Luca 5

Pescuirea minunată. Cei dintâi discipoli

(Mt 4,18-22; Mc 1,16-20)

1Pe când mulțimea îl îmbulzea ca să asculte cuvântul lui Dumnezeu, iar el stătea lângă lacul Genezarét, 2[Isus] a văzut două bărci care stăteau lângă țărm#5,2 Lit.: „lac”., iar pescarii, coborâți din ele, spălau năvoadele. 3Suindu-se în una din bărci, care era a lui Símon, l-a rugat s-o îndepărteze puțin de la mal. Așezându-se, învăța mulțimile din barcă.

4Când a terminat de vorbit, i-a spus lui Símon: „Înaintează în larg și aruncați-vă năvoadele pentru pescuit!”. 5Răspunzând, Símon i-a spus: „Învățătorule, toată noaptea ne-am chinuit, dar nu am prins nimic. Însă la cuvântul tău, voi arunca năvoadele”. 6Și, făcând aceasta, au prins așa o mare mulțime de pești, încât li se rupeau năvoadele. 7Atunci au făcut semne însoțitorilor lor din cealaltă barcă să vină pentru a-i ajuta. Ei au venit și au umplut amândouă bărcile, încât erau gata să se scufunde. 8Văzând [aceasta], Símon Petru a căzut la picioarele lui Isus, spunând: „Îndepărtează-te de mine, căci sunt un om păcătos, Doamne!”. 9Pentru că îl cuprinsese teama pe el și pe toți care erau cu el pentru pescuirea#5,9 Lit.: „prinderea peștilor”. pe care au făcut-o împreună; 10la fel și pe Iacób și pe Ioan, fiii lui Zebedéu, care erau însoțitorii lui Símon. Însă Isus i-a spus lui Símon: „Nu te teme, de acum înainte vei fi pescar#5,10 Lit.: „prinzător”. de oameni!”. 11După ce au dus bărcile la mal#5,11 Lit.: „pământ”., părăsind toate, l-au urmat pe [Isus].

Vindecarea unui lepros

(Mt 8,1-4; Mc 1,40-45)

12Pe când se afla într-una dintre cetăți, un om plin de lepră, văzându-l pe Isus, a căzut cu fața la pământ#5,12 Lit.: „a căzut pe fața sa”. și l-a rugat, spunând: „Doamne, dacă vrei, poți să mă cureți”. 13Întinzându-și mâna, l-a atins, spunându-i: „Vreau. Fii curățat!”. Îndată lepra s-a îndepărtat de la el. 14Atunci, el i-a poruncit să nu spună nimănui, ci: „Mergând, arată-te preotului și adu [jertfă] pentru curățarea ta#5,14 În Lev 14,4-7.10-20, se prescrie ca jertfă pentru curățarea de lepră: două păsări vii, curate, lemn de cedru, ață roșie răsucită și isop; doi berbeci de un an, fără meteahnă, o oaie, o treime de efă de făină și o măsură de untdelemn., după cum a poruncit Moise, ca să fie mărturie#5,14 Mărturia este adusă pentru puterea lui Isus și, în același timp, pentru ascultarea lui față de Lege. Ea este adresată nu numai preotului care trebuie să constate vindecarea (Lev 14,2-3), ci și autorităților evreiești, care căutau să-l învinuiască de nerespectarea Legii, și vizează întreg poporul. pentru ei!”. 15Vestea#5,15 Lit.: „cuvântul”. despre el se răspândea din ce în ce mai mult și mari mulțimi se adunau ca să-l asculte și să fie vindecate de bolile#5,15 Lit.: „slăbiciunile”. lor. 16Însă el se retrăgea în locuri pustii și se ruga.

Vindecarea unui om paralizat

(Mt 9,1-8; Mc 2,1-12)

17Într-una din zile, pe când învăța, ședeau și unii farisei și învățați ai Legii care veniseră din toate satele Galiléii și Iudeii și din Ierusalím; iar puterea Domnului era cu el ca să vindece. 18Și iată, câțiva bărbați care purtau pe un pat#5,18 Luca preferă „pat” sau „pătuț”, față de „targă” la ceilalți evangheliști. un om care era paralizat căutau să-l aducă și să-l pună înaintea lui! 19Și negăsind pe unde să-l ducă până la el din cauza mulțimii, urcându-se pe acoperiș, l-au lăsat printre olane#5,19 Acoperișul caselor obișnuite din Palestína era făcut din bârne de lemn puse peste pereții de piatră sau lut. Aceste bârne erau acoperite cu stuf și ramuri de spini și cu un strat de pământ. În anotimpul ploios, acoperișul se putea înclina. Despre un astfel de acoperiș, care putea fi dat la o parte foarte ușor, vorbește Mc 2,4. Cititorii lui Luca nu-și puteau imagina un astfel de acoperiș și de aceea evanghelistul are în vedere o casă greco-romană. cu patul până în mijloc, în fața lui Isus.

20Văzând credința lor, a zis: „Omule, păcatele îți sunt iertate!”. 21Cărturarii și fariseii au început să discute: „Cine este acesta care rostește blasfemii? Cine poate să ierte păcatele în afară de singur Dumnezeu?”. 22Dar Isus, cunoscând gândurile #5,22 Sau „discuțiile”.lor, răspunzând, le-a zis: „La ce vă gândiți în inimile voastre? 23Ce este mai ușor: a spune «Păcatele îți sunt iertate!» sau a spune «Ridică-te și umblă!»? 24Însă ca să știți că Fiul Omului are puterea de a ierta păcatele pe pământ – i-a spus omului paralizat – îți zic: ridică-te, ia-ți patul și du-te la casa ta!”. 25Și îndată [paraliticul] s-a ridicat înaintea lor, a luat [patul] pe care zăcuse și s-a dus acasă glorificându-l pe Dumnezeu.

26Uluirea i-a cuprins pe toți și-l glorificau pe Dumnezeu și spuneau plini de teamă: „Astăzi am văzut lucruri minunate#5,26 Lit.: „paradoxa”, termen care ar putea fi tradus cu „lucruri de neînțeles”.”.

Chemarea lui Lévi

(Mt 9,9-13; Mc 2,13-17)

27După acestea, a ieșit și a văzut un vameș#5,27 Vameșii erau evrei responsabili cu colectarea taxelor indirecte pentru romani. În regiunile supuse prefecților și guvernatorilor romani: Iudèea, Samaría, Idumèea, taxele directe erau strânse de perceptori angajați direct de către romani. Celelalte taxe erau adunate de un responsabil care era ajutat de vameși. Ei plăteau în avans suma pe care o așteptau romanii, după care puteau recupera suma plătită. Sistemul favoriza abuzurile și necinstea. La Cafàrnaum exista un asemenea post de vamă, întrucât pe aici trecea marele drum comercial de la Àcro la Damàsc. cu numele de Lévi, care stătea la postul lui de vamă, și i-a spus: „Urmează-mă!”. 28Părăsind toate, s-a ridicat și l-a urmat. 29Iar Lévi a făcut pentru el un mare ospăț în casa lui. Se afla [acolo] o mare mulțime de vameși și alții care ședeau cu ei la masă. 30Fariseii și cărturarii lor murmurau împotriva discipolilor lui, zicând: „De ce mâncați și beți împreună cu vameșii și păcătoșii?”. 31Dar Isus, răspunzându-le, a zis: „Nu cei sănătoși au nevoie de medic, ci bolnavii#5,31 Lit.: „cei care au rele”.; 32nu am venit să-i chem pe cei drepți, ci pe cei păcătoși la convertire”.

Discuții despre post

(Mt 9,14-17; Mc 2,18-22)

33Însă aceștia i-au spus: „Discipolii lui Ioan postesc adesea și fac rugăciuni, la fel și cei ai fariseilor, dar ai tăi mănâncă și beau”. 34Isus le-a spus: „Puteți oare să-i faceți pe nuntași#5,34 Lit.: „fiii nunții”. să postească atât timp cât mirele este cu ei? 35Vor veni însă zile când mirele va fi luat de la ei. Atunci, în zilele acelea, vor posti”. 36Apoi le-a zis o parabolă: „Nimeni nu rupe o bucată dintr-o haină nouă ca s-o pună la o haină veche, altfel o va rupe pe cea nouă și bucata din cea nouă nu se va potrivi la cea veche. 37Tot așa, nimeni nu pune#5,37 Lit.: „varsă”. vinul nou în burdufuri vechi, altfel vinul nou va sparge burdufurile: vinul se varsă, iar burdufurile se pierd. 38Dimpotrivă, vinul nou trebuie pus în burdufuri#5,38 Burduful este un recipient folosit în Palestína pentru apă, lapte și vin, confecționat din pielea netăbăcită a animalelor mici (de obicei capre); vezi Gen 21,15; Jud 4,19; Ios 9,4.13. noi. 39Nimeni, după ce a băut vin vechi, nu vrea vin nou, pentru că spune: «Cel vechi e mai bun!»”. #Mc 4,1 #Mc 1,16.19 #Mc 4,1-2 #In 21,1-6 #Mt 8,10 #Mt 8,3 #Ex 33,20 #Lc 1,12 #Mc 1,17.20 #In 21,15-17 #12,33 #Mc 1,34 #Lev 14,1-32 #4,14 #3,21 #Mt 8,10 #Mt 2,4 #Mt 3,7 #2,20 #1,12 #Mt 5,46 #Mt 2,4; 3,7 #Mt 9,10 #In 3,19

Selectat acum:

Luca 5: VBRC2020

Evidențiere

Partajează

Copiază