Psalmul 127:1-5
Psalmul 127:1-5 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Dacă nu zidește DOMNUL casa, în zadar muncesc cei ce o zidesc; dacă nu păzește DOMNUL cetatea, în zadar veghează paznicul. Este deșert pentru voi a vă scula devreme, a sta până târziu, a mânca pâinea întristărilor, pentru că el dă somn preaiubitului său. Iată, copiii sunt o moștenire de la DOMNUL și rodul pântecelui este răsplata sa. Ca săgețile în mâna viteazului, astfel sunt copiii tinereții. Ferice de omul care își umple tolba cu ei, ei nu se vor rușina ci vor vorbi cu dușmanii la poartă.
Psalmul 127:1-5 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
Dacă nu zidește Domnul o casă, degeaba lucrează cei ce o zidesc; dacă nu păzește Domnul o cetate, degeaba veghează cel ce o păzește. Degeaba vă sculați de dimineață și vă culcați târziu ca să mâncați o pâine câștigată cu durere, căci preaiubiților Lui El le dă pâine ca în somn. Iată, fiii sunt o moștenire de la Domnul, rodul pântecelui este o răsplată dată de El. Ca săgețile în mâna unui războinic, așa sunt fiii făcuți la tinerețe. Ferice de omul care își umple tolba de săgeți cu ei! Căci ei nu vor rămâne de rușine când vor vorbi cu vrăjmașii lor la poartă.
Psalmul 127:1-5 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Dacă nu construiește Iahve o casă, degeaba muncesc intens cei care o fac. Dacă nu protejează Iahve un oraș, degeaba îl păzește santinela. Degeaba vă treziți devreme și adormiți târziu – ca să mâncați o pâine pe care o obțineți în urma unei munci extenuante. Iahve îi oferă o reală odihnă celui pe care îl iubește. Fiii sunt o moștenire de la Iahve. Rezultatul uterului este o recompensă. Fiii care se nasc (într-o familie) în anii tinereții (părinților lor), sunt ca săgețile în mâna unui luptător. Bărbatul care își umple tolba cu ei, este un om fericit; și nu îi va fi rușine când va vorbi cu dușmanii lui la poartă.
Psalmul 127:1-5 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
Atunci când Domnul n-a zidit O casă, ‘geaba s-au trudit Aceia ce o construiesc. Cei cari, cetatea, o păzesc, ‘Geaba veghează tot mereu, De n-o păzește Dumnezeu. Degeaba-n zori, voi vă sculați Și-apoi, târziu, voi vă culcați, Pentru o pâine care cere – Din parte-vă – numai durere, Căci preaiubiții Domnului, Pâine, ca-n somn, din partea Lui Au să primească, ne-ncetat. Fiii, mereu, s-au arătat O moștenire minunată Care de Domnul este dată. Astfel, rodul pântecului Răsplată e, din partea Lui Precum săgețile pe care Războinicul, în mâini, le are, Așa sunt fiii omului Făcuți în tinerețea lui. Ferice de oameni-acei Cari și-au umplut tolba, cu ei! La poartă, când vrăjmașul vine, N-au să rămână de rușine.
Psalmul 127:1-5 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
Dacă Domnul n-ar zidi casa, în zadar ar trudi cei care o zidesc. Dacă Domnul n-ar păzi cetatea, în zadar ar veghea cel care o păzește. În zadar vă sculați dis-de-dimineață și vă culcați târziu, mâncându-vă pâinea în oboseală, pe când Domnul o dă preaiubiților săi în timpul somnului. Iată, moștenire de la Domnul sunt fiii, rodul sânului este răsplată [de la el]! Ca săgețile în mâna celui viteaz, așa sunt fiii tinereților. Fericit bărbatul care-și umple tolba cu ei! Nu se va face de rușine când va vorbi cu dușmanii săi la poartă.
Psalmul 127:1-5 Noua Traducere Românească (NTR)
Dacă nu zidește DOMNUL o casă, degeaba muncesc din greu cei ce o construiesc. Dacă nu păzește DOMNUL o cetate, degeaba veghează cel ce o păzește. Degeaba vă sculați devreme și vă culcați târziu, mâncând o pâine câștigată cu durere. Preaiubitului Său, însă, El îi dă cu adevărat odihnă. Iată, fiii sunt o moștenire de la DOMNUL, rodul pântecului este o răsplată. Ca săgețile în mâna unui viteaz, așa sunt fiii din anii tinereții. Ferice de bărbatul care își umple tolba cu ei; ei nu se vor rușina când vor vorbi cu dușmanii la poartă.
Psalmul 127:1-5 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Dacă nu zidește Domnul o casă, degeaba lucrează cei ce o zidesc; dacă nu păzește Domnul o cetate, degeaba veghează cel ce o păzește. Degeaba vă sculați de dimineață și vă culcați târziu ca să mâncați o pâine câștigată cu durere, căci preaiubiților Lui El le dă pâine ca în somn. Iată, fiii sunt o moștenire de la Domnul, rodul pântecelui este o răsplată dată de El. Ca săgețile în mâna unui războinic, așa sunt fiii făcuți la tinerețe. Ferice de omul care își umple tolba de săgeți cu ei! Căci ei nu vor rămâne de rușine când vor vorbi cu vrăjmașii lor la poartă.
