Să ducă crucea lui Iisus,
Ostașii, pe un om l-au pus.
Acesta, Simon, se numea
Și în Cirena locuia.
El, doi feciori, a dobândit:
Pe Alexandru, la primit,
Întâiul, și a fost urmat
De cel cari, Ruf, era chemat.
Convoiul a pornit la drum,
Iar Simon Îi ducea, acum,
Crucea, care L-a apăsat,
Și-ncet, pe coastă, a urcat.
Dealul acela se numea
„Golgota” și se întindea
Aproape de Ierusalim,
Iar al său numele îl găsim
Al „Căpățânii”-n tălmăcire.
Pe dealu-acela, avem știre
Că, lui Iisus, să bea, I-au dat –
Soldații – vin amestecat
Cu smirnă, însă, El n-a vrut –
Capul Și-a-ntors și n-a băut.
Pe cruce-apoi, L-au răstignit,
Și hainele-I le-au împărțit,
Trăgând la sorți, ca fiecare,
Să poată ști ce parte are.
La ceasu-al treilea, a fost dus,
Pe deal, de către-ostași, Iisus.
De-asupra crucii, un soldat,
O însemnare-a așezat,
Pe care fost-a scrijelită
Vina ce Îi era găsită.
Norodul, cari pe deal s-a dus,
Putea citi scrisul: „Iisus,
Împărat al Iudeilor”.
Pe dealul Căpățânilor,
Lângă Iisus, au răstignit
Și doi tâlhari. S-au potrivit,
Unul în dreapta lui Iisus,
Iar celălalt, la stânga-I pus.
Astfel, Scriptura s-a-mplinit:
„În rând cu cel nelegiuit,
Cel ce era nevinovat,
Acuma, este așezat”.
Toți trecătorii Îl priveau
Și, batjocoritori, ziceau:
„Tu, care-ai zis că Templu-l strici
Și în trei zile îl ridici,
Acum, ai face foarte bine,
Dacă Te-ai mântui pe Tine
Și, de pe cruce-ai să pogori.
Haide! Sau, poate vrei să mori?!”
La fel, și preoții cei mari,
Cu-ai lor bătrâni și cărturari,
Își băteau joc de El, zicând:
„Pe mulți i-a mântuit, dar când,
Chiar El trebuie mântuit,
Nu poate! Dacă S-a numit
„Hristos”, „Rege-al lui Israel”,
Coboare, și vom crede-n El!”
Chiar și tâlharii condamnați,
Atuncea, și crucificați –
Deși același chin răbdau –
Tot în batjocură-I vorbeau.