YouVersion
Pictograma căutare

Matei 26:14-25

Matei 26:14-25 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)

Atunci unul dintre cei doisprezece (discipoli) numit Iuda iscarioteanul, s-a dus la liderii preoților și le-a zis: „Ce vreți să îmi dați ca să vi-L predau?” Ei i-au oferit treizeci de monede de argint. Din acel moment, Iuda urmărea o ocazie favorabilă pentru a li-L preda pe Isus. În prima zi a sărbătorii Azimelor, discipolii au venit la Isus și I-au zis: „Unde vrei să Îți pregătim să mănânci Paștele?” El le-a răspuns: „Duceți-vă în oraș la cutare om și spuneți-i: «Învățătorul a zis: ‘Timpul Meu este aproape; voi sărbători Paștele cu discipolii Mei în casa ta.’»” Discipolii au procedat cum le ceruse Isus și au pregătit Paștele. Seara, Isus a stat la masă cu cei doisprezece discipoli ai Săi. În timp ce mâncau, El le-a zis: „Vă spun adevărul: unul dintre voi Mă va trăda!” Ei s-au întristat foarte mult și au început să Îi zică unul după altul: „Doamne, oare nu sunt eu (acela)?” Răspunzându-le, Isus le-a zis: „Cel care Mă va trăda este acela care a întins mâna (odată) cu Mine spre vas. Desigur, este o certitudine faptul că Fiul Omului Se îndreaptă spre moarte, în conformitate cu ce este scris despre El. Dar vai de acel om prin intermediul căruia este trădat Fiul Omului! Ar fi fost mai bine pentru el dacă nu s-ar fi născut.” Iuda, trădătorul, a vorbit (și el) și I-a zis: „Oare eu sunt (acela), Învățătorule?” Isus i-a răspuns: „Da, tu ești acela!”

Matei 26:14-25 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)

Din ucenici, din doisprezece Unul, grăbit a fost să plece, La preoți, căci iubea mult banul. Era Iuda Iscarioteanul, Discipolul care s-a dus, La preoții cei mari, și-a spus: „Cât, oare, ați putea să-mi dați, De vă ajut să-L înhățați, Pe-acest Iisus? Ce-am de primit?” Atuncea, ei i-au cântărit Treizeci de-arginți. El i-a luat Și-apoi, mereu, a căutat Prilej, ca pe Învățător, Să-L poată da pe mâna lor. Când praznicul a început, Toți ucenici-ndat’ au vrut Ca să Îi pună o-ntrebare: „Ne spune, unde ai vrea, oare, Să stai la masa Paștelor, În praznicul Azimelor?” El zise: „Mergeți în cetate Căci gata sunt, acolo, toate. Un om anume-o să-ntâlniți, Căruia, astfel, să-i vorbiți: „Învățătorul nostru vine Aici, și ne-a trimis la tine, Să-ți spunem: „Iată, vremea Mea Se-apropie. Acum, aș vrea, În casa ta să mă așez, Ca Paștele să le serbez, Cu ucenicii.” Ei s-au dus Și au făcut tot ce le-a spus, Căci Paștele le-au pregătit. Când înserarea a venit, Iisus, în casă, a intrat Și cu cei doisprezece-a stat, În jurul mesei. El, apoi, Le zise: „Unul, dintre voi, O să Mă vândă”. S-au speriat, Atuncea, toți și-au întrebat, Voind să știe fiecare: „Doamne, nu-s eu acela, oare?” Privind în jurul Său, Iisus Le-a zâmbit blând și-apoi le-a spus: „Cel ce cu mine va întinde Mâna în strachină, Mă vinde. Să știți că Fiul omului – Cum este scris – pe drumul Lui, Va merge, către al Lui țel. Dar vai va fi de omu-acel, Prin care, El este vândut!. Mai bine, nu s-ar fi născut!” Iuda a-ntins, cu El, iar când, „Sunt eu, cel care-am să te vând?”, L-a întrebat uimit, Iisus, „Da, vânzătorule!”, i-a spus.