Marcu 7:1-30
Marcu 7:1-30 Română Noul Testament Interconfesional 2009 (BINT09)
Fariseii şi unii dintre cărturari, venind din Ierusalim, s-au adunat la El. Iar când i-au văzut pe unii din ucenicii Lui că mănâncă cu mâinile necurate, adică nespălate – căci fariseii şi toţi iudeii nu mănâncă dacă nu îşi spală mâinile până la cot, după datina bătrânilor, iar când vin din piaţă, dacă nu se afundă în apă, nu mănâncă şi mai sunt multe altele pe care le-au primit să le păzească: spălarea paharelor, a urcioarelor, a vaselor de aramă şi a paturilor – fariseii şi cărturarii L-au întrebat, aşadar: „De ce ucenicii Tăi nu trăiesc după datina bătrânilor, ci mănâncă pâinea cu mâinile necurate?” Atunci Iisus le-a zis: „Bine a profeţit Isaia despre voi, ipocriţilor, după cum stă scris: Acest popor Mă cinsteşte numai cu buzele, iar inima lor este departe de Mine. În zadar însă Mă cinstesc ei, dând învăţături care sunt porunci omeneşti. Lăsând porunca lui Dumnezeu, voi ţineţi datina oamenilor.” Şi le zicea: „O, ce bine, aţi lepădat porunca lui Dumnezeu ca să ţineţi datina voastră! Căci Moise a spus: Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta! şi Cel ce va vorbi de rău pe tatăl său ori pe mama sa, să fie dat la moarte! Iar voi ziceţi: Un om poate spune tatălui sau mamei lui, Corban (care înseamnă: orice aş avea ca ajutor, este Dăruit lui Dumnezeu) şi îi îngăduiţi să nu mai facă nimic pentru tată şi pentru mamă. Aşa desfiinţaţi voi cuvântul lui Dumnezeu prin datina voastră pe care singuri v-aţi dat-o. Şi multe alte lucruri faceţi, ca acesta.” Chemând iarăşi mulţimea la El, le zicea: „Ascultaţi-mă toţi şi înţelegeţi! Nu este nimic din afara omului care, intrând în el, să aibă putere să îl întineze, ci cele ce ies din om sunt cele care îl întinează pe om. Cine are urechi de auzit, să audă!” Când a lăsat mulţimea şi a intrat în casă, ucenicii Săi l-au întrebat despre această parabolă. Iar El le-a zis: „Aşadar şi voi sunteţi nepricepuţi? Nu înţelegeţi că tot ceea ce vine din afară, când intră în om, nu poate să-l întineze, pentru că nu intră în inima lui, ci în pântece, şi apoi ajunge afară, în hazna?” Astfel a arătat că toate bucatele sunt curate. Şi spunea: „Ceea ce iese din om, aceea îl întinează, pentru că dinăuntru, din inima omului, ies cugetele cele rele, desfrânările, hoţiile, uciderile, adulterele, lăcomiile, răutăţile, înşelăciunea, nesimţirea, privirea vicleană, hula, trufia, uşurătatea. Toate aceste rele ies dinlăuntrul omului şi îl întinează.” Ridicându-se apoi de acolo, s-a dus la hotarele Tirului. Şi, intrând într-o casă, nu voia să afle nimeni, dar nu s-a putut să rămână ascuns, şi îndată a auzit despre El o femeie a cărei fiică avea un duh necurat. Ea a venit şi s-a aruncat la picioarele lui – deşi femeia era păgână, siro-feniciancă de neam – şi îl ruga să izgonească demonul din fiica ei. Iisus i-a spus: „Lasă întâi să se sature copiii, că nu e bine să iei pâinea copiilor şi să o arunci câinilor.” Dar ea I-a răspuns: „Doamne, şi câinii sub masă mănâncă din fărâmiturile copiilor.” Atunci El i-a zis: „Du-te! Căci, pentru acest cuvânt, demonul a ieşit din fiica ta.” Iar ea, întorcându-se la casa ei, a găsit copila culcată pe pat, iar demonul ieşise din ea.
Marcu 7:1-30 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Atunci s-au adunat la el fariseii și anumiți scribi care au venit din Ierusalim. Și când au văzut pe unii din discipolii lui mâncând pâine cu mâinile spurcate, adică nespălate, îi învinovățeau. Fiindcă fariseii și toți iudeii, dacă nu se spală des pe mâini, nu mănâncă, ținând tradiția bătrânilor. Și când vin de la piață, dacă nu se îmbăiază, nu mănâncă. Și sunt multe alte lucruri, pe care le-au primit să le țină, precum este: îmbăierea paharelor și a oalelor și a vaselor de aramă și a meselor. Atunci fariseii și scribii l-au întrebat: De ce nu umblă discipolii tăi conform tradiției bătrânilor, ci mănâncă pâine cu mâinile nespălate? El a răspuns și le-a zis: Bine a profețit Isaia despre voi, fățarnicilor, așa cum este scris: Acest popor mă onorează cu buzele lor, dar inima lor este departe de mine. Dar în zadar mi se închină, învățându-i pe oameni ca doctrine poruncile oamenilor. Fiindcă lăsând deoparte porunca lui Dumnezeu, țineți tradiția oamenilor, precum îmbăierea oalelor și a paharelor; și faceți multe alte lucruri asemănătoare. Și le-a spus: Prea bine respingeți porunca lui Dumnezeu, ca să țineți propria voastră tradiție. Fiindcă Moise a spus: Onorează pe tatăl tău și pe mama ta; și: Cel ce blestemă pe tată sau mamă, de moarte să moară; Dar voi spuneți: Dacă un om va spune tatălui sau mamei sale: Este corban, altfel spus, orice ți-ar fi de folos de la mine este un dar; va fi liber, Și nu îl mai lăsați să facă ceva pentru tatăl său sau mama sa; Făcând fără efect cuvântul lui Dumnezeu prin tradiția voastră, pe care ați dat-o; și faceți multe alte lucruri asemănătoare. Și după ce a chemat pe toți oamenii, le-a spus: Dați-mi fiecare ascultare și înțelegeți; Nu este nimic din afara unui om, care intrând în el îl poate spurca, ci lucrurile care ies din el, acelea sunt cele ce spurcă pe om. Dacă are cineva urechi de auzit, să audă. Și când a intrat în casă, ieșind din mulțime, discipolii săi l-au întrebat despre parabolă. Iar el le-a spus: Așa de nepricepuți sunteți și voi? Nu pricepeți că orice intră în om din afară, nu îl poate spurca; Pentru că nu intră în inima lui, ci în pântece și iese în hazna, curățind toate mâncărurile? Și a spus: Ce iese din om, aceea spurcă pe om. Fiindcă dinăuntru, din inima oamenilor, ies gânduri rele, adultere, curvii, ucideri, Hoții, lăcomii, stricăciuni, înșelăciune, desfrânare, un ochi rău, blasfemie, mândrie, nebunie; Toate aceste rele ies dinăuntru și îl spurcă pe om. Și de acolo s-a sculat și s-a dus între ținuturile Tirului și ale Sidonului și a intrat într-o casă și dorea ca nimeni să nu știe; dar nu a putut fi ascuns. Fiindcă o femeie, a cărei fetiță avea un duh necurat, a auzit despre el și a venit și a căzut la picioarele lui; Femeia era grecoaică, de națiune siro-feniciană; și l-a implorat să scoată dracul din fiica ei. Dar Isus i-a spus: Lasă întâi copiii să se sature; fiindcă nu este potrivit să iei pâinea copiilor și să o arunci la căței. Iar ea a răspuns și i-a zis: Da, Doamne, totuși și cățeii de sub masă mănâncă din firimiturile copiilor. Și el i-a spus: Pentru acest cuvânt, du-te; dracul a ieșit din fiica ta. Și când a ajuns acasă, a găsit dracul plecat și pe fiica ei întinsă pe pat.
Marcu 7:1-30 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022 (EDCR)
Fariseii și câțiva cărturari veniți din Ierusalim s‑au adunat la Isus. Ei i‑au văzut pe unii dintre ucenicii Lui prânzind cu mâinile necurate, adică nespălate. Însă fariseii și toți iudeii nu mănâncă fără să‑și spele mâinile după rânduială, ținând tradiția din bătrâni. Și, când vin de la piață, nu mănâncă decât după ce s‑au îmbăiat. Și multe altele le‑au primit ei ca să le păzească, precum spălarea paharelor, a urcioarelor, a vaselor de aramă și a paturilor. Iar fariseii și cărturarii L‑au întrebat: „De ce nu trăiesc ucenicii tăi după tradiția din bătrâni, ci prânzesc cu mâinile necurate?” Isus le‑a răspuns: „Bine a profețit Isaia despre voi, fățarnicilor, după cum este scris: Poporul acesta Mă cinstește cu buzele, dar inima lor este departe de Mine! În zadar Mi se închină ei, dând învățături care nu sunt decât porunci omenești. Voi lepădați porunca lui Dumnezeu și țineți tradiția oamenilor, [precum spălarea urcioarelor și a paharelor, și faceți multe alte lucruri ca acestea].” Și le‑a mai zis: „Frumos dați voi la o parte porunca lui Dumnezeu ca să țineți tradiția voastră. Căci Moise a zis: Să cinstești pe tatăl tău și pe mama ta și: Cine blestemă pe tatăl lui sau pe mama lui să fie pedepsit cu moartea. Voi însă ziceți: «Un om îi poate spune tatălui său ori mamei sale: ‘Este korban ’ – adică dăruit lui Dumnezeu – ‘ceea ce îți pot da’»; și nu‑l mai lăsați să facă nimic pentru tatăl sau mama lui. Ați desființat astfel Cuvântul lui Dumnezeu prin tradiția pe care o transmiteți. Și multe ca acestea mai faceți!” Și chemând din nou mulțimea la Sine, a zis: „Ascultați‑Mă toți și înțelegeți! Nimic din ce este în afara omului nu poate să‑l facă necurat, intrând în el. Dar ce iese din om, aceea îl face necurat. [Dacă are cineva urechi de auzit, să audă.]” După ce a lăsat mulțimea și a intrat în casă, ucenicii Lui L‑au întrebat cu privire la pilda aceasta. El le‑a zis: „Și voi sunteți fără pricepere? Nu înțelegeți că nimic din ce intră în om din afară nu‑l poate face necurat? Aceasta pentru că nu intră în inima lui, ci în pântec și apoi iese afară, în hazna”, curățind astfel toate bucatele. El le‑a mai zis: „Ce iese din om, aceea îl face necurat. Căci dinăuntru, din inima oamenilor, ies gândurile rele, desfrânările, hoțiile, uciderile, adulterele, lăcomiile, răutățile, înșelăciunea, nerușinarea, invidia, blasfemia, trufia, nechibzuința. Toate aceste rele ies dinăuntru și îl fac pe om necurat.” Isus a plecat de acolo și S‑a dus în ținutul Tirului [și al Sidonului]. A intrat într‑o casă, dorind să nu știe nimeni că este acolo, dar n‑a putut să rămână ascuns. Ci, îndată, o femeie a cărei fiică avea un duh necurat a auzit despre El și a venit și I‑a căzut la picioare. Femeia aceasta era vorbitoare de limbă greacă, de obârșie siro‑feniciană. Ea L‑a rugat să scoată demonul din fiica ei. Isus i‑a zis: „Lasă mai întâi să se sature copiii, căci nu este bine să iei pâinea copiilor și s‑o arunci la căței!” „Da, Doamne”, I‑a răspuns ea, „dar și cățeii mănâncă sub masă din firimiturile copiilor!” Atunci Isus i‑a zis: „Pentru cuvântul acesta, du‑te; a ieșit demonul din fiica ta.” Când s‑a dus femeia acasă, a găsit copila culcată în pat, iar demonul ieșise din ea.
Marcu 7:1-30 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
Fariseii și câțiva cărturari veniți din Ierusalim s-au adunat la Isus. Ei i-au văzut pe unii din ucenicii Lui prânzind cu mâinile necurate, adică nespălate. Fariseii însă și toți iudeii nu mănâncă fără să-și spele cu mare băgare de seamă mâinile, după datina bătrânilor. Și când se întorc din piață, nu mănâncă decât după ce s-au scăldat. Sunt multe alte obiceiuri pe care au apucat ei să le țină, precum spălarea paharelor, a urcioarelor, a căldărilor și a paturilor. Și fariseii și cărturarii L-au întrebat: „Pentru ce nu se țin ucenicii Tăi de datina bătrânilor, ci prânzesc cu mâinile nespălate?” Isus le-a răspuns: „Fățarnicilor, bine a prorocit Isaia despre voi, după cum este scris: «Norodul acesta Mă cinstește cu buzele, dar inima lui este departe de Mine. Degeaba Mă cinstesc ei dând învățături care nu sunt decât niște porunci omenești!» Voi lăsați porunca lui Dumnezeu și țineți datina așezată de oameni, precum spălarea urcioarelor și a paharelor, și faceți multe alte lucruri de acestea.” El le-a mai zis: „Ați desființat frumos porunca lui Dumnezeu ca să țineți datina voastră! Căci Moise a zis: «Să-i cinstești pe tatăl tău și pe mama ta» și: «Cine îi va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa să fie pedepsit cu moartea.» Voi, dimpotrivă, ziceți: «Dacă un om le va spune tatălui său sau mamei sale: ‘Ori cu ce te-aș putea ajuta este corban ’ – adică dat lui Dumnezeu – face bine»; și nu-l mai lăsați să facă nimic pentru tatăl sau pentru mama sa. Și așa ați desființat Cuvântul lui Dumnezeu prin datina voastră. Și faceți multe alte lucruri de felul acesta.” În urmă a chemat din nou noroadele la Sine și le-a zis: „Ascultați-Mă toți și înțelegeți! Afară din om nu este nimic care, intrând în el, să-l poată spurca; dar ce iese din om, aceea-l spurcă. Dacă are cineva urechi de auzit, să audă.” După ce a intrat în casă, pe când era departe de norod, ucenicii Lui L-au întrebat despre pilda aceasta. El le-a zis: „Și voi sunteți așa de nepricepuți? Nu înțelegeți că nimic din ce intră în om de afară nu-l poate spurca? Fiindcă nu intră în inima lui, ci în pântece, și apoi este dat afară, în hazna.” A zis astfel, făcând toate bucatele curate. El le-a mai zis: „Ce iese din om, aceea îl spurcă pe om. Căci dinăuntru, din inima oamenilor, ies gândurile rele, preacurviile, curviile, uciderile, furtișagurile, lăcomiile, vicleșugurile, înșelăciunile, faptele de rușine, ochiul rău, hula, trufia, nebunia. Toate aceste lucruri rele ies dinăuntru și îl spurcă pe om.” Isus a plecat de acolo și S-a dus în ținutul Tirului și al Sidonului. A intrat într-o casă, dorind să nu știe nimeni că este acolo, dar n-a putut să rămână ascuns. Căci îndată o femeie a cărei fetiță era stăpânită de un duh necurat a auzit vorbindu-se despre El și a venit de s-a aruncat la picioarele Lui. Femeia aceasta era o grecoaică de obârșie siro-feniciană. Ea Îl ruga să scoată dracul din fiica ei. Isus i-a zis: „Lasă să se sature mai întâi copiii, căci nu este bine să iei pâinea copiilor și s-o arunci la căței!” „Da, Doamne”, I-a răspuns ea, „dar și cățeii de sub masă mănâncă din firimiturile copiilor.” Atunci Isus i-a zis: „Pentru vorba aceasta, du-te; a ieșit dracul din fiica ta.” Și când a intrat femeia în casa ei, a găsit-o pe copilă culcată în pat; și ieșise dracul din ea.
Marcu 7:1-30 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
În Ierusalim, Isus a avut o discuție cu reprezentanții fariseilor și cu cei ai învățătorilor legii (mozaice). Aceștia văzuseră pe unii dintre discipolii Săi servind masa de prânz cu mâinile „necurate”, adică fără să și le fi spălat (în mod ritual). – Conform tradiției strămoșești, fariseii și toți ceilalți iudei, nu mănâncă fără să își spele mâinile cu mare atenție. Și când se întorc din piață, nu mănâncă decât după ce s-au îmbăiat. Tradiția lor conține și alte obiceiuri, cum ar fi spălarea (rituală) a paharelor, a ulcioarelor, a găleților și a paturilor. – Acei farisei, împreună cu experții legii (mozaice), L-au întrebat: „De ce nu respectă discipolii Tăi regulile tradiției strămoșești, permițându-și să mănânce cu mâinile «nespălate»?” Isus le-a răspuns: „Ipocriților, bine a mai profețit Isaia despre voi, când a scris: «Acest popor Mă cinstește cu buzele; dar inima lui este departe de Mine. Degeaba procedează ei astfel, decretând legi care nu reprezintă decât reguli omenești.» Voi ignorați porunca lui Dumnezeu și în același timp respectați tradiția stabilită de oameni, cum ar fi: spălarea ulcioarelor și a paharelor; și aveți multe reguli de acest fel…” Isus le-a mai zis: „Promovând tradiția voastră, v-ați permis să anulați porunca lui Dumnezeu. De exemplu, El a spus prin Moise: «Să-ți cinstești mama și tatăl.» și «Cine va vorbi rău despre tatăl lui sau despre mama lui, să suporte pedeapsa capitală.» Voi, dimpotrivă, ați decretat că dacă un om pretinde cu privire la bunurile lui că sunt «corban», adică dedicate lui Dumnezeu, este absolvit de datoria de a-și ajuta părinții cu ele; și astfel nu îi mai permiteți să își susțină părinții cu nimic… Așa ați ajuns să desființați Cuvântul lui Dumnezeu din cauza tradiției voastre. Și acesta este doar un exemplu. Dar voi procedați la fel în cazul multor alte tradiții.” La sfârșit, Isus a chemat din nou mulțimile de oameni la Sine și le-a zis: „Sunt interesat să înțelegeți ce vă voi spune în continuare. Deci ascultați cu atenție: Omul nu devine «necurat» atunci când introduce în el ceva mâncând. De fapt, numai ce iese din el îl poate face «necurat». [Deci dacă vrea cineva să ia în considerare cuvintele Mele, să rețină ce tocmai am spus.”] După ce a intrat în casă și era departe de mulțimea ascultătorilor, discipolii L-au întrebat pe Isus despre semnificația acestei parabole. El le-a zis: „Și voi sunteți atât de incapabili în descifrarea înțelesului ei? Nu vă dați seama că nimic din exterior care intră în om nu îl poate face «necurat»? Când mănâncă cineva, nu introduce nimic în suflet, ci în stomac; apoi o parte din ce a introdus în el, este dat afară.” A spus acest lucru, declarând toate alimentele „curate”. El le-a mai zis: „Ce iese din om, îl face să fie «necurat». Sursa lucrurilor care fac pe om «necurat», este tocmai în sufletul lui, de unde provin gândurile rele, adulterul, relațiile sexuale extraconjugale, crimele, furturile, înșelăciunile, faptele care produc rușine, ochiul rău, blasfemia, aroganța, nebunia. Toate aceste lucruri vin din interiorul omului și îl fac să fie «necurat»”. Isus a plecat de acolo și S-a dus în regiunea Tirului și a Sidonului. A intrat într-o casă, dorind să nu știe nimeni că este acolo. Dar nu a putut să rămână neobservat; pentru că imediat a venit la El o femeie care s-a aruncat la picioarele Lui. Ea avea o fetiță care era posedată de un demon. Venise la Isus pentru că auzise vorbindu-se despre El. Femeia care Îl ruga să scoată demonul din fiica ei, era de naționalitate siro-feniciană. Isus i-a zis: „Lasă-i întâi pe copii să se sature; pentru că nu este bine să iei pâinea copiilor și să o arunci cățeilor.” Femeia I-a răspuns: „Este adevărat ce spui, domnule; dar și cățeii de sub masă mănâncă din ce rămâne în urma hrănirii copiilor.” Atunci Isus i-a zis: „Suficient! M-ai convins! Poți pleca acasă; pentru că deja demonul a ieșit din fiica ta!” Când a intrat în casă, femeia și-a găsit fetița culcată în pat și eliberată de demon.
Marcu 7:1-30 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
Atuncea, niște Farisei – Și câțiva cărturari, cu ei – De la Ierusalim, sosiră Și pe Iisus, Îl întâlniră. Întâmplător, i-au observat, Pe ucenici, că au mâncat Cu mâinile murdare. Ei – Deci, cărturari și Farisei, Și toți Iudeii – nu mâncau, Până când mâinile-și spălau, Cu mare grijă. Când sosesc, De la piață, nu prânzesc ‘Nainte de-a se fi scăldat, Căci multe datini au păstrat, Ca: spălarea ulcioarelor, Sau spălarea paharelor. Alte-obiceiuri de spălări, Sunt pentru paturi și căldări. Deci, Fariseii, imediat, Pe-nvățător, L-au întrebat: „Permis e, ucenicilor, Ca datina bătrânilor, S-o calce – căci fără-ndoială – Ei, mâinile, nu și le spală, ‘Nainte de-a mânca?” Iisus, Privindu-i supărat, le-a spus: „Isaia, bine a vorbit, Atuncea, când a prorocit De voi toți, prefăcuților! „Cinstit sunt, de acest popor, Cu buzele. Însă, văd bine, Cât de departe e de Mine, Cu inima; iar ei voiesc, S-arate ce mult Mă cinstesc Și-și dau învățături atunci, Deși-s doar omenești porunci.” Poruncile lui Dumnezeu, Voi le-ați nesocotit, mereu, În timp ce datina lăsată De oameni, fost-a respectată – Exemplu-i a paharelor Spălare, sau ulcioarelor. Țineți datina omului, Și nu porunca Domnului. Toți știți ceea ce Moise-a zis – Căci, în Scriptură, este scris: „Să îți cinstești tatăl și mama”, Iar „cine” – luați bine seama – „Numai de rău, de i-a vorbit, Pe-ai săi părinți, e pedepsit Cu moartea.” Dar, acuma, voi Spuneți că de „un om, la noi, Zice către părinții lui „Corban” – adică „Domnului E închinat lucrul cu care Pot să v-ajut” – vină, nu are. Și astfel, voi împiedicați Părinții, de-a fi ajutați. Deci, iată cum ați desființat Cuvântul care v-a fost dat De Dumnezeu – porunca Lui – Ținând datina omului.” La Sine, gloatele, Iisus Le-a adunat și-apoi, a spus: „Mă ascultați și înțelegeți, Căci nu-i așa precum voi credeți! Aflați că omul nu-i spurcat De ceea ce el a băgat, În gură, ci, de ce-a ieșit, Din ea, atunci când a vorbit. Urechi, de are cineva, Ceea ce-am spus, pricepe-va!” După ce-n casă au intrat, Discipolii L-au întrebat Care e tâlcul pildei Lui, Spusă de El, norodului. „Și voi, nepricepuți, sunteți?” – Le-a zis Iisus – „Nu-nțelegeți Că tot, ce omul va mânca, Nicicând, nu poate a-l spurca? Fiindcă hrana omului Nu intră în inima lui, Ci-n pântec și-n hazna apoi.” A vorbit astfel, pentru noi, Făcând bucatele, curate – Toate putând a fi mâncate. În urmă, a adăugat: „Să știți că omul e spurcat, Numai de ce-a ieșit, din el – De relele, de orice fel – Acestea doar, îl vor spurca. Din inimă, ies lucruri ca: Ucideri, preacurvii, curvii, Furt, gânduri rele, lăcomii, Înșelăciuni, hule, trufia, Ochiul cel rău și nebunia. Aceste rele, vor pleca Din om, și ele-l vor spurca.” Iisus plecă spre-al Tirului Ținut, și al Sidonului. La o căsuță S-a oprit, Spre a nu fi descoperit, Dar n-a putut rămâne-ascuns. La El, îndată, a pătruns O mamă, foarte necăjită – Fata fiindu-i stăpânită, De un duh rău. A auzit, Despre Iisus, ce s-a vorbit, Și-n grabă, ea a alergat La El și I s-a închinat. Acea femeie Canaaneană, Era siro-feniciană – Grecoaică, după al ei fel, Străină, în locul acel. Ea Îl rugase, pe Iisus, Să-i scape fiica. El a spus: „Nu-i bine, pâinea, să o iei, De la copii și, la căței, Să o arunci; ci pe copii, Întâi, îi saturi – cred că știi!” „Așa e Doamne, dar și ei” – Răspunse ea – „bieții căței, Cu firmituri, își potolesc Foamea, pe care le găsesc, Pe jos, căzute-ntâmplător, Sub mesele copiilor.” Mirat de al ei crez, Iisus, Femei-aceleia i-a spus: „Prin felu-n care ai vorbit, Copila s-a tămăduit!” Acasă, ea a alergat Și și-a găsit fetița-n pat, Șezând cuminte, liniștită, De duhul cel rău, părăsită.
Marcu 7:1-30 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
Niște farisei și unii dintre cărturari, care veniseră de la Ierusalím, s-au adunat în jurul lui și au văzut că unii dintre discipolii lui mâncau cu mâinile necurate, adică nespălate – căci fariseii și toți iudeii nu mănâncă dacă nu și-au spălat mâinile cu grijă, ținând astfel tradițiile bătrânilor, iar când [se întorc] de la piață, nu mănâncă dacă nu se purifică; mai sunt și multe altele pe care le-au primit ca să le păzească: spălarea paharelor, a oalelor și a [vaselor] de bronz. Așadar, fariseii și cărturarii l-au întrebat: „De ce discipolii tăi nu urmează tradițiile bătrânilor, ci mănâncă cu mâinile necurate?”. El le-a spus: „Bine a profețit Isaía despre voi, ipocriților, după cum este scris: «Acest popor mă cinstește cu buzele, însă inima lor este departe de mine. În zadar mă cinstesc propunând învățături care sunt doar porunci ale oamenilor». Lăsând la o parte porunca lui Dumnezeu, voi țineți tradiția oamenilor”. Și le-a spus: „Frumos! Voi zădărniciți porunca lui Dumnezeu ca să stabiliți tradiția voastră! Căci Moise a spus: «Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta!» și «Cine vorbește de rău pe tatăl sau pe mama, să fie dat la moarte!». Voi însă spuneți: «Dacă un om îi zice tatălui sau mamei: ‹Este corban – adică ofrandă sacră – ceea ce ți se cuvine de la mine› », voi nu-l lăsați să mai facă ceva pentru tatăl sau mama [lui]. Astfel, suprimați cuvântul lui Dumnezeu pentru tradiția voastră pe care voi v-o transmiteți. Și faceți multe alte lucruri asemănătoare”. Chemând din nou mulțimea, le-a spus: „Ascultați-mă cu toții și înțelegeți! Nu este nimic în afara omului care, intrând în el, să-l poată face impur, însă cele care ies din om, acelea îl fac pe om impur”. Când a intrat în casă, [plecând] de la mulțime, discipolii săi l-au întrebat despre parabolă, iar el le-a spus: „Cum, și voi sunteți nepricepuți? Nu înțelegeți că tot ceea ce intră din afară în om nu poate să-l facă impur? Deoarece nu intră în inimă, ci în trup și apoi este eliminat în loc ascuns”. Astfel, declara pure toate alimentele. Și le-a mai zis: „Ceea ce iese din om, aceea îl face pe om impur. Căci din inima omului ies: gândurile rele, desfrânările, furturile, crimele, adulterele, lăcomiile, răutățile, înșelăciunea, desfrâul, ochiul rău, blasfemia, îngâmfarea, necugetarea. Toate aceste rele ies dinăuntru și îl fac pe om impur”. Apoi, ridicându-se de acolo, a venit în ținutul Tírului și Sidónului și a intrat într-o casă, voind ca nimeni să nu știe; însă nu a putut să [rămână] ascuns, căci o femeie a cărei fiică avea un duh necurat a auzit despre el și, venind îndată, a căzut la picioarele lui. Însă femeia era păgână, de origine siro-feniciană. Ea l-a rugat să alunge diavolul din fiica ei. El i-a spus: „Lasă mai întâi să se sature copiii, căci nu este bine să iei pâinea copiilor și s-o arunci la căței!”. Dar ea i-a răspuns: „Doamne, chiar și cățeii, sub masă, mănâncă din firimiturile copiilor”. El i-a spus: „Pentru acest cuvânt, mergi: diavolul a ieșit din fiica ta!”. Și, plecând acasă, a găsit fata întinsă pe pat și diavolul ieșise din ea.
Marcu 7:1-30 Noua Traducere Românească (NTR)
Fariseii și unii dintre cărturarii care veniseră de la Ierusalim s-au adunat la El și i-au văzut pe câțiva dintre ucenicii Lui că mănâncă pâine cu mâinile întinate, adică nespălate. (Căci fariseii și toți iudeii nu mănâncă dacă nu-și spală cu atenție mâinile, ținând astfel tradiția bătrânilor. Iar când se întorc de la piață, nu mănâncă dacă nu s-au spălat. Și mai sunt multe alte lucruri pe care le-au primit ei să le țină, cum ar fi: spălarea paharelor, a ulcioarelor, a vaselor de bronz și a paturilor.) Atunci fariseii și cărturarii L-au întrebat pe Isus: ‒ De ce ucenicii Tăi nu umblă potrivit cu tradiția bătrânilor, ci mănâncă cu mâinile întinate? El le-a răspuns: ‒ Ipocriților! Bine a profețit Isaia despre voi, așa cum este scris: „Poporul acesta Mă onorează cu buzele, dar inima lui este departe de Mine! Degeaba însă Mi se închină ei, dând ca învățături niște porunci de-ale oamenilor!“. Voi, lăsând porunca lui Dumnezeu, țineți strâns tradiția oamenilor: spălarea ulcioarelor și a cănilor și multe alte lucruri de felul acesta pe care le faceți. Apoi le-a zis: ‒ Și ați respins frumos porunca lui Dumnezeu ca să păstrați tradiția voastră! Căci Moise a zis: „Să-ți respecți tatăl și mama“ și „Cel ce-și vorbește de rău tatăl sau mama să fie pedepsit cu moartea“. Însă voi ziceți: „Un om nu este vinovat dacă îi spune tatălui său sau mamei sale: «Orice ajutor ai putea primi de la mine este korban »“ (adică este deja închinat ca dar lui Dumnezeu). Astfel, voi nu-l mai lăsați să facă nimic pentru tatăl sau mama lui și desființați Cuvântul lui Dumnezeu prin tradiția voastră pe care o răspândiți. Și faceți multe alte lucruri de felul acesta. Isus a chemat din nou mulțimea și a zis: „Ascultați-Mă cu toții și înțelegeți! Nu există nimic din afara omului, care, intrând în el, să-l poată întina, ci lucrurile care ies din om, acelea îl întinează!“. Dacă are cineva urechi de auzit să audă! După ce a lăsat mulțimea și a intrat în casă, ucenicii Lui L-au întrebat despre pildă. El le-a zis: „Și voi sunteți tot fără pricepere? Nu înțelegeți că orice intră în om din exterior nu-l poate întina, fiindcă nu intră în inima lui, ci în stomac, apoi iese în latrină, el dând afară astfel toată mâncarea?“. Apoi a zis: „Ceea ce iese din om, aceea îl întinează pe om. Căci din interior, din inima omului, ies gândurile rele, preacurviile, furturile, crimele, adulterele, lăcomiile, răutățile, viclenia, depravarea, ochiul rău, blasfemia, mândria și nesăbuința. Toate aceste rele ies din interior și îl întinează pe om“. Isus a plecat de acolo și S-a dus în regiunile Tyrului și Sidonului. Dorind să nu știe nimeni că Se află acolo, a intrat într-o casă, dar n-a putut rămâne neobservat, ci imediat, o femeie care auzise despre El și a cărei fetiță avea un duh necurat, a venit la El și I-a căzut la picioare. Femeia era o grecoaică, originară din Siro-Fenicia. Ea L-a rugat să alunge demonul din fata ei, dar Isus i-a zis: ‒ Lasă să se sature mai întâi copiii, căci nu este bine să iei pâinea copiilor și s-o arunci la căței. Însă ea a răspuns și i-a zis: ‒ Da, Doamne, dar și cățeii de sub masă mănâncă din firimiturile copiilor. Atunci El i-a zis: ‒ Pentru răspunsul acesta, du-te. Demonul a ieșit din fata ta. Ea a plecat acasă și a găsit copilul culcat pe pat, iar demonul ieșise.
Marcu 7:1-30 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Fariseii și câțiva cărturari veniți din Ierusalim s-au adunat la Isus. Ei au văzut pe unii din ucenicii Lui prânzind cu mâinile necurate, adică nespălate. Fariseii însă și toți iudeii nu mănâncă fără să-și spele cu mare băgare de seamă mâinile, după datina bătrânilor. Și, când se întorc din piață, nu mănâncă decât după ce s-au scăldat. Sunt multe alte obiceiuri pe care au apucat ei să le țină, precum spălarea paharelor, a urcioarelor, a căldărilor și a paturilor. Și fariseii, și cărturarii L-au întrebat: „Pentru ce nu se țin ucenicii Tăi de datina bătrânilor, ci prânzesc cu mâinile nespălate?” Isus le-a răspuns: „Fățarnicilor, bine a prorocit Isaia despre voi, după cum este scris: ‘Norodul acesta Mă cinstește cu buzele, dar inima lui este departe de Mine. Degeaba Mă cinstesc ei, dând învățături care nu sunt decât niște porunci omenești.’ Voi lăsați porunca lui Dumnezeu și țineți datina așezată de oameni, precum spălarea urcioarelor și a paharelor, și faceți multe alte lucruri de acestea.” El le-a mai zis: „Ați desființat frumos porunca lui Dumnezeu ca să țineți datina voastră. Căci Moise a zis: ‘Să cinstești pe tatăl tău și pe mama ta’ și: ‘Cine va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa să fie pedepsit cu moartea.’ Voi, dimpotrivă, ziceți: ‘Dacă un om va spune tatălui său sau mamei sale: «Ori cu ce te-aș putea ajuta este Corban», adică dat lui Dumnezeu, face bine’; și nu-l mai lăsați să facă nimic pentru tatăl sau pentru mama sa. Și așa, ați desființat Cuvântul lui Dumnezeu prin datina voastră. Și faceți multe alte lucruri de felul acesta!” În urmă, a chemat din nou noroadele la Sine și le-a zis: „Ascultați-Mă toți și înțelegeți. Afară din om nu este nimic care, intrând în el, să-l poată spurca, dar ce iese din om, aceea-l spurcă. Dacă are cineva urechi de auzit, să audă.” După ce a intrat în casă, pe când era departe de norod, ucenicii Lui L-au întrebat despre pilda aceasta. El le-a zis: „Și voi sunteți așa de nepricepuți? Nu înțelegeți că nimic din ce intră în om de afară nu-l poate spurca? Fiindcă nu intră în inima lui, ci în pântece, și apoi este dat afară, în hazna?” A zis astfel, făcând toate bucatele curate. El le-a mai zis: „Ce iese din om, aceea spurcă pe om. Căci dinăuntru, din inima oamenilor, ies gândurile rele, preacurviile, curviile, uciderile, furtișagurile, lăcomiile, vicleșugurile, înșelăciunile, faptele de rușine, ochiul rău, hula, trufia, nebunia. Toate aceste lucruri rele ies dinăuntru și spurcă pe om.” Isus a plecat de acolo și S-a dus în ținutul Tirului și al Sidonului. A intrat într-o casă, dorind să nu știe nimeni că este acolo, dar n-a putut să rămână ascuns. Căci, îndată, o femeie a cărei fetiță era stăpânită de un duh necurat a auzit vorbindu-se despre El și a venit de s-a aruncat la picioarele Lui. Femeia aceasta era o grecoaică de obârșie siro-feniciană. Ea Îl ruga să scoată pe dracul din fiica ei. Isus i-a zis: „Lasă să se sature mai întâi copiii, căci nu este bine să iei pâinea copiilor și s-o arunci la căței.” „Da, Doamne”, I-a răspuns ea, „dar și cățeii de sub masă mănâncă din firimiturile copiilor.” Atunci, Isus i-a zis: „Pentru vorba aceasta, du-te; a ieșit dracul din fiică-ta.” Și când a intrat femeia în casa ei, a găsit pe copilă culcată în pat și ieșise dracul din ea.