YouVersion
Pictograma căutare

Marcu 15:21-32

Marcu 15:21-32 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)

Mergând spre acel loc, au întâlnit un om care se întorcea de la câmp. El a fost obligat să transporte crucea lui Isus până la locul de execuție. Acel om se numea Simon din Cirena și era tatăl lui Alexandru și al lui Ruf. Isus a fost dus la locul numit „Golgota”. Această denumire se traduce prin „Locul Craniului”. Executorii I-au dat lui Isus să bea vin amestecat cu un anestezic făcut din plante; dar El l-a refuzat. După ce L-au crucificat, au tras la sorți pentru ca fiecare să știe ce să ia din hainele Lui. Când L-au crucificat, era ora nouă dimineața. Deasupra Lui I se scrisese motivul condamnării la moarte prin crucificare: „Regele Iudeilor”. Împreună cu Isus fuseseră crucificați încă doi tâlhari – unul la dreapta și celălalt la stânga Lui. [Astfel s-a întâmplat exact ce prevestise Scriptura care zisese: „El a fost pus între cei păcătoși.”] Cei care treceau prin zonă, Îl ridiculizau dând din cap și zicând: „Aha! Tu ai pretins că dărâmi Templul și că în trei zile îl reconstruiești?! Dacă Te consideri atât de capabil, salvează-Te acum și coboară de pe cruce!” Liderii preoților împreună cu experții legii mozaice Îl ridiculizau și ei, zicând: „Nu este capabil să Se salveze pe El, dar a avut pretenția că «i-a salvat» pe alții! El Se crede Cristos, Regele lui Israel. Dacă este adevărat, să ne demonstreze coborând acum de pe cruce; și vom crede că a spus adevărul!” Chiar și cei crucificați împreună cu El Îl ridiculizau.

Marcu 15:21-32 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)

Să ducă crucea lui Iisus, Ostașii, pe un om l-au pus. Acesta, Simon, se numea Și în Cirena locuia. El, doi feciori, a dobândit: Pe Alexandru, la primit, Întâiul, și a fost urmat De cel cari, Ruf, era chemat. Convoiul a pornit la drum, Iar Simon Îi ducea, acum, Crucea, care L-a apăsat, Și-ncet, pe coastă, a urcat. Dealul acela se numea „Golgota” și se întindea Aproape de Ierusalim, Iar al său numele îl găsim Al „Căpățânii”-n tălmăcire. Pe dealu-acela, avem știre Că, lui Iisus, să bea, I-au dat – Soldații – vin amestecat Cu smirnă, însă, El n-a vrut – Capul Și-a-ntors și n-a băut. Pe cruce-apoi, L-au răstignit, Și hainele-I le-au împărțit, Trăgând la sorți, ca fiecare, Să poată ști ce parte are. La ceasu-al treilea, a fost dus, Pe deal, de către-ostași, Iisus. De-asupra crucii, un soldat, O însemnare-a așezat, Pe care fost-a scrijelită Vina ce Îi era găsită. Norodul, cari pe deal s-a dus, Putea citi scrisul: „Iisus, Împărat al Iudeilor”. Pe dealul Căpățânilor, Lângă Iisus, au răstignit Și doi tâlhari. S-au potrivit, Unul în dreapta lui Iisus, Iar celălalt, la stânga-I pus. Astfel, Scriptura s-a-mplinit: „În rând cu cel nelegiuit, Cel ce era nevinovat, Acuma, este așezat”. Toți trecătorii Îl priveau Și, batjocoritori, ziceau: „Tu, care-ai zis că Templu-l strici Și în trei zile îl ridici, Acum, ai face foarte bine, Dacă Te-ai mântui pe Tine Și, de pe cruce-ai să pogori. Haide! Sau, poate vrei să mori?!” La fel, și preoții cei mari, Cu-ai lor bătrâni și cărturari, Își băteau joc de El, zicând: „Pe mulți i-a mântuit, dar când, Chiar El trebuie mântuit, Nu poate! Dacă S-a numit „Hristos”, „Rege-al lui Israel”, Coboare, și vom crede-n El!” Chiar și tâlharii condamnați, Atuncea, și crucificați – Deși același chin răbdau – Tot în batjocură-I vorbeau.