Marcu 4:1-20
Marcu 4:1-20 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Și a început din nou să îi învețe lângă mare; și s-a adunat la el o mare mulțime, astfel că el s-a urcat într-o corabie și ședea pe mare; și toată mulțimea era lângă mare, pe uscat. Și îi învăța multe lucruri în parabole și le-a spus în doctrina lui: Dați ascultare; Iată, a ieșit un semănător să semene; Și s-a întâmplat, că pe când semăna, o parte din sămânță a căzut lângă drum și păsările cerului au venit și au mâncat-o. Și alta a căzut pe un loc pietros, unde nu a avut pământ mult; și îndată a răsărit, pentru că nu a avut adâncime a pământului; Dar când răsărit soarele, a fost pârlită; și pentru că nu a avut rădăcină s-a uscat. Și alta a căzut printre spini și spinii au crescut și au înăbușit-o și nu a dat rod. Și alta a căzut pe pământ bun și a dat rod, crescând și înmulțindu-se; și a adus, una treizeci și una șaizeci și una o sută. Și le-a spus: Cel ce are urechi de auzit, să audă. Și când a fost singur, cei ce erau în jurul lui cu cei doisprezece l-au întrebat despre parabolă. Și le-a spus: Vouă vă este dat să cunoașteți misterul împărăției lui Dumnezeu; dar pentru cei de afară, toate acestea sunt făcute în parabole; Ca văzând, ei să vadă și să nu priceapă; și auzind, să audă și să nu înțeleagă; ca nu cumva să se întoarcă și păcatele lor să le fie iertate. Și le-a spus: Nu pricepeți această parabolă? Și cum veți cunoaște toate parabolele? Semănătorul seamănă cuvântul. Și aceștia sunt cei de lângă drum, unde cuvântul este semănat; dar după ce au auzit, vine îndată Satan și ia cuvântul ce fusese semănat în inimile lor. Și la fel, aceștia sunt cei semănați pe locul pietros; care, după ce au auzit cuvântul, îl primesc îndată cu veselie; Și nu au rădăcină în ei înșiși și țin doar un timp; după aceea, când se ridică necaz sau persecuție din cauza cuvântului, îndată se poticnesc. Și aceștia sunt cei semănați printre spini, care aud cuvântul, Și îngrijorările acestei lumi și înșelătoria bogățiilor și poftele altor lucruri, intrând, înăbușă cuvântul și cuvântul devine neroditor. Și aceștia sunt cei semănați pe pământ bun, care aud cuvântul și îl primesc și aduc rod, unul treizeci, unul șaizeci și unul o sută.
Marcu 4:1-20 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Isus a continuat să învețe mulțimile de oameni lângă marea Galileeii. Pentru că erau mulți adunați, El a folosit o barcă, iar ceilalți stăteau pe mal. Din acea barcă a început să îi învețe multe lucruri utilizând parabole. De exemplu, le spunea: „Ascultați cu atenție! Era un om care a ieșit să însămânțeze. În timp ce semăna, o parte dintre semințe a căzut lângă drum. Acestea au fost mâncate de păsări. O altă parte dintre semințe a căzut pe un teren pietros, unde nu exista mult pământ. Acele semințe au răsărit imediat, pentru că nu au găsit un sol adânc. Dar când a apărut soarele, s-au ofilit; și pentru că nu aveau unde să își înfigă adânc rădăcina, s-au uscat. O altă parte a semințelor a ajuns și a crescut între spini. Aceștia, dezvoltându-se, au obstrucționat dezvoltarea normală a noilor plante; și în final, pentru că fuseseră sufocate de spini, nu au avut fructe. O altă parte a semințelor a căzut pe un teren fertil. Plantele s-au dezvoltat și au produs fructe. Recolta a fost de treizeci, de șaizeci și de o sută de ori mai mult decât cantitatea de semințe însămânțată.” Apoi a zis: „Cine este receptiv la ce am spus, să rețină ce (tocmai) a auzit!” Când a fost singur, cei din jurul Lui, între care erau și cei doisprezece discipoli ai Săi, L-au întrebat despre semnificația parabolelor. El le-a zis: „Vouă vi s-a oferit posibilitatea să cunoașteți secretul Regatului lui Dumnezeu; dar pentru ceilalți, lucrurile din acest domeniu sunt prezentate prin intermediul parabolelor. Intenția este aceasta: privind și auzind, ei să nu fie capabili totuși să înțeleagă; pentru ca să nu se întoarcă ulterior la Dumnezeu, fapt care ar fi implicat iertarea păcatelor lor.” El le-a mai zis: „Nu înțelegeți nici voi semnificația acestei parabole? Atunci oare cum o veți percepe pe a celorlalte? Semănătorul însămânțează sămânța Cuvântului. Semințele căzute lângă drum reprezintă pe cei în care este semănat Cuvântul; dar după ce l-au auzit, vine imediat Satan care ia din ei ce s-a semănat din Cuvânt. Semințele căzute în locuri pietroase reprezintă pe aceia care atunci când aud Cuvântul, îl primesc imediat cu bucurie; dar nu au acea «rădăcină»; și astfel rezistă puțin. În mod concret, atunci când au un necaz sau cu o persecuție din cauza Cuvântului, ei se dezic imediat de el… Semințele căzute între spini reprezintă pe aceia care deși aud Cuvântul, sunt asaltați de îngrijorări legate de viața de pe pământ. Ei sunt în același timp obsedați de posesiuni materiale și de tentația altor lucruri care obstrucționează Cuvântul, făcându-l astfel ineficace în viață sau fără efect în trăirea lor personală. Apoi sunt și unii reprezentați de semințele căzute pe un teren fertil. Ei sunt aceia care după ce aud și primesc Cuvântul, produc «fructe»: unul treizeci la sută, altul șaizeci la sută și altul sută la sută.”
Marcu 4:1-20 Noua Traducere Românească (NTR)
Isus a început din nou să-i învețe pe oameni lângă mare. Pentru că în jurul Lui se adunase o mare mulțime de oameni, Isus S-a urcat într-o barcă și S-a așezat acolo, pe mare. Întreaga mulțime se afla lângă mare, pe țărm. El îi învăța multe lucruri în pilde și, în învățătura Lui, le spunea: „Ascultați! Iată, semănătorul a ieșit să semene. În timp ce semăna el, o parte din sămânță a căzut lângă drum, unde au venit păsările și au mâncat-o. Alta a căzut pe loc stâncos, unde nu avea pământ mult. A încolțit repede, din cauză că nu avea pământ adânc, dar, când a răsărit soarele, a fost arsă și, fiindcă nu avea rădăcină, s-a uscat. Alta a căzut între spini, iar spinii au crescut și au sufocat-o, așa că nu a dat rod. Dar altele au căzut într-un pământ bun și au dat rod, înălțându-se și crescând: una a adus treizeci, una șaizeci și una o sută“. Și zicea: „Cine are urechi de auzit să audă!“. Când a fost singur, cei din jurul Lui, împreună cu cei doisprezece, L-au întrebat despre pilde. Isus le-a zis: „Vouă v-a fost dată taina Împărăției lui Dumnezeu, dar pentru cei de afară toate sunt în pilde, pentru ca, «Să privească cu ochii, dar să nu vadă, și să audă cu urechile, dar să nu înțeleagă, ca nu cumva să se întoarcă și să fie iertați!»“. Apoi le-a zis: „Nu înțelegeți această pildă? Atunci cum veți înțelege toate celelalte pilde? Semănătorul seamănă Cuvântul. Cei de lângă drum, unde este semănat Cuvântul, sunt aceștia: când aud, vine imediat Satan și ia Cuvântul semănat în ei. Cei semănați pe locuri stâncoase sunt aceștia: când aud Cuvântul, îl primesc imediat cu bucurie, dar nu au rădăcină în ei înșiși, ci sunt temporari. Atunci când are loc un necaz sau o persecuție din cauza Cuvântului, ei cad imediat. Cei semănați între spini sunt alții: aceștia sunt cei care aud Cuvântul, dar îngrijorările veacului, înșelăciunea bogățiilor și poftele pentru alte lucruri intră și sufocă Cuvântul, iar el devine neroditor. Iar cei semănați în pământul cel bun sunt aceia care aud Cuvântul, îl primesc și aduc rod: unul treizeci, unul șaizeci și unul o sută“.
Marcu 4:1-20 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Isus a început iarăși să învețe pe norod lângă mare. Fiindcă se adunase foarte mult norod la El, S-a suit și a șezut într-o corabie, pe mare; iar tot norodul stătea pe țărm lângă mare. Apoi a început să-i învețe multe lucruri în pilde; și, în învățătura pe care le-o dădea, le spunea: „Ascultați! Iată, semănătorul a ieșit să semene. Pe când semăna, o parte din sămânță a căzut lângă drum: au venit păsările și au mâncat-o. O altă parte a căzut pe un loc stâncos, unde n-avea mult pământ: a răsărit îndată, pentru că n-a dat de un pământ adânc, dar, când a răsărit soarele, s-a pălit și, pentru că n-avea rădăcină, s-a uscat. O altă parte a căzut între spini: spinii au crescut, au înecat-o și n-a dat rod. O altă parte a căzut în pământ bun: a dat rod, care se înălța și creștea; și au adus una treizeci, alta șaizeci și alta o sută.” Apoi a zis: „Cine are urechi de auzit să audă.” Când a fost singur, cei ce erau în jurul Lui, împreună cu cei doisprezece, L-au întrebat despre pilde. „Vouă”, le-a zis El, „v-a fost dat să cunoașteți taina Împărăției lui Dumnezeu, dar pentru cei ce sunt afară din numărul vostru, toate lucrurile sunt înfățișate în pilde, pentru ca, măcar că privesc, să privească și să nu vadă și, măcar că aud, să audă și să nu înțeleagă, ca nu cumva să se întoarcă la Dumnezeu și să li se ierte păcatele.” El le-a mai zis: „Nu înțelegeți pilda aceasta? Cum veți înțelege atunci toate celelalte pilde? Semănătorul seamănă Cuvântul. Cei înfățișați prin sămânța căzută lângă drum sunt aceia în care este semănat Cuvântul, dar, după ce l-au auzit, vine Satana îndată și ia Cuvântul semănat în ei. Tot așa, cei înfățișați prin sămânța căzută în locurile stâncoase sunt aceia care, când aud Cuvântul, îl primesc îndată cu bucurie, dar n-au rădăcină în ei, ci țin până la o vreme și, cum vine un necaz sau o prigonire din pricina Cuvântului, se leapădă îndată de el. Alții sunt cei înfățișați prin sămânța căzută între spini; aceștia sunt cei ce aud Cuvântul, dar năvălesc în ei grijile lumii, înșelăciunea bogățiilor și poftele altor lucruri, care îneacă Cuvântul și-l fac astfel neroditor. Alții, apoi, sunt înfățișați prin sămânța căzută în pământ bun. Aceștia sunt cei ce aud Cuvântul, îl primesc și fac rod: unul treizeci, altul șaizeci și altul o sută.”