Isus a continuat să învețe mulțimile de oameni lângă marea Galileeii. Pentru că erau mulți adunați, El a folosit o barcă, iar ceilalți stăteau pe mal. Din acea barcă a început să îi învețe multe lucruri utilizând parabole. De exemplu, le spunea: „Ascultați cu atenție! Era un om care a ieșit să însămânțeze. În timp ce semăna, o parte dintre semințe a căzut lângă drum. Acestea au fost mâncate de păsări. O altă parte dintre semințe a căzut pe un teren pietros, unde nu exista mult pământ. Acele semințe au răsărit imediat, pentru că nu au găsit un sol adânc. Dar când a apărut soarele, s-au ofilit; și pentru că nu aveau unde să își înfigă adânc rădăcina, s-au uscat. O altă parte a semințelor a ajuns și a crescut între spini. Aceștia, dezvoltându-se, au obstrucționat dezvoltarea normală a noilor plante; și în final, pentru că fuseseră sufocate de spini, nu au avut fructe. O altă parte a semințelor a căzut pe un teren fertil. Plantele s-au dezvoltat și au produs fructe. Recolta a fost de treizeci, de șaizeci și de o sută de ori mai mult decât cantitatea de semințe însămânțată.” Apoi a zis: „Cine este receptiv la ce am spus, să rețină ce (tocmai) a auzit!” Când a fost singur, cei din jurul Lui, între care erau și cei doisprezece discipoli ai Săi, L-au întrebat despre semnificația parabolelor. El le-a zis: „Vouă vi s-a oferit posibilitatea să cunoașteți secretul Regatului lui Dumnezeu; dar pentru ceilalți, lucrurile din acest domeniu sunt prezentate prin intermediul parabolelor. Intenția este aceasta: privind și auzind, ei să nu fie capabili totuși să înțeleagă; pentru ca să nu se întoarcă ulterior la Dumnezeu, fapt care ar fi implicat iertarea păcatelor lor.” El le-a mai zis: „Nu înțelegeți nici voi semnificația acestei parabole? Atunci oare cum o veți percepe pe a celorlalte? Semănătorul însămânțează sămânța Cuvântului. Semințele căzute lângă drum reprezintă pe cei în care este semănat Cuvântul; dar după ce l-au auzit, vine imediat Satan care ia din ei ce s-a semănat din Cuvânt. Semințele căzute în locuri pietroase reprezintă pe aceia care atunci când aud Cuvântul, îl primesc imediat cu bucurie; dar nu au acea «rădăcină»; și astfel rezistă puțin. În mod concret, atunci când au un necaz sau cu o persecuție din cauza Cuvântului, ei se dezic imediat de el… Semințele căzute între spini reprezintă pe aceia care deși aud Cuvântul, sunt asaltați de îngrijorări legate de viața de pe pământ. Ei sunt în același timp obsedați de posesiuni materiale și de tentația altor lucruri care obstrucționează Cuvântul, făcându-l astfel ineficace în viață sau fără efect în trăirea lor personală. Apoi sunt și unii reprezentați de semințele căzute pe un teren fertil. Ei sunt aceia care după ce aud și primesc Cuvântul, produc «fructe»: unul treizeci la sută, altul șaizeci la sută și altul sută la sută.”