Matei 26:36-75

Partajează

Matei 26:36-75 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)

Atunci Isus a venit cu ei într-un loc numit Ghetsimani și le-a spus discipolilor: Ședeți aici în timp ce mă voi duce să mă rog acolo. Și a luat cu el pe Petru și pe cei doi fii ai lui Zebedei și a început să fie întristat și foarte mâhnit. Atunci le-a spus: Sufletul meu este foarte întristat, chiar de moarte; rămâneți aici și vegheați cu mine. Și a mers puțin mai înainte și a căzut cu fața sa la pământ și s-a rugat, spunând: Tatăl meu, dacă este posibil, să fie depărtat de la mine acest pahar; totuși nu cum voiesc eu, ci cum voiești tu. Apoi a venit la discipoli și i-a găsit adormiți și i-a spus lui Petru: Ce, o oră nu ați fost în stare să vegheați cu mine? Vegheați și rugați-vă, ca nu cumva să intrați în ispită; într-adevăr, duhul este plin de zel, dar carnea fără putere. S-a depărtat din nou a doua oară și s-a rugat, spunând: Tatăl meu, dacă acest pahar nu poate fi depărtat de la mine fără să îl beau, facă-se voia ta. Și venind, i-a găsit din nou adormiți; fiindcă ochii lor erau îngreunați. Și i-a lăsat și a plecat din nou și s-a rugat a treia oară, spunând aceleași cuvinte. Atunci a venit la discipolii săi și le-a spus: Dormiți de acum și odihniți-vă; iată, ora este aproape și Fiul omului este trădat în mâinile păcătoșilor. Ridicați-vă, să mergem; iată, este aproape cel ce mă trădează. Și pe când încă vorbea el, iată, Iuda, unul dintre cei doisprezece, venea și cu el o mulțime mare cu săbii și bâte, de la preoții de seamă și bătrânii poporului. Și cel ce îl trădase le dăduse un semn, spunând: Pe acela pe care îl voi săruta, acela este: prindeți-l. Și apropiindu-se îndată de Isus, a spus: Bucură-te, Rabi; și l-a sărutat. Iar Isus i-a spus: Prietene, pentru ce ai venit? Atunci au venit și au pus mâinile pe Isus și l-au prins. Și, iată, unul dintre cei ce erau cu Isus, a întins mâna și și-a scos sabia și a lovit pe un rob al marelui preot și i-a tăiat urechea. Atunci Isus i-a spus: Pune-ți sabia la locul ei; fiindcă toți cei ce iau sabia, vor pieri de sabie. Gândești că nu pot să rog acum pe Tatăl meu și el mi-ar pune imediat la îndemână mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri? Atunci cum se vor împlini scripturile, că astfel trebuie să fie? În aceeași oră Isus a spus mulțimii: Ați ieșit ca după un tâlhar, cu săbii și cu bâte, ca să mă luați? Ședeam zilnic cu voi, învățându-vă în templu și nu m-ați prins. Dar toată aceasta s-a făcut ca scripturile profeților să se împlinească. Atunci toți discipolii l-au părăsit și au fugit. Și cei ce l-au prins pe Isus l-au dus la Caiafa, marele preot, unde erau adunați scribii și bătrânii. Iar Petru l-a urmat de departe, până la curtea palatului marelui preot și a intrat și a șezut cu servitorii să vadă sfârșitul. Și preoții de seamă și bătrânii și tot consiliul căutau mărturie falsă împotriva lui Isus, ca să îl ucidă. Dar nu au găsit; deși au venit mulți martori falși, totuși nu au găsit nimic. Și la urmă au venit doi martori falși, Și au spus: Acesta a zis: Sunt în stare să distrug templul lui Dumnezeu și să îl construiesc iarăși în trei zile. Și marele preot s-a sculat și i-a spus: Nu răspunzi nimic? Ce mărturie aduc aceștia împotriva ta? Dar Isus tăcea. Și marele preot a răspuns și i-a zis: Te conjur pe Dumnezeul cel viu, să ne spui dacă ești Cristosul, Fiul lui Dumnezeu. Isus i-a zis: Tu ai spus-o. Cu toate acestea vă spun: De acum încolo veți vedea pe Fiul omului șezând la dreapta puterii și venind pe norii cerului. Atunci marele preot și-a sfâșiat hainele, spunând: A blasfemiat; ce nevoie mai avem de alți martori? Iată acum ați auzit blasfemia lui. Ce gândiți voi? Ei au răspuns și au zis: Este vinovat de moarte. Atunci l-au scuipat în față și l-au bătut cu pumnii și alții l-au pălmuit, Spunând: Profețește-ne, Cristoase: Cine este cel ce te-a lovit? Și Petru ședea afară în curtea palatului și o tânără a venit la el, spunând: Și tu ai fost cu Isus din Galileea. Dar el a negat înaintea tuturor, spunând: Nu știu ce spui. Și când a ieșit în portic, l-a văzut altă tânără și a spus celor de acolo: Și acesta era cu Isus din Nazaret. Și din nou a negat cu jurământ: Nu îl cunosc pe omul acesta. Și după un timp, cei ce stăteau acolo în picioare au venit și i-au spus lui Petru: Cu adevărat și tu ești dintre ei, fiindcă și vorbirea ta te dă pe față. Atunci el a început să blesteme și să jure, spunând: Nu îl cunosc pe omul acesta. Și îndată cocoșul a cântat. Și Petru și-a amintit vorba lui Isus, care îi zisese: Înainte de a cânta cocoșul, mă vei nega de trei ori. Și a ieșit și a plâns cu amar.

Matei 26:36-75 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)

Atunci Isus a ajuns cu ei într-un loc înconjurat cu garduri, numit Ghetsimani. Acolo, El a zis discipolilor Săi: „Stați aici până Mă voi duce puțin mai departe să Mă rog.” A luat cu El pe Petru împreună cu Iacov și Ioan care erau fiii lui Zebedei. Atunci Isus a trecut printr-o mare agonie. El le-a zis: „Am în suflet o întristare specifică morții. Rămâneți aici și vegheați împreună cu Mine!” Apoi a mers puțin mai departe, a căzut cu fața spre pământ și S-a rugat, zicând: „Tată, dacă este posibil, ia din fața Mea acest «pahar»! Totuși, accept să se întâmple nu cum vreau Eu, ci cum dorești Tu!” Apoi a venit la discipoli pe care i-a găsit dormind; și i-a zis lui Petru: „Cum? – nici măcar o oră nu ați fost capabili să vegheați împreună cu Mine?! Vegheați și rugați-vă, ca să nu cădeți la examen! Desigur, în comparație cu spiritul, partea fizică a omului este mult mai lipsită de energie…” S-a depărtat de ei a doua oară; și S-a rugat, zicând: „Tată, dacă nu va fi posibil să Îmi fie luat «paharul» fără «să îl beau», accept să se întâmple cum vrei Tu!” S-a întors din nou la discipoli și i-a găsit dormind, pentru că somnul îi învinsese. I-a lăsat, S-a depărtat de ei și S-a rugat a treia oară, zicând aceleași cuvinte. Apoi a venit la discipoli și le-a zis: „De acum încolo puteți să dormiți și să vă odihniți! – A venit momentul în care Fiul Omului va fi predat păcătoșilor… Sculați-vă! Să mergem! Se apropie trădătorul…” În timp ce vorbea El, a venit Iuda – unul dintre cei doisprezece discipoli – cu o mare mulțime de oameni, având cu ei săbii și bâte. Erau trimiși de liderii preoților și de bătrânii (religioși ai) poporului (evreu). Trădătorul stabilise cu ei următorul consemn: „Cel pe care trebuie să Îl arestați este Acela pe care Îl voi săruta.” Imediat, Iuda s-a apropiat de Isus și I-a zis: „Să trăiești, Învățătorule!” Apoi L-a sărutat. Isus i-a zis: „Prietene, fă ce ai venit să faci!” Atunci acei oameni s-au apropiat, L-au prins pe Isus și L-au arestat. Unul dintre cei care erau cu Isus, și-a scos sabia, a lovit pe sclavul marelui preot și i-a tăiat urechea. Atunci Isus i-a zis: „Pune-ți sabia la locul ei; pentru că toți cei care o pun în acțiune, vor fi distruși tot cu sabia! Crezi că Mi-ar fi greu să Îl rog pe Tatăl Meu să Mă apere? Imediat Mi-ar putea pune la dispoziție cel puțin douăsprezece armate mari de îngeri… Dar atunci cum s-ar mai confirma Scripturile care spun că așa trebuie să Mi se întâmple?” Apoi, Isus S-a adresat mulțimii de oameni care veniseră, zicându-le: „Ați plecat după Mine, să Mă prindeți, ca după un tâlhar – cu săbii și cu bâte. Ați fi putut să Mă arestați în oricare dintre zilele când am fost în Templu, și totuși nu ați făcut-o.” Dar toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se confirme ce prevestiseră profeții în cărțile lor! Atunci toți discipolii L-au abandonat și au fugit… Cei care L-au prins pe Isus, L-au dus la marele preot unde erau adunați scribii și bătrânii. Petru L-a urmat de la distanță, până în curtea marelui preot. Apoi a intrat acolo și a stat jos împreună cu gardienii, ca să vadă cum se vor sfârși toate acestea. Liderii preoților, bătrânii și toți ceilalți din Sanhedrin căutau pe cineva care să facă o declarație falsă, în baza căreia ei să poată decide omorârea lui Isus. Dar deși s-au prezentat mulți martori mincinoși, declarațiile lor nu le puteau justifica decizia. În final, au venit doi și au zis: „Acesta a spus: «Eu pot să stric templul lui Dumnezeu și să îl reconstruiesc în trei zile.»” Marele preot s-a ridicat și a zis: „Nu răspunzi nimic la acuzațiile pe care le-au formulat aceștia împotriva Ta?” Isus tăcea. Șeful preoților a vorbit din nou, zicând: „Îți cerem sub jurământ să ne spui dacă Tu ești Cristos, Fiul lui Dumnezeu!” Isus a răspuns: „Da! Sunt! Iar de-acum încolo veți vedea pe «Fiul Omului stând la dreapta lui Dumnezeu, în suprema poziție de autoritate și venind deasupra norilor cerului!»” Atunci marele preot și-a rupt hainele și a zis: „Aceasta este blasfemie! Mai avem oare nevoie de vreun martor? Acum ați auzit-o direct de la El! Cum considerați că trebuie să procedăm?” Ei au răspuns: „Este vinovat! Merită moartea!” Atunci L-au scuipat în față și L-au lovit cu pumnii. Apoi cei care Îl biciuiau, ziceau: „Cristos, profețește-ne cine Te-a lovit!” Dar Petru stătea afară, în curte. A venit o servitoare la el și i-a zis: „Și tu erai cu Isus, galileeanul!” El s-a dezis în fața tuturor și i-a zis: „Nu știu ce vrei să spui!” Când s-a dus spre ieșire, l-a văzut o altă servitoare care a zis celor de acolo: „Și acesta era cu Isus din Nazaret!” El a negat din nou cu jurământ, zicând: „Nu cunosc pe acest om!” După puțin timp, au venit ceilalți oameni care erau acolo și i-au zis lui Petru: „Suntem siguri că și tu ești unul dintre acei oameni; ne demonstrezi acest lucru prin dialectul pe care-l folosești când vorbești – pentru că seamănă cu al lor.” Atunci Petru a început să se blesteme și să jure, zicând: „Nu cunosc pe acest om!” Și în acel moment, a cântat cocoșul. Atunci Petru și-a amintit că Isus îi spusese: „Înainte să cânte cocoșul, te vei dezice de Mine de trei ori.” Și plecând afară, a plâns cu un profund regret…

Matei 26:36-75 Noua Traducere Românească (NTR)

Atunci Isus S-a dus cu ei într-un loc numit Ghetsimani și le-a zis ucenicilor: ‒ Stați jos aici, până Mă voi duce acolo să Mă rog! I-a luat cu El pe Petru și pe cei doi fii ai lui Zebedei și a început să Se întristeze și să Se tulbure. Atunci le-a zis: ‒ Sufletul Meu este foarte mâhnit, până la moarte! Rămâneți aici și vegheați împreună cu Mine! Și, mergând puțin mai înainte, S-a aruncat cu fața la pământ, rugându-Se și zicând: „Tată, dacă este posibil, să treacă de la Mine paharul acesta! Totuși, nu cum vreau Eu, ci cum vrei Tu!“. Apoi a venit la ucenici, dar i-a găsit dormind. El i-a zis lui Petru: ‒ Așadar, n-ați putut veghea împreună cu Mine nici măcar o oră? Vegheați și rugați-vă, ca să nu cădeți în ispită! Duhul, într-adevăr, este dornic, dar trupul este neputincios. S-a îndepărtat a doua oară și S-a rugat din nou, zicând: „Tată, dacă acest pahar nu poate fi îndepărtat de la Mine fără să-l beau, facă-se voia Ta!“. A venit iarăși la ucenici și i-a găsit dormind, pentru că li se îngreunaseră ochii de somn. I-a lăsat iarăși, S-a îndepărtat și S-a rugat pentru a treia oară, zicând aceleași cuvinte. Atunci a venit la ucenici și le-a zis: ‒ Încă mai dormiți și vă odihniți? Iată, s-a apropiat ceasul! Fiul Omului este dat în mâinile păcătoșilor. Sculați-vă! Să mergem! Iată că se apropie cel ce Mă trădează. În timp ce El încă vorbea, iată că vine Iuda, unul dintre cei doisprezece, și împreună cu el o mare mulțime de oameni cu săbii și ciomege, trimiși de conducătorii preoților și de bătrânii poporului. Trădătorul le dăduse un semn, zicând: „Cel pe Care-L voi săruta, Acela este! Să puneți mâna pe El!“. El s-a apropiat imediat de Isus și a zis: ‒ Plecăciune, Rabbi ! Și L-a sărutat îndelung pe obraji. Isus i-a zis: ‒ Prietene, fă potrivit cu ceea ce ai venit să faci! Atunci ei s-au apropiat, au pus mâna pe Isus și L-au prins. Și iată că unul dintre cei ce erau cu Isus a întins mâna, și-a scos sabia și l-a lovit pe sclavul marelui preot, tăindu-i urechea. Însă Isus i-a zis: „Pune-ți sabia înapoi la locul ei, căci toți cei ce scot sabia, de sabie vor pieri! Sau crezi că n-aș putea să-L rog pe Tatăl Meu să Mă ajute și El Mi-ar pune alături chiar acum mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri? Dar cum s-ar mai împlini atunci Scripturile care spun că așa trebuie să se întâmple?“. În ceasul acela, Isus a zis mulțimilor: „Ați ieșit să Mă arestați cu săbii și ciomege, ca pe un răsculat? În fiecare zi ședeam în Templu și dădeam învățătură, dar n-ați pus mâna pe Mine! Însă toate acestea s-au întâmplat ca să se împlinească scrierile profeților“. Atunci toți ucenicii L-au părăsit și au fugit. Atunci, cei ce au pus mâna pe Isus L-au adus la Caiafa, marele preot, unde erau adunați cărturarii și bătrânii. Petru L-a urmat de departe până la curtea marelui preot. Apoi a intrat înăuntru și s-a așezat împreună cu gărzile, ca să vadă care va fi sfârșitul. Conducătorii preoților și întregul Sinedriu căutau vreo mărturie falsă împotriva lui Isus, ca să-L poată condamna la moarte, dar n-au găsit niciuna, deși veniseră mulți martori mincinoși. La urmă, au venit doi care au spus: „Acesta a zis: «Eu pot să dărâm Templul lui Dumnezeu și să-l reconstruiesc în trei zile»“. Marele preot s-a ridicat și L-a întrebat: ‒ Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc aceștia împotriva Ta? Dar Isus tăcea. Marele preot i-a zis: ‒ Te pun sub jurământ înaintea Dumnezeului celui Viu să ne spui dacă Tu ești Cristosul, Fiul lui Dumnezeu! Isus i-a răspuns: ‒ Tu ai spus-o! Dar vă spun mai mult decât atât că, de acum încolo, Îl veți vedea pe Fiul Omului șezând la dreapta Puterii și venind pe norii cerului. Atunci marele preot și-a sfâșiat hainele, zicând: ‒ A blasfemiat! Ce nevoie mai avem de martori? Iată, acum ați auzit blasfemia! Ce părere aveți? Ei au răspuns, zicând: ‒ Merită să fie pedepsit cu moartea! Atunci L-au scuipat în față și L-au lovit. Unii L-au pălmuit, zicând: „Profețește-ne, Cristoase, cine este cel ce Te-a lovit?“. Petru însă stătea afară, în curte. O slujnică s-a apropiat de el, zicând: ‒ Și tu erai cu Isus galileeanul! Dar el a negat înaintea tuturor, zicând: ‒ Nu știu despre ce vorbești! În timp ce se îndrepta spre poartă, l-a văzut o altă slujnică. Ea le-a zis celor de acolo: ‒ Acesta era cu Isus nazarineanul. Dar el a negat din nou cu jurământ: ‒ Nu-L cunosc pe Omul Acesta! După puțin timp însă, cei ce stăteau acolo s-au apropiat și i-au zis lui Petru: ‒ Cu siguranță și tu ești unul dintre ei, căci până și vorbirea te dă de gol! Atunci el a început să se blesteme și să jure, zicând: ‒ Nu-L cunosc pe Omul Acesta! Și imediat a cântat cocoșul. Atunci Petru și-a adus aminte de cuvintele pe care i le spusese Isus: „Înainte să cânte cocoșul, te vei lepăda de Mine de trei ori!“. Și, ieșind afară, a plâns mult.

Matei 26:36-75 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)

Atunci, Isus a venit cu ei într-un loc îngrădit, numit Ghetsimani, și a zis ucenicilor: „Ședeți aici până Mă voi duce acolo să Mă rog.” A luat cu El pe Petru și pe cei doi fii ai lui Zebedei și a început să Se întristeze și să Se mâhnească foarte tare. Isus le-a zis atunci: „Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte; rămâneți aici și vegheați împreună cu Mine.” Apoi a mers puțin mai înainte, a căzut cu fața la pământ și S-a rugat, zicând: „Tată, dacă este cu putință, depărtează de la Mine paharul acesta! Totuși nu cum voiesc Eu, ci cum voiești Tu.” Apoi a venit la ucenici, i-a găsit dormind și a zis lui Petru: „Ce, un ceas n-ați putut să vegheați împreună cu Mine! Vegheați și rugați-vă, ca să nu cădeți în ispită; duhul, în adevăr, este plin de râvnă, dar carnea este neputincioasă.” S-a depărtat a doua oară și S-a rugat, zicând: „Tată, dacă nu se poate să se îndepărteze de Mine paharul acesta fără să-l beau, facă-se voia Ta!” S-a întors iarăși la ucenici și i-a găsit dormind; pentru că li se îngreuiaseră ochii de somn. I-a lăsat din nou, S-a depărtat și S-a rugat a treia oară, zicând aceleași cuvinte. Apoi a venit la ucenici și le-a zis: „Dormiți de acum și odihniți-vă!… Iată că a venit ceasul ca Fiul omului să fie dat în mâinile păcătoșilor. Sculați-vă, haidem să mergem; iată că se apropie vânzătorul.” Pe când vorbea El încă, iată că vine Iuda, unul din cei doisprezece, cu o gloată mare, cu săbii și cu ciomege, trimiși de preoții cei mai de seamă și de bătrânii norodului. Vânzătorul le dăduse semnul acesta: „Pe care-L voi săruta eu, Acela este; să puneți mâna pe El!” Îndată, Iuda s-a apropiat de Isus și I-a zis: „Plecăciune, Învățătorule!” Și L-a sărutat. Isus i-a zis: „Prietene, ce ai venit să faci, fă!” Atunci, oamenii aceia s-au apropiat, au pus mâinile pe Isus și L-au prins. Și unul din cei ce erau cu Isus a întins mâna, a scos sabia, a lovit pe robul marelui preot și i-a tăiat urechea. Atunci, Isus i-a zis: „Pune-ți sabia la locul ei, căci toți cei ce scot sabia de sabie vor pieri. Crezi că n-aș putea să rog pe Tatăl Meu, care Mi-ar pune îndată la îndemână mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri? Dar cum se vor împlini Scripturile, care zic că așa trebuie să se întâmple?” În clipa aceea, Isus a zis gloatelor: „Ați ieșit ca după un tâlhar, cu săbii și cu ciomege, ca să Mă prindeți. În toate zilele ședeam în mijlocul vostru și învățam norodul în Templu, și n-ați pus mâna pe Mine. Dar toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească cele scrise prin proroci.” Atunci, toți ucenicii L-au părăsit și au fugit. Cei ce au prins pe Isus L-au dus la marele preot Caiafa, unde erau adunați cărturarii și bătrânii. Petru L-a urmat de departe, până la curtea marelui preot, apoi a intrat înăuntru și a șezut jos cu aprozii, ca să vadă sfârșitul. Preoții cei mai de seamă, bătrânii și tot soborul căutau vreo mărturie mincinoasă împotriva lui Isus, ca să-L poată omorî. Dar n-au găsit niciuna, măcar că s-au înfățișat mulți martori mincinoși. La urmă au venit doi și au spus: „Acesta a zis: ‘Eu pot să stric Templul lui Dumnezeu și să-l zidesc iarăși în trei zile.’” Marele preot s-a sculat în picioare și I-a zis: „Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc aceștia împotriva Ta?” Isus tăcea. Și marele preot a luat cuvântul și I-a zis: „Te jur, pe Dumnezeul cel viu, să ne spui dacă ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu.” „Da”, i-a răspuns Isus, „sunt! Ba mai mult, vă spun că de acum încolo veți vedea pe Fiul omului șezând la dreapta puterii lui Dumnezeu și venind pe norii cerului.” Atunci, marele preot și-a rupt hainele și a zis: „A hulit! Ce nevoie mai avem de martori? Iată că acum ați auzit hula Lui. Ce credeți?” Ei au răspuns: „Este vinovat, să fie pedepsit cu moartea.” Atunci, L-au scuipat în față, L-au bătut cu pumnii și L-au pălmuit, zicând: „Hristoase, prorocește-ne cine Te-a lovit!” Petru însă ședea afară în curte. O slujnică a venit la el și i-a zis: „Și tu erai cu Isus Galileeanul!” Dar el s-a lepădat înaintea tuturor și i-a zis: „Nu știu ce vrei să zici.” Când a ieșit în pridvor, l-a văzut o altă slujnică și a zis celor de acolo: „Și acesta era cu Isus din Nazaret.” El s-a lepădat iarăși, cu un jurământ, și a zis: „Nu cunosc pe Omul acesta!” Peste puțin, cei ce stăteau acolo s-au apropiat și au zis lui Petru: „Nu mai încape îndoială că și tu ești unul din oamenii aceia, căci și vorba te dă de gol.” Atunci, el a început să se blesteme și să se jure, zicând: „Nu cunosc pe Omul acesta!” În clipa aceea a cântat cocoșul. Și Petru și-a adus aminte de vorba pe care i-o spusese Isus: „Înainte ca să cânte cocoșul, te vei lepăda de Mine de trei ori.” Și a ieșit afară și a plâns cu amar.