legea, ca să fiți ai Altuia, adică ai Celui ce a înviat din morți, și aceasta, ca să aducem rod pentru Dumnezeu. Căci, când trăiam sub firea noastră pământească, patimile păcatelor, ațâțate de Lege, lucrau în mădularele noastre și ne făceau să aducem roade pentru moarte. Dar acum, am fost izbăviți de Lege și suntem morți față de Legea aceasta, care ne ținea robi, pentru ca să slujim lui Dumnezeu într-un duh nou, iar nu după vechea slovă. Deci ce vom zice? Legea este ceva păcătos? Nicidecum! Dimpotrivă, păcatul nu l-am cunoscut decât prin Lege. De pildă, n-aș fi cunoscut pofta, dacă Legea nu mi-ar fi spus: „Să nu poftești!” Apoi, păcatul a luat prilejul și a făcut să se nască în mine, prin poruncă, tot felul de pofte, căci, fără Lege, păcatul este mort.