Matei 26

1După ce a terminat Isus toate aceste cuvântări, a zis discipolilor Lui: 2„Știți că după două zile vom sărbători Paștele; iar Fiul Omului va fi condamnat la moartea prin crucificare.” 3În acea vreme, liderii preoților, scribii și bătrânii poporului (evreu) s-au reunit în curtea marelui preot care se numea Caiafa. 4Acolo au discutat despre arestarea lui Isus folosind un trădător și despre planul omorârii Lui. 5Dar au decis să fie precauți, zicând: „Să nu acționăm în timpul sărbătorii, ca să nu se producă dezordine publică!” 6În timp ce Isus era în localitatea Betania, în casa lui Simon leprosul, 7s-a apropiat de El o femeie care adusese un vas de gips ornamentat, în care era un ulei parfumat care valora foarte mult. În timp ce stătea Isus la masă, ea a turnat uleiul parfumat pe capul Lui. 8Discipolilor le-a fost necaz când au văzut ce a făcut ea; și au zis: „Cum se justifică această risipă? 9Este o cantitate de ulei parfumat care putea fi vândută foarte scump; apoi, banii obținuți s-ar fi putut oferi săracilor!” 10Când a auzit Isus, le-a zis: „De ce supărați femeia? Ea a făcut un gest frumos față de Mine. 11Pe săraci îi aveți totdeauna cu voi; dar pe Mine nu Mă aveți mereu (ca acum). 12Turnând acest ulei parfumat pe corpul Meu, ea Mi l-a pregătit pentru înmormântare. 13Vă spun adevărul: Oriunde se va predica această Veste Bună în toată lumea, se va relata și ce a făcut această femeie; și astfel oamenii vor aminti (mereu) de ea.” 14Atunci unul dintre cei doisprezece (discipoli) numit Iuda iscarioteanul, s-a dus la liderii preoților 15și le-a zis: „Ce vreți să îmi dați ca să vi-L predau?” Ei i-au oferit treizeci de monede de argint. 16Din acel moment, Iuda urmărea o ocazie favorabilă pentru a li-L preda pe Isus. 17În prima zi a sărbătorii Azimelor, discipolii au venit la Isus și I-au zis: „Unde vrei să Îți pregătim să mănânci Paștele?” 18El le-a răspuns: „Duceți-vă în oraș la cutare om și spuneți-i: «Învățătorul a zis: ‘Timpul Meu este aproape; voi sărbători Paștele cu discipolii Mei în casa ta.’»” 19Discipolii au procedat cum le ceruse Isus și au pregătit Paștele. 20Seara, Isus a stat la masă cu cei doisprezece discipoli ai Săi. 21În timp ce mâncau, El le-a zis: „Vă spun adevărul: unul dintre voi Mă va trăda!” 22Ei s-au întristat foarte mult și au început să Îi zică unul după altul: „Doamne, oare nu sunt eu (acela)?” 23Răspunzându-le, Isus le-a zis: „Cel care Mă va trăda este acela care a întins mâna (odată) cu Mine spre vas. 24Desigur, este o certitudine faptul că Fiul Omului Se îndreaptă spre moarte, în conformitate cu ce este scris despre El. Dar vai de acel om prin intermediul căruia este trădat Fiul Omului! Ar fi fost mai bine pentru el dacă nu s-ar fi născut.” 25Iuda, trădătorul, a vorbit (și el) și I-a zis: „Oare eu sunt (acela), Învățătorule?” Isus i-a răspuns: „Da, tu ești acela!” 26În timp ce mâncau ei (cina pascală), Isus a luat o pâine; și după ce a rostit benedicțiunea, a rupt-o și a dat-o discipolilor, zicând: „Luați și mâncați. Aceasta reprezintă corpul Meu.” 27Apoi a luat un pahar; și după ce a mulțumit lui Dumnezeu, li l-a dat, zicând: „Beți toți din el. 28Reprezintă sângele Meu – sânge care ratifică Noul Legământ. El se varsă în vederea iertării păcatelor. 29Vă asigur că de acum încolo nu voi mai bea din acest produs al viței până în momentul în care îl voi bea cu voi nou în Regatul Tatălui Meu.” 30După ce au cântat imnul Paștelui, au mers la Muntele Măslinilor. 31Atunci Isus le-a zis: „În această noapte, toți Mă veți considera ca pe o mare dificultate pentru voi. Se va întâmpla așa, pentru că este scris: «Voi bate păstorul, iar oile vor fi risipite.» 32Dar după ce voi învia, voi merge înaintea voastră în Galileea.” 33Petru a zis: „Chiar dacă toți ceilalți Te-ar considera o dificultate (pentru ei), eu niciodată nu voi fi în această situație!” 34Isus i-a zis: „Îți spun adevărul: chiar în această noapte te vei dezice de Mine de trei ori.” 35Petru I-a răspuns: „Chiar dacă ar trebui să mor cu Tine, tot nu mă voi dezice de Tine!” Apoi toți discipolii au zis aceste cuvinte. 36Atunci Isus a ajuns cu ei într-un loc înconjurat cu garduri, numit Ghetsimani. Acolo, El a zis discipolilor Săi: „Stați aici până Mă voi duce puțin mai departe să Mă rog.” 37A luat cu El pe Petru împreună cu Iacov și Ioan care erau fiii lui Zebedei. Atunci Isus a trecut printr-o mare agonie. 38El le-a zis: „Am în suflet o întristare specifică morții. Rămâneți aici și vegheați împreună cu Mine!” 39Apoi a mers puțin mai departe, a căzut cu fața spre pământ și S-a rugat, zicând: „Tată, dacă este posibil, ia din fața Mea acest «pahar»! Totuși, accept să se întâmple nu cum vreau Eu, ci cum dorești Tu!” 40Apoi a venit la discipoli pe care i-a găsit dormind; și i-a zis lui Petru: „Cum? – nici măcar o oră nu ați fost capabili să vegheați împreună cu Mine?! 41Vegheați și rugați-vă, ca să nu cădeți la examen! Desigur, în comparație cu spiritul, partea fizică a omului este mult mai lipsită de energie…” 42S-a depărtat de ei a doua oară; și S-a rugat, zicând: „Tată, dacă nu va fi posibil să Îmi fie luat «paharul» fără «să îl beau», accept să se întâmple cum vrei Tu!” 43S-a întors din nou la discipoli și i-a găsit dormind, pentru că somnul îi învinsese. 44I-a lăsat, S-a depărtat de ei și S-a rugat a treia oară, zicând aceleași cuvinte. 45Apoi a venit la discipoli și le-a zis: „De acum încolo puteți să dormiți și să vă odihniți! – A venit momentul în care Fiul Omului va fi predat păcătoșilor… 46Sculați-vă! Să mergem! Se apropie trădătorul…” 47În timp ce vorbea El, a venit Iuda – unul dintre cei doisprezece discipoli – cu o mare mulțime de oameni, având cu ei săbii și bâte. Erau trimiși de liderii preoților și de bătrânii (religioși ai) poporului (evreu). 48Trădătorul stabilise cu ei următorul consemn: „Cel pe care trebuie să Îl arestați este Acela pe care Îl voi săruta.” 49Imediat, Iuda s-a apropiat de Isus și I-a zis: „Să trăiești, Învățătorule!” Apoi L-a sărutat. 50Isus i-a zis: „Prietene, fă ce ai venit să faci!” Atunci acei oameni s-au apropiat, L-au prins pe Isus și L-au arestat. 51Unul dintre cei care erau cu Isus, și-a scos sabia, a lovit pe sclavul marelui preot și i-a tăiat urechea. 52Atunci Isus i-a zis: „Pune-ți sabia la locul ei; pentru că toți cei care o pun în acțiune, vor fi distruși tot cu sabia! 53Crezi că Mi-ar fi greu să Îl rog pe Tatăl Meu să Mă apere? Imediat Mi-ar putea pune la dispoziție cel puțin douăsprezece armate mari de îngeri… 54Dar atunci cum s-ar mai confirma Scripturile care spun că așa trebuie să Mi se întâmple?” 55Apoi, Isus S-a adresat mulțimii de oameni care veniseră, zicându-le: „Ați plecat după Mine, să Mă prindeți, ca după un tâlhar – cu săbii și cu bâte. Ați fi putut să Mă arestați în oricare dintre zilele când am fost în Templu, și totuși nu ați făcut-o.” 56Dar toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se confirme ce prevestiseră profeții în cărțile lor! Atunci toți discipolii L-au abandonat și au fugit… 57Cei care L-au prins pe Isus, L-au dus la marele preot unde erau adunați scribii și bătrânii. 58Petru L-a urmat de la distanță, până în curtea marelui preot. Apoi a intrat acolo și a stat jos împreună cu gardienii, ca să vadă cum se vor sfârși toate acestea. 59Liderii preoților, bătrânii și toți ceilalți din Sanhedrin căutau pe cineva care să facă o declarație falsă, în baza căreia ei să poată decide omorârea lui Isus. 60Dar deși s-au prezentat mulți martori mincinoși, declarațiile lor nu le puteau justifica decizia. În final, au venit doi 61și au zis: „Acesta a spus: «Eu pot să stric templul lui Dumnezeu și să îl reconstruiesc în trei zile.»” 62Marele preot s-a ridicat și a zis: „Nu răspunzi nimic la acuzațiile pe care le-au formulat aceștia împotriva Ta?” 63Isus tăcea. Șeful preoților a vorbit din nou, zicând: „Îți cerem sub jurământ să ne spui dacă Tu ești Cristos, Fiul lui Dumnezeu!” 64Isus a răspuns: „Da! Sunt! Iar de-acum încolo veți vedea pe «Fiul Omului stând la dreapta lui Dumnezeu, în suprema poziție de autoritate și venind deasupra norilor cerului!»” 65Atunci marele preot și-a rupt hainele și a zis: „Aceasta este blasfemie! Mai avem oare nevoie de vreun martor? Acum ați auzit-o direct de la El! 66Cum considerați că trebuie să procedăm?” Ei au răspuns: „Este vinovat! Merită moartea!” 67Atunci L-au scuipat în față și L-au lovit cu pumnii. Apoi cei care Îl biciuiau, 68ziceau: „Cristos, profețește-ne cine Te-a lovit!” 69Dar Petru stătea afară, în curte. A venit o servitoare la el și i-a zis: „Și tu erai cu Isus, galileeanul!” 70El s-a dezis în fața tuturor și i-a zis: „Nu știu ce vrei să spui!” 71Când s-a dus spre ieșire, l-a văzut o altă servitoare care a zis celor de acolo: „Și acesta era cu Isus din Nazaret!” 72El a negat din nou cu jurământ, zicând: „Nu cunosc pe acest om!” 73După puțin timp, au venit ceilalți oameni care erau acolo și i-au zis lui Petru: „Suntem siguri că și tu ești unul dintre acei oameni; ne demonstrezi acest lucru prin dialectul pe care-l folosești când vorbești – pentru că seamănă cu al lor.” 74Atunci Petru a început să se blesteme și să jure, zicând: „Nu cunosc pe acest om!” Și în acel moment, a cântat cocoșul. 75Atunci Petru și-a amintit că Isus îi spusese: „Înainte să cânte cocoșul, te vei dezice de Mine de trei ori.” Și plecând afară, a plâns cu un profund regret…

Selectat acum:

Matei 26: BVA

Evidențiere

Partajează

Copiază