YouVersion
Pictograma căutare

Romani 14:5-11

Romani 14:5-11 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)

Vă prezint acum un alt exemplu: unul crede că o zi este specială în raport cu altele, în timp ce altul consideră că toate au aceeași valoare. Fiecare trebuie să fie total convins în mintea lui (cu privire la aceste evaluări). Cel care are o apreciere specială față de o anumită zi, procedează așa gândind că astfel Îl onorează pe Stăpân. Cel care mănâncă și carne, face acest lucru tot din respect pentru Stăpân; pentru că și el Îi mulțumește lui Dumnezeu pentru ce mănâncă, așa cum procedează și acela care nu consumă carne. Și, de fapt, nimeni dintre noi nu trăiește pentru el și nici nu moare pentru el; ci dacă trăim, facem acest lucru pentru Stăpân. Și dacă murim, o facem tot pentru El. Astfel, indiferent că trăim sau că murim, noi suntem ai Stăpânului. Și de fapt, exact pentru acest scop a și murit Cristos: ca să poată fi Stăpân atât pentru cei morți, cât și pentru cei vii. Având în vedere acest lucru, de ce îți permiți să îl condamni sau să îl desconsideri pe fratele tău (care este mai slab în credință)? Trebuie să știți că în final, toți vom sta în fața tronului de judecată al lui Dumnezeu! Și se va întâmpla exact cum este scris în Scripturi: „Cât este de adevărat că Eu trăiesc – zice Iahve – atât de sigur este faptul că orice genunchi se va apleca în fața Mea și orice om va vorbi cu limba lui despre Dumnezeu!”

Romani 14:5-11 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)

O zi, anume e văzută – De unul – și-ntr-un fel, ținută. Dar altul – diferit de el – Ia, toate zilele, la fel. În mintea sa dar, fiecare S-aibă deplină-ncredințare. Acelui om cărui îi place, Ca între zile, de a face Deosebiri, să știți că el, Doar pentru Domnul face-astfel. Iar cu acel care, din fire, Nu face vreo deosebire A zilelor, este la fel: Nu face, pentru Domnul, el. Cine mănâncă, tot mereu, Mănâncă pentru Dumnezeu, Căci Îi aduce mulțumire. De-asemenea, vă dau de știre Precum că și acela care S-a abținut de la mâncare, Tot pentru Domnul n-a mâncat. Prin felu-n care-a procedat, Lui Dumnezeu, I-a mulțumit. Într-adevăr, e dovedit Că nimeni dintre voi – știu bine – Că nu trăiește pentru sine, Iar pentru sine, negreșit, Nimeni, nicicând, nu a murit. Căci, pentru Dumnezeu, trăim Și-asemeni, pentru El, murim. Chiar dacă-n viață suntem noi Sau chiar dacă murim apoi, Să spunem – siguri – noi putem, Cum că ai Domnului, suntem. Iată, Hristosul – negreșit – Pentru aceasta a murit Și-apoi, în urmă, a-nviat; Căci doar așa a căpătat Putere, peste-ntreaga fire, Ca să îi aibă-n stăpânire Pe toți cei vii, de pe pământ, Dar și pe cei care morți sânt. Dar pentru ce – te întreb eu – Îți judeci fratele, mereu? Sau pentru ce-l disprețuiești, Pe frate’ tău? Să te gândești Că toți avem a merge-odată, La scaunul de judecată, Al lui Hristos, precum s-a zis Și cum e, în Scriptură, scris: „Mă jur, acum, pe viața Mea, Că orice om va-ngenunchea ‘Nainte-Mi” – zice Dumnezeu – „Și toți Mă vor slăvi, mereu.”