Neemia 9:1-25
Neemia 9:1-25 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Și în ziua a douăzeci și patra a acestei luni copiii lui Israel s-au adunat cu postire și cu pânze de sac și cu țărână asupra lor. Și sămânța lui Israel s-a separat de toți străinii și au stat în picioare și au mărturisit păcatele lor și nelegiuirile părinților lor. Și s-au ridicat pe locul lor și au citit în cartea legii DOMNULUI Dumnezeului lor, o a patra parte din zi; și o altă a patra parte au mărturisit și s-au închinat DOMNULUI Dumnezeului lor. Atunci au stat în picioare pe trepte, dintre leviți: Ieșua și Bani, Cadmiel, Șebania, Buni, Șerebia, Bani și Chenani și au strigat cu o voce tare către DOMNUL Dumnezeul lor. Atunci leviții Ieșua și Cadmiel, Bani, Hașabnia, Șerebia, Hodiia, Șebania și Petahia au spus: Ridicați-vă în picioare și binecuvântați pe DOMNUL Dumnezeul vostru pentru totdeauna și întotdeauna; și binecuvântat să fie numele tău glorios, care este înălțat mai presus de orice binecuvântare și laudă. Tu, chiar tu, ești singur DOMN; tu ai făcut cerul, cerul cerurilor, cu toată oștirea lor, pământul și toate lucrurile care sunt pe el, mările și tot ce este în ele și tu le păstrezi pe toate; și oștirea cerului ți se închină ție. Tu ești DOMNUL Dumnezeu, care l-ai ales pe Avram și l-ai scos din Urul caldeilor, și i-ai dat numele Avraam; Și i-ai găsit inima credincioasă înaintea ta și ai făcut un legământ cu el că îi vei da țara canaaniților, a hitiților, a amoriților și a pereziților și a iebusiților și a ghirgasiților, că o vei da, spun eu, seminței sale și ți-ai împlinit cuvintele tale, pentru că ești drept; Și ai văzut necazul părinților noștri în Egipt și ai auzit strigătul lor la Marea Roșie; Și ai arătat semne și minuni asupra lui Faraon și asupra tuturor servitorilor săi și asupra întregului popor al țării sale, pentru că ai cunoscut că s-au purtat cu mândrie împotriva lor. Astfel ți-ai făcut un nume, precum este în această zi. Și ai despărțit marea înaintea lor, astfel ei au mers prin mijlocul mării pe uscat; și pe persecutorii lor i-ai aruncat în adâncuri, ca pe o piatră în ape puternice. Mai mult, tu i-ai condus ziua printr-un stâlp de nor; și noaptea printr-un stâlp de foc, pentru a le da lumină pe calea pe care trebuiau să meargă. Tu ai coborât de asemenea pe muntele Sinai și ai vorbit cu ei din cer, și le-ai dat judecăți drepte și legi adevărate, statute bune și porunci; Și le-ai făcut cunoscut sabatul tău sfânt și le-ai poruncit prin mâna lui Moise, servitorul tău, precepte, statute și legi; Și le-ai dat pâine din cer pentru foamea lor și ai scos apă pentru ei din stâncă, pentru setea lor și le-ai promis că vor intra să stăpânească țara pe care ai jurat că le-o vei da. Dar ei și părinții noștri s-au purtat cu mândrie și și-au înțepenit gâturile și nu au dat ascultare poruncilor tale, Și au refuzat să dea ascultare, nici nu și-au amintit de minunile tale pe care le-ai făcut printre ei; ci și-au înțepenit gâturile și în răzvrătirea lor au rânduit o căpetenie pentru a se întoarce la robia lor; dar tu ești un Dumnezeu gata să ierte, plin de har și milostiv, încet la mânie și de o mare bunătate, și nu i-ai părăsit. Da, când și-au făcut un vițel turnat și au spus: Acesta este Dumnezeul tău care te-a scos din Egipt și au făcut mari batjocuri; Totuși, tu, în îndurările tale cele multe, nu i-ai părăsit în pustie; stâlpul de nor nu s-a depărtat de ei ziua, pentru a-i conduce pe cale; nici stâlpul de foc noaptea, pentru a le arăta lumină și calea pe care trebuiau să meargă. Le-ai dat de asemenea duhul tău cel bun pentru a-i instrui, și nu le-ai oprit mana ta de la gura lor și le-ai dat apă pentru setea lor. Da, patruzeci de ani i-ai hrănit în pustie; astfel încât nu le-a lipsit nimic; hainele lor nu s-au învechit și picioarele lor nu s-au umflat. Mai mult, le-ai dat împărății și națiuni și i-ai împărțit în ținuturi; astfel, ei au stăpânit țara lui Sihon și țara împăratului Hesbonului și țara lui Og, împăratul Basanului. Pe copiii lor de asemenea i-ai înmulțit ca stelele cerului și i-ai adus în țara pe care ai promis-o părinților lor, că vor intra să o stăpânească. Astfel copiii au intrat și au stăpânit țara și tu ai supus înaintea lor pe locuitorii țării, pe canaaniți, și i-ai dat în mâinile lor, cu împărații lor și pe popoarele țării, ca să le poată face precum au voit. Și ei au luat cetăți întărite și un pământ gras și au stăpânit case pline de toate bunătățile, fântâni săpate, vii și grădini de măslini și pomi roditori în abundență; astfel ei au mâncat și s-au săturat și s-au îngrășat și s-au desfătat în marea ta bunătate.
Neemia 9:1-25 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
În a douăzeci și patra zi a aceleiași luni, israelienii, înconjurați la mijloc cu saci și cu pământ pe cap, au venit împreună pentru ținerea unui post. Cei care aparțineau poporului Israel, s-au separat de toți străinii; și stând în picioare, și-au mărturisit păcatele lor și nedreptățile strămoșilor lor. Apoi s-au dus la locurile lor; și un sfert din zi au citit din cartea legii Dumnezeului lor numit Iahve. Într-un alt sfert al zilei, și-au mărturisit păcatele și s-au închinat Dumnezeul lor care se numește Iahve. Iosua, Bani, Cadmiel, Șebania, Buni, Șerebia, Bani și Chenani s-au urcat pe platforma leviților și au strigat cu mare intensitate spre Dumnezeul lor numit Iahve. Leviții, Iosua, Cadmiel, Bani, Hașabnia, Șerebia, Hodia, Șebania și Petahia au zis: „Ridicați-vă și binecuvântați-L pe Dumnezeul vostru numit Iahve – Cel care este din eternitate în eternitate! Să Îți fie binecuvântat numele Tău glorificat care este deasupra oricărei binecuvântări și deasupra oricărei laude! Tu ești Iahve; și în afară de Tine, nu este un altul! Tu ai făcut cerul și cerul cerului cu toată armata constelației lor. Tu ai creat Pământul cu tot ce este pe el, mările cu tot ce este în ele. Tu oferi viață tuturor vietăților. Ție se închină «armata cerului». Tu ești Iahve – (Dumne)zeul care l-a ales pe Avram. Tu ești Cel care l-ai scos din Ur – din Caldeea – și i-ai pus numele Avraam. Tu ai văzut că în inima lui Îți era loial; și ai ratificat cu el un legământ. În cadrul lui, tu i-ai promis că îi vei da ca țară teritoriul canaaniților, al hitiților, al amoriților, al periziților, al iebusiților și pe cel al ghirgasiților. I-ai promis că tot acel teritoriu îl vei da urmașului lui. Acum noi vedem că Ți-ai respectat promisiunea; pentru că Tu ești corect. Apoi ai văzut suferințele strămoșilor noștri în Egipt, ai auzit cum strigau după ajutor de pe malul Mării Roșii. Ai făcut semne și minuni împotriva faraonului, împotriva tuturor slujitorilor lui și împotriva întregului popor din țara lui – pentru că ai văzut mândria lor față de strămoșii noștri – și astfel Ți-ai făcut un renume, cum se poate constata astăzi. Ai despărțit marea înaintea lor; și ei au trecut prin mijlocul mării ca pe un teren uscat. Dar ai aruncat în adâncuri pe urmăritorii lor, ca pe o piatră care ajunge în ape adânci. Apoi i-ai condus printr-un stâlp de nor ziua și printr-un stâlp de foc noaptea – ca să le luminezi drumul pe care mergeau. Ai coborât pe muntele Sinai și le-ai vorbit din cer. Le-ai dat reguli drepte, legi adevărate, regulamente și porunci bune. Le-ai oferit sfântul Tău Sabat și le-ai dat porunci, reguli și o lege prin sclavul Tău numit Moise. Atunci când le era foame, le-ai dat pâine din cer; iar atunci când le era sete, le-ai scos apă din stâncă. Le-ai poruncit să vină să ia în proprietate țara despre care Tu ai jurat că le-o vei da. Dar ei – strămoșii noștri – au devenit aroganți, și-au făcut ambiții personale și nu Ți-au ascultat poruncile. Au refuzat să asculte ce le spuneai; și nu și-au amintit de extraordinarele Tale lucrări pe care le-ai făcut printre ei. Au fost ambițioși; și în revolta lor, și-au desemnat un conducător, intenționând să se întoarcă în sclavia în care trăiseră. Dar Tu ești un Dumnezeu iertător, bun și milos; nu Te mânii imediat și ești plin de bunătate. Așa se explică faptul că nu i-ai abandonat. Ei și-au făcut un vițel turnat, zicând: «Acesta este Dumnezeul tău care te-a scos din Egipt!»; și au devenit astfel vinovați de multă blasfemie. Dar chiar și atunci, Tu Ți-ai demonstrat marea Ta bunătate și nu i-ai abandonat în deșert. Stâlpul de nor nu a încetat să îi ghideze ziua pe drum; iar stâlpul de foc a continuat să le dea lumină noaptea pe drumul pe care trebuia să se deplaseze. Le-ai dat chiar și bunul Tău Spirit ca să îi învețe. Nu Ți-ai retras mana de la gurile lor; și ai continuat să le dai apă când le era sete. Patruzeci de ani i-ai îngrijit în deșert; și nu le-a lipsit nimic. Nu li s-au învechit hainele și nu li s-au umflat picioarele. Le-ai dat în mână regate și popoare ale căror teritorii le-ai împărțit între ei. Astfel, au moștenit teritoriul lui Sihon – adică cel condus de regele din Heșbon – și teritoriul lui Og, regele Bașanului. Le-ai înmulțit fiii care au ajuns ca stelele cerului; și i-ai adus în țara în care le-ai spus părinților lor să intre ca să o ia în proprietate. Fiii lor au intrat și au luat această țară în proprietatea lor. Tu i-ai smerit înaintea israelienilor pe locuitorii acelor teritorii – pe canaaniți – și ai făcut ca (evreii) să îi învingă pe regii lor și pe popoarele țării; iar (israelieni)lor le-a plăcut acest lucru. Au cucerit orașe fortificate și terenuri agricole productive. Au luat în proprietatea lor case, diverse bunuri, fântâni deja săpate, vii, măslini și mulți pomi fructiferi. Au mâncat, s-au săturat, s-au îngrășat și au avut satisfacție pentru că Ți-ai manifestat astfel marea Ta bunătate față de ei.
Neemia 9:1-25 Noua Traducere Românească (NTR)
În a douăzeci și patra zi a aceleiași luni, fiii lui Israel s-au adunat cu toții ca să țină un post. Fiecare își acoperise coapsele cu o pânză de sac și își presărase țărână pe cap. Cei din neamul lui Israel s-au separat de toți străinii și, stând în picioare, și-au mărturisit păcatele lor și nelegiuirile părinților lor. Au stat la locurile lor și, timp de un sfert din zi, au citit din Cartea Legii DOMNULUI, Dumnezeul lor. Apoi, într-un alt sfert din zi, și-au mărturisit păcatele și s-au închinat DOMNULUI, Dumnezeul lor. Iosua, Bani, Kadmiel, Șebania, Buni, Șerebia, Bani și Chenani s-au urcat pe estrada leviților și au strigat cu glas tare către DOMNUL, Dumnezeul lor. Leviții Iosua, Kadmiel, Bani, Hașabnia, Șerebia, Hodia, Șebania și Petahia au zis: „Ridicați-vă și binecuvântați-L pe DOMNUL, Dumnezeul vostru, Care este din veșnicie în veșnicie! Binecuvântat să-Ți fie Numele cel glorios, care este mai presus de orice binecuvântare și de orice laudă! Tu ești DOMNUL și în afară de Tine nu este un altul! Tu ai făcut cerurile și cerurile cerurilor cu toată armata lor, pământul cu tot ce este pe el, mările cu tot ce este în ele. Tu dai viață tuturor acestora, iar armata cerurilor Ți se închină. Tu ești DOMNUL, Dumnezeul Care l-ai ales pe Avram, Care l-ai scos din Ur, din Caldeea, și i-ai pus numele Avraam. Tu i-ai găsit inima credincioasă înaintea Ta și ai încheiat cu el un legământ, potrivit căruia le vei da descendenților lui țara canaaniților, a hitiților, a amoriților, a periziților, a iebusiților și a ghirgașiților. Ți-ai ținut promisiunile, căci Tu ești drept. Apoi ai văzut asuprirea strămoșilor noștri în Egipt și le-ai auzit strigătul la Marea Roșie. Ai făcut semne și minuni împotriva lui Faraon, împotriva tuturor slujitorilor săi și împotriva întregului popor din țara sa, căci ai știut cât de arogant s-au purtat cu aceștia, și Ți-ai făcut un Nume, cum se știe astăzi. Ai despărțit marea înaintea lor, și ei au trecut prin mijlocul mării ca pe uscat. Însă pe urmăritorii lor i-ai aruncat în adâncuri, ca pe o piatră în ape mari. Apoi i-ai condus printr-un stâlp de nor ziua, și printr-un stâlp de foc noaptea, ca să le luminezi calea pe care mergeau. Ai coborât pe muntele Sinai și le-ai vorbit din Ceruri. Le-ai dat reguli drepte, legi adevărate, hotărâri și porunci bune. Le-ai făcut cunoscut Sabatul Tău cel sfânt și le-ai dat porunci, hotărâri și o Lege prin mâna lui Moise, slujitorul Tău. Le-ai dat pâine din cer, atunci când le era foame, le-ai scos apă din stâncă, atunci când le era sete, și le-ai spus să vină să ia în stăpânire țara pe care juraseși, cu mâna ridicată, că le-o vei da. Însă ei, strămoșii noștri, s-au mândrit, au fost încăpățânați și n-au ascultat de poruncile Tale. Au refuzat să asculte și nu și-au amintit de lucrările Tale minunate, pe care le-ai înfăptuit printre ei. S-au încăpățânat și, în răzvrătirea lor, și-au numit o căpetenie, ca să se întoarcă în sclavie. Dar Tu ești un Dumnezeu iertător, plin de har și milostiv, încet la mânie și plin de îndurare, și nu i-ai părăsit. Chiar și atunci când și-au făcut un vițel turnat, zicând: «Acesta este Dumnezeul tău, Care te-a scos din Egipt!» și s-au făcut vinovați de multă blasfemie, Tu, în marea Ta îndurare, nu i-ai părăsit în deșert. Stâlpul de nor n-a încetat să-i călăuzească ziua pe drum, iar stâlpul de foc n-a încetat să le lumineze noaptea drumul pe care mergeau. Le-ai dat chiar și Duhul Tău cel bun ca să-i instruiască. Nu Ți-ai retras mana de la gura lor și ai continuat să le dai apă ca să-și potolească setea. Timp de patruzeci de ani le-ai asigurat hrana în deșert și n-au dus lipsă de nimic; hainele nu li s-au învechit, iar picioarele nu li s-au umflat. Le-ai dat regate și popoare și ai împărțit între ei fiecare teritoriu. Astfel, ei au luat în stăpânire țara lui Sihon, adică țara regelui din Heșbon, și țara lui Og, regele Bașanului. Le-ai înmulțit fiii ca stelele cerurilor și i-ai adus în țara în care le-ai zis părinților lor să intre ca s-o ia în stăpânire. Fiii lor au intrat și au luat în stăpânire țara, iar Tu i-ai smerit înaintea lor pe locuitorii țării, pe canaaniți, și ai dat în mâinile lor pe regii acestora și popoarele țării, ca să facă cu ei ce consideră că este bine. Au cucerit cetăți fortificate, pământuri roditoare, au luat în stăpânire case pline cu tot felul de bunuri, fântâni deja săpate, vii, măslini și o mulțime de pomi fructiferi. Au mâncat, s-au săturat, s-au îngrășat și s-au bucurat de viață datorită bunătății Tale celei mari.
Neemia 9:1-25 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
În a douăzeci și patra zi a aceleiași luni, copiii lui Israel s-au adunat, îmbrăcați în saci și presărați cu țărână, pentru ținerea unui post. Cei ce erau din neamul lui Israel, despărțindu-se de toți străinii, au venit și și-au mărturisit păcatele lor și fărădelegile părinților lor. După ce au stat jos, au citit în cartea Legii Domnului Dumnezeului lor a patra parte din zi, și altă a patra parte din zi și-au mărturisit păcatele și s-au închinat înaintea Domnului Dumnezeului lor. Iosua, Bani, Cadmiel, Șebania, Buni, Șerebia, Bani și Chenani s-au suit pe scaunul leviților și au strigat cu glas tare către Domnul Dumnezeul lor. Și leviții Iosua, Cadmiel, Bani, Hașabnia, Șerebia, Hodia, Șebania și Petahia au zis: „Sculați-vă și binecuvântați pe Domnul Dumnezeul vostru, din veșnicie în veșnicie! Binecuvântat să fie Numele Tău cel slăvit, care este mai presus de orice binecuvântare și de orice laudă! Tu, Doamne, numai Tu ai făcut cerurile, cerurile cerurilor și toată oștirea lor și pământul cu tot ce este pe el, mările cu tot ce cuprind ele. Tu dai viață tuturor acestor lucruri și oștirea cerurilor se închină înaintea Ta. Tu, Doamne Dumnezeule, ai ales pe Avram, l-ai scos din Ur, din Haldeea, și i-ai pus numele Avraam. Tu ai găsit inima lui credincioasă înaintea Ta, ai făcut legământ cu el și ai făgăduit că vei da seminței lui țara canaaniților, hetiților, amoriților, fereziților, iebusiților și ghirgasiților și Ți-ai ținut cuvântul, căci ești drept. Tu ai văzut necazul părinților noștri în Egipt și le-ai auzit strigătele la Marea Roșie. Ai făcut semne și minuni împotriva lui Faraon, împotriva tuturor slujitorilor lui și împotriva întregului popor din țara lui, pentru că știai cu câtă îngâmfare se purtaseră față de părinții noștri și Ți-ai arătat slava Ta, cum se vede astăzi. Ai despărțit marea înaintea lor și au trecut pe uscat prin mijlocul mării, dar ai prăbușit în adânc, ca o piatră în fundul apelor, pe cei ce-i urmăreau. I-ai călăuzit ziua printr-un stâlp de nor și noaptea printr-un stâlp de foc, care le lumina drumul pe care aveau să-l urmeze. Te-ai coborât pe muntele Sinai, le-ai vorbit din înălțimea cerurilor și le-ai dat porunci drepte, legi adevărate, învățături și orânduiri minunate. Le-ai făcut cunoscut Sabatul Tău cel sfânt și le-ai dat prin robul Tău Moise porunci, învățături și o lege. Le-ai dat, de la înălțimea cerurilor, pâine când le era foame și ai scos apă din stâncă atunci când le era sete. Și le-ai spus să intre în stăpânirea țării pe care juraseși că le-o vei da. Dar părinții noștri s-au îngâmfat și și-au înțepenit grumazul. N-au urmat poruncile Tale, n-au vrut să asculte și au dat uitării minunile pe care le făcuseși pentru ei. Și-au înțepenit grumazul și, în răzvrătirea lor, și-au pus o căpetenie ca să se întoarcă în robia lor. Dar Tu, Tu ești un Dumnezeu gata să ierți, îndurător și milostiv, încet la mânie și bogat în bunătate. Și nu i-ai părăsit nici chiar atunci când și-au făcut un vițel turnat și au zis: ‘Iată Dumnezeul tău care te-a scos din Egipt!’ și s-au dedat la mari ocări față de Tine. În îndurarea Ta fără margini, nu i-ai părăsit în pustie și stâlpul de nor n-a încetat să-i călăuzească ziua pe drum, nici stâlpul de foc să le lumineze noaptea drumul pe care aveau să-l urmeze. Le-ai dat Duhul Tău cel bun ca să-i facă înțelepți; n-ai îndepărtat mana Ta de la gura lor și le-ai dat apă să-și potolească setea. Patruzeci de ani ai avut grijă să-i hrănești în pustie și n-au dus lipsă de nimic, hainele nu li s-au învechit și picioarele nu li s-au umflat. Le-ai dat în mână împărății și popoare, ale căror ținuturi le-ai împărțit între ei, și au stăpânit țara lui Sihon, împăratul Hesbonului, și țara lui Og, împăratul Basanului. Le-ai înmulțit fiii ca stelele cerurilor și i-ai adus în țara despre care spuseseși părinților lor că au s-o ia în stăpânire. Și fiii lor au intrat și au luat țara în stăpânire; ai smerit înaintea lor pe locuitorii țării, canaaniții, și i-ai dat în mâinile lor, împreună cu împărații și popoarele țării, ca să le facă ce le place. Au ajuns stăpâni pe cetăți întărite și pe pământuri roditoare; au stăpânit case pline de tot felul de bunătăți, puțuri săpate, vii, măslini și pomi roditori din belșug; au mâncat, s-au săturat, s-au îngrășat și au trăit în desfătări, prin bunătatea Ta cea mare.
Neemia 9:1-25 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022 (EDCR)
În a douăzeci și patra zi a aceleiași luni, fiii lui Israel s‑au adunat să postească, îmbrăcați în sac și presărați cu țărână. Cei ce erau din neamul lui Israel s‑au separat de toți străinii, au venit și au mărturisit păcatele lor și fărădelegile părinților lor. După ce s‑au așezat, au citit din cartea Legii DOMNULUI, Dumnezeului lor, a patra parte din zi. În altă a patra parte din zi și‑au mărturisit păcatele și s‑au închinat înaintea DOMNULUI, Dumnezeului lor. Iosua, Bani, Cadmiel, Șebania, Buni, Șerebia, Bani și Chenani s‑au urcat pe platforma leviților și au strigat cu glas tare către DOMNUL, Dumnezeul lor. Apoi, leviții Iosua, Cadmiel, Bani, Hașabnia, Șerebia, Hodia, Șebania și Petahia au zis: „Ridicați‑vă și binecuvântați‑L pe DOMNUL, Dumnezeul vostru! Din veșnicie în veșnicie, binecuvântat fie Numele Tău cel slăvit; fie înălțat mai presus de orice binecuvântare sau laudă! Numai Tu ești DOMNUL! Tu ai făcut cerurile, cerurile cerurilor și toată oștirea lor, pământul cu tot ce este pe el, mările cu tot ce cuprind ele. Tu păstrezi viața tuturor și oștirea cerurilor Ți se închină Ție. Tu ești acela DOAMNE Dumnezeule, care l‑ai ales pe Avram, l‑ai scos din Ur, din Caldeea, și i‑ai pus numele Avraam. Ai găsit inima lui credincioasă înaintea Ta, ai încheiat legământ cu el ca să‑i dai țara canaaniților: a hitiților, a amoriților, a fereziților, a iebusiților și a ghirgasiților – s‑o dai seminției lui. Și Ți‑ai ținut promisiunea, căci Tu ești drept. Tu ai văzut necazul părinților noștri în Egipt și le‑ai auzit strigătele la Marea Roșie. Ai făcut semne și minuni împotriva lui Faraon, împotriva tuturor slujitorilor lui și împotriva întregului popor din țara lui; Știai că s‑au purtat cu îngâmfare față de ei și Ți‑ai făcut un nume care dăinuie și astăzi. Ai despicat marea înaintea lor și au trecut prin mijlocul mării ca pe uscat, dar pe cei ce‑i urmăreau i‑ai prăbușit în străfunduri, ca o piatră în ape năvalnice. I‑ai călăuzit printr‑un stâlp de nor ziua și printr‑un stâlp de foc noaptea, ca să le luminezi drumul pe care aveau să‑l urmeze. Te‑ai coborât pe muntele Sinai și le‑ai vorbit din ceruri: le‑ai dat hotărâri drepte, legi adevărate, rânduieli și porunci bune. Le‑ai făcut cunoscut sabatul Tău cel sfânt și le‑ai dat porunci, rânduieli și o Lege prin robul Tău Moise. Pâine din ceruri le‑ai dat când le era foame; apă din stâncă le‑ai scos când le era sete. Și le‑ai spus să intre să ia în stăpânire țara pe care juraseși că le‑o vei da. Dar părinții noștri s‑au îngâmfat și‑au înțepenit grumazul și n‑au urmat poruncile Tale. N‑au vrut să asculte și nu și‑au adus aminte de minunile pe care le făcuseși pentru ei. Și‑au înțepenit grumazul și, în răzvrătirea lor, și‑au pus o căpetenie ca să se întoarcă în robia lor. Dar Tu ești un Dumnezeu iertător, milostiv și îndurător, îndelung răbdător și bogat în bunătate și nu i‑ai părăsit. Chiar dacă și‑au făcut un vițel turnat și au zis: «Acesta este Dumnezeul tău care te‑a scos din Egipt» – rostind astfel mari blasfemii – Tu, în îndurarea Ta cea mare, nu i‑ai părăsit în pustiu: stâlpul de nor nu s‑a îndepărtat de la ei, călăuzindu‑i pe drum în timpul zilei, nici stâlpul de foc noaptea, luminând drumul pe care să meargă. Le‑ai dat Duhul Tău cel bun ca să‑i învețe; n‑ai oprit mana Ta de la gura lor și le‑ai dat apă să‑și potolească setea. Patruzeci de ani Te‑ai îngrijit de ei în pustiu: n‑au dus lipsă de nimic, hainele nu li s‑au învechit și picioarele nu li s‑au umflat. Le‑ai dat împărății și popoare și le‑ai împărțit fiecare petic de pământ. Au luat în stăpânire țara lui Sihon, țara regelui Heșbonului și țara lui Og, regele Bașanului. Le‑ai înmulțit fiii ca stelele cerurilor și i‑ai adus în țara făgăduită părinților lor, pe care urmau să o ia în stăpânire. Fiii lor au intrat și au luat țara în stăpânire; i‑ai smerit înaintea lor pe locuitorii țării, canaaniții, și i‑ai dat în mâna lor, împreună cu regii și popoarele țării, ca să le facă după cum doresc. Au cucerit cetăți întărite și pământuri roditoare; au luat în stăpânire case pline de tot felul de bunătăți, fântâni săpate, vii, măslini și pomi roditori din belșug. Au mâncat, s‑au săturat, s‑au îngrășat și s‑au desfătat în bunătatea Ta cea mare.
Neemia 9:1-25 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
În a douăzeci și patra zi a aceleiași luni copiii lui Israel s-au adunat, îmbrăcați în saci și presărați cu țărână, pentru ținerea unui post. Cei ce erau din neamul lui Israel, despărțindu-se de toți străinii, au venit și și-au mărturisit păcatele lor și fărădelegile părinților lor. Au stat fiecare la locul lui și au citit în cartea Legii Domnului, Dumnezeului lor, a patra parte din zi; și altă a patra parte din zi și-au mărturisit păcatele și s-au închinat înaintea Domnului, Dumnezeului lor. Iosua, Bani, Cadmiel, Șebania, Buni, Șerebia, Bani și Chenani s-au suit pe scaunul leviților și au strigat cu glas tare către Domnul, Dumnezeul lor. Și leviții Iosua, Cadmiel, Bani, Hașabnia, Șerebia, Hodia, Șebania și Petahia au zis: „Sculați-vă și binecuvântați-L pe Domnul, Dumnezeul vostru, din veșnicie în veșnicie! Binecuvântat să fie Numele Tău cel slăvit, care este mai presus de orice binecuvântare și de orice laudă! Tu, Doamne, numai Tu ai făcut cerurile, cerurile cerurilor și toată oștirea lor, pământul cu tot ce este pe el și mările cu tot ce cuprind ele. Tu dai viață tuturor acestor lucruri, și oștirea cerurilor se închină înaintea Ta. Tu, Doamne Dumnezeule, l-ai ales pe Avram, l-ai scos din Ur, din Haldeea, și i-ai pus numele Avraam. Tu ai găsit inima lui credincioasă înaintea Ta, ai făcut legământ cu el și ai făgăduit că îi vei da seminței lui țara canaaniților, a hitiților, a amoriților, a fereziților, a iebusiților și a ghirgasiților și Ți-ai ținut cuvântul, căci ești drept. Tu ai văzut necazul părinților noștri în Egipt și le-ai auzit strigătele la Marea Roșie. Ai făcut semne și minuni împotriva lui Faraon, împotriva tuturor slujitorilor lui și împotriva întregului popor din țara lui, pentru că știai cu câtă îngâmfare se purtaseră față de părinții noștri, și Ți-ai arătat slava Ta, cum se vede astăzi. Ai despărțit marea înaintea lor și au trecut pe uscat prin mijlocul mării, dar i-ai prăbușit în adânc, ca o piatră în fundul apelor, pe cei ce-i urmăreau. I-ai călăuzit ziua printr-un stâlp de nor și noaptea printr-un stâlp de foc, care le lumina drumul pe care aveau să-l urmeze. Te-ai coborât pe muntele Sinai, le-ai vorbit din înălțimea cerurilor și le-ai dat porunci drepte, legi adevărate, învățături și orânduiri minunate. Le-ai făcut cunoscut Sabatul Tău cel sfânt și le-ai dat prin robul Tău Moise porunci, învățături și o Lege. Le-ai dat, de la înălțimea cerurilor, pâine când le era foame și ai scos apă din stâncă atunci când le era sete. Și le-ai spus să intre în stăpânirea țării pe care juraseși că le-o vei da. Dar părinții noștri s-au îngâmfat și și-au înțepenit grumazul. N-au urmat poruncile Tale, n-au vrut să asculte și au dat uitării minunile pe care le făcuseși pentru ei. Și-au înțepenit grumazul și, în răzvrătirea lor, și-au pus o căpetenie ca să se întoarcă în robia lor. Dar Tu, Tu ești un Dumnezeu gata să ierți, îndurător și milostiv, încet la mânie și bogat în bunătate. Și nu i-ai părăsit nici chiar atunci când și-au făcut un vițel turnat și au zis: «Iată Dumnezeul tău care te-a scos din Egipt!» și s-au dedat la mari ocări față de Tine. În îndurarea Ta fără margini, nu i-ai părăsit în pustie, și stâlpul de nor n-a încetat să-i călăuzească ziua pe drum, nici stâlpul de foc să le lumineze noaptea drumul pe care aveau să-l urmeze. Le-ai dat Duhul Tău cel bun ca să-i facă înțelepți; n-ai îndepărtat mana Ta de la gura lor și le-ai dat apă să-și potolească setea. Patruzeci de ani ai avut grijă să-i hrănești în pustie și n-au dus lipsă de nimic, hainele nu li s-au învechit și picioarele nu li s-au umflat. Le-ai dat în mână împărății și popoare, ale căror ținuturi le-ai împărțit între ei, și au stăpânit țara lui Sihon, împăratul Hesbonului, și țara lui Og, împăratul Basanului. Le-ai înmulțit fiii ca stelele cerurilor și i-ai adus în țara despre care le spuseseși părinților lor că au s-o ia în stăpânire. Și fiii lor au intrat și au luat țara în stăpânire; i-ai smerit înaintea lor pe locuitorii țării, canaaniții, și i-ai dat în mâinile lor, împreună cu împărații și popoarele țării, ca să le facă ce le place. Au ajuns stăpâni pe cetăți întărite și pe pământuri roditoare; au stăpânit case pline de tot felul de bunătăți, puțuri săpate, vii, măslini și pomi roditori din belșug; au mâncat, s-au săturat, s-au îngrășat și au trăit în desfătări, prin bunătatea Ta cea mare.
Neemia 9:1-25 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
În luna-a șaptea, când sosi A douăzeci și patra zi, Fiii poporului pe care Neamul lui Israel îi are, Numai în saci se îmbrăcară Și-n cap, țărână, își turnară, Căci un post mare au vestit. Atuncea, ei s-au despărțit De toți străinii cari erau În țara lor, de locuiau, Și-au mers de și-au mărturisit Păcatul ce l-au săvârșit Și ei și cei ce se vădeau Cum că ai lor părinți erau. Din cartea Legii Domnului, I s-a citit poporului Un sfert de zi și, fiecare, Păcatele pe cari le are, Apoi și le-au mărturisit Alt sfert de zi și, negreșit, S-au strâns ‘naintea Domnului, Ca să se-nchine-n fața Lui. Bani, cu Buni după el, Cu Iosua, cu Cadmiel, Chenani și Șebania, Cu Șerebia-asemenea, Și celălalt Bani veniră Grabnic atunci și se suiră Pe scaunul Leviților, Să strige către Domnul lor. Iosua, Bani, Cadmiel, Cu Hașabania la fel, Cu Hodia, Șebania Precum și cu Petahia Și Șerebia au ieșit În față și-astfel au vorbit: „Degrabă, toți să vă sculați! Pe Domnu-L binecuvântați, Din veșnicie-n veșnicie! Și binecuvântat să fie Numele Tău sfânt și slăvit, Căci mai presus S-a dovedit, De orice binecuvântare Sau laudă! Domnu-i Cel care E făcătorul cerului Precum și a oștirii lui. Domnu-a făcut acest pământ Și toate câte, pe el, sânt. La toate, viață, El le-a dat, Iar cerul I s-a închinat. Pe-Avram, Tu Doamne l-ai ales Și-apoi, din Ur, Tu l-ai cules. L-ai scos afară din Haldeea, Iar numele, după aceea, Îndată Tu i l-ai schimbat Și „Avraam” a fost chemat. În a lui inimă-ai privit Și-n ea, Tu ai descoperit Credincioșie. Ai văzut Lucrul acesta și-ai făcut Un legământ cu el, de-ndată, Spunând că lui îi va fi dată – Și-asemenea urmașilor – Pământul Canaaniților, Al celor care sunt Hetiți Și Amoriți și Fereziți Și cel al Iebusiților, Precum și-al Ghirgasiților. În al Egiptului ținut, Numai Tu Doamne ai văzut În ce necaz mare erau Părinții noști’, pe când trăiau. La Marea Roșie au stat Și către Tine au strigat, Iar Tu, atunci, i-ai auzit. Minuni și semne-ai săvârșit, În contra Faraonului, Precum și a poporului Pe care el îl stăpânea Și-a țării pe care-o avea, Căci i-ai știut pe fiecare, Cu cât de multă îngâmfare – Față de-ai noștri – s-au purtat, Când în Egipt ei s-au aflat. Prin tot ceea cei ai făcut Atunci, ei, slava, Ți-au văzut. Și astăzi ea este văzută Și tuturor li-e cunoscută. Marea, în două-ai despicat Și a trecut, ca pe uscat, Poporul Tău. Peste cei care Îl urmăreau cu-nverșunare, Potop de ape-ai prăbușit Și în adâncuri au pierit. Ziua, un stâlp de nor erai, Iar noaptea, Tu Te arătai Un stâlp de foc. În acest fel, Tu l-ai condus pe Israel, Pe drumul ce l-ai pregătit. Când la Sinai Tu ai venit, Din înălțimea cerului, Tu ai vorbit poporului. Atuncea lui, porunci i-ai dat Și dreapta Lege i-ai lăsat. Învățături i-au mai fost date Și rânduieli ce-s minunate. Poporului, Tu i-ai făcut Sabatul Tău, de cunoscut. Porunci, prin Moise, i-ai lăsat; Învățături și legi i-ai dat. Pâine ai dat poporului, Din înălțimea cerului. Apoi, din stâncă ai făcut Să iasă apă de băut. Țara i-ai dat-o-nstăpânire, Ca să o aibă moștenire. Părinții noști’ s-au îngâmfat: Poruncile-Ți nu le-au urmat, Ci ei – cu toții – au vădit Că gâtul și-au înțepenit. Să Te asculte, n-au mai vrut. Minunile ce le-au făcut Le-au dat uitării, vrând apoi Ca în robie, înapoi, Să se întoarcă. Căutară Alți căpitani de-și așezară. Dar Doamne, Tu Te-ai arătat Gata să ierți, căci ești bogat În bunătate. Te-ai vădit Îndurător – necontenit – Și milostiv; căci Ți-a păsat De ei și-astfel, nu i-ai lăsat Nici chiar atunci când ai văzut Că un vițel ei și-au făcut, Zicând: „Acesta e, mereu, Al nostru Domn și Dumnezeu Cari din Egipt ne-a scos afară Și astăzi, liberi suntem, iară!” La mari ocări, față de Tine, Ei s-au dedat, văzut-ai bine. În îndurarea Ta cea mere, I-ai însoțit, fără-ncetare, Când prin pustiu, al Tău popor A rătăcit. Stâlpul de nor, Pe timpul zilei, l-a-nsoțit Și-apoi, când seara a venit, Stâlpul de foc a luminat Calea pe care a umblat. Le-ai dat din Duhul Tău cel bun, Făr’ să iei seama la ce spun, Ca-n felu-acesta să-i deștepți Și să îi faci mai înțelepți. De gura lor, n-ai depărtat Mana din cer și-apoi le-ai dat Și apă să se răcorească Și setea să și-o potolească. Au rătăcit, ani patruzeci, Pe-ale pustiului poteci, Însă nimic nu le-a lipsit. Straiul nu li s-a învechit, Iar talpa nu li s-a umflat. În mână, împărați le-ai dat Și-ale lor țări le-ai împărțit. Poporul Tău a cucerit Țara ce o avea Sihon – Cel cari domnise la Hesbon – Și țara ce o stăpânise Og care în Basan domnise. Ai înmulțit fiii pe care, Neamul lui Israel îi are, Încât fiii poporului, Precum stelele cerului, Ajunseră-n număr să fie. I-ai adunat de prin pustie Și-apoi le-ai dat, drept moștenire, Țara pe cari, în stăpânire, Părinților lor le-a fost dată, De mult, în vremea-ndepărtată. Ai lor feciori intrară-n țară Și-n stăpânire o luară. Tu ai smerit, în fața lor, Poporul Canaaniților. Din țară, fost-au alungați Locuitori și împărați. Peste cetățile-ntărite, Peste ogoarele-nsorite, Sau peste case și cetăți Cari pline-au fost de bunătăți, Ori peste puțuri și măslini, Pomi roditori, vii sau smochini, Ei au ajuns să stăpânească, Prin bunătatea Ta cerească. Pe săturate au mâncat Și-n acest fel s-au îngrășat, Căci numai într-o desfătare Trăit-au ei, fără-ncetare.
Neemia 9:1-25 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
În ziua a douăzeci și patra a aceleiași luni, fiii lui Israél s-au adunat pentru un post, [îmbrăcați] cu saci și având țărână deasupra [capetelor lor]. Descendența lui Israél s-a despărțit de toți străinii; au stat și și-au mărturisit păcatele lor și nelegiuirile părinților lor. S-au ridicat la locul lor și au citit din Cartea Legii Domnului Dumnezeului lor un sfert din zi; apoi, un alt sfert, au mărturisit și s-au prosternat Domnului Dumnezeului lor. S-au ridicat pe podiumul levíților Iósue, Baní, Cadmiél, Șebanía, Buní, Șerebía, Baní și Chenaní și au strigat cu glas puternic către Domnul Dumnezeul lor. Leviții Iósue, Cadmiél, Baní, Hașabnía, Șerebía, Hodía, Șebanía și Petahía au zis: „Ridicați-vă și binecuvântați-l pe Domnul Dumnezeul vostru din veci și până-n veci!”. Și au binecuvântat numele său cel glorios, care este mai presus de orice binecuvântare și laudă. „Tu, Doamne, numai tu ai făcut cerurile, cerurile cerurilor și toată oștirea lor, pământul cu tot ceea ce este pe el, mările cu tot ce cuprind ele. Tu dai viață tuturor și oștirea cerurilor se închină înaintea ta. Tu, Doamne Dumnezeule, l-ai ales pe Abrám, l-ai scos din Ur, din Caldéea, și i-ai pus numele Abrahám. Tu ai aflat inima lui fidelă înaintea ta, ai încheiat o alianță cu el că vei da descendenței lui țara canaaneénilor, a hetéilor, a ferezéilor, a iebuséilor și a ghergheséilor. Și ți-ai împlinit cuvintele, căci tu ești drept. Tu ai văzut suferința părinților noștri în Egipt și le-ai auzit strigătul la Marea Roșie. Ai făcut semne și minuni împotriva lui Faraón, împotriva tuturor slujitorilor lui și împotriva întregului popor al țării sale, pentru că știai că se comportaseră cu aroganță față de ei și ți-ai făcut un nume, cum este astăzi. Ai despărțit marea înaintea lor și ei au trecut prin mijlocul mării pe uscat; iar pe urmăritorii lor i-ai aruncat în adâncuri ca o piatră în ape furioase. Într-o coloană de nor i-ai călăuzit ziua și într-o coloană de foc noaptea, ca să le luminezi calea pe care să meargă. Pe muntele Sinài ai coborât și le-ai vorbit din cer. Le-ai dat judecăți drepte, legi adevărate, hotărâri și porunci bune. Le-ai făcut cunoscută [ziua] ta cea sfântă de sabát, le-ai dat porunci, hotărâri și lege prin Moise, slujitorul tău. Le-ai dat pâine din cer când le-a fost foame și ai scos apă din stâncă atunci când le era sete; le-ai spus că îi vei duce să moștenească țara asupra căreia ți-ai întins mâna ca să le-o dai. Dar ei, părinții noștri, s-au purtat cu aroganță, și-au înțepenit grumazul și nu au ascultat de poruncile tale. Au refuzat să asculte și au uitat faptele tale minunate pe care le-ai făcut pentru ei. Și-au înțepenit grumazul și și-au pus în cap să se întoarcă de la slujirea ta, răzvrătindu-se. Dar tu ești un Dumnezeu iertător, binevoitor și îndurător, îndelung răbdător și plin de milostivire și nu i-ai părăsit. Chiar și când și-au făcut un vițel turnat și au zis: «Acesta este dumnezeul tău care te-a scos din Egipt», săvârșind o mare blasfemie, tu, în îndurarea ta cea mare, nu i-ai abandonat în pustiu; nu ai îndepărtat de la ei coloana de nor ca să îi călăuzești ziua și nici coloana de foc noaptea ca să le luminezi calea pe care să meargă. Le-ai dat Duhul tău cel bun ca să-i facă înțelepți; nu le-ai refuzat mana ta de la gură și le-ai dat apă când le era sete. Patruzeci de ani te-ai îngrijit de ei și nu le-a lipsit [nimic]; hainele nu s-au uzat și picioarele nu li s-au umflat. Le-ai dat împărății și popoare și le-ai împărțit în regiuni și au luat în stăpânire țara lui Sihón, regele din Heșbón, și țara lui Og, regele din Basán. I-ai înmulțit pe fiii lor ca stelele cerului și i-ai dus în țara despre care ai vorbit părinților lor că îi vei duce s-o ia în stăpânire. Și fiii lor au venit și au luat țara în stăpânire; i-ai umilit înaintea lor pe locuitorii țării, pe canaaneéni, și i-ai dat în mâinile lor, regii lor și popoarele țării, ca să facă din ei după voința lor. Au capturat cetăți fortificate și pământuri grase, au luat în stăpânire case pline cu toate bunătățile, fântâni săpate, vii, măslini și pomi [buni] de mâncat. Au mâncat, s-au săturat și s-au îngrășat, s-au desfătat de marea ta bunătate.