Proverbele 16:1-33

Partajează

Proverbele 16:1-33 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)

Pregătirile inimii în om și răspunsul limbii sunt de la DOMNUL. Toate căile unui om sunt curate în proprii lui ochi, dar DOMNUL cântărește duhurile. Încredințează lucrările tale DOMNULUI și gândurile tale vor fi întemeiate. DOMNUL a făcut pentru el însuși toate lucrurile; da, chiar pe cel stricat pentru ziua răului. Fiecare om îngâmfat în inimă este urâciune pentru DOMNUL; deși merge mână în mână, el nu va rămâne nepedepsit. Prin milă și adevăr nelegiuirea este îndepărtată, și prin teama de DOMNUL oamenii se depărtează de rău. Când căile unui om îi plac DOMNULUI, el face chiar pe dușmanii lui să fie în pace cu el. Mai bine puțin cu dreptate, decât venituri mari fără dreptate. Inima unui om plănuiește calea lui, dar DOMNUL îi conduce pașii. O hotărâre divină este pe buzele împăratului; gura lui nu încalcă legea în judecată. O greutate și o balanță dreaptă sunt ale DOMNULUI; toate greutățile din pungă sunt lucrarea lui. Pentru împărați este urâciune să comită stricăciune, pentru că tronul este întemeiat prin dreptate. Buzele drepte sunt desfătarea împăraților și ei iubesc pe acela care vorbește drept. Furia unui împărat este ca mesagerii morții, dar un om înțelept o va potoli. În lumina înfățișării împăratului este viață; și favoarea lui este ca un nor de ploaie de primăvară. Cu cât este mai bine a obține înțelepciune decât aur! Și a obține înțelegere mai de ales decât argint! Calea largă a celor integri este să se depărteze de rău; cel ce își păzește calea își păstrează sufletul. Mândria merge înaintea distrugerii și un duh îngâmfat înaintea căderii. Mai bine să ai un duh umil cu cei de jos, decât să împarți prada cu cei mândri. Cel ce se comportă cu înțelepciune într-un lucru va găsi binele; și oricine se încrede în DOMNUL este fericit. Cel înțelept în inimă se va numi chibzuit; și dulceața buzelor adaugă învățătură. Înțelegerea este un izvor de viață pentru cel ce o are, dar instruirea nechibzuiților este nechibzuință. Inima celui înțelept îi face gura chibzuită și adaugă învățătură buzelor sale. Cuvintele plăcute sunt ca un fagure de miere, dulci pentru suflet și sănătate pentru oase. Este o cale care i se pare dreaptă unui om, dar sfârșitul ei sunt căile morții. Cel ce muncește, muncește pentru el însuși, fiindcă gura lui poftește aceasta de la el. Un om neevlavios sapă să scoată răul la iveală și pe buzele sale este ca un foc arzător. Un om pervers seamănă ceartă, și un șoptitor desparte prieteni buni. Un om violent ademenește pe aproapele său și îl conduce pe calea care nu este bună. El își închide ochii ca să uneltească lucruri perverse; mișcându-și buzele duce răul la împlinire. Capul cărunt este o coroană a gloriei, dacă este găsit pe calea dreptății. Cel încet la mânie este mai bun decât cel tare, și cel ce își stăpânește duhul, decât cel ce ia o cetate. Sorțul este aruncat în poală, dar întregul verdict al acestuia este al DOMNULUI.

Proverbele 16:1-33 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)

Planurile pe care le face inima atârnă de om, dar răspunsul pe care-l dă gura vine de la Domnul. Toate căile omului sunt curate în ochii lui, dar cel ce cercetează duhurile este Domnul. Încredințează-ți lucrările în mâna Domnului, și îți vor izbuti planurile! Domnul le-a făcut pe toate pentru o țintă, chiar și pe cel rău pentru ziua nenorocirii. Orice inimă trufașă este o scârbă înaintea Domnului: hotărât, ea nu va rămâne nepedepsită. Prin dragoste și credincioșie omul ispășește nelegiuirea, și prin frica de Domnul se abate de la rău. Când Îi sunt plăcute Domnului căile cuiva, îi face prieteni chiar și pe vrăjmașii lui. Mai bine puțin cu dreptate decât mari venituri cu strâmbătate. Inima omului se gândește pe ce cale să meargă, dar Domnul îi îndreaptă pașii. Hotărâri dumnezeiești sunt pe buzele împăratului, gura lui nu trebuie să facă greșeli când judecă. Cântarul și cumpăna dreaptă vin de la Domnul; toate greutățile de cântărit sunt lucrarea Lui. Împăraților le este scârbă să facă rău, căci prin neprihănire se întărește un scaun de domnie. Buzele neprihănite le sunt plăcute împăraților, și ei îl iubesc pe cel ce vorbește cu neprihănire. Mânia împăratului este un vestitor al morții, dar un om înțelept trebuie s-o potolească. Seninătatea feței împăratului este viață, și bunăvoința lui este ca o ploaie de primăvară. Cu cât mai mult face câștigarea înțelepciunii decât a aurului! Cu cât este mai de dorit câștigarea priceperii decât a argintului! Calea oamenilor fără prihană este să se ferească de rău; acela își păzește sufletul, care veghează asupra căii sale. Mândria merge înaintea pieirii, și trufia merge înaintea căderii. Mai bine să fii smerit cu cei smeriți decât să împarți prada cu cei mândri. Cine cugetă la Cuvântul Domnului găsește fericirea, și cine se încrede în Domnul este fericit. Cine are o inimă înțeleaptă este numit priceput, dar dulceața buzelor mărește știința. Înțelepciunea este un izvor de viață pentru cine o are, dar pedeapsa nebunilor este nebunia lor. Cine are o inimă înțeleaptă își arată înțelepciunea când vorbește și mereu se văd învățături noi pe buzele lui. Cuvintele prietenoase sunt ca un fagure de miere: dulci pentru suflet și sănătoase pentru oase. Multe căi i se par bune omului, dar la urmă duc la moarte. Cine muncește pentru el muncește, căci foamea lui îl îndeamnă la lucru. Omul stricat pregătește nenorocirea, și pe buzele lui este ca un foc aprins. Omul neastâmpărat stârnește certuri, și pârâtorul dezbină cei mai buni prieteni. Omul asupritor îl amăgește pe aproapele său și-l duce pe o cale care nu este bună. Cine închide ochii ca să se dedea la gânduri stricate, cine-și mușcă buzele, a și săvârșit răul. Perii albi sunt o cunună de cinste; ea se găsește pe calea neprihănirii. Cel încet la mânie prețuiește mai mult decât un viteaz, și cine este stăpân pe sine prețuiește mai mult decât cine cucerește cetăți. Se aruncă sorțul în poala hainei, dar orice hotărâre vine de la Domnul.

Proverbele 16:1-33 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)

Planurile făcute cu mintea, aparțin omului; dar răspunsul pe care îl dă limba, vine de la Iahve. Toate drumurile unui om sunt corecte în ochii lui; dar Iahve este Cel care analizează spiritele. Prezintă-ți lui Iahve (intenția pentru) lucrările tale; și astfel vei reuși să îți pui planurile în aplicare. Iahve a conceput (ca) totul (să existe) pentru un scop: chiar și pe cel rău l-a făcut pentru ziua distrugerii. Toți oamenii mândri sunt ceva oribil înaintea lui Iahve; și este o certitudine că ei nu vor rămâne nepedepsiți. Păcatul este achitat printr-un comportament care arată bunătate și seriozitate; iar frica de Iahve îl îndepărtează pe om de ce este rău. Când Iahve agreează comportamentul unui om, îi face chiar și pe dușmanii lui să trăiască în bune relații cu el. Mai bine (să ai) puțin acceptând corectarea, decât să obții mari venituri trăind incorect! În mintea lui, omul își face planul pentru ce urmează să facă; dar Iahve este Cel care îi îndrumă pașii. Sentința divină este pe buzele regelui; și gura lui nu trebuie să pronunțe ceva greșit atunci când judecă. Cântarul și cumpăna care sunt corecte, vin de la Iahve; și toate greutățile folosite pentru cântărit, sunt lucrarea Lui. Este ceva oribil pentru regi să facă (ce este) rău; dar când ei trăiesc corect, li se consolidează tronul. Buzele cinstite sunt plăcute regilor; și cel care spune adevărul, este iubit. Mânia regelui este mesagerul morții; dar omul înțelept o va atenua. Seninătatea feței regelui înseamnă viață; și bunăvoința lui este ca un nor care aduce ultimele ploi benefice culturilor. Este mai bine să deții înțelepciune decât să obții aur; și capacitatea de a înțelege lucrurile este preferabilă argintului. În drumul pe care merge, omul corect evită răul; și cine este atent la comportamentul lui, își păzește viața. Mândria merge înaintea distrugerii; și aroganța apare înaintea căderii. Mai bine să fii între cei modești decât să împarți prada cu cei aroganți. Omul care se gândește la Cuvântul lui Iahve, găsește fericirea; și cel care se încrede în El, este binecuvântat. Cine are o inimă înțeleaptă, este (recunoscut ca fiind) un om capabil; și dulceața vorbirii favorizează învățarea. Capacitatea de a lua decizii bune este un izvor de viață pentru cei care o au; dar prostia este pedeapsa celor nebuni. Mintea înțeleptului îl învață ce trebuie să vorbească gura lui; și cu buzele motivează (pe alții) la învățătură. Cuvintele plăcute sunt ca un fagure de miere: dulci pentru suflet și sănătoase pentru oase. Există un drum care îi pare corect omului; dar în final îl (poate) conduce spre moarte… Pofta de mâncare a celui care muncește, este în avantajul lui; pentru că astfel, foamea îl determină să lucreze. Omul care are un comportament mizerabil, concepe să facă ce este rău; și vorbirea lui este ca un foc care te arde cu temperatura lui (ridicată). Omul care trăiește incorect, provoacă certuri; și cel care defăimează pe alții, strică relațiile dintre cei mai buni prieteni. Omul violent își duce în eroare semenul și îl conduce pe un drum greșit. Cine se uită cu ochiul lui într-un mod perfid, concepe ceva rău; și cel care își strânge buzele, intenționează să facă lucruri rele. Firele albe de păr sunt o coroană a gloriei; și ele apar la cei care și-au trăit viața în mod corect. Omul care nu se mânie imediat, este mai valoros decât cel care deține forța; și acela care își poate controla reacțiile, valorează mai mult decât cel care cucerește un oraș. Se trage la sorți pe marginea hainei; dar orice decizie vine de la Iahve.

Proverbele 16:1-33 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)

Planul, din inimă plecat, Ține de om; răspunsul dat De gură, când omul vorbește, Doar de la Dumnezeu sosește. Toate căile omului Curate sunt, în ochii lui; Dar Cel cari duhuri cercetează, E Dumnezeu. Încredințează Lucrarea-n mâna Domnului, Și-atunci – cu ajutorul Lui – Ce-ai plănuit, îți izbutește. Pe toate, Domnul le zidește Pentru o țintă; chiar cel rău, Va urmări un scop al Său, Fiind făcut, cu bună știre, Dar, zilei de nenorocire. Trufașa inimă-i mereu Scârbă-n fața lui Dumnezeu; Dar hotărârea Sa-i luată: Nepedepsită, nu-i lăsată. Prin dragoste, credincioșie, Nelegiuirea o să fie, De către oameni, ispășită; Chiar și prin frica zămislită Din teama de Stăpânul său, Se-abate omul, de la rău. Când Domnului îi sunt plăcute Cărările ce sunt bătute De-un om, va face omului, Prieteni, din dușmanii lui. Mai bun puținul, cu dreptate, Decât mult, dar cu strâmbătate. Inima omului gândește La calea pe care pășește; Dar Dumnezeu e Acel care Îndreaptă pașii, pe cărare. Doar hotărâri dumnezeiești, La împărat, o să găsești; Când judecăți o să rostească, El n-are voie să greșească. Cântar, cumpănă cu dreptate, Sunt de la Domnul așteptate; Măsurile cântarului, Sunt tot lucrarea Domnului. I-e scârbă unui împărat, Să facă rău, căci ne-ncetat, Scaunul său de cârmuire E tare prin neprihănire. Plăcută-i împăraților Gura neprihăniților, Căci ei pe-aceia îi iubesc Care, neprihănit, vorbesc. Când împăratul e furios, Mânia sa – neîndoios – Drept vestitor al morții este; Dar înțeleptul știe peste Mânia lui, ca să pășească Și poate să îl potolească. Fața-mpăratului, senină, E semn de viață și lumină; Bunăvoința lui e ploaie De primăveri, căzând vioaie. Mult mai de preț e dobândirea Înțelepciunii, ca lucirea Dată de aurul curat; Pricepere de-ai câștigat, Vei fi cu mult mai fericit, Decât argint de-ai fi primit. Neprihănitul e dator Să își păzească-al său picior De rele; sufletu-și păzește Cel care calea-și îngrijește. ‘Naintea morții, e mândria; Iar a căderii e trufia. Mai bine e să te smerești Cu cei blânzi, decât să-mpărțești Prada cu oamenii cei mari, Plini de mândria că sunt tari. Să cugeți – cât ești pe pământ – La al lui Dumnezeu Cuvânt, Ca fericirea s-o găsești; În El, încrezător de ești, El te va face fericit. Când „priceput” omu-i numit, Are o inimă-nțeleaptă, Ce-mparte judecata dreaptă; Dulceața buzelor mărește Știința celui ce vorbește. Înțelepciunea e izvorul De viață, pentru muritorul Ce-o stăpânește. Dar se știe, Căci cel nebun, prin nebunie, Are să fie pedepsit. Prin vorbă, fost-a dovedit Omul cu inimă-nțeleaptă Și de la el, mereu, se-așteaptă Învățături noi, sănătoase. Cuvintele prietenoase, Sunt ca un fagure de miere: Dulci, dătătoare de putere, Dau sănătate trupului Și îndulcesc sufletul lui. Sunt multe căi care par bune, Dar la sfârșit, se poate spune Dacă la moarte au condus, Sau dacă înspre viață-au dus. Omul acel care muncește, Doar pentru sine se trudește; Căci foamea doar când îl atinge, Ca să muncească-l va împinge. Omul care-i stricat din fire, Va pregăti nenorocire, Iar gura-i e cuptor încins, În care arde foc nestins. Omul ne-astâmpărat stârnește Certuri și dezbinări urzește Acela care-i pârâtor. Omul care-i asupritor, Pe-al său aproape-l amăgește Și-l duce de se prăpădește. Dacă-și închide cineva Ochii și va gândi, cumva, La lucruri rele și stricate, Omul acela – din păcate – Fărădelegi a săvârșit, Căci răul l-a și făptuit. Părul cel alb e o cunună Pe care poate să o pună Neprihănirea – ea o are, Ascunsă, pe a ei cărare. Cel care-ncet e la mânie, Mai prețuit are să fie Decât viteazul cântărește; Omul care se stăpânește Este cu mult mai prețuit Decât e cel ce-a cucerit Cetăți, prin a lui vitejie. Sorții se-aruncă – cum se știe – În poala hainei, dar mereu, Alegerea-i la Dumnezeu.

Proverbele 16:1-33 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)

Omului îi aparțin orânduirile inimii, dar de la Domnul vine răspunsul limbii. Toate căile omului sunt curate în ochii lui, dar cel care cercetează duhurile este Domnul. Dezvăluie-i Domnului lucrarea ta și se vor realiza gândurile tale. Toate lucrările Domnului sunt pentru scopul lor, chiar și cel rău, pentru ziua cea rea. Lucru abominábil pentru Domnul este orice inimă îngâmfată; cu siguranță, ea nu va fi considerată curată. În îndurare și adevăr este acoperită nelegiuirea și prin teama de Domnul [omul] se îndepărtează de rău. Când Domnului îi plac căile unui om, chiar și pe dușmanii lui îi face să se împace cu el. Mai bine puțin, dar cu dreptate, decât multe venituri, dar fără judecată. Inima omului își gândește calea, dar Domnul stabilește pașii săi. Prezicere este pe buzele regelui, la judecată, gura lui nu comite sacrilegiu. Cântarul și balanțele drepte sunt ale Domnului, toate greutățile sacului sunt lucrarea lui. Lucru abominábil pentru regi este să se facă vinovăție, pentru că în dreptate se stabilește tronul. Plăcerea regilor sunt buzele drepte, ei îi iubesc pe cei care spun lucruri drepte. Furia regelui este mesagera morții, dar omul înțelept o evită. În lumina feței regelui este viața, favoarea lui, ca norul ploii târzii. Dobândirea înțelepciunii este mult mai bună decât aurul fin și dobândirea priceperii este mai de preferat decât argintul. Drumul celor drepți este să se îndepărteze de rău; cine are grijă de suflet își păzește calea. Înainte de zdrobire este îngâmfarea și înaintea prăbușirii este semeția duhului. Mai bine înjosirea duhului cu cei umili decât parte la jaf cu cei îngâmfați. Cine este prudent cu privire la cuvânt află bunăstare și cine se încrede în Domnul este fericit. Celui înțelept cu inima i se spune priceput, iar dulceața buzelor adaugă la învățătură. Izvor de viață este prudența pentru cel care o stăpânește și disciplinarea nebunilor este nebunie. Inima înțeleptului își cântărește gura și pe buzele sale este adăugată învățătura. FAgùre de miere sunt cuvintele plăcute, dulci pentru suflet și medicament pentru oase. Este o cale [ce pare] dreaptă înaintea omului, dar la sfârșitul ei sunt căile morții. Sufletul care trudește pentru sine trudește căci gura sa apasă asupra lui. Omul de nimic sapă răul și pe buzele lui este ca un foc care arde. Omul pervers stârnește neînțelegere și cel care murmură îi desparte pe prieteni. Omul violent îl ademenește pe aproapele său și-l face să meargă pe o cale care nu este bună. Clipirea din ochi este spre a plănui lucruri perverse și strâmbatul din buze duce răul la sfârșit. Căruntețea este o cunună de glorie, ea se găsește pe calea dreptății. Este mai bun cel încet la mânie decât cel viteaz și cel care-și stăpânește duhul, decât cel care capturează o cetate. În poala [hainei] se aruncă sorții, dar judecata este de la Domnul.

Proverbele 16:1-33 Noua Traducere Românească (NTR)

Intențiile inimii aparțin omului, dar răspunsul limbii este de la DOMNUL. Toate căile unui om sunt curate în ochii lui, dar Cel Care cercetează duhurile este DOMNUL. Încredințează-ți DOMNULUI lucrările și îți vor reuși planurile. DOMNUL a făcut totul pentru un scop, chiar și pe cel nelegiuit pentru ziua nenorocirii. Orice inimă arogantă este o urâciune înaintea DOMNULUI; în mod sigur ea nu va rămâne nepedepsită. Prin îndurare și credincioșie este ispășită nelegiuirea și prin teama de DOMNUL se îndepărtează omul de la rău. Când Îi sunt plăcute DOMNULUI căile unui om, îi face chiar și pe dușmanii lui să trăiască în pace cu el. Mai bine puțin, dar cu dreptate, decât mari venituri, cu nedreptate! Inima omului își plănuiește calea, dar DOMNUL îi îndrumă pasul. Sentința divină este pe buzele regelui; gura lui nu va fi necredincioasă la judecată. Cântarul și talerele judecății sunt de la DOMNUL; toate greutățile din sac sunt lucrarea Lui. Este o urâciune pentru regi să facă răul, căci prin dreptate se consolidează tronul. Vorbirea dreaptă este plăcută regilor și cel ce spune adevărul este iubit. Mânia regelui este mesagerul morții, dar omul înțelept o va calma. Seninătatea feței regelui înseamnă viață și bunăvoința lui este ca un nor de ploaie târzie. Este mai bine să câștigi înțelepciune decât aur și este mai de dorit să obții pricepere decât argint. Calea celor drepți este să se îndepărteze de rău; cine își păzește calea își păzește viața. Mândria merge înaintea distrugerii și un duh arogant merge înaintea căderii. Mai bine să fii smerit în duh printre cei săraci, decât să împarți prada cu cei mândri. Cine este atent la Cuvânt găsește ce este bine și oricine se încrede în DOMNUL este fericit. Cel cu inima înțeleaptă este numit priceput și dulceața buzelor sporește învățătura. Discernământul este un izvor de viață pentru cei ce îl au, dar disciplinarea nebunilor este o nebunie. Inima celui înțelept îi îndrumă gura cu înțelepciune și pe buzele lui sporește învățătura. Cuvintele plăcute sunt un fagure de miere, dulci pentru suflet și vindecătoare pentru oase. Există o cale ce pare dreaptă înaintea omului, dar la capătul ei se află căile morții. Pofta de mâncare a muncitorului este în folosul său, căci foamea lui îl îndeamnă la lucru. Omul de nimic scoate la suprafață răul și vorbirea lui este ca un foc distrugător. Omul care spune lucruri perverse răspândește discordii și un bârfitor dezbină pe cei mai buni prieteni. Omul violent își amăgește semenul și-l conduce pe o cale care nu este bună. Cel ce închide ochii ca să plănuiască lucruri pervertite, cel ce-și mușcă buzele a și dus la îndeplinire răul. Perii albi sunt o coroană frumoasă; ea se găsește pe calea dreptății. Mai valoros este cel încet la mânie decât cel viteaz și cel care-și stăpânește duhul, decât cel ce cucerește o cetate. Se aruncă sorțul în poală, dar orice decizie este de la DOMNUL.

Proverbele 16:1-33 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)

Planurile pe care le face inima atârnă de om, dar răspunsul pe care-l dă gura vine de la Domnul. Toate căile omului sunt curate în ochii lui, dar Cel ce cercetează duhurile este Domnul. Încredințează-ți lucrările în mâna Domnului, și îți vor izbuti planurile. Domnul a făcut toate pentru o țintă, chiar și pe cel rău pentru ziua nenorocirii. Orice inimă trufașă este o scârbă înaintea Domnului: hotărât, ea nu va rămâne nepedepsită. Prin dragoste și credincioșie, omul ispășește nelegiuirea, și prin frica de Domnul, se abate de la rău. Când sunt plăcute Domnului căile cuiva, îi face prieteni chiar și pe vrăjmașii lui. Mai bine puțin cu dreptate decât mari venituri cu strâmbătate. Inima omului se gândește pe ce cale să meargă, dar Domnul îi îndreaptă pașii. Hotărâri dumnezeiești sunt pe buzele împăratului, gura lui nu trebuie să facă greșeli când judecă. Cântarul și cumpăna dreaptă vin de la Domnul; toate greutățile de cântărit sunt lucrarea Lui. Împăraților le este scârbă să facă rău, căci prin neprihănire se întărește un scaun de domnie. Buzele neprihănite sunt plăcute împăraților, și ei iubesc pe cel ce vorbește cu neprihănire. Mânia împăratului este un vestitor al morții, dar un om înțelept trebuie s-o potolească. Seninătatea feței împăratului este viața și bunăvoința lui este ca o ploaie de primăvară. Cu cât mai mult face câștigarea înțelepciunii decât a aurului! Cu cât este mai de dorit câștigarea priceperii decât a argintului! Calea oamenilor fără prihană este să se ferească de rău; acela își păzește sufletul, care veghează asupra căii sale. Mândria merge înaintea pieirii și trufia merge înaintea căderii. Mai bine să fii smerit cu cei smeriți decât să împarți prada cu cei mândri. Cine cugetă la Cuvântul Domnului găsește fericirea și cine se încrede în Domnul este fericit. Cine are o inimă înțeleaptă este numit priceput, dar dulceața buzelor mărește știința. Înțelepciunea este un izvor de viață pentru cine o are, dar pedeapsa nebunilor este nebunia lor. Cine are o inimă înțeleaptă își arată înțelepciunea când vorbește și mereu se văd învățături noi pe buzele lui. Cuvintele prietenoase sunt ca un fagure de miere: dulci pentru suflet și sănătoase pentru oase. Multe căi i se par bune omului, dar la urmă duc la moarte. Cine muncește pentru el muncește, căci foamea lui îl îndeamnă la lucru. Omul stricat pregătește nenorocirea și pe buzele lui este ca un foc aprins. Omul neastâmpărat stârnește certuri și pârâtorul dezbină pe cei mai buni prieteni. Omul asupritor amăgește pe aproapele său și-l duce pe o cale care nu este bună. Cine închide ochii ca să se dedea la gânduri stricate, cine-și mușcă buzele, a și săvârșit răul. Perii albi sunt o cunună de cinste, ea se găsește pe calea neprihănirii. Cel încet la mânie prețuiește mai mult decât un viteaz și cine este stăpân pe sine prețuiește mai mult decât cine cucerește cetăți. Se aruncă sorțul în poala hainei, dar orice hotărâre vine de la Domnul.