Luca 5:1-32
Luca 5:1-32 Română Noul Testament Interconfesional 2009 (BINT09)
Pe când mulţimea se îmbulzea în jurul Lui şi asculta cuvântul lui Dumnezeu, iar El stătea pe malul lacului Ghenezaret, Iisus a văzut două bărci oprite lângă ţărm. Pescarii coborâseră din ele şi îşi spălau mrejele. Urcând într-una din ele, care era a lui Simon, i-a cerut să o îndepărteze puţin de ţărm. Apoi s-a aşezat şi a început să înveţe din barcă mulţimile. După ce a terminat de vorbit i-a spus lui Simon: „Ieşi din nou la apă adâncă şi aruncaţi-vă mrejele pentru pescuit.” Dar Simon I-a răspuns: „Stăpâne, toată noaptea ne-am trudit şi n-am prins nimic, dar la cuvântul Tău voi arunca mrejele.” Şi, făcând aşa, au prins atât de mulţi peşti încât se rupeau mrejele. Le-au făcut semn tovarăşilor lor, care erau în cealaltă barcă să vină să-i ajute. Au venit şi au umplut ambele bărci încât erau gata să se scufunde. Văzând aceasta, Simon Petru a căzut la picioarele lui Iisus şi a spus: „Îndepărtează-Te de mine, Doamne, căci sunt un om păcătos”; fiindcă îi cuprinsese spaima pe el şi pe cei care erau cu el din cauza pescuitului pe care îl făcuseră; la fel şi pe Iacov şi Ioan, fiii lui Zebedeu, care erau tovarăşii lui Simon. Dar Iisus i-a zis lui Simon: „Nu te teme! De acum vei fi pescar de oameni.” Iar ei, ducând corabia la mal, au lăsat totul şi L-au urmat. Şi pe când era Iisus într-o cetate, iată, a venit un om plin de lepră; acesta, văzându-L pe Iisus, a căzut cu faţa la pământ şi L-a rugat: „Doamne, dacă vrei poţi să mă curăţeşti.” Iisus a întins mâna şi l-a atins spunând: „Vreau, curăţeşte-te!” Şi îndată lepra l-a părăsit. El i-a poruncit să nu spună nimănui şi i-a zis: „Du-te şi arată-te preotului şi adu jertfă pentru curăţirea ta, aşa cum a poruncit Moise, ca să fie mărturie înaintea lor.” Şi vestea despre El se răspândea tot mai mult, iar mulţimile veneau să-L asculte şi să se vindece de boli. Dar El se retrăgea în locuri pustii şi se ruga. Într-o zi, pe când Iisus învăţa mulţimile, stăteau acolo şi fariseii, învăţătorii Legii care veniseră din toate satele din Galileea, Iudeea şi din Ierusalim, iar puterea Domnului lucra ca să vindece. Şi iată, nişte oameni, care aduceau pe targă un om paralizat, încercau să-l ducă şi să-l pună în faţa Lui. Dar pentru că n-au găsit pe unde să-l ducă din cauza mulţimii au urcat pe casă şi l-au coborât cu tot cu targă prin acoperiş, până în mijloc, în faţa lui Iisus. Şi văzând credinţa lor, El a spus: „Omule, îţi sunt iertate păcatele.” Fariseii şi cărturarii au început să se întrebe: „Cine este acesta care rosteşte blasfemii? Cine poate ierta păcatele în afară de Dumnezeu?” Dar Iisus, cunoscându-le gândurile, le-a răspuns: „Ce gândiţi în inimile voastre? Ce este mai uşor? Să zici: păcatele îţi sunt iertate! sau să spui: ridică-te şi umblă? Dar, ca să vedeţi că Fiul Omului are putere pe pământ să ierte păcatele” – i-a zis paraliticului: „Îţi spun: ridică-te, ia-ţi patul şi mergi acasă!” Şi îndată paraliticul, ridicându-se în faţa lor, şi-a luat targa pe care zăcuse şi a plecat acasă slăvindu-L pe Dumnezeu. Pe toţi i-a cuprins uimirea, Îl slăveau pe Dumnezeu şi spuneau plini de frică: „Astăzi am văzut lucruri nemaiîntâlnite.” După aceea, Iisus a ieşit şi a văzut un vameş, pe nume Levi, stând la vamă şi i-a spus: „Urmează-Mă!” Iar el, lăsând totul, s-a ridicat şi L-a urmat. Levi a făcut un ospăţ mare la el acasă şi erau acolo o mulţime de vameşi şi alţi oameni care luau masa cu ei. Dar fariseii şi cărturarii cârteau, zicând ucenicilor: „De ce mâncaţi şi beţi cu vameşii şi păcătoşii?” Iisus le-a răspuns: „Nu au nevoie de medic cei sănătoşi, ci bolnavii. Nu am venit să-i chem pe cei drepţi la pocăinţă, ci pe păcătoşi.”
Luca 5:1-32 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Și s-a întâmplat, pe când îl îmbulzeau oamenii ca să audă cuvântul lui Dumnezeu, că el stătea în picioare lângă lacul Ghenezaret, Și a văzut două corăbii stând lângă lac; iar pescarii ieșiseră din ele și își spălau plasele. Și s-a urcat într-una din corăbii, care era a lui Simon, și l-a rugat să o depărteze puțin de țărm. Și a șezut și i-a învățat pe oameni din corabie. Iar după ce a încetat să vorbească, i-a spus lui Simon: Depărteaz-o la adânc și coborâți-vă plasele pentru a prinde o mulțime de pește. Și Simon, răspunzând, i-a zis: Stăpâne, toată noaptea ne-am ostenit și nu am prins nimic; cu toate acestea, la cuvântul tău, voi coborî plasa. Și după ce au făcut aceasta, au prins o mare mulțime de pești; și li se rupea plasa. Și au făcut semn părtașilor lor care erau în cealaltă corabie, să vină să îi ajute. Și au venit și au umplut amândouă corăbiile, încât au început să se scufunde. Când Simon Petru a văzut, a căzut la genunchii lui Isus, spunând: Pleacă de la mine, Doamne, fiindcă sunt un bărbat păcătos. Fiindcă era înmărmurit el și toți cei care erau cu el, datorită mulțimii de pești pe care îi prinseseră; Și tot așa și Iacov și Ioan, fiii lui Zebedei, care erau părtași cu Simon. Și Isus i-a spus lui Simon: Nu te teme; de acum încolo vei prinde oameni. Și după ce au tras corăbiile pe uscat, lăsând totul, l-au urmat. Și s-a întâmplat, când era el într-una din cetăți, că iată, era acolo un bărbat plin de lepră; acesta, văzându-l pe Isus, a căzut cu fața la pământ și l-a implorat, spunând: Doamne, dacă voiești, mă poți curăți. Și întinzând mâna, l-a atins, spunând: Voiesc, fii curățit. Și îndată lepra s-a depărtat de la el. Și el i-a poruncit să nu spună nimănui: Ci du-te și arată-te preotului și oferă pentru curățirea ta după cum a poruncit Moise, ca mărturie pentru ei. Dar cu atât mai mult se răspândea faimă despre el; și mulțimi mari se adunau să îl asculte și să fie vindecate de către el de neputințele lor. Iar el s-a retras în pustie și s-a rugat. Și s-a întâmplat într-una din zile, pe când îi învăța el, că erau farisei și învățători ai legii, șezând acolo, care veneau din fiecare sat al Galileii și Iudeii și din Ierusalim; și puterea Domnului era prezentă pentru a-i vindeca. Și iată, niște bărbați au adus într-un pat un om paralitic; și căutau cum să îl ducă înăuntru și să îl pună înaintea lui. Și după ce nu au găsit în ce fel să îl ducă înăuntru din cauza mulțimii, s-au urcat pe acoperiș și l-au coborât cu patul printre țigle, în mijloc, înaintea lui Isus. Și când le-a văzut credința, i-a spus: Omule, păcatele tale îți sunt iertate! Și scribii și fariseii au început să cugete, spunând: Cine este acesta care vorbește blasfemii? Cine poate ierta păcatele, decât numai Dumnezeu? Dar când Isus le-a cunoscut gândurile a răspuns și le-a zis: Ce cugetați în inimile voastre? Ce este mai ușor a spune: Păcatele tale îți sunt iertate; sau a spune: Ridică-te și umblă? Dar ca să știți că Fiul omului are putere pe pământ să ierte păcatele, (a zis paraliticului): Îți spun, ridică-te și ia-ți patul și du-te acasă. Și imediat s-a sculat în fața lor, a luat patul pe care zăcea și s-a dus acasă, glorificând pe Dumnezeu. Și toți au fost uimiți și glorificau pe Dumnezeu și au fost umpluți de frică, spunând: Astăzi am văzut lucruri neobișnuite. Și după acestea a ieșit și a văzut pe un vameș numit Levi, șezând la recepția vămii și i-a spus: Urmează-mă. Și el a abandonat totul și sculându-se, l-a urmat. Și Levi i-a făcut un ospăț mare în casa lui; și a fost o mare mulțime de vameși și de alții care ședeau la masă cu ei. Dar scribii lor și fariseii cârteau împotriva discipolilor lui, spunând: De ce mâncați și beți cu vameșii și păcătoșii? Și Isus, răspunzând, le-a zis: Nu cei sănătoși au nevoie de doctor, ci bolnavii. Nu am venit să chem pe cei drepți, ci pe păcătoși la pocăință.
Luca 5:1-32 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022 (EDCR)
Mulțimea se îmbulzea în jurul lui Isus ca să audă Cuvântul lui Dumnezeu. El era pe malul lacului Ghenezaret și a văzut două bărci la marginea lacului. Pescarii coborâseră din ele să‑și spele mrejele. S‑a suit într‑una dintre aceste bărci, care era a lui Simon, și l‑a rugat s‑o depărteze puțin de țărm. Apoi S‑a așezat și, din barcă, învăța mulțimile. Când a terminat de vorbit, i‑a zis lui Simon: „Depărteaz‑o la adânc și aruncați‑vă mrejele pentru pescuit!” Drept răspuns, Simon I‑a zis: „Învățătorule, toată noaptea ne‑am trudit și n‑am prins nimic, dar la cuvântul Tău voi arunca mrejele!” Și, făcând aceasta, au prins o mulțime atât de mare de pești, încât mrejele începuseră să se rupă. Le‑au făcut semn tovarășilor lor din cealaltă barcă să vină să‑i ajute. Au venit și au umplut amândouă bărcile, încât erau gata să se scufunde. Văzând aceasta, Simon Petru a căzut la picioarele lui Isus și I‑a zis: „Doamne, pleacă de la mine, căci sunt un om păcătos!” Fiindcă îi apucase spaima pe el și pe toți cei care erau cu el din pricina pescuirii pe care o făcuseră. Tot așa pe Iacov și pe Ioan, fiii lui Zebedei, tovarășii lui Simon. Dar Isus i‑a zis lui Simon: „Nu te teme; de acum încolo, vei fi pescar de oameni.” Ei au adus bărcile la mal, au lăsat totul și L‑au urmat. Pe când Se afla Isus într‑una dintre cetăți, iată că un bărbat plin de lepră, văzându‑L, a căzut cu fața la pământ și L‑a rugat zicând: „Doamne, dacă vrei, poți să mă curățești!” Isus a întins mâna și l‑a atins, zicând: „Da, vreau, fii curățit!” Și îndată s‑a dus lepra de pe el. I‑a poruncit să nu spună nimănui, apoi i‑a zis: „Mergi și arată‑te preotului și adu jertfă pentru curățirea ta, după cum a poruncit Moise, ca mărturie pentru ei!” Vestea despre El se răspândea tot mai mult și mulțimi mari de oameni se adunau ca să‑L asculte și să se vindece de boli. Și El Se retrăgea în locuri pustii și Se ruga. Într‑o zi, pe când Isus îi învăța pe oameni, s‑au așezat acolo și niște farisei și învățători ai Legii, care veniseră din toate satele Galileei și Iudeei și din Ierusalim; iar puterea Domnului era cu El, ca să vindece. Și iată că niște bărbați purtau un om paralizat pe un pat și încercau să‑l ducă înăuntru, ca să‑l pună înaintea Lui. Fiindcă n‑au găsit pe unde să‑l ducă înăuntru din cauza mulțimii, s‑au urcat pe acoperișul casei și l‑au coborât cu patul printre țigle, în mijloc, înaintea lui Isus. Văzându‑le credința, El a zis: „Omule, păcatele îți sunt iertate!” Cărturarii și fariseii au început să se întrebe în sinea lor: „Cine se crede acesta, de rostește blasfemii? Cine poate ierta păcatele în afară de Unul singur – Dumnezeu?” Isus le‑a cunoscut gândurile și le‑a răspuns zicând: „De ce gândiți astfel în inimile voastre? Ce este mai ușor? A zice: «Păcatele îți sunt iertate» sau a zice: «Scoală‑te și umblă»? Dar, ca să știți că Fiul Omului are autoritate pe pământ să ierte păcatele, ție îți poruncesc”, i‑a zis El paraliticului, „scoală‑te, ridică‑ți patul și du‑te acasă!” Și îndată, paraliticul s‑a sculat în fața lor, a ridicat patul pe care zăcea și a mers acasă, slăvindu‑L pe Dumnezeu. Toți au rămas uimiți și Îl slăveau pe Dumnezeu; cuprinși de teamă, ziceau: „Astăzi am văzut lucruri nemaipomenite.” După aceea, Isus a ieșit și l‑a văzut pe un vameș pe nume Levi stând la vamă și i‑a zis: „Vino după Mine!” El a lăsat totul, s‑a ridicat și L‑a urmat. Levi a dat pentru Isus un ospăț mare în casa lui și o mulțime de vameși și alți oaspeți au stat la masă cu ei. Fariseii și cărturarii cârteau și le ziceau ucenicilor Lui: „De ce mâncați și beți cu vameșii și cu păcătoșii?” Isus le‑a răspuns: „Nu cei sănătoși au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. N‑am venit să‑i chem la pocăință pe cei drepți, ci pe cei păcătoși.”
Luca 5:1-32 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
Pe când Se afla lângă lacul Ghenezaret și Îl îmbulzea norodul ca să audă Cuvântul lui Dumnezeu, Isus a văzut două corăbii la marginea lacului; pescarii ieșiseră din ele să-și spele mrejele. S-a suit într-una din aceste corăbii, care era a lui Simon, și l-a rugat s-o îndepărteze puțin de la țărm. Apoi a șezut jos și învăța noroadele din corabie. Când a încetat să vorbească, i-a zis lui Simon: „Îndepărteaz-o la adânc și aruncați-vă mrejele pentru pescuire!” Drept răspuns, Simon I-a zis: „Învățătorule, toată noaptea ne-am trudit și n-am prins nimic, dar la cuvântul Tău voi arunca mrejele.” După ce le-au aruncat, au prins o așa de mare mulțime de pești că începeau să li se rupă mrejele. Le-au făcut semn tovarășilor lor, care erau în cealaltă corabie, să vină să îi ajute. Aceia au venit și au umplut amândouă corăbiile, așa că au început să se afunde corăbiile. Când a văzut Simon Petru lucrul acesta, s-a aruncat la genunchii lui Isus și I-a zis: „Doamne, pleacă de la mine, căci sunt un om păcătos!” Fiindcă îi apucase spaima pe el și pe toți cei ce erau cu el din pricina pescuirii pe care o făcuseră. Tot așa și pe Iacov și pe Ioan, fiii lui Zebedei, tovarășii lui Simon. Atunci Isus i-a zis lui Simon: „Nu te teme; de acum încolo vei fi pescar de oameni.” Ei au scos corăbiile la mal, au lăsat totul și au mers după El. Isus era într-una din cetăți. Și iată că un om plin de lepră, cum L-a văzut, s-a aruncat cu fața la pământ, L-a rugat și I-a zis: „Doamne, dacă vrei, poți să mă curățești!” Isus a întins mâna, S-a atins de el și i-a zis: „Da, voiesc, fii curățit!” Îndată l-a lăsat lepra. Apoi i-a poruncit să nu spună nimănui. „Ci du-te”, i-a zis El, „de i te arată preotului și adu, pentru curățirea ta, ce a rânduit Moise, ca mărturie pentru ei!” Se răspândea tot mai mult vestea despre El, și oamenii se strângeau cu grămada ca să-L asculte și să fie vindecați de bolile lor. Iar El Se ducea în locuri pustii și Se ruga. Într-una din zile Isus învăța noroadele. Niște farisei și învățători ai Legii, care veniseră din toate satele Galileei și ale Iudeei și din Ierusalim, stăteau acolo; iar puterea Domnului era cu El, ca să vindece. Și iată că niște oameni purtau într-un pat un slăbănog și căutau să-l ducă înăuntru, ca să-l pună înaintea Lui. Fiindcă n-aveau pe unde să-l ducă înăuntru din pricina norodului, s-au suit pe acoperișul casei și l-au coborât cu patul printre cărămizi, în mijlocul adunării, înaintea lui Isus. Când le-a văzut credința, Isus a zis: „Omule, păcatele îți sunt iertate!” Cărturarii și fariseii au început să cârtească și să zică în ei înșiși: „Cine este Acesta de rostește hule? Cine poate să ierte păcatele decât singur Dumnezeu?” Isus, care le-a cunoscut gândurile, a luat cuvântul și le-a zis: „Pentru ce cârtiți în inimile voastre? Ce este mai lesne: a zice: «Păcatele îți sunt iertate» sau a zice: «Scoală-te și umblă»? Dar ca să știți că Fiul Omului are putere pe pământ să ierte păcatele, ție îți poruncesc”, i-a zis El slăbănogului, „scoală-te, ridică-ți patul și du-te acasă!” Și numaidecât slăbănogul s-a sculat în fața lor, a ridicat patul pe care zăcea și s-a dus acasă, slăvindu-L pe Dumnezeu. Toți au rămas uimiți și-L slăveau pe Dumnezeu; plini de frică, ziceau: „Azi am văzut lucruri nemaipomenite.” După aceea Isus a ieșit afară și a văzut un vameș, numit Levi, șezând la vamă. Și i-a zis: „Vino după Mine!” Vameșul a lăsat totul, s-a sculat și a mers după El. Levi I-a făcut un ospăț mare la el în casă; și o mulțime de vameși și de alți oaspeți ședeau la masă cu ei. Fariseii și cărturarii cârteau și le ziceau ucenicilor Lui: „Pentru ce mâncați și beți împreună cu vameșii și cu păcătoșii?” Isus a luat cuvântul și le-a zis: „Nu cei sănătoși au trebuință de doctor, ci cei bolnavi. N-am venit să-i chem la pocăință pe cei neprihăniți, ci pe cei păcătoși.”
Luca 5:1-32 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Stând lângă Lacul Ghenezaret, mulțimile de oameni produceau aglomerație în jurul Lui, ca să audă (cât mai de aproape) Cuvântul lui Dumnezeu. Isus a observat două bărci la mal. Erau ale unor pescari care coborâseră din ele ca să își curețe plasele de pescuit. El a urcat în una dintre ele. Aceea era barca lui Simon. Isus l-a rugat să o depărteze puțin de mal. Apoi El a stat jos în barcă și de acolo învăța mulțimile de oameni. Când Și-a terminat cuvântările, Isus i-a zis lui Simon: „Depărtează barca spre zona cu apă adâncă și lansați-vă plasele pentru pescuit”. Răspunzându-I, Simon a zis: „Învățătorule, am obosit toată noaptea încercând astfel; și nu am prins nimic! Dar dacă spui Tu, vom (mai) lansa plasele (odată).” După ce le-au lansat, au prins în ele atât de mulți pești, încât amenințau să se rupă. Au cerut ajutorul celor care erau în cealaltă barcă. Astfel au reușit să umple cu pești ambele bărci până la limita lor de plutire. Când a văzut Simon Petru tot ce s-a întâmplat, s-a dus la Isus și I-a zis stând în genunchi: „Doamne, pleacă de la mine: sunt un om păcătos!” A spus aceste cuvinte pentru că era foarte impresionat de modul special în care pescuiseră. Aceeași reacție au avut și prietenii lui Simon. Aceștia se numeau Iacov și Ioan. Ei erau fiii lui Zebedei. Atunci Isus i-a zis lui Simon: „Fii liniștit! De acum încolo vei fi pescar de oameni!” După ce au adus bărcile la mal, ei au lăsat totul și au mers după El. Cu altă ocazie, Isus a fost întâlnit de un lepros într-un oraș. Acesta s-a aruncat la pământ în fața Lui și I-a zis: „Doamne, dacă vrei, poți să mă cureți (de lepră)!” Isus, întinzând mâna, s-a atins de el și a zis: „Da, vreau! Fii curățat (de boală)!” Atunci lepra a dispărut imediat. Isus i-a ordonat să nu spună nimănui despre ce i s-a întâmplat. Apoi a adăugat: „Du-te la preot; și când te vei prezenta în fața lui (ca să fii examinat), să oferi ca evidență necesară lor ce a stabilit Moise pentru vindecarea ta.” Oamenii vorbeau tot mai mult despre Isus și veneau la El în mare număr ca să Îl asculte și ca să fie vindecați de bolile lor. Iar El Se ducea în locuri pustii; și Se ruga acolo. În altă zi, în timp ce învăța mulțimile de oameni, Isus era însoțit de forța lui Iahve care Îi oferea posibilitatea să facă minuni. Acolo erau prezenți și niște farisei împreună cu (unii) învățători ai legii (mozaice), veniți din toate satele Galileeii, din ale Iudeeii și din Ierusalim. S-a întâmplat că niște oameni transportaseră cu targa pe unul care era paralizat și intenționau să ajungă cu el în fața lui Isus. Dar pentru că nu puteau să intre din cauza aglomerației, s-au urcat pe acoperișul casei (în care era El) și au coborât prin tavan paraliticul cu targa în care stătea, lăsându-l în mijlocul ei, chiar în fața lui Isus. Când le-a văzut credința, Isus a zis (paralizatului): „Omule, păcatele tale sunt iertate!” Învățătorii legii (mozaice) au început să protesteze, gândind astfel: „Cine Se crede Acesta? A pronunțat o blasfemie! Numai Dumnezeu poate ierta păcatele!” Isus cunoștea ce gândeau ei și le-a zis: „De ce protestați în interiorul vostru? Ce este mai ușor să zici: «Îți sunt iertate păcatele!», sau «Ridică-te și umblă (sănătos)!»? Dar pentru a vă demonstra că Fiul omului este autorizat pe pământ să ierte păcatele (oamenilor), «Îți ordon», a zis El paraliticului, «să te ridici, să îți strângi patul și să te duci acasă!»” Atunci, în mod instantaneu, acel om s-a ridicat din targa în care stătuse, a strâns-o și s-a dus acasă glorificând pe Dumnezeu. Toți au rămas foarte surprinși și s-au speriat, exclamând: „Azi am asistat la ceva deosebit!” După ce a ieșit, Isus a văzut un colector de taxe numit Levi, stând în locul (special) destinat acestui serviciu. El i-a zis: „Vino după Mine!” Acel colector de taxe a abandonat orice (altă) activitate și a mers după Isus. Ajuns acasă, Levi a organizat o masă festivă la care, împreună cu ei, au participat mulți alți oaspeți. Fariseii și învățătorii legii mozaice comentau și au zis discipolilor Săi: „De ce mâncați și beți împreună cu colectorii de taxe și cu păcătoșii?” Isus le-a răspuns, zicând: „Oamenii care au nevoie de medic sunt cei bolnavi, nu aceia (declarați) sănătoși! Eu nu am venit cu intenția să chem la pocăință pe cei drepți, ci pe cei păcătoși.”
Luca 5:1-32 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
Pe când, pe malul lacului – Cel al Ghenezaretului – Se-afla Iisus, noroade multe Veniră, dornice s-asculte, Prin El, Cuvântul Domnului. Iisus, la malul lacului, Văzu două corăbii mari. Tocmai atunci, niște pescari Ieșeau, ca mrejele, să-și spele. El se urcă-ntr-una din ele – Cea a lui Simon – și-a rugat, De țărm, de-a fi îndepărtat. Apoi, a început să-nvețe Norodul, și să dea povețe. Când, cu mulțimea, a sfârșit, S-a-ntors spre Simon și-a vorbit: „Spre larg, acuma, să pornești, Și mrejele să-ți pregătești. Fii gata dar, de pescuire!” „Bine, însă, Îți dau de știre, Că toată noaptea, ne-am trudit, Și că nimic n-am pescuit” – I-a zis Simon, Domnului său – „Dar iată, la cuvântul Tău, Vom arunca mrejele, iar.” Truda nu le-a fost în zadar, Căci peștii pe care i-au prins, Mulți fost-au, încât au întins Năvoadele, mai să se rupă. Cerură ajutor, iar după Ce au venit pescari-aflați Pe-a doua luntre îmbarcați, Au reușit, peștii, a-i scoate, Umplând corăbiile, toate. Petru, atunci, înspăimântat, Degrabă, a îngenunchiat Și a grăit, către Hristos: „O Doamne, sunt un păcătos Și știu aceasta, foarte bine! Te-ndepărtează dar, de mine!” Pescari-nspăimântați erau Și împietriți, cu toți, păreau, După tot ceea ce văzură Și pescuirea ce-o făcură. La fel, fiii lui Zebedei – Iacov și cu Ioan – și ei, Foarte înspăimântați, erau. Cu Simon Petru se aflau, Pe-acea corabie. Iisus S-a-ntors spre Petru și i-a spus: „Să nu te temi! De-acum, să știi, Pescar de oameni, ai să fii!” Cei trei, după ce debarcară, Pe urma lui Iisus, plecară. Iisus, la fel ca-n alte dăți, Era într-una din cetăți. La El, venit-a un lepros, S-a aruncat cu fața-n jos, S-a închinat, pân’ la pământ, Și zise, către Cel Prea Sfânt: „O, Domnul meu, dacă voiești, Tu poți ca să mă curățești!” Atunci, Iisus, mâna, a-ntins, Iar pe lepros, când l-a atins, A spus: „Voiesc! Fii curățat!”, Și-ndată, lepra l-a lăsat. Apoi, Iisus i-a poruncit Să tacă. „Du-te, negreșit” – I-a mai spus El – „ca să te vadă Doar preotul, iar apoi, adă Darul, de Moise, rânduit, Fiindcă fost-ai curățit; Căci pentru ei, de mărturie, Aceasta trebuie să fie.” De-atunci, vestea, despre Iisus, În tot acel ținut, s-a dus, Iar oamenii Îl căutau, Ca să-L asculte, căci voiau, De boli, a fi tămăduiți, De neputințe, lecuiți. După ce-i părăsea, târziu, Iisus pornea către pustiu, Ca să se roage liniștit, Singur, de nimeni stingherit. A fost o zi-n care s-a dus Mulțime multă, la Iisus. Erau, atunci, printre acei Ce-L ascultau, și Farisei Și-nvățători ai Legii, care Veniseră din depărtare, Spre-a-L asculta: din Galileea, Ierusalim și din Iudeea. Iisus, de Domnul însoțit, Bolnavii, i-a tămăduit. Prin acea gloată, greu treceau Vreo câțiva oameni, ce purtau Un slăbănog, întins pe pat. Ei, la Iisus, au încercat S-ajungă, dar n-au izbutit. Atunci, pe casă, s-au suit Și o spărtură au făcut, Pe-acoperiș, pân’ au putut, Pe slăbănog, să îl strecoare, Cu pat cu tot, și să-l coboare, Apoi, în fața lui Iisus. Văzând credința lor, a spus Mântuitorul: „Acum, toate Păcatele, îți sunt iertate!” Din rândul cărturarilor, Precum și-al Fariseilor, Erau cei care au cârtit, Când, vorbele, I-au auzit: „Cine-I Acel care vorbește?! Doar hule, Acest om rostește! Noi știm că numai Dumnezeu, Iartă păcatele, mereu!” Iisus, îndată, i-a văzut, Gândul ascuns, le-a cunoscut Și le-a vorbit: „De ce cârtiți, În inimă? Voi ce gândiți Că-i mai ușor a spune: „Toate Păcatele îți sunt iertate”, Sau, mai degrabă, „Hai, te scoală! Umblă! Te scutură de boală!”? Dar pentru că Eu vreau să știți – Și să ajungeți lămuriți – Cum că Îi sunt, Fiului, date Puteri, spre a ierta păcate, Iată ce zic: Ologule! Te scoală, slăbănogule! Ridică-ți al tău pat, de jos Și du-te-acasă, sănătos!” Ologu-ndată s-a sculat, A luat patul și-a plecat, Spre casa lui, slăvind mereu Și lăudând pe Dumnezeu. Toți au rămas muți, de uimire; Frica li se citea-n privire Și-abia, să zică, au putut: „Așa ceva, n-am mai văzut!” Apoi, afară a ieșit Iisus; la vamă, a-ntâlnit Un om, cari Levi s-a chemat. „Hai după Mine” – l-a-ndemnat, Pe vameșul acel, Iisus. El lăsă totul și s-a dus, Pe urma-nvățătorului. Levi L-a dus la casa lui Și, un ospăț mare, a dat, La cari, mulți vameși, a chemat. Văzându-L pe Iisus, în casă, Șezând, cu vameșii, la masă, Toți Farisei-au întrebat: „De ce-ai băut și ai mâncat, Cu vameși și cu păcătoși?” Iisus le-a zis: „Cei sănătoși, De doctor, nu au trebuință, Ci cei aflați în suferință. La pocăință – vreau să știți – Nu-i chem pe cei neprihăniți, Cari sufletește-s sănătoși, Ci-i chem pe cei ce-s păcătoși.”
Luca 5:1-32 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
Pe când mulțimea îl îmbulzea ca să asculte cuvântul lui Dumnezeu, iar el stătea lângă lacul Genezarét, [Isus] a văzut două bărci care stăteau lângă țărm, iar pescarii, coborâți din ele, spălau năvoadele. Suindu-se în una din bărci, care era a lui Símon, l-a rugat s-o îndepărteze puțin de la mal. Așezându-se, învăța mulțimile din barcă. Când a terminat de vorbit, i-a spus lui Símon: „Înaintează în larg și aruncați-vă năvoadele pentru pescuit!”. Răspunzând, Símon i-a spus: „Învățătorule, toată noaptea ne-am chinuit, dar nu am prins nimic. Însă la cuvântul tău, voi arunca năvoadele”. Și, făcând aceasta, au prins așa o mare mulțime de pești, încât li se rupeau năvoadele. Atunci au făcut semne însoțitorilor lor din cealaltă barcă să vină pentru a-i ajuta. Ei au venit și au umplut amândouă bărcile, încât erau gata să se scufunde. Văzând [aceasta], Símon Petru a căzut la picioarele lui Isus, spunând: „Îndepărtează-te de mine, căci sunt un om păcătos, Doamne!”. Pentru că îl cuprinsese teama pe el și pe toți care erau cu el pentru pescuirea pe care au făcut-o împreună; la fel și pe Iacób și pe Ioan, fiii lui Zebedéu, care erau însoțitorii lui Símon. Însă Isus i-a spus lui Símon: „Nu te teme, de acum înainte vei fi pescar de oameni!”. După ce au dus bărcile la mal, părăsind toate, l-au urmat pe [Isus]. Pe când se afla într-una dintre cetăți, un om plin de lepră, văzându-l pe Isus, a căzut cu fața la pământ și l-a rugat, spunând: „Doamne, dacă vrei, poți să mă cureți”. Întinzându-și mâna, l-a atins, spunându-i: „Vreau. Fii curățat!”. Îndată lepra s-a îndepărtat de la el. Atunci, el i-a poruncit să nu spună nimănui, ci: „Mergând, arată-te preotului și adu [jertfă] pentru curățarea ta, după cum a poruncit Moise, ca să fie mărturie pentru ei!”. Vestea despre el se răspândea din ce în ce mai mult și mari mulțimi se adunau ca să-l asculte și să fie vindecate de bolile lor. Însă el se retrăgea în locuri pustii și se ruga. Într-una din zile, pe când învăța, ședeau și unii farisei și învățați ai Legii care veniseră din toate satele Galiléii și Iudeii și din Ierusalím; iar puterea Domnului era cu el ca să vindece. Și iată, câțiva bărbați care purtau pe un pat un om care era paralizat căutau să-l aducă și să-l pună înaintea lui! Și negăsind pe unde să-l ducă până la el din cauza mulțimii, urcându-se pe acoperiș, l-au lăsat printre olane cu patul până în mijloc, în fața lui Isus. Văzând credința lor, a zis: „Omule, păcatele îți sunt iertate!”. Cărturarii și fariseii au început să discute: „Cine este acesta care rostește blasfemii? Cine poate să ierte păcatele în afară de singur Dumnezeu?”. Dar Isus, cunoscând gândurile lor, răspunzând, le-a zis: „La ce vă gândiți în inimile voastre? Ce este mai ușor: a spune «Păcatele îți sunt iertate!» sau a spune «Ridică-te și umblă!»? Însă ca să știți că Fiul Omului are puterea de a ierta păcatele pe pământ – i-a spus omului paralizat – îți zic: ridică-te, ia-ți patul și du-te la casa ta!”. Și îndată [paraliticul] s-a ridicat înaintea lor, a luat [patul] pe care zăcuse și s-a dus acasă glorificându-l pe Dumnezeu. Uluirea i-a cuprins pe toți și-l glorificau pe Dumnezeu și spuneau plini de teamă: „Astăzi am văzut lucruri minunate”. După acestea, a ieșit și a văzut un vameș cu numele de Lévi, care stătea la postul lui de vamă, și i-a spus: „Urmează-mă!”. Părăsind toate, s-a ridicat și l-a urmat. Iar Lévi a făcut pentru el un mare ospăț în casa lui. Se afla [acolo] o mare mulțime de vameși și alții care ședeau cu ei la masă. Fariseii și cărturarii lor murmurau împotriva discipolilor lui, zicând: „De ce mâncați și beți împreună cu vameșii și păcătoșii?”. Dar Isus, răspunzându-le, a zis: „Nu cei sănătoși au nevoie de medic, ci bolnavii; nu am venit să-i chem pe cei drepți, ci pe cei păcătoși la convertire”.
Luca 5:1-32 Noua Traducere Românească (NTR)
În timp ce Se afla lângă lacul Ghenezaret și mulțimea se înghesuia în jurul Lui ca să asculte Cuvântul lui Dumnezeu, Isus a văzut două bărci trase la marginea lacului. Pescarii coborâseră din ele și își spălau năvoadele. S-a urcat într-una dintre bărci, care era a lui Simon, și l-a rugat s-o depărteze puțin de la țărm. Apoi S-a așezat și, din barcă, a început să învețe mulțimile. Când a terminat de vorbit, i-a zis lui Simon: ‒ Depărtează barca la apă adâncă și aruncați-vă năvoadele pentru pescuit! Simon, răspunzând, a zis: ‒ Stăpâne, toată noaptea am muncit, dar n-am prins nimic. Totuși, la cuvântul Tău, voi arunca năvoadele. Au făcut așa și au prins atât de mulți pești, încât năvoadele lor începuseră să se rupă. Prin urmare, le-au făcut semn confraților lor din cealaltă barcă să vină să-i ajute. Aceștia au venit și au umplut amândouă bărcile cu atât de mult pește, încât erau să se scufunde. Când Simon Petru a văzut ce s-a întâmplat, a căzut la genunchii lui Isus, zicând: ‒ Doamne, pleacă de la mine, fiindcă sunt un om păcătos! Căci atât el, cât și toți cei ce erau împreună cu el fuseseră cuprinși de uimire datorită mulțimii de pești pe care îi prinseseră. La fel erau și Iacov și Ioan, fiii lui Zebedei, confrații lui Simon. Isus i-a răspuns lui Simon: ‒ Nu te teme! De acum înainte vei fi pescar de oameni! După ce au adus bărcile la țărm, au lăsat totul și L-au urmat. În timp ce El era într-una dintre cetăți, iată că un om plin de lepră, când L-a văzut pe Isus, s-a aruncat cu fața la pământ și L-a rugat insistent, zicând: ‒ Doamne, dacă vrei, poți să mă curățești! Isus a întins mâna, l-a atins și a zis: ‒ Da, vreau. Fii curățit! Și imediat lepra s-a depărtat de la el. Isus i-a poruncit: ‒ Să nu spui nimănui, ci du-te, arată-te preotului și adu un dar pentru curățirea ta, așa cum a poruncit Moise, ca mărturie pentru ei. Dar vestea cu privire la El se răspândea tot mai mult, astfel că mulțimi mari de oameni se adunau să-L asculte și să fie vindecați de neputințele lor. El însă Se retrăgea în locuri pustii și Se ruga. Într-una din zile, în timp ce El îi învăța pe oameni, erau acolo și niște farisei și învățători ai Legii, care veniseră de prin toate satele Galileei și ale Iudeei și din Ierusalim. Puterea Domnului era cu El, ca să vindece. Și iată că niște oameni aduceau pe pat un om care era paralizat. Ei încercau să intre cu el, ca să-l pună înaintea lui Isus. Dar, fiindcă n-au găsit cum să-l aducă înăuntru din cauza mulțimii, s-au urcat pe acoperișul casei și l-au coborât cu patul printre cărămizi, în mijlocul mulțimii, înaintea lui Isus. Văzând Isus credința lor, a zis: „Omule, păcatele îți sunt iertate!“. Cărturarii și fariseii au început să-și zică: „Cine este Acesta Care rostește blasfemii? Cine poate ierta păcatele, în afară de singurul Dumnezeu?“. Însă Isus, cunoscând gândurile lor, le-a zis: „De ce gândiți astfel în inimile voastre? Ce este mai ușor? A spune: «Păcatele îți sunt iertate!» sau a spune: «Ridică-te și umblă!»? Dar, ca să știți că Fiul Omului are pe pământ autoritatea de a ierta păcatele, ție îți spun – i-a zis El celui ce era paralizat – ridică-te, ia-ți patul și du-te acasă!“. Și deodată el s-a ridicat înaintea lor, și-a luat patul pe care zăcuse și s-a dus acasă, glorificându-L pe Dumnezeu. Pe toți i-a cuprins uimirea și Îl glorificau pe Dumnezeu. S-au umplut de teamă și au zis: „Astăzi am văzut lucruri nemaiîntâlnite!“. După toate acestea, Isus a ieșit afară și a văzut un colector de taxe, pe nume Levi, șezând în locul unde se plăteau taxele. El i-a zis: „Urmează-Mă!“. Levi a lăsat totul, s-a ridicat și L-a urmat. Apoi Levi a dat un mare ospăț la el acasă pentru Isus. O mare mulțime de colectori de taxe și de alți oaspeți luau masa împreună cu ei. Fariseii și cărturarii îi criticau pe ucenicii Lui, zicând: ‒ De ce mâncați și beți împreună cu colectorii de taxe și cu păcătoșii? Însă Isus, răspunzând, le-a zis: ‒ Nu cei sănătoși au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. Eu n-am venit să-i chem la pocăință pe cei drepți, ci pe cei păcătoși.
Luca 5:1-32 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Pe când Se afla lângă lacul Ghenezaret și Îl îmbulzea norodul ca să audă Cuvântul lui Dumnezeu, Isus a văzut două corăbii la marginea lacului; pescarii ieșiseră din ele să-și spele mrejele. S-a suit într-una din aceste corăbii, care era a lui Simon, și l-a rugat s-o depărteze puțin de la țărm. Apoi, a șezut jos și învăța pe noroade din corabie. Când a încetat să vorbească, a zis lui Simon: „Depărteaz-o la adânc și aruncați-vă mrejele pentru pescuire.” Drept răspuns, Simon I-a zis: „Învățătorule, toată noaptea ne-am trudit și n-am prins nimic, dar, la cuvântul Tău, voi arunca mrejele!” După ce le-au aruncat, au prins o așa de mare mulțime de pești că începeau să li se rupă mrejele. Au făcut semn tovarășilor lor, care erau în cealaltă corabie, să vină să le ajute. Aceia au venit și au umplut amândouă corăbiile, așa că au început să se afunde corăbiile. Când a văzut Simon Petru lucrul acesta, s-a aruncat la genunchii lui Isus și I-a zis: „Doamne, pleacă de la mine, căci sunt un om păcătos.” Fiindcă îl apucase spaima pe el și pe toți cei ce erau cu el din pricina pescuirii pe care o făcuseră. Tot așa și pe Iacov și pe Ioan, fiii lui Zebedei, tovarășii lui Simon. Atunci, Isus a zis lui Simon: „Nu te teme; de acum încolo vei fi pescar de oameni.” Ei au scos corăbiile la mal, au lăsat totul și au mers după El. Isus era într-una din cetăți. Și iată că un om plin de lepră, cum L-a văzut, s-a aruncat cu fața la pământ, L-a rugat și I-a zis: „Doamne, dacă vrei, poți să mă curățești.” Isus a întins mâna, S-a atins de el și i-a zis: „Da, voiesc, fii curățit!” Îndată l-a lăsat lepra. Apoi, i-a poruncit să nu spună nimănui. „Ci du-te”, i-a zis El, „de te arată preotului și adu, pentru curățirea ta, ce a rânduit Moise, ca mărturie pentru ei.” Se răspândea tot mai mult vestea despre El, și oamenii se strângeau cu grămada ca să-L asculte și să fie vindecați de bolile lor. Iar El Se ducea în locuri pustii și Se ruga. Într-una din zile, Isus învăța pe noroade. Niște farisei și învățători ai Legii, care veniseră din toate satele Galileii și Iudeii și din Ierusalim, stăteau acolo; iar puterea Domnului era cu El, ca să vindece. Și iată că niște oameni purtau într-un pat pe un slăbănog și căutau să-l ducă înăuntru, ca să-l pună înaintea Lui. Fiindcă n-aveau pe unde să-l ducă înăuntru, din pricina norodului, s-au suit pe acoperișul casei și l-au coborât cu patul printre cărămizi, în mijlocul adunării, înaintea lui Isus. Când le-a văzut credința, Isus a zis: „Omule, păcatele îți sunt iertate!” Cărturarii și fariseii au început să cârtească și să zică în ei înșiși: „Cine este acesta de rostește hule? Cine poate să ierte păcatele decât singur Dumnezeu?” Isus, care le-a cunoscut gândurile, a luat cuvântul și le-a zis: „Pentru ce cârtiți în inimile voastre? Ce este mai lesne: a zice: ‘Păcatele îți sunt iertate’ sau a zice: ‘Scoală-te și umblă’? Dar, ca să știți că Fiul omului are putere pe pământ să ierte păcatele, ție îți poruncesc”, a zis El slăbănogului, „scoală-te, ridică-ți patul și du-te acasă.” Și numaidecât, slăbănogul s-a sculat în fața lor, a ridicat patul pe care zăcea și s-a dus acasă, slăvind pe Dumnezeu. Toți au rămas uimiți și slăveau pe Dumnezeu; plini de frică ziceau: „Azi am văzut lucruri nemaipomenite.” După aceea, Isus a ieșit afară și a văzut pe un vameș, numit Levi, șezând la vamă. Și i-a zis: „Vino după Mine!” Vameșul a lăsat totul, s-a sculat și a mers după El. Levi I-a făcut un ospăț mare la el în casă; și o mulțime de vameși și de alți oaspeți ședeau la masă cu ei. Fariseii și cărturarii cârteau și ziceau ucenicilor Lui: „Pentru ce mâncați și beți împreună cu vameșii și cu păcătoșii?” Isus a luat cuvântul și le-a zis: „Nu cei sănătoși au trebuință de doctor, ci cei bolnavi. N-am venit să chem la pocăință pe cei neprihăniți, ci pe cei păcătoși.”