YouVersion
Pictograma căutare

Marcu 16:11-20

Marcu 16:11-20 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)

Când au auzit vestea că Isus este viu și că a fost văzut de ea, nu au crezut-o. Apoi, în timp ce doi dintre discipolii simpatizanți ai lui Isus se deplasau pe jos mergând la câmp, El li S-a revelat într-alt mod. Aceștia s-au dus și au relatat celorlalți discipoli ce li s-a întâmplat; dar nici ei nu au fost crezuți. În final, Isus S-a revelat celor unsprezece discipoli ai Săi în timp ce ei serveau masa. El le-a făcut reproșuri pentru necredința și pentru insensibilitatea inimii lor – pentru că nu au crezut relatările celor care Îl văzuseră înviat. Apoi le-a zis: „Duceți-vă în toată lumea și predicați Vestea Bună oricărei ființe umane. Cine va crede mesajul ei și (apoi) va accepta să fie botezat, va fi salvat; dar cine nu va crede, va fi condamnat. Cei care vor crede, vor fi însoțiți de niște semne distinctive. Acestea sunt următoarele: vor face exorcizări în numele Meu, vor vorbi limbi noi; nu vor fi afectați de niciun fel de otravă, chiar dacă ea provine de la mușcătura șerpilor sau din alimente; își vor pune mâinile peste bolnavi, iar aceștia vor deveni sănătoși.” După ce a vorbit cu ei, Stăpânul Isus S-a ridicat la cer, luând locul de la dreapta lui Dumnezeu. Discipolii Lui s-au dus în toată lumea cunoscută de-atunci și au predicat oamenilor din toate zonele geografice. Iahve lucra împreună cu ei și făcea ca în acest parteneriat, Cuvântul Lui să fie însoțit de „semnele” care-l confirmau.]

Marcu 16:11-20 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)

Că El e viu, nu au crezut, Nici că Maria L-a văzut. Apoi, Iisus S-a arătat La doi discipoli ce-au plecat, Cu treburi, undeva la țară. Pe drumul lor, în fapt de seară, Li S-a înfățișat Iisus. Aceștia, bucuroși, au spus Și celorlalți, că L-au văzut – Dar nici pe ei, nu i-au crezut. Iisus se-ntoarse înapoi, La toți cei unsprezece-apoi, Și astfel, li S-a arătat, Să creadă că a înviat. În casa lor, când a venit, Pe ucenici, El i-a găsit, În jurul mesei, adunați. Atuncea, ei au fost mustrați Pentru-a lor inimă-mpietrită, Și necredința dovedită, Mereu, când vești au căpătat – Prin martori – că a înviat. Apoi, le-a zis: „O să porniți, Ca Evanghelia s-o vestiți. O veți purta din gură-n gură, S-o afle orișice făptură. Cel care crede, se botează Și-n felu-acesta, se salvează – Căci o să fie mântuit – Iar cine nu, e osândit! Iată ce semne-i însoțesc Pe toți acei ce dovedesc Credință: în Numele Meu, Ei au să poată, tot mereu, Să scoată draci; mai pot apoi, Ca să vorbească în limbi noi; Pot, șerpi, în mână, ca să ia; Ceva de moarte, de vor bea, Nu au să fie vătămați; Bolnavii fi-vor vindecați, Când, acești ucenici ai Mei, Vor pune, mâna, peste ei.” Domnul Iisus, când a sfârșit, Cu ucenicii, de vorbit, Ușor, la cer, S-a înălțat Și locul și l-a reluat, Șezând la dreapta Domnului. Cât despre ucenicii Lui, Aceștia-n lume au pornit Și-apoi, au propovăduit, Așa cum i-a-nvățat Iisus. În orice loc, pașii i-au dus, Le sta alături Dumnezeu, Care, prin ei, lucra mereu. Cu semne, El Și-a însoțit Cuvântul, și L-a întărit, Ca noi să Îl avem, din plin, În vecii vecilor. Amin.