Marcu 14:1-31

Partajează

Marcu 14:1-31 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)

După două zile era sărbătoarea paștelui și a azimelor; și preoții de seamă și scribii căutau cum să îl prindă prin viclenie să îl ucidă. Dar spuneau: Nu în sărbătoare, ca nu cumva să fie tulburare a poporului. Și fiind el în Betania, în casa lui Simon leprosul, pe când ședea el la masă, a venit o femeie având un vas de alabastru cu ulei parfumat de mir de nard curat, foarte prețios; și a spart vasul și a turnat mirul pe capul lui. Și erau unii supărați în ei înșiși și spuneau: Pentru ce s-a făcut risipa aceasta de mir? Fiindcă acesta s-ar fi putut vinde pe mai mult de trei sute de dinari și s-ar fi dat banii la săraci. Și cârteau împotriva ei. Dar Isus a spus: Lăsați-o în pace; de ce o tulburați? A lucrat o lucrare bună față de mine. Fiindcă pe săraci îi aveți totdeauna cu voi și oricând voiți, puteți să le faceți bine; dar pe mine nu mă aveți totdeauna. Ea a făcut ce a putut; a venit dinainte ca să îmi ungă trupul pentru înmormântare. Adevărat vă spun: Oriunde va fi predicată această evanghelie, prin întreaga lume și ce a făcut ea va fi spus, ca o amintire despre ea. Și Iuda Iscariot, unul dintre cei doisprezece, s-a dus la preoții de seamă să li-l trădeze. Și când au auzit, s-au bucurat și au promis să îi dea bani. Și căuta cum să îl trădeze la un moment potrivit. Și în prima zi a azimelor, când înjunghiau paștele, discipolii lui i-au spus: Unde voiești să mergem și să pregătim ca să mănânci paștele? Și a trimis doi dintre discipolii săi și le-a spus: Mergeți în cetate și acolo veți întâlni un om purtând un ulcior de apă; urmați-l. Și oriunde va intra, spuneți stăpânului casei: Învățătorul spune: Unde este camera de oaspeți, unde voi mânca paștele cu discipolii mei? Și el vă va arăta o cameră mare de sus, așternută și pregătită; acolo să pregătiți pentru noi. Și discipolii lui s-au dus și au intrat în cetate și au găsit așa cum le spusese; și au pregătit paștele. Și după ce s-a făcut seară, a venit cu cei doisprezece. Și pe când ședeau ei și mâncau, Isus a zis: Adevărat vă spun: Unul dintre voi care mănâncă cu mine mă va trăda. Și au început să se întristeze și să îi spună unul câte unul: Sunt eu? Și altul: Sunt eu? Iar el a răspuns și le-a zis: Este unul dintre cei doisprezece, care înmoaie cu mine în farfurie. Într-adevăr, Fiul omului se duce așa cum este scris despre el; dar vai acelui om prin care Fiul omului este trădat! Bine ar fi fost pentru acel om dacă el niciodată nu s-ar fi născut. Și pe când mâncau ei, Isus a luat pâine și a binecuvântat și a frânt-o și le-a dat și a spus: Luați, mâncați; acesta este trupul meu. Și a luat paharul și după ce a adus mulțumiri, le-a dat; și toți au băut din el. Și le-a spus: Acesta este sângele meu, al noului testament, care se varsă pentru mulți. Adevărat vă spun: Nicidecum nu voi mai bea din rodul viței, până în acea zi când îl voi bea nou în împărăția lui Dumnezeu. Și după ce au cântat un imn, au ieșit înspre muntele Măslinilor. Și Isus le-a spus: Voi toți vă veți poticni din cauza mea în această noapte, pentru că este scris: Voi bate păstorul și oile se vor împrăștia. Dar după ce eu voi fi înviat, voi merge înaintea voastră în Galileea. Dar Petru i-a spus: Chiar dacă toți se vor poticni, totuși eu nu. Iar Isus i-a zis: Adevărat îți spun că: Astăzi, chiar în această noapte, înainte de a cânta cocoșul de două ori, mă vei nega de trei ori. Dar el vorbea mai vehement: Dacă ar trebui să mor cu tine, nicidecum nu te voi nega. Și toți au spus la fel.

Marcu 14:1-31 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)

După două zile, începea sărbătoarea Paștelor și cea a Azimelor. Liderii preoților și experții legii (mozaice) intenționau să pună în aplicare un plan perfid pentru arestarea și omorârea lui Isus. Totuși, în final au ajuns la următoarea concluzie: „Nu trebuie să Îl arestăm în timpul sărbătorii, pentru că riscăm să provocăm reacții imprevizibile din partea mulțimilor de oameni.” Isus ajunsese în Betania și stătea la masă în casa lui Simon leprosul. Acolo a venit o femeie cu un vas de alabastru în care avea un ulei parfumat foarte scump, făcut din nard. Ea a desigilat vasul spărgându-i gura; și apoi a turnat conținutul lui pe capul lui Isus. Unii dintre cei care erau acolo au fost indignați de gestul femeii; și au zis: „Cum se justifică această risipă de parfum? Dacă s-ar fi vândut, puteam obține în schimbul lui trei sute de dinari, cu care am fi ajutat apoi pe săraci!” În timp ce își manifestau nemulțumirea față de fapta acelei femei, Isus le-a zis: „Lăsați-o și nu o mai criticați! Ea a făcut un lucru frumos față de Mine. Pe săraci îi aveți permanent cu voi și îi puteți ajuta oricând doriți. Dar pe Mine nu Mă veți avea permanent cu voi (ca acum). Ea a făcut pentru Mine ce a putut; și astfel Mi-a uns corpul anticipat pentru înmormântare. Să știți că oriunde va fi predicată Vestea Bună, se va relata și ce a făcut această femeie. Iar oamenii își vor aminti astfel mereu de ea!” Iuda Iscarioteanul, unul dintre cei doisprezece discipoli ai lui Isus, s-a dus la liderii preoților ca să Îl trădeze. Când au primit ei această veste, s-au bucurat și i-au promis ca recompensă o sumă de bani. Apoi Iuda urmărea momentul oportun ca să își pună planul în aplicare. În prima zi a sărbătorii Azimelor, când se sacrifica mielul pentru Paște, discipolii I-au zis lui Isus: „Unde dorești să Îți pregătim să servești masa pascală?” El a vorbit cu doi dintre discipolii Săi, zicându-le: „Duceți-vă în oraș. Acolo veți întâlni un om transportând un ulcior cu apă. Urmăriți-l și observați unde se duce. Vorbiți apoi cu proprietarul casei în care va intra și spuneți-i: «Învățătorul dorește să știe unde este camera de oaspeți în care va mânca Paștele împreună cu discipolii Săi.» Atunci el vă va prezenta o cameră mare la etaj deja rezervată în acest scop. Să pregătiți acolo masa de Paște pentru noi.” Discipolii au plecat și au ajuns în oraș, unde au găsit totul exact cum le spusese Isus; și au pregătit acolo cina pascală. Când s-a înserat, Isus a venit acolo împreună cu cei doisprezece discipoli ai Săi. În timp ce stăteau la masă mâncând, Isus a zis: „Vă spun adevărul: unul dintre voi, care mănâncă împreună cu Mine, Mă va trăda…” Ei au fost foarte afectați de această veste și au început să Îi zică pe rând: „Oare eu sunt cel care va proceda așa?” Isus le-a răspuns: „Este vorba despre unul dintre cei doisprezece. Mai precis, Mă refer la cel care întinde mâna spre farfurie odată cu Mine. Fiul Omului, în mod sigur va muri, exact cum este scris despre El. Dar vai de acela care face posibilă trădarea Lui! Mai bine ar fi fost pentru el dacă nu s-ar fi născut!” În timpul mesei (pascale), Isus a luat o pâine; și după ce a rostit benedicțiunea pentru ea, a rupt-o și le-a dat-o discipolilor, zicând: „Serviți-vă! Aceasta reprezintă corpul Meu.” Apoi a luat un pahar; și după ce a mulțumit lui Dumnezeu pentru el, l-a oferit discipolilor care au băut toți din el. Isus le-a zis: „Acesta este (în mod simbolic) sângele Meu care face ratificarea Noului Legământ de care vor beneficia mulți. Să știți că din acest moment, nu voi mai bea din produsul fructului viței până când voi face acest lucru într-o nouă formă, în Regatul lui Dumnezeu.” După ce au lăudat pe Dumnezeu cântând, au urcat împreună pe Muntele Măslinilor. Isus le-a zis: „În această noapte, toți veți fi în mare dificultate; pentru că despre această situație, este scris: «Voi bate Păstorul și I se vor împrăștia oile.»! Dar după ce voi învia, voi veni la întâlnire cu voi în Galileea.” Petru I-a zis: „Chiar dacă toți ceilalți vor trece printr-un moment dificil al lașității, cu mine nu se va întâmpla așa!” Iar Isus i-a zis: „Îți spun adevărul: în această noapte, înainte să cânte cocoșul de două ori, te vei fi dezis de Mine de trei ori.” Dar Petru I-a răspuns și mai categoric: „Chiar dacă ar fi cazul să mor împreună cu Tine, eu nu mă voi dezice de Tine!” Și toți ceilalți au repetat imediat declarația de loialitate făcută de Petru.

Marcu 14:1-31 Noua Traducere Românească (NTR)

Peste două zile era Paștele și Sărbătoarea Azimelor. Conducătorii preoților și cărturarii căutau cum să pună mâna pe Isus prin viclenie și să-L omoare. Însă ei ziceau: „Nu în timpul sărbătorii, ca nu cumva să se facă tulburare în popor“. În timp ce El Se afla în Betania, șezând la masă în casa lui Simon, leprosul, a venit o femeie care avea un vas de alabastru cu parfum de nard pur, foarte scump. Ea a spart vasul de alabastru și a turnat parfumul pe capul Lui. Dar unii, indignați, își ziceau între ei: „Pentru ce s-a făcut risipa aceasta de parfum? Căci parfumul acesta s-ar fi putut vinde cu peste trei sute de denari, iar banii să fi fost dați săracilor“. Și o mustrau pe femeie. Însă Isus a zis: „Lăsați-o! De ce o necăjiți? Ea a făcut o faptă bună față de Mine! Căci pe săraci îi aveți întotdeauna cu voi și puteți să le faceți bine oricând vreți, dar pe Mine nu Mă aveți întotdeauna. Ea a făcut ce a putut: Mi-a uns trupul mai dinainte, în vederea pregătirii Mele pentru înmormântare. Adevărat vă spun că oriunde va fi proclamată Evanghelia, în toată lumea, se va spune și ce a făcut această femeie, în amintirea ei“. Atunci Iuda Iscarioteanul, unul dintre cei doisprezece, s-a dus la conducătorii preoților ca să-L dea pe mâna lor. Când au auzit ei lucrul acesta, s-au bucurat și i-au promis că-i vor da argint. Și el căuta cum să-L dea pe mâna lor la momentul potrivit. În prima zi a Sărbătorii Azimelor, când se jertfește mielul de Paște, ucenicii Lui L-au întrebat: ‒ Unde vrei să ne ducem să-Ți pregătim să mănânci jertfa de Paște? El i-a trimis pe doi dintre ucenicii Lui în cetate și le-a zis: ‒ Duceți-vă în cetate și acolo vă va întâlni un om care duce un vas cu apă. Urmați-l, și acolo unde va intra el, spuneți stăpânului casei astfel: „Învățătorul întreabă: «Unde este camera Mea de oaspeți în care urmează să mănânc Paștele împreună cu ucenicii Mei?»“. El vă va arăta sus o cameră mare și gata aranjată. Acolo să faceți pregătirile pentru noi. Ucenicii au plecat, au ajuns în cetate și au găsit totul așa cum le spusese Isus. Și au pregătit Paștele. Când s-a înserat, Isus a venit împreună cu cei doisprezece. În timp ce ședeau la masă și mâncau, Isus a zis: ‒ Adevărat vă spun că unul dintre voi, care mănâncă împreună cu Mine, Mă va trăda. Ei s-au întristat foarte tare și, unul câte unul, au început să-L întrebe: ‒ Nu cumva sunt eu? Dar El le-a zis: ‒ Este unul dintre cei doisprezece, cel care pune mâna în vas împreună cu Mine. Căci Fiul Omului Se duce după cum este scris cu privire la El, dar vai de omul acela prin care este trădat Fiul Omului! Era mai bine pentru acel om dacă nu s-ar fi născut! În timp ce mâncau, Isus a luat o pâine și, după ce a rostit binecuvântarea, a frânt-o și le-a dat-o ucenicilor, zicând: „Luați! Acesta este trupul Meu“. Apoi a luat un pahar și, după ce a mulțumit, l-a dat ucenicilor și au băut toți din el. Isus le-a zis: „Acesta este sângele Meu, sângele Noului Legământ, care este vărsat pentru mulți. Adevărat vă spun că nu voi mai bea din rodul viței până în ziua aceea, când îl voi bea nou în Împărăția lui Dumnezeu“. După ce au cântat un imn, au ieșit îndreptându-se spre Muntele Măslinilor. Isus le-a zis: ‒ Toți veți avea îndoieli cu privire la Mine, pentru că este scris: „Voi lovi păstorul, și oile vor fi risipite!“. Dar, după învierea Mea, voi merge înaintea voastră în Galileea. Petru I-a răspuns: ‒ Chiar dacă toți vor avea îndoieli cu privire la Tine, eu nu voi avea! Isus i-a zis: ‒ Adevărat îți spun că astăzi, în noaptea aceasta, înainte să cânte cocoșul de două ori, te vei lepăda de Mine de trei ori. Dar Petru a răspuns și mai convins: ‒ Chiar dacă ar trebui să mor împreună cu Tine, nu mă voi lepăda nicidecum de Tine! Și toți au spus la fel.

Marcu 14:1-31 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)

După două zile era Praznicul Paștelor și al Azimilor. Preoții cei mai de seamă și cărturarii căutau cum să prindă pe Isus cu vicleșug și să-L omoare. Căci ziceau: „Nu în timpul praznicului, ca nu cumva să se facă tulburare în norod.” Pe când ședea Isus la masă, în Betania, în casa lui Simon leprosul, a venit o femeie care avea un vas de alabastru cu mir de nard curat, foarte scump, și, după ce a spart vasul, a turnat mirul pe capul lui Isus. Unora dintre ei le-a fost necaz și ziceau: „Ce rost are risipa aceasta de mir? Mirul acesta s-ar fi putut vinde cu mai mult de trei sute de lei și să se dea săracilor.” Și le era foarte necaz pe femeia aceea. Dar Isus le-a zis: „Lăsați-o în pace. De ce-i faceți supărare? Ea a făcut un lucru frumos față de Mine, căci pe săraci îi aveți totdeauna cu voi și le puteți face bine oricând voiți, dar pe Mine nu Mă aveți totdeauna. Ea a făcut ce a putut; Mi-a uns trupul mai dinainte pentru îngropare. Adevărat vă spun că, oriunde va fi propovăduită Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va istorisi și ce a făcut femeia aceasta, spre pomenirea ei.” Iuda Iscarioteanul, unul din cei doisprezece, s-a dus la preoții cei mai de seamă, ca să le vândă pe Isus. Când au auzit ei lucrul acesta, s-au bucurat și i-au făgăduit bani. Și Iuda căuta un prilej nimerit ca să-L dea în mâinile lor. În ziua dintâi a Praznicului Azimilor, când jertfeau Paștele, ucenicii lui Isus I-au zis: „Unde voiești să ne ducem să-Ți pregătim ca să mănânci Paștele?” El a trimis pe doi din ucenicii Săi și le-a zis: „Duceți-vă în cetate. Acolo aveți să întâlniți un om ducând un urcior cu apă, mergeți după el. Unde va intra el, spuneți stăpânului casei: ‘Învățătorul zice: «Unde este odaia pentru oaspeți, în care să mănânc Paștele cu ucenicii Mei?»’ Și are să vă arate o odaie mare de sus, așternută gata; acolo să pregătiți pentru noi.” Ucenicii au plecat, au ajuns în cetate și au găsit așa cum le spusese El. Și au pregătit Paștele. Seara, Isus a venit cu cei doisprezece. Pe când ședeau la masă și mâncau, Isus a zis: „Adevărat vă spun că unul din voi, care mănâncă cu Mine, Mă va vinde.” Ei au început să se întristeze și să-I zică unul după altul: „Nu cumva sunt eu?” „Este unul din cei doisprezece”, le-a răspuns El, „și anume cel ce întinge mâna cu Mine în blid. Fiul omului, negreșit, Se duce după cum este scris despre El. Dar vai de omul acela prin care este vândut Fiul omului! Mai bine ar fi fost pentru el să nu se fi născut.” Pe când mâncau, Isus a luat o pâine și, după ce a binecuvântat, a frânt-o și le-a dat, zicând: „Luați, mâncați, acesta este trupul Meu.” Apoi a luat un pahar și, după ce a mulțumit lui Dumnezeu, li l-a dat și au băut toți din el. Și le-a zis: „Acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulți. Adevărat vă spun că, de acum încolo, nu voi mai bea din rodul viței până în ziua când îl voi bea nou în Împărăția lui Dumnezeu.” După ce au cântat cântările de laudă, au ieșit în Muntele Măslinilor. Isus le-a zis: „În noaptea aceasta, toți veți avea un prilej de poticnire, pentru că este scris: ‘Voi bate Păstorul, și oile vor fi risipite.’ Dar, după ce voi învia, voi merge înaintea voastră în Galileea.” Petru i-a zis: „Chiar dacă toți ar avea un prilej de poticnire, eu nu voi avea.” Și Isus i-a zis: „Adevărat îți spun că astăzi, chiar în noaptea aceasta, înainte ca să cânte cocoșul de două ori, te vei lepăda de Mine de trei ori.” Dar Petru I-a zis cu și mai multă tărie: „Chiar dacă ar trebui să mor împreună cu Tine, tot nu mă voi lepăda de Tine.” Și toți ceilalți au spus același lucru.