Psalmul 18:1-32
Psalmul 18:1-32 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Te iubesc, Doamne; Tu ești energia mea! Iahve este stânca mea, fortăreața mea și salvatorul meu! Dumnezeul meu este stânca mea care mă protejează, scutul meu, cornul salvării mele și protecția mea! Eu Îl chem în ajutor pe Iahve care merită să fie lăudat; și (astfel) sunt scăpat de dușmanii mei. Mă înfășuraseră legăturile morții, mă atacaseră torenții distrugerii din toate părțile. Legăturile locuinței morților mă înconjuraseră; și mă prinseseră lațurile morții. Dar în situația mea dezastruoasă, L-am chemat pe Iahve; am strigat, cerând ajutorul Dumnezeului meu. El a ascultat din sfântul Său templu; și mesajul meu a ajuns acolo, până la urechile Sale. Atunci pământul s-a scuturat cu mare forță și s-au produs cutremure pe el. S-au mișcat (chiar și) temeliile munților – pentru că El Se mâniase. Țâșnea fum din nările Lui și din gura Lui ieșea un foc de cărbuni aprinși care consuma imediat tot ce atingea. A aplecat cerul și a coborât (spre pământ). Sub picioarele Lui erau nori negri. Călărea pe un heruvim; zbura, plutea pe aripile vântului. Se învelise cu întunericul; iar în jurul Lui erau ape întunecoase și nori denși care Îl acopereau. Din strălucirea pe care o reflecta printre norii Lui, ieșea grindină și veneau cărbuni aprinși. Iahve a tunat din cer; Cel Foarte Înalt a făcut ca vocea Lui să fie auzită, răspândind grindină și cărbuni aprinși! Și-a aruncat săgețile și i-a dispersat pe dușmani. A trimis fulgerele și i-a determinat să fugă. „Doamne, când Tu ai făcut un reproș, suflând cu nările Tale, s-au văzut albiile apelor și au fost vizibile temeliile lumii.” El S-a întins de la mare înălțime și m-a apucat. M-a scos din marile ape, m-a scăpat de dușmanul meu care avea o forță superioară mie și m-a salvat de ceilalți dușmani ai mei care îmi erau superiori în dotarea lor. Ei m-au înfruntat în ziua când aveam mari dificultăți; dar Iahve m-a susținut. El m-a adus într-un loc fără tensiuni și m-a salvat – pentru că mă agreează. Iahve m-a recompensat conform dreptății mele. El a acționat pentru mine așa cum cereau mâinile mele curate – pentru că am trăit exact cum pretinde Iahve și nu m-am făcut vinovat față de Dumnezeul meu. Toate deciziile Lui sunt înaintea mea; și nu am ignorat ce a stabilit El (pentru mine). Am fost integru înaintea Lui și m-am ferit de nedreptate. Iahve m-a recompensat așa cum cerea dreptatea mea – conform mâinilor mele curate care erau înaintea ochilor Săi. „Cu cel credincios, Tu Te comporți mereu la fel; și ești corect cu cel care trăiește corect. Cu cel integru, Tu Te comporți cu integritate; dar recompensezi pe cel înșelător conform înșelăciunii lui. Tu salvezi poporul care nu este arogant; dar umilești pe cel care are priviri sfidătoare. Doamne, Tu îmi aprinzi sursa de lumină! Dumnezeul meu luminează în întunericul din jurul meu! Cu Tine merg rapid și în mare forță împotriva invadatorilor! Cu Dumnezeul meu sar peste zidul consolidat! Când privesc la Dumnezeu, văd că metoda Lui este perfectă! Cuvintele lui Iahve sunt testate. El este un scut pentru toți cei care Îl au ca adăpost. Cine mai este Dumnezeu ca Iahve? Cine este Stâncă în afară de Dumnezeul nostru? Dumnezeu este Cel care m-a echipat cu forță și mi-a trasat un drum perfect.
Psalmul 18:1-32 Noua Traducere Românească (NTR)
Te iubesc, DOAMNE, Puterea mea! DOMNUL este stânca mea, fortăreața mea și eliberatorul meu! Dumnezeul meu este stânca mea, în Care mă adăpostesc, scutul meu, puterea care mă eliberează, locul meu de scăpare! L-am chemat pe DOMNUL, Cel demn de laudă, și am fost eliberat din mâinile dușmanilor mei. Mă înfășuraseră legăturile morții și mă copleșiseră șuvoaiele distrugerii. Legăturile Locuinței Morților mă înconjuraseră, mă prinseseră lațurile morții. Dar în necazul meu L-am chemat pe DOMNUL, am strigat după ajutor către Dumnezeul meu. El mi-a ascultat glasul, din Templul Său, și strigătul meu după ajutor a ajuns înaintea Lui, la urechile Sale. Atunci s-a zguduit și s-a cutremurat pământul, iar temeliile munților s-au zdruncinat, s-au clătinat, pentru că El Se mâniase. Se înălța fum din nările Lui, iar din gura Lui ieșea un foc mistuitor; cărbuni aprinși ieșeau din ea. A aplecat cerurile și a coborât; sub picioarele Lui era negură. Călărea pe un heruvim și zbura, plutea pe aripile vântului. Făcuse din întuneric învelitoarea Lui; împrejurul Lui, apele întunecoase și norii negri erau adăpostul Lui. Din strălucirea care se oglindea înaintea Lui, prin norii Lui, ieșeau grindină și cărbuni aprinși. DOMNUL a tunat din ceruri, Cel Preaînalt Și-a făcut auzit glasul, răspândind grindină și cărbuni aprinși. Și-a aruncat săgețile și i-a împrăștiat pe dușmani; a trimis fulgerele și i-a pus pe fugă. La mustrarea Ta, DOAMNE, la suflarea nărilor Tale, s-au văzut albiile apelor și s-au descoperit temeliile lumii. El S-a întins din înălțime și m-a prins, m-a scos din apele cele mari, m-a scăpat de dușmanul meu cel puternic și de vrăjmașii mei, căci erau mai tari decât mine. Ei m-au înfruntat în ziua necazului meu, dar DOMNUL mi-a fost sprijin. El m-a eliberat; m-a salvat pentru că Își găsește plăcerea în mine. DOMNUL mi-a răsplătit potrivit cu dreptatea mea, mi-a făcut după curăția mâinilor mele, fiindcă am păzit căile DOMNULUI și nu m-am făcut vinovat față de Dumnezeul meu. Căci toate judecățile Lui sunt înaintea mea și n-am îndepărtat hotărârile Lui de la mine. Am fost integru înaintea Lui și m-am păzit de nelegiuirea mea. DOMNUL mi-a răsplătit după dreptatea mea, după curăția mâinilor mele înaintea ochilor Săi. Cu cel credincios Tu Te arăți credincios; cu omul integru Tu Te dovedești a fi integru. Cu cel curat Tu Te arăți curat, dar cu cel pervertit Te porți după viclenia lui. Tu salvezi poporul smerit, dar cobori pe cel cu ochii trufași. Tu îmi aprinzi candela, DOAMNE! Dumnezeul meu îmi luminează întunericul. Cu Tine mă năpustesc asupra năvălitorilor și cu Dumnezeul meu sar peste zid. Cât despre Dumnezeu, calea Lui este desăvârșită. Cuvântul DOMNULUI este dovedit curat. El este un scut pentru toți cei ce se adăpostesc în El. Cine este Dumnezeu în afară de DOMNUL? Cine este Stâncă în afară de Dumnezeul nostru? Dumnezeu este Cel Ce îmi dă putere și mi-a făcut desăvârșită calea.
Psalmul 18:1-32 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Te voi iubi, DOAMNE, tăria mea. DOMNUL este stânca mea și fortăreața mea și eliberatorul meu; Dumnezeul meu, tăria mea, în care mă voi încrede; pavăza mea și cornul salvării mele și turnul meu înalt. Voi chema pe DOMNUL, care este demn de laudă, astfel voi fi salvat din mâna dușmanilor mei. Întristările morții m-au încercuit și potopurile de oameni neevlavioși m-au înspăimântat. Întristările iadului m-au încercuit, capcanele morții m-au întâmpinat. În strâmtorarea mea l-am chemat pe DOMNUL și am strigat către Dumnezeul meu; el mi-a auzit vocea din templul său și strigătul meu a ajuns înaintea lui, în urechile lui. Atunci pământul s-a zguduit și s-a cutremurat, temeliile munților de asemenea s-au mișcat și s-au zguduit, pentru că s-a înfuriat. Un fum s-a înălțat din nările lui și foc mistuia din gura lui, cărbuni s-au aprins prin el. El de asemenea a aplecat cerurile și a coborât, și întuneric era sub picioarele lui. Și călărea pe un heruvim și zbura; da, el zbura pe aripile vântului. A făcut întunericul locul lui tainic, cortul lui de jur împrejurul lui erau ape întunecoase și nori groși ai cerurilor. La strălucirea dinaintea sa, norii lui groși au trecut; grindină și cărbuni de foc. DOMNUL de asemenea a tunat în ceruri și cel Preaînalt a dat drumul vocii sale; grindină și cărbuni de foc. Da, și-a trimis săgețile și i-a împrăștiat; și a aruncat fulgere și i-a învins. Atunci s-au văzut albiile apelor și temeliile lumii s-au dezgolit la mustrarea ta, DOAMNE, la pufnirea suflării nărilor tale. El a trimis din înalt, m-a luat, m-a scos din multe ape. M-a eliberat de dușmanul meu puternic și de cei ce m-au urât, fiindcă erau prea puternici pentru mine. M-au întâmpinat în ziua nenorocirii mele, dar DOMNUL a fost sprijinul meu. M-a dus de asemenea într-un loc larg; m-a eliberat, pentru că a găsit plăcere în mine. DOMNUL m-a răsplătit conform dreptății mele, mi-a întors conform curăției mâinilor mele. Pentru că am ținut căile DOMNULUI și nu m-am abătut cu stricăciune de la Dumnezeul meu. Pentru că toate judecățile lui au fost înaintea mea și statutele lui, nu le-am pus deoparte de la mine. Am fost de asemenea integru înaintea lui și m-am păzit de nelegiuirea mea. De aceea DOMNUL mi-a întors conform dreptății mele, conform curăției mâinilor mele înaintea ochilor săi. Cu cel milos te vei arăta milos, cu un om integru te vei arăta integru. Cu cel pur te vei arăta pur și cu cel pervers te vei arăta pervers. Fiindcă vei salva poporul chinuit, dar vei înjosi priviri trufașe. Fiindcă vei aprinde candela mea, DOMNUL Dumnezeul meu îmi va lumina întunericul. Căci cu tine am alergat asupra unei cete și cu Dumnezeul meu am sărit peste zid. Cât despre Dumnezeu, calea lui este desăvârșită, cuvântul DOMNULUI este încercat; el este o pavăză pentru toți cei ce se încred în el. Căci cine este Dumnezeu în afară de DOMNUL? Și cine este o stâncă în afară de Dumnezeul nostru? Dumnezeu este cel ce mă încinge cu tărie și îmi face calea desăvârșită.
Psalmul 18:1-32 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
Te iubesc din inimă, Doamne, tăria mea! Doamne, Tu ești stânca mea, cetățuia mea, izbăvitorul meu! Dumnezeule, Tu ești stânca mea în care mă ascund, scutul meu, tăria care mă scapă și întăritura mea! Eu strig: „Lăudat să fie Domnul!” și sunt izbăvit de vrăjmașii mei. Mă înconjuraseră legăturile morții și mă îngroziseră râurile pieirii; mă înfășuraseră legăturile mormântului și mă prinseseră lațurile morții. Dar în strâmtorarea mea L-am chemat pe Domnul și am strigat către Dumnezeul meu: din locașul Lui El mi-a auzit glasul, și strigătul meu a ajuns până la El, până la urechile Lui. Atunci s-a zguduit pământul și s-a cutremurat, temeliile munților s-au mișcat și s-au clătinat, pentru că El Se mâniase. Din nările Lui se ridica fum, și un foc mistuitor ieșea din gura Lui: cărbuni aprinși țâșneau din ea. A plecat cerurile și S-a coborât: un nor gros era sub picioarele Lui. Călărea pe un heruvim și zbura, venea plutind pe aripile vântului. Întunericul Și-l făcuse învelitoare, iar cortul Lui, împrejurul Lui, erau niște ape întunecoase și nori negri. Din strălucirea care se răsfrângea înaintea Lui ieșeau nori care aruncau grindină și cărbuni de foc. Domnul a tunat în ceruri, Cel Preaînalt a făcut să-I răsune glasul cu grindină și cărbuni de foc. A aruncat săgeți și i-a risipit pe vrăjmașii mei, a înmulțit loviturile trăsnetului și i-a pus pe fugă. Atunci s-a văzut albia apelor și s-au descoperit temeliile lumii, la mustrarea Ta, Doamne, la vuietul suflării nărilor Tale. El Și-a întins mâna de sus, m-a apucat, m-a scos din apele cele mari; m-a izbăvit de potrivnicul meu cel puternic, de vrăjmașii mei, care erau mai tari decât mine. Ei năvăliseră deodată peste mine în ziua strâmtorării mele, dar Domnul a fost sprijinul meu. El m-a scos la loc larg și m-a scăpat, pentru că mă iubește. Domnul mi-a făcut după neprihănirea mea, mi-a răsplătit după curăția mâinilor mele, căci am păzit căile Domnului și n-am păcătuit împotriva Dumnezeului meu. Toate poruncile Lui au fost înaintea mea și nu m-am depărtat de la legile Lui. Am fost fără vină față de El și m-am păzit de fărădelegea mea. De aceea Domnul mi-a răsplătit după neprihănirea mea, după curăția mâinilor mele înaintea ochilor Lui. Cu cel bun Tu Te arăți bun, cu omul neprihănit Te arăți neprihănit, cu cel curat Te arăți curat, și cu cel stricat Te porți după stricăciunea lui. Tu mântuiești poporul care se smerește și smerești privirile trufașe. Da, Tu îmi aprinzi lumina mea. Domnul, Dumnezeul meu, îmi luminează întunericul meu. Cu Tine mă năpustesc asupra unei oști înarmate, cu Dumnezeul meu sar peste un zid întărit. Căile lui Dumnezeu sunt desăvârșite, Cuvântul Domnului este încercat: El este un scut pentru toți cei ce aleargă la El. Căci cine este Dumnezeu în afară de Domnul și cine este o stâncă în afară de Dumnezeul nostru? Dumnezeu mă încinge cu putere și mă povățuiește pe calea cea dreaptă.
Psalmul 18:1-32 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
Doamne – tăria mea, mereu – Din inimă Te iubesc eu! Tu, stâncă și cetate-mi ești! Tu Doamne, doar, mă izbăvești! În Tine, mă ascund mereu, Căci stâncă-mi ești și scut al meu. Tu Doamne ești a mea tărie Și-ntăritură, pe vecie! Iată că eu doar am strigat „Să fie Domnul lăudat!” Și-ndată fost-am izbăvit De cei care m-au dușmănit. Când moartea mă înconjura Cu legături și mă-ngrozea Cu râurile de pierire, Când mă prinsese-n stăpânire Înfășurările pe care Singur mormântul doar le are, Când lanțul morții m-a cuprins – În strâmtorarea ce m-a prins – Eu, către Domnul, am strigat Și-n ajutor eu l-am chemat. El, din înaltul cerului – De unde e lăcașul Lui – M-a auzit când L-am strigat, Și-atunci urechea Și-a plecat La glasul meu. M-a auzit Și-n urmă, El a zguduit Pământul și a clătinat Munții în temelii, de-ndat’, Căci El a vrut ca să se știe Că s-a stârnit a Lui mânie. Pe nări, El, fum, a aruncat Și foc, din gură, a vărsat. Cărbuni aprinși țâșneau din ea Și-n jurul lor totul ardea. De ceruri, El s-a apucat Și-n față Și le-a aplecat, Să poată ca să se pogoare. Un nor avuse sub picioare. Un heruvim, cal, Îi era Și pe aripi de vânt zbura. Din întuneric, am văzut Că-nvelitoare Și-a făcut. Cortul pe care îl avea – Și tot ce-n juru-I se găsea – Ape păreau, întunecate, În negri nori înfășurate. Din strălucirea ce-o avea – Ce-n fața Lui se răsfrângea – Nori au țâșnit, neîncetat, Și grindină au aruncat. Apoi s-au prefăcut, pe loc, În mari cărbuni aprinși, de foc. Domnul, în ceruri, a tunat. Cel Prea Înalt Și-a înălțat Glasul, cu grindină și foc. Săgeți a aruncat: pe loc, Ai mei vrăjmași s-au risipit. Când trăznetele au sporit, Ei au fugit, în graba mare, Voind a căuta scăpare. Atuncea, s-au descoperit Albii de ape și-au ieșit, Astfel, în urmă, la iveală – Ca să Îți deie socoteală – Ascunsa temelie care Ține această lume mare. Doamne, toate s-au întâmplat, În clipa-n care le-ai mustrat, Atuncea când s-a auzit Ce vuiet mare a stârnit Suflarea din nările Tale Cari spulberă totul în cale. De sus, El, mâna, Și-a întins, M-a scos din ape – căci m-a prins – Și astfel fost-am izbăvit De cei care m-au dușmănit, De toți vrăjmașii mei cei mari, Care, mereu, erau mai tari. Deodată, ei au năvălit Asupră-mi și m-au strâmtorit, Dar Domnu-a fost sprijinul meu. La loc larg, El m-a scos, mereu, Și m-a scăpat, căci se vădește Cum că pe mine mă iubește. Neprihănirea, mi-a zărit Și după ea m-a cântărit, Căci după inima-mi curată – În urmă – El mi-a dat răsplată. Căile Lui, eu le-am păzit Și nicicând n-am păcătuit Față de Dumnezeul meu, Iar ale Lui porunci, mereu, În a mea față s-au aflat. De-asemeni, nu m-am depărtat, Nicicând, de legea Domnului. Fără de vină-n fața Lui, Întotdeauna, fost-am eu, Pentru că m-am păzit, mereu, Ca făr’delegi să fi făcut. Pe toate, Domnul le-a știut Și de aceea, negreșit, Mie, mereu, mi-a răsplătit – După a mea neprihănire, După a mâinii curățire – Căci ele-au preț în ochii Lui, Fiind pe placul Domnului. Cu omul bun, bun Te-ai vădit; Apoi cu cel neprihănit, Neprihănit Te-ai arătat. Curat ești Tu, cu cel curat. Cu cel stricat, Te porți la fel, Așa după cum este el. Poporul care e smerit, De Tine este mântuit. Priviri trufașe dovedite, În fața Ta vor fi smerite. Tu Doamne-aprinzi lumina mea. Tu-mi luminezi, de-asemenea, Bezna ce este-n jurul meu. Cu Tine doar, năvălesc eu Asupra oștii înarmate, Sar peste zidurile toate Ce-mi stau în față, întărite. Căile-Ți sunt desăvârșite Și-al Tău Cuvânt e încercat. El e un scut adevărat, Mereu, pentru acela care, În El, își caută scăpare. Căci cine, Doamne, e mereu – Afar’ de Tine – Dumnezeu? Afar’ de Tine, cine încă S-a dovedit că este stâncă? Iată căci cu puteri sunt eu, Încins de Domnul Dumnezeu Cari cu povețe mă îndreaptă Pe calea care este dreaptă.
Psalmul 18:1-32 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
Și a spus: Te iubesc, Doamne, tăria mea, Doamne, stânca mea, fortăreața mea și eliberatorul meu; Dumnezeul meu, stânca mea în care mi-am căutat refugiu, scutul meu, cornul mântuirii mele și scăparea mea. Îl invoc pe Domnul, cel vrednic de laudă, și sunt eliberat de dușmanii mei. M-au împresurat legăturile morții și m-au îngrozit râurile pieirii; m-au înconjurat legăturile locuinței morților și m-au întâmpinat lațurile morții. Dar, în strâmtorarea mea, l-am chemat pe Domnul și am strigat către Dumnezeul meu; din lăcașul lui, el mi-a auzit glasul și strigătul meu a ajuns până la urechea lui. S-a zguduit și s-a cutremurat pământul; temeliile munților s-au zdruncinat și s-au zguduit, pentru că el s-a mâniat. S-au ridicat fum din nările lui și foc mistuitor, din gura lui; cărbuni aprinși țâșneau din el. A aplecat cerurile și s-a coborât și negura era sub picioarele lui. A încălecat pe un heruvim și a zburat, era purtat pe aripile vântului. Și-a pus întunericul împrejur ca un văl, s-a înconjurat ca de un cort al său de ape întunecoase și de nori deși. În fața strălucirii chipului său, s-au împrăștiat norii lui, grindina și cărbunii de foc. Și a tunat din cer Domnul, Cel Preaînalt și-a făcut auzit glasul: grindină și cărbuni de foc. Și-a trimis săgețile și i-a risipit, a înmulțit fulgerele și i-a umplut de groază; s-au văzut izvoarele apelor și s-au descoperit temeliile lumii la mustrarea ta, Doamne, la suflarea duhului mâniei tale. A trimis din înălțime și m-a luat, m-a salvat din apele cele mari. M-a mântuit de dușmanii mei puternici și de cei care mă urăsc, deși erau mai tari decât mine. M-au întâmpinat în ziua necazului meu, dar Domnul mi-a fost sprijinitor; m-a scos la loc larg, m-a mântuit, pentru că și-a găsit plăcerea în mine. Domnul m-a răsplătit după dreptatea mea, după curăția mâinilor mele îmi va da înapoi, pentru că am păzit căile Domnului, nu m-am făcut vinovat în fața Dumnezeului meu. Căci toate judecățile lui sunt înaintea mea și hotărârile lui nu le-am lăsat deoparte, ci am fost fără prihană înaintea lui și m-am păzit de fărădelegea mea. Iar Domnul mi-a răsplătit după dreptatea mea și după puritatea mâinilor mele înaintea ochilor săi. Cu cel credincios, tu ești credincios, cu omul fără prihană, ești fără prihană; cu cel curat, ești curat, dar cu cel viclean te arăți iscusit. Căci tu mântuiești poporul celor sărmani și ochii celor trufași îi umilești. Într-adevăr, tu aprinzi lumina mea, Doamne; Dumnezeul meu, fă să strălucească întunericul meu! Prin tine înfrunt trupele [dușmane] și cu Dumnezeul meu trec și peste ziduri. Calea lui Dumnezeu este desăvârșită. Cuvântul Domnului este lămurit în foc, el este un scut pentru toți cei care caută refugiu în el. Cine este Dumnezeu în afară de Domnul? Sau cine e stâncă în afară de Dumnezeul nostru?
Psalmul 18:1-32 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Te iubesc din inimă, Doamne, tăria mea! Doamne, Tu ești stânca mea, cetățuia mea, izbăvitorul meu! Dumnezeule, Tu ești stânca mea în care mă ascund, scutul meu, tăria care mă scapă și întăritura mea! Eu strig: „Lăudat să fie Domnul!” și sunt izbăvit de vrăjmașii mei. Mă înconjuraseră legăturile morții și mă îngroziseră râurile pieirii; mă înfășuraseră legăturile mormântului și mă prinseseră lațurile morții. Dar, în strâmtorarea mea, am chemat pe Domnul și am strigat către Dumnezeul meu: din locașul Lui, El mi-a auzit glasul, și strigătul meu a ajuns până la El, până la urechile Lui. Atunci s-a zguduit pământul și s-a cutremurat, temeliile munților s-au mișcat și s-au clătinat, pentru că El Se mâniase. Din nările Lui se ridica fum și un foc mistuitor ieșea din gura Lui: cărbuni aprinși țâșneau din ea. A plecat cerurile și S-a coborât: un nor gros era sub picioarele Lui. Călărea pe un heruvim și zbura, venea plutind pe aripile vântului. Întunericul Și-l făcuse învelitoare, iar cortul Lui, împrejurul Lui, erau niște ape întunecoase și nori negri. Din strălucirea care se răsfrângea înaintea Lui, ieșeau nori care aruncau grindină și cărbuni de foc. Domnul a tunat în ceruri, Cel Preaînalt a făcut să-I răsune glasul cu grindină și cărbuni de foc. A aruncat săgeți și a risipit pe vrăjmașii mei, a înmulțit loviturile trăsnetului și i-a pus pe fugă. Atunci s-a văzut albia apelor și s-au descoperit temeliile lumii, la mustrarea Ta, Doamne, la vuietul suflării nărilor Tale. El Și-a întins mâna de sus, m-a apucat, m-a scos din apele cele mari; m-a izbăvit de potrivnicul meu cel puternic, de vrăjmașii mei, care erau mai tari decât mine. Ei năvăliseră deodată peste mine în ziua strâmtorării mele; dar Domnul a fost sprijinul meu. El m-a scos la loc larg și m-a scăpat, pentru că mă iubește. Domnul mi-a făcut după neprihănirea mea, mi-a răsplătit după curăția mâinilor mele, căci am păzit căile Domnului și n-am păcătuit împotriva Dumnezeului meu. Toate poruncile Lui au fost înaintea mea și nu m-am depărtat de la legile Lui. Am fost fără vină față de El și m-am păzit de fărădelegea mea. De aceea, Domnul mi-a răsplătit după neprihănirea mea, după curăția mâinilor mele înaintea ochilor Lui. Cu cel bun, Tu Te arăți bun, cu omul neprihănit, Te arăți neprihănit, cu cel curat, Te arăți curat și, cu cel stricat, Te porți după stricăciunea lui. Tu mântuiești pe poporul care se smerește și smerești privirile trufașe. Da, Tu îmi aprinzi lumina mea. Domnul Dumnezeul meu îmi luminează întunericul meu. Cu Tine mă năpustesc asupra unei oști înarmate, cu Dumnezeul meu sar peste un zid întărit. Căile lui Dumnezeu sunt desăvârșite, Cuvântul Domnului este încercat: El este un scut pentru toți cei ce aleargă la El. Căci cine este Dumnezeu afară de Domnul și cine este o stâncă afară de Dumnezeul nostru? Dumnezeu mă încinge cu putere și mă povățuiește pe calea cea dreaptă.
