Psalmul 139:1-24
Psalmul 139:1-24 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
DOAMNE, tu m-ai cercetat și m-ai cunoscut. Tu știi când mă așez și când mă ridic, de departe îmi pricepi gândul. Îmi cercetezi cărarea și culcarea și cunoști toate căile mele. Căci încă nu este cuvânt pe limba mea, dar, iată, DOAMNE, tu îl cunoști în întregime. Tu m-ai înconjurat pe dinapoi și pe dinainte și ți-ai pus mâna peste mine. O astfel de cunoaștere este prea minunată pentru mine; este înaltă, nu pot ajunge până la ea. Unde să mă duc de la duhul tău? Sau unde să fug de la prezența ta? Dacă mă urc în cer, tu ești acolo; dacă îmi fac patul în iad, iată, tu ești acolo. Dacă iau aripile zorilor să locuiesc la marginile cele mai îndepărtate ale mării, Chiar și acolo mâna ta mă va conduce și dreapta ta mă va susține. Dacă spun: Negreșit întunericul mă va acoperi, atunci noaptea va fi lumină în jurul meu. Da, întunericul nu se ascunde de tine; și noaptea strălucește ca ziua; întunericul și lumina sunt amândouă la fel pentru tine. Fiindcă mi-ai întocmit rărunchii; tu m-ai acoperit în pântecele mamei mele. Te voi lăuda, pentru că m-ai făcut în mod înfricoșător și admirabil; minunate sunt lucrările tale; și sufletul meu o știe foarte bine. Oasele mele nu au fost ascunse de tine, când am fost făcut în tăinicie și țesut ca o broderie în părțile cele mai de jos ale pământului. Ochii tăi m-au văzut când nu eram decât un făt neformat; și în cartea ta au fost scrise toate membrele mele, care continuu au fost modelate, când încă niciunul dintre ele nu era. Cât de prețioase îmi sunt gândurile tale, Dumnezeule! Cât de mare este numărul lor! Dacă le-aș număra, ele sunt mai multe la număr decât nisipul; când mă trezesc, sunt tot cu tine. Da, vei ucide pe cel stricat, Dumnezeule; de aceea plecați de la mine, oamenilor sângeroși. Pentru că ei vorbesc stricat împotriva ta și dușmanii tăi iau numele tău în deșert. Nu îi urăsc eu, DOAMNE, pe cei ce te urăsc? Și nu mă mâhnesc pe cei ce se ridică împotriva ta? Îi urăsc cu o ură desăvârșită, îi socotesc dușmanii mei. Cercetează-mă, Dumnezeule, și cunoaște-mi inima; încearcă-mă și cunoaște-mi gândurile; Și vezi dacă este vreo cale stricată în mine și condu-mă pe calea veșnică.
Psalmul 139:1-24 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
Doamne, Tu mă cercetezi de aproape și mă cunoști, știi când stau jos și când mă scol și de departe îmi pătrunzi gândul. Știi când umblu și când mă culc și cunoști toate căile mele. Căci nu-mi ajunge cuvântul pe limbă, și Tu, Doamne, îl și cunoști în totul. Tu mă înconjori pe dinapoi și pe dinainte și-Ți pui mâna peste mine. O știință atât de minunată este mai presus de puterile mele: este prea înaltă ca s-o pot prinde. Unde mă voi duce departe de Duhul Tău și unde voi fugi departe de Fața Ta? Dacă mă voi sui în cer, Tu ești acolo; dacă mă voi culca în Locuința Morților, iată-Te și acolo. Dacă voi lua aripile zorilor și mă voi duce să locuiesc la marginea mării, și acolo mâna Ta mă va călăuzi și dreapta Ta mă va apuca. Dacă voi zice: „Cel puțin întunericul mă va acoperi și se va face noapte lumina dimprejurul meu”, iată că nici chiar întunericul nu este întunecos pentru Tine, ci noaptea strălucește ca ziua, și întunericul – ca lumina. Tu mi-ai întocmit rărunchii, Tu m-ai țesut în pântecele mamei mele: Te laud că sunt o făptură așa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale și ce bine vede sufletul meu lucrul acesta! Trupul meu nu era ascuns de Tine când am fost făcut într-un loc tainic, țesut în chip ciudat, ca în adâncimile pământului. Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau și în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele. Cât de nepătrunse mi se par gândurile Tale, Dumnezeule, și cât de mare este numărul lor! Dacă le număr, sunt mai multe decât boabele de nisip. Când mă trezesc, sunt tot cu Tine. O, Dumnezeule, de l-ai ucide pe cel rău! Depărtați-vă de la mine, oameni setoși de sânge! Ei vorbesc despre Tine în chip nelegiuit, Îți iau Numele ca să mintă, ei, vrăjmașii Tăi. Să nu-i urăsc eu, Doamne, pe cei ce Te urăsc și să nu-mi fie scârbă de cei ce se ridică împotriva Ta? Da, îi urăsc cu o ură desăvârșită; îi privesc ca pe vrăjmași ai mei. Cercetează-mă, Dumnezeule, și cunoaște-mi inima! Încearcă-mă și cunoaște-mi gândurile! Vezi dacă sunt pe o cale rea și du-mă pe calea veșniciei!
Psalmul 139:1-24 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
„Doamne, Tu mă observi și mă cunoști! Știi când stau jos și când mă ridic. De la mare distanță, Tu îmi cunoști gândurile. Îmi analizezi comportamentul și vezi locul unde mă odihnesc noaptea. Tu mă cunoști până în cele mai mici detalii. Înainte să îmi ajungă cuvântul pe buze, Tu, Doamne, deja cunoști gândul pe care îl voi exprima. Tu mă înconjori și Îți pui mâna peste mine. Acest mod în care mă cunoști, este extraordinar pentru mine. Capacitatea Ta de cunoaștere este atât de avansată, încât nu o pot înțelege. Unde să plec din prezența Spiritului Tău? Unde să fug din fața Ta? Dacă voi urca în cer, Tu ești acolo! Dacă îmi pun patul în locuința morților, constat că ești și acolo! Zburând cu aripile luminii de dimineață, aș putea să mă duc să stau la capătul mării. Dar și acolo mă conduce mâna Ta; și sunt apucat cu dreapta Ta! Aș putea să zic: «Este o certitudine faptul că (nu voi mai fi văzut atunci când) întunericul mă va ascunde, iar lumina din jurul meu se va transforma în noapte». Dar nici chiar întunericul nu este un obstacol pentru Tine. Noaptea luminează ca ziua; și (pentru Tine) întunericul este ca lumina. Tu mi-ai conceput rinichii. Tu m-ai țesut în uterul mamei mele. Te laud pentru că sunt o creatură atât de minunată; și lucrările Tale sunt superbe! Sufletul meu cunoaște foarte bine acest lucru. Oasele mele nu erau ascunse de Tine când am fost făcut într-un loc secret și când am fost țesut (ca) în adâncimile pământului. Când eram doar un embrion nedezvoltat, ochii Tăi mă vedeau; și în cartea Ta erau scrise toate zilele (vieții mele) care mi-au fost destinate – înainte să existe vreuna dintre ele. Dumnezeule, cât de dificil de înțeles sunt gândurile Tale! Cât de mare este numărul lor! Când le număr, sunt mai multe decât boabele de nisip. Când mă trezesc, sunt tot cu Tine. Dumnezeule, ce bine ar fi dacă ai distruge pe cel rău!” „Criminalilor, depărtați-vă de mine!” „Cei care vorbesc nedrept despre Tine, sunt dușmanii Tăi. Ei Îți folosesc numele într-un mod lipsit de sens! Doamne, oare să nu îi urăsc eu pe cei care Te urăsc? Să nu am eu repulsie față de cei care se pronunță împotriva Ta? Manifest față de ei o ură totală. Pentru mine, ei sunt niște dușmani! Dumnezeule, analizează-mă și cunoaște-mi inima. Încearcă-mă și cunoaște-mi neliniștea sufletului! Vezi dacă sunt pe un drum rău; și (con)du-mă pe drumul eternității!
Psalmul 139:1-24 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
Doamne, mereu mă cercetezi Și mă cunoști, căci Tu mă vezi. Când mă ridic sau când stau jos, Tu-mi pătrunzi gândul, ne-ndoios. Știi când mă culc, vezi pasul meu, Știi calea-n care umblu eu. Cuvintele pe cari am vrut Să le rostesc, Tu le-ai știut, Căci Tu, în toate, ai pătruns Și nu Îți e nimic ascuns. Tu mă-nconjori, iar mâna Ta O lași asupra mea a sta. Știința Ta, cea minunată, Atât de sus e așezată – Atât de mult ea se întinde – Încât eu nu o pot cuprinde. Dar încotro, Doamne, s-apuc, Departe-apoi ca să mă duc? Unde să fug, ca să pot sta Departe-apoi, de Fața ta? Dacă în cer am să urc eu, Acolo este Dumnezeu. Dacă apoi am să pogor În locuința morților – Voind să mă adăpostesc – Și-acolo, Doamne, Te găsesc. Dacă pe-aripa zorilor, La marginile mării, zbor, Și-acolo fi-va mâna Ta Și călăuză îmi va sta. Dacă voi zice: „Negreșit, De beznă fi-voi învelit”, Iată că bezna cea deplină Se va preface în lumină! Acum nici bezna, văd prea bine, Nu este neagră pentru Tine, Căci noaptea strălucire are Ca ziua, în amiaza mare, Iar bezna cea întunecată, Precum lumina, se arată. Rărunchii, Tu mi i-ai făcut, Iar al meu trup, Tu l-ai țesut În pântecele mamei mele. Te laud, pentru toate cele Pe care le-ai făcut, căci iată, Sunt o făptură minunată. Sufletul meu a cunoscut Lucrările ce le-ai făcut, Căci ele au fost mari, mereu. N-a fost ascuns nici trupul meu, Față de Tine. M-ai făcut Într-un loc tainic. M-ai țesut Cu măiestrie-n chip ciudat, De parcă aș fi fost aflat În locuri tainice, pe care, Pământul, în adânc, le are. Pe când încă un chip n-aveam, Pentru că doar un plod eram, A Ta privire m-a văzut Și-n a Ta carte ai trecut Zilele care rânduite Mi-au fost, pentru a fi trăite. Doamne, cât e de nepătrunsă A Ta gândire, și ascunsă! Ce multe-s gândurile Tale! De aș putea găsi o cale Prin care să le socotesc, În număr, ele depășesc Boabele de nisip ce sânt Pe fața-ntregului pământ. În zori de zi, când mă trezesc, Tot lângă Tine mă găsesc. O Doamne, dacă-ai tăbărî Și pe cei răi i-ai omorî! Oameni – de sânge însetați – De mine, să vă depărtați! Ei, despre Tine, au vorbit Numai în chip nelegiuit. Numele Tău, Îl iau cei răi Și mint acești dușmani ai Tăi! Să nu fie urâți de mine, Cei care Te urăsc pe Tine? De-aceia care se ridică Ție-mpotrivă fără frică, Să nu îmi fie scârbă, oare? Da, îi urăsc, fără-ncetare, Iar ura mea este vădită Precum că e desăvârșită, Căci eu, la oamenii acei, Mă uit ca la dușmanii mei. Mă cercetează, Domnul meu, Să îmi știi inima mereu! Mă-ncearcă, Doamne, căci doresc Să afli ceea ce gândesc! Vezi dacă sunt pe-o cale rea Și fă ca pasul meu să stea Pe calea care-Ți place Ție Și duce către veșnicie!
Psalmul 139:1-24 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
Doamne, tu mă cercetezi și mă cunoști; știi când mă așez și când mă scol; pătrunzi de departe intențiile mele; fie că umblu, fie că stau culcat, nimic nu-ți scapă; toate cărările mele îți sunt cunoscute. Înainte de a-mi ajunge cuvântul pe limbă, tu, Doamne, îl cunoști în întregime. Tu mă învălui din față și din spate și mâna ta stă întinsă asupra mea. Minunată este pentru mine cunoașterea ta, prea înaltă ca să o pot [înțelege]. Unde aș putea merge departe de duhul tău și unde aș putea fugi dinaintea feței tale? Dacă m-aș urca la cer, tu ești acolo; dacă m-aș coborî în locuința morților, tu ești [de față]. Dacă aș lua aripile aurorei și m-aș opri dincolo de mare, și acolo mâna ta m-ar conduce și dreapta ta m-ar ține. Dacă aș spune: „Cel puțin întunericul să mă acopere și lumina să devină noapte în jurul meu!”, dar nici întunericul nu-i întuneric pentru tine, iar noaptea este luminoasă ca ziua și întunericul este ca lumina. Pentru că tu ai format rărunchii mei, m-ai țesut în sânul mamei mele. Te laud pentru că m-ai făcut [o făptură] atât de minunată! Lucrările tale sunt admirabile! Și sufletul meu cunoaște bine aceasta! Oasele mele nu erau ascunse pentru tine când am fost plămădit în taină, țesut în chip minunat în adâncimile pământului. Ochii tăi m-au văzut înainte de a mă naște și în cartea ta îmi erau scrise toate; zilele erau fixate pe când nu era niciuna dintre ele. Cât de adânci sunt, pentru mine, gândurile tale, Dumnezeule, de necuprins, principiile lor! Dacă le-aș număra, ar fi mai multe ca nisipul. Când mă trezesc, tot lângă tine sunt. O, Dumnezeule, dacă l-ai nimici pe cel nelegiuit! Depărtați-vă de la mine, oameni [vărsători] de sânge! Ei vorbesc despre tine cu înșelăciune, se ridică împotriva ta pe nedrept. Oare nu-i urăsc eu, Doamne, pe cei ce te urăsc și, de cei ce se ridică împotriva ta, nu mi-e silă? Cu ură desăvârșită îi urăsc, ca și cum ar fi dușmanii mei. Cercetează-mă, Dumnezeule, și vezi inima mea, încearcă și cunoaște neliniștile mele! Vezi dacă nu merg pe o cale greșită și condu-mă pe calea veșniciei.
Psalmul 139:1-24 Noua Traducere Românească (NTR)
DOAMNE, Tu mă cercetezi și mă cunoști! Tu știi când stau jos și când mă ridic și, de departe, îmi cunoști gândurile. Tu știi când umblu și când mă culc, și toate căile mele îți sunt cunoscute. Căci nici nu-mi ajunge cuvântul pe limbă și iată că Tu, DOAMNE, îl și cunoști pe de-a-ntregul. Tu mă învălui pe dinapoi și pe dinainte și-Ți pui mâna peste mine. O asemenea cunoștință este prea minunată pentru mine: este atât de înaltă, încât nu o pot pricepe. Unde să plec dinaintea Duhului Tău, unde să fug dinaintea feței Tale? Dacă mă sui în cer, Tu ești acolo! Dacă îmi întind patul în Locuința Morților, iată-Te și acolo! Purtat de aripile zorilor, mă așez la capătul mării, dar și acolo mâna Ta mă conduce și dreapta Ta mă apucă. Dacă aș spune: „Sigur întunericul mă va ascunde, iar lumina dimprejurul meu se va schimba în noapte“, nici chiar întunericul nu este întunecos pentru Tine; noaptea luminează ca ziua, iar întunericul este ca lumina. Căci Tu mi-ai creat ființa; m-ai țesut în pântecul mamei mele. Îți mulțumesc că sunt o făptură atât de minunată. Minunate sunt lucrările Tale, și sufletul meu știe foarte bine lucrul acesta. Oasele mele nu erau ascunse de Tine când am fost creat într-un loc tainic, când am fost țesut în cele mai de jos locuri ale pământului. Când eram doar o făptură fără chip, ochii Tăi mă vedeau, iar în Cartea Ta erau scrise toate zilele care mi-au fost hotărâte mai înainte să existe vreuna dintre ele. Cât de greu de pătruns mi se par gândurile Tale, Dumnezeule! Cât de mare este numărul lor! Când le număr, sunt mai multe decât boabele de nisip. Când mă trezesc, sunt tot cu Tine. Dumnezeule, de l-ai ucide pe cel rău! Depărtați-vă de la mine oameni setoși de sânge! Ei, care vorbesc de Tine cu intenții rele, dușmanii Tăi, care Îți folosesc Numele ca să mintă! Să nu-i urăsc pe cei ce Te urăsc, DOAMNE? Să nu-mi fie scârbă de cei ce se ridică împotriva Ta? Îi urăsc cu o ură desăvârșită: pentru mine, ei sunt niște dușmani. Cercetează-mă, Dumnezeule, și cunoaște-mi inima, încearcă-mă și cunoaște-mi frământările! Vezi dacă sunt pe o cale idolatră și condu-mă pe calea veșniciei!
Psalmul 139:1-24 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Doamne, Tu mă cercetezi de aproape și mă cunoști, știi când stau jos și când mă scol și de departe îmi pătrunzi gândul. Știi când umblu și când mă culc și cunoști toate căile mele. Căci nu-mi ajunge cuvântul pe limbă, și Tu, Doamne, îl și cunoști în totul. Tu mă înconjori pe dinapoi și pe dinainte și-Ți pui mâna peste mine. O știință atât de minunată este mai presus de puterile mele: este prea înaltă ca s-o pot prinde. Unde mă voi duce departe de Duhul Tău și unde voi fugi departe de Fața Ta? Dacă mă voi sui în cer, Tu ești acolo; dacă mă voi culca în Locuința morților, iată-Te și acolo. Dacă voi lua aripile zorilor și mă voi duce să locuiesc la marginea mării, și acolo mâna Ta mă va călăuzi și dreapta Ta mă va apuca. Dacă voi zice: „Cel puțin întunericul mă va acoperi și se va face noapte lumina dimprejurul meu”, iată că nici chiar întunericul nu este întunecos pentru Tine, ci noaptea strălucește ca ziua și întunericul, ca lumina. Tu mi-ai întocmit rărunchii, Tu m-ai țesut în pântecele mamei mele: Te laud că sunt o făptură așa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale și ce bine vede sufletul meu lucrul acesta! Trupul meu nu era ascuns de Tine când am fost făcut într-un loc tainic, țesut în chip ciudat, ca în adâncimile pământului. Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau și în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele. Cât de nepătrunse mi se par gândurile Tale, Dumnezeule, și cât de mare este numărul lor! Dacă le număr, sunt mai multe decât boabele de nisip. Când mă trezesc, sunt tot cu Tine. O, Dumnezeule, de ai ucide pe cel rău! Depărtați-vă de la mine, oameni setoși de sânge! Ei vorbesc despre Tine în chip nelegiuit, Îți iau Numele ca să mintă, ei, vrăjmașii Tăi! Să nu urăsc eu, Doamne, pe cei ce Te urăsc și să nu-mi fie scârbă de cei ce se ridică împotriva Ta? Da, îi urăsc cu o ură desăvârșită; îi privesc ca pe vrăjmași ai mei. Cercetează-mă, Dumnezeule, și cunoaște-mi inima! Încearcă-mă și cunoaște-mi gândurile! Vezi dacă sunt pe o cale rea și du-mă pe calea veșniciei!