Luca 8:4-15
Luca 8:4-15 Română Noul Testament Interconfesional 2009 (BINT09)
După ce s-a adunat mulţime mare şi au venit la El mulţi din cetăţi, Iisus le-a spus printr-o parabolă: „A ieşit semănătorul să-şi semene sămânţa. Şi, pe când semăna, una a căzut lângă drum, a fost călcată în picioare, iar păsările cerului au mâncat-o. Alta a căzut pe piatră şi, după ce a răsărit, s-a uscat pentru că nu avea umezeală. Alta a căzut în mijlocul spinilor şi, pentru că au crescut odată cu ea, spinii au înăbuşit-o. Alta a căzut pe pământ bun şi, după ce a crescut, a dat rod însutit.” Spunând acestea striga: „Cine are urechi de auzit, să audă!” Dar ucenicii L-au întrebat: „Ce este această parabolă?” Şi le-a răspuns: „Vouă v-a fost dat să cunoaşteţi tainele Împărăţiei lui Dumnezeu, iar celorlalţi le sunt date în parabole, pentru ca văzând, să nu vadă şi auzind să nu înţeleagă. Iată ce înseamnă parabola: Sămânţa este cuvântul lui Dumnezeu. Cei de lângă drum sunt cei care l-au auzit, apoi vine diavolul şi ia cuvântul din inima lor pentru ca nu cumva, crezând, să fie mântuiţi. Cei de pe piatră sunt cei care, atunci când aud, primesc cu bucurie cuvântul, dar nu au rădăcină şi cred un timp, dar la vreme de încercare se îndepărtează. Cea care a căzut între spini sunt cei care au auzit, dar din cauza grijilor, a bogăţiei şi a plăcerilor vieţii se înăbuşă pe cale şi nu ajung la capăt. Cea care este pe pământ bun sunt cei care, auzind cuvântul cu inimă curată şi bună, îl păstrează şi aduc rod în răbdare.
Luca 8:4-15 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Și după ce mulți oameni s-au adunat și au venit la el din fiecare cetate, a vorbit printr-o parabolă: Un semănător a ieșit să semene sămânța sa; și pe când semăna el, o parte a căzut pe lângă drum; și a fost călcată în picioare și păsările cerului au mâncat-o. Și alta a căzut pe o stâncă; și imediat după ce a răsărit s-a uscat, pentru că îi lipsea umezeală. Și alta a căzut printre spini; și spinii au crescut împreună cu ea și au înăbușit-o. Și alta a căzut pe pământ bun și a răsărit și a făcut rod însutit. Și după ce a spus acestea, a strigat: Cel ce are urechi de auzit, să audă. Iar discipolii lui l-au întrebat, spunând: Ce să fie această parabolă? Iar el a spus: Vouă vă este dat să cunoașteți misterele împărăției lui Dumnezeu; dar celorlalți, în parabole; ca văzând să nu vadă și auzind să nu înțeleagă. Și parabola este aceasta: Sămânța este cuvântul lui Dumnezeu. Iar cele de lângă drum, sunt cei ce aud; apoi vine diavolul și ia cuvântul din inimile lor, ca nu cumva să creadă și să fie salvați. Iar cele de pe stâncă, sunt cei care când aud, primesc cu bucurie cuvântul; dar aceștia nu au rădăcină, care cred pentru un timp și în timpul ispitei se îndepărtează. Iar cea care a căzut printre spini sunt cei care, după ce au auzit, merg mai departe și sunt înăbușiți sub îngrijorări și bogății și plăceri ale acestei vieți și nu aduc rod la maturitate. Dar cea în pământ bun sunt cei care într-o inimă onestă și bună, auzind cuvântul, îl păzesc și aduc rod cu răbdare.
Luca 8:4-15 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022 (EDCR)
Când s‑a strâns o mare mulțime și au venit la El oameni de prin cetăți, Isus a spus o pildă: „Semănătorul a ieșit să‑și semene sămânța. Pe când semăna el, o parte din sămânță a căzut lângă drum: a fost călcată în picioare și păsările cerului au mâncat‑o. O altă parte a căzut pe piatră și, după ce a răsărit, s‑a uscat, pentru că nu avea umezeală. O altă parte a căzut în mijlocul spinilor: spinii au crescut odată cu ea și au înăbușit‑o. O altă parte a căzut pe pământ bun, a crescut și a făcut rod însutit.” După ce a spus acestea, Isus a strigat: „Cine are urechi de auzit să audă!” Ucenicii Lui L‑au întrebat ce înseamnă pilda aceasta. El le‑a zis: „Vouă vi s‑a dat să cunoașteți tainele Împărăției lui Dumnezeu, dar celorlalți li se vorbește în pilde, pentru ca, deși privesc, să nu vadă și, deși aud, să nu înțeleagă. ” Acesta este înțelesul pildei: „Sămânța este Cuvântul lui Dumnezeu. Cei de lângă drum sunt cei care au auzit; apoi vine Diavolul și ia Cuvântul din inima lor, ca nu cumva, crezând, să fie mântuiți. Cei de pe piatră sunt aceia care, atunci când aud, primesc Cuvântul cu bucurie; dar n‑au rădăcină, ci cred până la o vreme, iar la vremea încercării cad. Sămânța căzută între spini sunt cei care au auzit, dar sunt înăbușiți pe drum de griji, bogăție și de plăcerile vieții acesteia și nu ajung până la coacere. Iar sămânța ce a căzut pe pământ bun sunt aceia care, după ce au auzit Cuvântul cu o inimă bună și curată, îl păstrează și aduc rod în răbdare.
Luca 8:4-15 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
Când s-a strâns o gloată mare și a venit la El norod din felurite cetăți, Isus a spus pilda aceasta: „Semănătorul a ieșit să-și semene sămânța. Pe când semăna el, o parte din sămânță a căzut lângă drum, a fost călcată în picioare și au mâncat-o păsările cerului. O altă parte a căzut pe stâncă și, cum a răsărit, s-a uscat, pentru că n-avea umezeală. O altă parte a căzut în mijlocul spinilor: spinii au crescut împreună cu ea și au înecat-o. O altă parte a căzut pe pământ bun și a crescut și a făcut rod însutit.” După ce a spus aceste lucruri, Isus a strigat: „Cine are urechi de auzit să audă!” Ucenicii Lui L-au întrebat ce înțeles are pilda aceasta. El le-a răspuns: „Vouă v-a fost dat să cunoașteți tainele Împărăției lui Dumnezeu, dar celorlalți li se vorbește în pilde, ca, măcar că văd, să nu vadă și, măcar că aud, să nu înțeleagă. Iată ce înțeles are pilda aceasta: sămânța este Cuvântul lui Dumnezeu. Cei închipuiți în sămânța căzută lângă drum sunt cei ce aud; apoi vine Diavolul și ia Cuvântul din inima lor, ca nu cumva să creadă și să fie mântuiți. Cei închipuiți în sămânța căzută pe stâncă sunt aceia care, când aud Cuvântul, îl primesc cu bucurie, dar n-au rădăcină, ci cred până la o vreme, iar când vine ispita, cad. Sămânța care a căzut între spini îi închipuie pe aceia care, după ce au auzit Cuvântul, își văd de drum și-l lasă să fie înăbușit de grijile, bogățiile și plăcerile vieții acesteia și nu aduc rod care să ajungă la coacere. Sămânța care a căzut pe pământ bun sunt aceia care, după ce au auzit Cuvântul, îl țin într-o inimă bună și curată și fac rod în răbdare.
Luca 8:4-15 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Veniseră (în jurul lui Isus) mulți oameni din diferite orașe; iar El le-a spus următoarea parabolă: „Semănătorul a plecat să facă însămânțări. În timp ce semăna, o parte din cantitatea de semințe a căzut lângă drum. Acolo, unele semințe au fost călcate cu picioarele, iar pe altele le-au mâncat păsările. O altă parte a semințelor a căzut pe un teren pietros. Au răsărit în scurt timp, dar apoi s-au uscat, pentru că nu au găsit (suficientă) umezeală. Altă parte a semințelor a căzut printre mărăcini care, în timp ce creșteau împreună, au împiedicat dezvoltarea (normală a) noilor plante. O altă parte a semințelor a căzut pe un sol fertil, în care a produs o recoltă (de semințe) de o sută de ori mai mare față de cantitatea însămânțată.” După ce a spus aceste lucruri, Isus a strigat: „Cine vrea să ia în considerare mesajul (Meu), să rețină ce (tocmai) am spus!” Unii dintre discipoli L-au întrebat cu privire la semnificația acestei parabole. El le-a răspuns: „Vouă vi s-a oferit posibilitatea cunoașterii secretelor Regatului lui Dumnezeu; dar ceilalți au acces la ele (numai) prin intermediul parabolelor – pentru ca, «deși văd și aud, să nu ajungă să le înțeleagă». Vă voi spune acum semnificația parabolei: Sămânța este Cuvântul lui Dumnezeu. Semințele căzute lângă drum îi reprezintă pe cei care (mai întâi) aud (Cuvântul); dar apoi, acesta este furat de diavol din inima lor, ca să nu creadă și astfel să nu fie salvați. Cei reprezentați de semințele căzute pe un teren pietros, sunt aceia care atunci când aud Cuvântul, îl primesc imediat cu bucurie; dar pentru că nu sunt bine «înrădăcinați», au o credință temporară. În consecință, când sunt confruntați cu vreo tentație spre păcat, nu îi pot rezista, ci cad. Semințele căzute între mărăcini îi reprezintă pe aceia care, după ce au auzit Cuvântul, lasă ca preocupările față de nevoile urgente pământești, ca și bogățiile sau plăcerile cotidiene, să îl obstrucționeze; și astfel nu produc «fructul» care să ajungă la «coacere». Semințele căzute pe pământ fertil reprezintă pe aceia care, după ce au auzit Cuvântul, îl păstrează într-o inimă bună și curată, ajungând în mod perseverent la cele mai bune rezultate.
Luca 8:4-15 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
O gloată mare a venit, Iar El, atunci, le-a povestit O pildă: „Un semănător, Să-și semene, al său ogor, Ieșit-a și, de semănat, Cu mare zor, s-a apucat. Sămânță aruncând grăbit, Câteva boabe-au nimerit Chiar lângă drum. Le-au observat Păsări, și-ndată, le-au mâncat. Unele boabe au căzut Pe-un loc stâncos și n-au avut Apă. Ele au încolțit, Dar soarele le-a pârjolit, Pe boltă, când s-a înălțat, Și-astfel, îndată, s-au uscat. Alte semințe au căzut În spini. Aceștia au crescut, Iar grâul ce s-a înălțat Acolo, fost-a înecat. Multe semințe-au nimerit, În bun pământ, și au rodit; Grăuntele, acolo pus, Roadă-nsutită, a adus.” După ce pilda a-ncheiat, Iisus, mulțimii, i-a strigat: „Cei cu urechi de auzit, Să înțeleagă ce-am vorbit!” De El, când s-au apropiat, Discipolii au încercat Ca să priceapă, fiecare, Ce înțelesuri, pilda are. Iisus, atuncea, le-a vorbit: „Doar vouă vi s-a-ngăduit, Aceste taine, să le știți – Ale Împărăției. Fiți, Deci, bucuroși de astă veste, Căci doar în pilde se vorbește, Pentru ceilalți. Drept, Eu vă zic: Măcar că văd, nu văd nimic; Deși aud, nu înțeleg. Acum dar, pilda, vă dezleg: Semințele acelea sânt Chiar al lui Dumnezeu Cuvânt. Semințele ce-au nimerit Mai lângă drum, au zugrăvit Pe cei ce-aud Cuvântul; dar, Aceasta este în zadar, Pentru că diavolu-a venit Și-acel Cuvânt, el le-a răpit, Spre a nu-L crede, să nu-L știe, Ca mântuiți, ei să nu fie. Acea sămânță, dintre stânci, Cu rădăcini puțin adânci, E omul care-a auzit Cuvântul. Vesel, L-a primit, Însă, prea mult, nu L-a ținut, Căci, rădăcini, nu a avut. Puțin, numai, L-a găzduit, Dar când ispita a venit, Îndată, el L-a și pierdut, Căci, în ispită, a căzut. Bobul din spini e potrivit, Cu omul care-a auzit, Cuvântul, însă, n-a luat Seama, lăsându-L înecat De grijile nenumărate, De bogățiile-adunate, De tot ce dă, vieții, plăcere. Astfel, Cuvântul, în om, piere, Fără ca El să fi rodit. Sămânța care-a nimerit, În bun pământ, i-a-ntruchipat Pe cei care au ascultat Cuvântul și-apoi L-au primit. În inimă, L-au ocrotit, Și au dat roadă, în răbdare.
Luca 8:4-15 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
Pe când îl însoțea o mulțime mare și veneau la el din fiecare cetate, le-a vorbit printr-o parabolă: „Semănătorul a ieșit să-și semene sămânța. În timp ce semăna, o parte a căzut de-a lungul drumului, dar a fost călcată în picioare și păsările cerului au devorat-o. O altă [parte] a căzut pe piatră și după ce a răsărit, s-a uscat pentru că nu avea umezeală. Altă [parte] a căzut în mijlocul spinilor, dar spinii, crescând în același timp, au înăbușit-o. Iar altă [parte] a căzut în pământ bun și, crescând, a dat rod însutit”. După ce a spus acestea, a strigat: „Cine are urechi pentru a asculta, să asculte!”. Atunci l-au întrebat discipolii săi ce ar putea să însemne această parabolă. El le-a spus: „Vouă v-a fost dat să cunoașteți misterele împărăției lui Dumnezeu, celorlalți [li se vorbește] în parabole. Pentru ca «văzând, să nu vadă și auzind, să nu înțeleagă». Această parabolă înseamnă: sămânța este cuvântul lui Dumnezeu. Cei de-a lungul drumului sunt aceia care ascultă, apoi vine diavolul și ia cuvântul din inima lor, ca nu cumva, crezând, să fie mântuiți. Cei de pe piatră sunt aceia care, când ascultă cuvântul, îl primesc cu bucurie, dar aceștia nu au rădăcină: ei cred pentru un timp, dar în momentul încercării, dau înapoi. Ceea ce a căzut între spini sunt cei care ascultă, dar, cu timpul, sunt înăbușiți de griji, bogății și plăcerile vieții și nu ajung să rodească. Iar ceea ce a căzut în pământ bun sunt aceia care, ascultând cuvântul cu inimă curată și generoasă, îl păstrează și aduc roade întru răbdare.
Luca 8:4-15 Noua Traducere Românească (NTR)
Când s-a adunat o mare mulțime de oameni și au venit la El de prin fiecare cetate, Isus le-a vorbit printr-o pildă: „Semănătorul a ieșit să-și semene sămânța. În timp ce semăna el, o parte din sămânță a căzut lângă drum, unde a fost călcată în picioare și au mâncat-o păsările cerului. Alta a căzut pe stâncă și, cum a încolțit, s-a uscat, pentru că nu avea umezeală. Alta a căzut în mijlocul spinilor, iar spinii au crescut împreună cu ea și au sufocat-o. Alta însă a căzut într-un pământ bun, a încolțit și a făcut rod însutit“. Și zicând acestea, El striga: „Cine are urechi de auzit să audă!“. Ucenicii Lui L-au întrebat ce înseamnă această pildă. Isus a zis: „Vouă v-a fost dat să cunoașteți tainele Împărăției lui Dumnezeu, dar celorlalți li se vorbește în pilde, pentru ca, «Privind, să nu vadă, și auzind, să nu înțeleagă!». Semnificația pildei este aceasta: sămânța este Cuvântul lui Dumnezeu. Cei de lângă drum sunt cei care aud. Atunci vine diavolul și ia Cuvântul din inima lor, ca să nu creadă pentru a fi mântuiți. Cei de pe stâncă sunt cei care, atunci când aud Cuvântul, îl primesc cu bucurie, dar aceștia nu au rădăcină. Ei cred doar pentru o vreme, iar în vreme de încercare, se depărtează. Cât despre sămânța căzută între spini, aceștia sunt cei care aud, dar, în timp ce merg, sunt sufocați de îngrijorările, bogățiile și plăcerile vieții și nu aduc rod copt. Iar cât despre sămânța din pământul bun, aceștia sunt cei care, atunci când aud Cuvântul, îl țin strâns într-o inimă frumoasă și bună și aduc rod cu răbdare.
Luca 8:4-15 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Când s-a strâns o gloată mare și a venit la El norod din felurite cetăți, Isus a spus pilda aceasta: „Semănătorul a ieșit să-și semene sămânța. Pe când semăna el, o parte din sămânță a căzut lângă drum: a fost călcată în picioare și au mâncat-o păsările cerului. O altă parte a căzut pe stâncă și, cum a răsărit, s-a uscat, pentru că n-avea umezeală. O altă parte a căzut în mijlocul spinilor: spinii au crescut împreună cu ea și au înecat-o. O altă parte a căzut pe pământ bun și a crescut și a făcut rod însutit.” După ce a spus aceste lucruri, Isus a strigat: „Cine are urechi de auzit să audă.” Ucenicii Lui L-au întrebat ce înțeles are pilda aceasta. El le-a răspuns: „Vouă v-a fost dat să cunoașteți tainele Împărăției lui Dumnezeu, dar celorlalți li se vorbește în pilde, ca, măcar că văd, să nu vadă și, măcar că aud, să nu înțeleagă. Iată ce înțeles are pilda aceasta: Sămânța este Cuvântul lui Dumnezeu. Cei închipuiți în sămânța căzută lângă drum sunt cei ce aud; apoi vine diavolul și ia Cuvântul din inima lor, ca nu cumva să creadă și să fie mântuiți. Cei închipuiți în sămânța căzută pe stâncă sunt aceia care, când aud Cuvântul, îl primesc cu bucurie, dar n-au rădăcină, ci cred până la o vreme, iar când vine ispita, cad. Sămânța care a căzut între spini îi închipuie pe aceia care, după ce au auzit Cuvântul, își văd de drum și-l lasă să fie înăbușit de grijile, bogățiile și plăcerile vieții acesteia și n-aduc rod care să ajungă la coacere. Sămânța care a căzut pe pământ bun sunt aceia care, după ce au auzit Cuvântul, îl țin într-o inimă bună și curată și fac rod în răbdare.