Marcu 11:12-33
Marcu 11:12-33 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
A doua zi, după ce au ieșit din Betania, Isus a flămânzit. A zărit de departe un smochin care avea frunze și a venit să vadă poate va găsi ceva în el. S-a apropiat de smochin, dar n-a găsit decât frunze, căci nu era încă vremea smochinelor. Atunci a luat cuvântul și a zis smochinului: „În veac să nu mai mănânce nimeni rod din tine!” Și ucenicii au auzit aceste vorbe. Au ajuns în Ierusalim și Isus a intrat în Templu. A început să scoată afară pe cei ce vindeau și cumpărau în Templu; a răsturnat mesele schimbătorilor de bani și scaunele celor ce vindeau porumbei. Și nu lăsa pe nimeni să poarte vreun vas prin Templu. Și-i învăța și zicea: „Oare nu este scris: ‘Casa Mea se va chema o casă de rugăciune pentru toate neamurile’? Dar voi ați făcut din ea o peșteră de tâlhari.” Preoții cei mai de seamă și cărturarii, când au auzit cuvintele acestea, căutau cum să-L omoare, căci se temeau de El, pentru că tot norodul era uimit de învățătura Lui. Ori de câte ori se însera, Isus ieșea din cetate. Dimineața, când treceau pe lângă smochin, ucenicii l-au văzut uscat din rădăcini. Petru și-a adus aminte de cele petrecute și a zis lui Isus: „Învățătorule, uite că smochinul pe care l-ai blestemat s-a uscat.” Isus a luat cuvântul și le-a zis: „Aveți credință în Dumnezeu! Adevărat vă spun că, dacă va zice cineva muntelui acestuia: ‘Ridică-te și aruncă-te în mare’ și dacă nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ce zice se va face, va avea lucrul cerut. De aceea vă spun că, orice lucru veți cere, când vă rugați, să credeți că l-ați și primit, și-l veți avea. Și, când stați în picioare de vă rugați, să iertați orice aveți împotriva cuiva, pentru ca și Tatăl vostru, care este în ceruri, să vă ierte greșelile voastre. Dar dacă nu iertați, nici Tatăl vostru, care este în ceruri, nu vă va ierta greșelile voastre.” S-au dus din nou în Ierusalim. Și, pe când Se plimba Isus prin Templu, au venit la El preoții cei mai de seamă, cărturarii și bătrânii și I-au zis: „Cu ce putere faci Tu aceste lucruri? Și cine Ți-a dat puterea aceasta ca să le faci?” Isus le-a răspuns: „Am să vă pun și Eu o întrebare. Răspundeți-Mi la ea și apoi vă voi spune și Eu cu ce putere fac aceste lucruri. Botezul lui Ioan venea din cer ori de la oameni? Răspundeți-Mi!” Ei însă vorbeau astfel între ei: „Dacă răspundem: ‘Din cer’, va zice: ‘Dar de ce nu l-ați crezut?’ Și dacă vom răspunde: ‘De la oameni…’”, se temeau de norod, căci toți socoteau că Ioan a fost în adevăr un proroc. Atunci au răspuns lui Isus: „Nu știm.” Și Isus le-a zis: „Nici Eu n-am să vă spun cu ce putere fac aceste lucruri.”
Marcu 11:12-33 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Și a doua zi, când veneau din Betania, a flămânzit; Și văzând de departe un smochin care avea frunze, a venit să vadă dacă cumva găsește ceva pe el; și când a ajuns la el, nu a găsit nimic decât frunze; fiindcă nu era timpul smochinelor. Și Isus, luând cuvântul, i-a zis smochinului: De acum înainte, nimeni să nu mănânce niciodată fructe din tine. Și discipolii lui au auzit. Și au venit la Ierusalim; și Isus a intrat în templu și a început să arunce afară pe cei ce vindeau și cumpărau în templu; și a răsturnat mesele schimbătorilor de bani și scaunele celor ce vindeau porumbei; Și nu lăsa ca cineva să poarte vreun vas prin templu. Și i-a învățat, spunându-le: Nu este scris: Casa mea va fi numită de toate națiunile, casa rugăciunii? Dar voi ați făcut din ea o peșteră de tâlhari. Și scribii și preoții de seamă au auzit și au căutat cum să îl nimicească; fiindcă se temeau de el, pentru că toată mulțimea era înmărmurită de doctrina lui. Și când s-a făcut seară a ieșit din cetate. Și dimineața, pe când treceau, au văzut smochinul uscat din rădăcini. Și Petru, amintindu-și, i-a spus: Rabi, iată, smochinul pe care l-ai blestemat este uscat. Iar Isus, răspunzând, le-a zis: Aveți credință în Dumnezeu! Fiindcă adevărat vă spun că oricine va spune acestui munte: Ridică-te și aruncă-te în mare; și nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că acele lucruri pe care le spune se vor face, el va avea orice spune. De aceea vă spun: Tot ce doriți când vă rugați, să credeți că veți primi și veți avea. Și când stați în picioare rugându-vă, iertați dacă aveți ceva împotriva oricui; pentru ca și Tatăl vostru care este în cer să vă ierte fărădelegile voastre. Dar dacă voi nu iertați, nici Tatăl vostru care este în cer nu va ierta fărădelegile voastre. Și au venit din nou la Ierusalim; și pe când se plimba el prin templu, au venit la el preoții de seamă și scribii și bătrânii, Și i-au spus: Cu ce autoritate faci acestea? Și cine ți-a dat această autoritate să faci acestea? Iar Isus a răspuns și le-a zis: Vă voi întreba și eu un lucru și răspundeți-mi și vă voi spune cu ce autoritate fac acestea. Botezul lui Ioan era din cer, sau de la oameni? Răspundeți-mi. Și discutau între ei, spunând: Dacă spunem: Din cer; va spune: Atunci de ce nu l-ați crezut? Dar dacă spunem: De la oameni; se temeau de popor, fiindcă toți oamenii îl considerau pe Ioan, că era, într-adevăr, profet. Și au răspuns și i-au zis lui Isus: Nu putem spune. Și Isus, răspunzând, le zice: Nici eu nu vă spun cu ce autoritate fac acestea.
Marcu 11:12-33 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022 (EDCR)
În ziua următoare, pe când ieșeau ei din Betania, lui Isus I s‑a făcut foame. A zărit de departe un smochin care avea frunze și a venit să vadă dacă va găsi ceva în el, dar ajungând lângă el, nu a găsit nimic decât frunze, căci nu era încă vremea smochinelor. Atunci i‑a zis smochinului: „În veac să nu mai mănânce nimeni rod din tine!” Și ucenicii Lui au auzit aceste vorbe. Au ajuns în Ierusalim și, după ce a intrat în Templu, Isus a început să‑i scoată afară pe cei ce vindeau și cumpărau în Templu; a răsturnat mesele schimbătorilor de bani și scaunele celor ce vindeau porumbei. Și nu îngăduia nimănui să care vreun lucru prin Templu. Și‑i învăța și zicea: „Oare nu este scris: Casa Mea se va numi casă de rugăciune pentru toate neamurile ? Dar voi ați făcut din ea o peșteră de tâlhari .” Preoții de seamă și cărturarii au auzit și se gândeau cum să‑L omoare. Dar se temeau de El, pentru că toată mulțimea era uimită de învățătura Lui. Și când s‑a înserat, Isus și ucenicii au ieșit din cetate. Dimineața, pe când treceau pe lângă smochin, ucenicii l‑au văzut uscat din rădăcini. Petru și‑a adus aminte și I‑a zis lui Isus: „ Rabbí , iată, smochinul pe care l‑ai blestemat s‑a uscat!” Drept răspuns, Isus le‑a zis: „Aveți credință în Dumnezeu! Adevărat vă spun că, dacă va zice cineva acestui munte: «Ridică‑te și aruncă‑te în mare» și dacă nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că se va împlini ceea ce zice, i se va face. De aceea vă spun: tot ce veți cere, când vă rugați, să credeți că ați și primit, și vi se va da. Iar când stați în picioare și vă rugați, să iertați dacă aveți ceva împotriva cuiva, pentru ca și Tatăl vostru, care este în ceruri, să vă ierte greșelile voastre. [ Dar dacă nu iertați, nici Tatăl vostru, care este în ceruri, nu vă va ierta greșelile voastre.”] S‑au dus din nou la Ierusalim. Și, pe când Se afla Isus în Templu, au venit la El preoții de seamă, cărturarii și bătrânii și I‑au zis: „Cu ce autoritate faci Tu aceste lucruri? Sau cine Ți‑a dat autoritate să faci toate acestea?” Isus le‑a răspuns: „Vă voi întreba un singur lucru. Răspundeți‑Mi, și vă voi spune și Eu cu ce autoritate fac toate acestea. Botezul lui Ioan era din cer sau de la oameni? Răspundeți‑Mi!” Ei însă vorbeau între ei, zicând: „Dacă spunem: «Din cer», va zice: «Atunci de ce n‑ați crezut în el?» Și dacă vom spune: «De la oameni…»”, se temeau de mulțime, căci toți credeau că Ioan fusese într‑adevăr profet. Atunci I‑au răspuns lui Isus: „Nu știm.” Și Isus le‑a zis: „Nici Eu nu vă spun cu ce autoritate fac aceste lucruri.”
Marcu 11:12-33 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
A doua zi, după ce au ieșit din Betania, Isus a flămânzit. A zărit de departe un smochin care avea frunze și a venit să vadă poate va găsi ceva în el. S-a apropiat de smochin, dar n-a găsit decât frunze, căci nu era încă vremea smochinelor. Atunci a luat cuvântul și i-a zis smochinului: „În veac să nu mai mănânce nimeni rod din tine!” Și ucenicii au auzit aceste vorbe. Au ajuns în Ierusalim; și Isus a intrat în Templu, a început să-i scoată afară pe cei ce vindeau și cumpărau în Templu, a răsturnat mesele schimbătorilor de bani și scaunele celor ce vindeau porumbei și nu lăsa pe nimeni să poarte vreun vas prin Templu. Și-i învăța și zicea: „Oare nu este scris: «Casa Mea se va chema o casă de rugăciune pentru toate neamurile»? Dar voi ați făcut din ea «o peșteră de tâlhari».” Preoții cei mai de seamă și cărturarii, când au auzit cuvintele acestea, căutau cum să-L omoare, căci se temeau de El, pentru că tot norodul era uimit de învățătura Lui. Ori de câte ori se însera, Isus ieșea din cetate. Dimineața, când treceau pe lângă smochin, ucenicii l-au văzut uscat din rădăcini. Petru și-a adus aminte de cele petrecute și I-a zis lui Isus: „Învățătorule, uite că smochinul pe care l-ai blestemat s-a uscat!” Isus a luat cuvântul și le-a zis: „Aveți credință în Dumnezeu! Adevărat vă spun că, dacă îi va zice cineva muntelui acestuia: «Ridică-te și aruncă-te în mare!» și dacă nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ce zice se va face, va avea lucrul cerut. De aceea vă spun că, orice lucru veți cere, când vă rugați, să credeți că l-ați și primit, și-l veți avea. Și când stați în picioare de vă rugați, să iertați orice aveți împotriva cuiva, pentru ca și Tatăl vostru care este în ceruri să vă ierte greșelile voastre. Dar dacă nu iertați, nici Tatăl vostru care este în ceruri nu vă va ierta greșelile voastre.” S-au dus din nou în Ierusalim. Și pe când Se plimba Isus prin Templu, au venit la El preoții cei mai de seamă, cărturarii și bătrânii și I-au zis: „Cu ce putere faci Tu aceste lucruri? Și cine Ți-a dat puterea aceasta ca să le faci?” Isus le-a răspuns: „Am să vă pun și Eu o întrebare. Răspundeți-Mi la ea, și apoi vă voi spune și Eu cu ce putere fac aceste lucruri! Botezul lui Ioan venea din cer ori de la oameni? Răspundeți-Mi!” Ei însă vorbeau astfel între ei: „Dacă răspundem: «Din cer», va zice: «Dar de ce nu l-ați crezut?» Și dacă vom răspunde: «De la oameni»”, se temeau de norod, căci toți socoteau că Ioan a fost într-adevăr un proroc. Atunci I-au răspuns lui Isus: „Nu știm.” Și Isus le-a zis: „Nici Eu n-am să vă spun cu ce putere fac aceste lucruri.”
Marcu 11:12-33 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
A doua zi, după ce au plecat din localitatea Betania, Isus era flămând. A observat de la mare distanță un smochin care avea frunze și a mers spre el, să vadă dacă va găsi câteva fructe. Când s-a apropiat, a constatat că nu avea decât frunze, pentru că încă nu era perioada smochinelor. Atunci Isus a zis smochinului: „Niciodată să nu mai mănânce cineva fructe din tine!” Iar discipolii Lui au auzit aceste cuvinte. Ajunși la Ierusalim, Isus a intrat în (curtea) templu(lui). A răsturnat mesele celor care schimbau bani și scaunele celor care vindeau porumbei. Nu permitea nimănui să poarte vreun vas prin (zona de lângă) templu. Îi învăța apoi, zicând: „Oare nu este scris în Scripturi «Casa Mea va fi numită o casă a rugăciunii pentru toate națiunile.»? Dar voi ați făcut din ea un cuib de infractori!” Liderii preoților și experții în lege(a mozaică) au auzit și ei aceste cuvinte. În consecință, se gândeau cum să Îl omoare în secret; pentru că se temeau de El, din cauza poporului care era fascinat de învățăturile Lui. Iar Isus ieșea din oraș de fiecare dată când se însera. În următoarea dimineață, când treceau pe lângă acel smochin, discipolii l-au văzut uscat din rădăcini. Petru, care și-a amintit ce se întâmplase cu o zi înainte, a zis lui Isus: „Învățătorule, privește: smochinul blestemat de Tine, s-a uscat!” Isus a zis: „Este necesar să aveți credință în Dumnezeu! Vă asigur că dacă va zice cineva acestui munte «Ridică-te și aruncă-te în mare!» și dacă nu va avea dubii în inima lui, ci va crede că ce a spus se va realiza, va obține ce a cerut. Vă spun aceste lucruri pentru că în baza aceluiași principiu, trebuie să credeți anticipat că ați și primit lucrul pentru care vă rugați; și astfel îl veți obține. Iar când vă rugați stând în picioare, să iertați orice ați avea de reproșat cuiva; pentru ca să fiți și voi iertați de greșeli de către Tatăl vostru care este în cer. [Dar dacă nu iertați, nici Tatăl vostru care este în cer nu vă va ierta greșelile.”] S-au dus din nou în Ierusalim. Și în timp ce Isus Se deplasa prin Templu, au venit la El liderii preoților, experții în lege(a mozaică) și conducătorii poporului evreu, zicându-I: „Cu ce autoritate faci Tu aceste lucruri? Cine Ți-a permis să le faci?” Isus le-a răspuns: „Am și Eu o întrebare. Îmi veți răspunde întâi la aceasta; și abia apoi vă voi spune și Eu cine Mi-a dat aprobare să fac aceste lucruri. Întrebarea Mea pentru voi este aceasta: Botezul lui Ioan provenea din cer, sau era ceva omenesc? Aștept răspunsul vostru.” Dar ei discutau astfel: „Dacă răspundem «Din cer», ne va zice: «De ce nu l-ați luat în considerare?»; iar dacă vom răspunde «Provine din imaginația omului», …” (Se temeau de mulțimile de oameni care considerau că Ioan a fost un profet autentic.) Atunci ei I-au răspuns lui Isus: „Nu știm.” Iar Isus le-a zis: „Nici Eu nu vă voi spune cine M-a autorizat să fac aceste lucruri!”
Marcu 11:12-33 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
Când, din Betania-au pornit, În zori, Iisus a flămânzit. El, de departe, a văzut, Un mic smochin ce a crescut Chiar lângă firul drumului. A căutat, în frunza lui, Gândind, vreo roadă, să găsească, Și foamea, să Își potolească. Însă, nimic nu a găsit, Căci n-a fost timpul de rodit. Atunci, cuvântul, a luat Și, pe smochin, l-a blestemat: „Acum, în veacul care vine, Și-n vecii vecilor, din tine – Din rod, din ale tale fructe – Nimeni să nu se mai înfrupte!” Toți ucenici-au auzit Blestemul ce a fost rostit. Când la Ierusalim sosiră, Ei, către Templu, se grăbiră. Iisus, în Templu, a intrat Și, mânios, i-a alungat Pe cei care negoț făceau; S-a dus la cei ce bani schimbau, Și mesele le-a răvășit; Apoi, privirea, Și-a oprit, Pe cei ce vindeau porumbei. Furios, S-a îndreptat spre ei, Și-ale lor bănci, le-a răsturnat. Pe nimenea n-a mai lăsat, Cu vase-n Templu. La sfârșit, Celor prezenți, El le-a vorbit: „Nu știți ce, în Scripturi, se spune? „O casă, pentru rugăciune, E casa Mea – e un loc sfânt, Al tuturor, de pe pământ. Dar voi sunteți aceia cari, O peșteră, pentru tâlhari, Din ea, acuma, ați făcut!” Aceste vorbe n-au plăcut Preoților cei mai de seamă, Și nici vorbirea, fără teamă, A lui Iisus, nu le-a priit; De-aceea, ei s-au sfătuit, Cu cărturarii, și-ncercau Să-L prindă, însă, se temeau De furia norodului, Vrăjit de-nvățătura Lui. Când înserarea se-așternea, Iisus, cetatea, părăsea. În zori, când iarăși au trecut Înspre cetate, au văzut – Discipolii – cum s-a uscat Smochinul, ce-a fost blestemat, C-o zi în urmă, de Iisus. Petru și-a amintit și-a spus: „Învățătorule, privește Acel smochin mic, care crește Acolo! Ieri, l-ai blestemat, Iar azi – sărmanul – s-a uscat!” Iisus le-a zis atunci: „Mereu, S-aveți credință-n Dumnezeu! Când cineva e ne-ndoit În al său crez, și-a poruncit, Chiar muntelui – plin de credință – „În mare, fugi!”, cu neputință Este de-a nu fi ascultat! – Crezând, chiar muntele-i mutat. De-n inimă nu s-a-ndoit, A căpătat lucrul dorit. Vă spun, că lucrul ce-l cereți – Când vă rugați – să și credeți Că, deja, l-ați și căpătat, Căci astfel, el vă va fi dat. Când în picioare vă rugați, Întotdeauna să iertați Pe cei ce v-au greșit. Astfel, Cu voi, va proceda la fel, Și Tatăl vostru Cel Ceresc, Iertând pe cei care-I greșesc. Dar dacă voi nu veți ierta, Pe alții, nu veți căpăta Iertare, de la al vost’ Tată – N-o s-o obțineți, niciodată.” Iisus, în Templu, a intrat. Îndată, fost-a asaltat, De mulți bătrâni și cărturari Și-apoi de preoții cei mari. S-au strâns, în jurul lui Iisus, Și-o întrebare, ei I-au pus: „Cu ce putere-ai săvârșit Totul? De unde ai primit, Acea putere? Să ne spui!” Iisus a zis, la rândul Lui: „Vă pun, și Eu, o întrebare, Iar dacă o să fiți în stare Să-Mi dați răspuns, atunci și Eu, Am să răspund, la rândul Meu. Deci, iată ce am să vă cer: Botezul lui Ioan, din cer, Sau de la oameni, a venit?” Ei, între ei, au șușotit: „Dacă, „din cer”, Îi vom răspunde, Va zice: „De-ați știut de unde E el, de ce nu l-ați crezut?” Acum, cu toții am văzut Că gloata l-a crezut proroc, Pe-acel Ioan. Deci, nu e loc Să spunem, că botezul lui Vine din partea omului. Mai bine – ca să nu greșim – Îi vom răspunde că „nu știm!” „Nu știți? Atunci, la rândul Meu” – Zise Iisus – „nu spun nici Eu, Cu ce putere am făcut Toate pe câte le-ați văzut!”
Marcu 11:12-33 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
În ziua următoare, ieșind ei din Betánia, lui [Isus] i s-a făcut foame. Văzând de departe un smochin care avea frunze, s-a dus acolo, doar va găsi ceva în el. Când a ajuns la el, n-a găsit nimic decât frunze, pentru că nu era timpul smochinelor. Și, luând cuvântul, a zis: „Nimeni să nu mai mănânce rod din tine în veci!”. Iar discipolii lui ascultau. Apoi au venit la Ierusalím și intrând în templu, a început să-i alunge pe cei care vindeau și cumpărau în templu, a răsturnat mesele schimbătorilor de bani și scaunele vânzătorilor de porumbei. Și nu permitea nimănui să care vreun vas prin templu. Îi învăța și le spunea: „Nu este scris oare: «Casa mea se va numi casă de rugăciune pentru toate neamurile!»? Dar voi ați făcut-o peștera tâlharilor”. Arhiereii și cărturarii au auzit și căutau cum să-l dea la moarte; dar se temeau de el, pentru că toată mulțimea era uimită de învățătura lui. Când s-a înserat, au ieșit din cetate. Dimineața, când au trecut din nou pe acolo, au văzut smochinul uscat din rădăcină. Amintindu-și, Petru i-a spus: „Învățătorule, iată, smochinul pe care l-ai blestemat s-a uscat!”. Răspunzând, Isus le-a zis: „Aveți credință în Dumnezeu! Adevăr vă spun: oricine ar spune acestui munte: «Ridică-te și aruncă-te în mare!» și nu s-ar îndoi în inima lui, ci ar crede că se va împlini ceea ce spune, i se va da. De aceea vă spun: tot ceea ce veți cere în rugăciune, credeți că ați primit deja și vi se va da. Iar când stați în rugăciune, dacă aveți ceva împotriva cuiva, iertați, pentru ca și Tatăl vostru care este în ceruri să vă ierte greșelile voastre!”. . Au venit din nou la Ierusalím și, în timp ce el umbla prin templu, au venit la el arhiereii, cărturarii și bătrânii și-i spuneau: „Cu ce autoritate faci acestea? Sau cine ți-a dat această autoritate ca să le faci?”. Isus le-a spus: „Vă voi întreba un lucru, și dacă îmi veți răspunde, vă voi spune și eu cu ce autoritate fac acestea. Botezul lui Ioan era din ceruri sau de la oameni? Răspundeți-mi!”. Dar ei discutau între ei, zicând: „Dacă spunem: «Din ceruri», ne va spune: «Atunci de ce nu ați crezut în el?». Iar dacă spunem: «De la oameni»?” – le era frică de mulțime, căci toți considerau că Ioan era într-adevăr un profet. Așadar, i-au răspuns lui Isus: „Nu știm”. Atunci, Isus le-a spus: „Nici eu nu vă spun cu ce autoritate fac acestea”.
Marcu 11:12-33 Noua Traducere Românească (NTR)
În ziua următoare, după ce au ieșit din Betania, lui Isus I s-a făcut foame. A văzut de departe un smochin care avea frunze și S-a dus să vadă dacă va găsi ceva în el. Dar, când a ajuns la el, n-a găsit nimic în el, în afară de frunze, pentru că nu era vremea smochinelor. Atunci i-a zis: „În veci să nu mai mănânce nimeni rod din tine!“. Ucenicii Lui au auzit aceste cuvinte. Au ajuns în Ierusalim. Isus a intrat în Templu și a început să-i scoată afară pe cei ce vindeau și cumpărau în Templu. A răsturnat mesele schimbătorilor de bani și scaunele celor ce vindeau porumbei și nu lăsa pe nimeni să ducă vreun vas prin Templu. El îi învăța și le zicea: „Oare nu este scris: «Casa Mea va fi numită o casă de rugăciune pentru toate popoarele»? Dar voi ați făcut din ea o «peșteră de tâlhari»“. Conducătorii preoților și cărturarii au auzit lucrul acesta și căutau o modalitate să-L omoare, pentru că se temeau de El, deoarece întreaga mulțime era uimită de învățătura Lui. Și ori de câte ori se făcea târziu, Isus și ucenicii Lui ieșeau din cetate. Dimineața, când au trecut pe lângă smochin, au văzut că era uscat din rădăcini. Petru și-a amintit ce se întâmplase și i-a zis: ‒ Rabbi , iată că smochinul pe care l-ai blestemat s-a uscat! Isus, răspunzând, le-a zis: ‒ Aveți credință în Dumnezeu! Adevărat vă spun că, dacă cineva ar zice acestui munte: „Ridică-te și aruncă-te în mare!“ și nu s-ar îndoi în inima lui, ci ar crede că se va întâmpla ceea ce spune, i se va da întocmai. De aceea vă spun că toate lucrurile pe care le cereți atunci când vă rugați, să credeți că le-ați și primit, și ele vi se vor da. Și când stați în picioare rugându-vă, să iertați dacă aveți ceva împotriva cuiva, pentru ca și Tatăl vostru Care este în Ceruri să vă ierte vouă nelegiuirile. Dar dacă nu iertați, nici Tatăl vostru Care este în Ceruri nu vă va ierta nelegiuirile. Au intrat apoi din nou în Ierusalim. În timp ce se plimba prin Templu, au venit la El conducătorii preoților, cărturarii și bătrânii și L-au întrebat: ‒ Cu ce autoritate faci aceste lucruri? Și cine Ți-a dat această autoritate ca să le faci? Isus le-a zis: ‒ Vă voi întreba un singur lucru. Răspundeți-Mi și vă voi spune cu ce autoritate fac aceste lucruri. Botezul lui Ioan era din Cer sau de la oameni? Răspundeți-Mi! Ei însă vorbeau între ei, zicând: „Dacă vom răspunde: «Din Cer!», va întreba: «Atunci de ce nu l-ați crezut?». Sau să răspundem: «De la oameni!»?“ Ei se temeau de mulțime, fiindcă toți considerau că Ioan a fost într-adevăr un profet. Așa că, răspunzându-I lui Isus, au zis: ‒ Nu știm! Atunci Isus le-a zis: ‒ Nici Eu nu vă spun cu ce autoritate fac aceste lucruri.