Luca 20:20-40
Luca 20:20-40 Română Noul Testament Interconfesional 2009 (BINT09)
Şi, pândindu-L, au trimis iscoade care se prefăceau că sunt drepţi, ca să-L prindă cu vreun cuvânt şi să-L dea pe mâna stăpânirii şi a autorităţii guvernatorului. L-au întrebat: „Învăţătorule, ştim că vorbeşti şi înveţi cu dreptate şi că nu eşti părtinitor, ci înveţi cu adevărat calea lui Dumnezeu. Ne este îngăduit să dăm tribut Cezarului, sau nu?” Dându-şi seama de viclenia lor, El le-a zis: „Arătaţi-mi un dinar. Ale cui sunt chipul şi inscripţia?” Ei au răspuns: „Ale Cezarului.” Iisus le-a zis: „Atunci daţi Cezarului ce e al Cezarului şi lui Dumnezeu ce e al lui Dumnezeu.” Şi nu au putut să-L prindă cu vreun cuvânt în faţa poporului şi, uimiţi de răspunsul Său, au tăcut. Au venit apoi unii saduchei, care spun că nu există înviere, şi L-au întrebat: „Învăţătorule, Moise a scris pentru noi: dacă cineva este căsătorit şi moare fără copii, atunci fratele lui să-i ia soţia şi să ridice urmaşi fratelui său. Erau deci şapte fraţi. Primul, după ce şi-a luat soţie, a murit fără copii. Şi al doilea şi al treilea au luat-o şi la fel toţi şapte n-au lăsat copii şi au murit. În cele din urmă a murit şi femeia. Aşadar, a cui soţie va fi la înviere femeia? Căci toţi şapte au avut-o de soţie.” Iisus le-a spus: „Fiii acestui veac se însoară şi se mărită, dar cei aflaţi vrednici să ajungă în veacul acela şi la învierea din morţi nu se vor mai însura, nici nu se vor mărita, pentru că nu mai pot muri, fiindcă sunt ca îngerii şi sunt fii ai lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii. Iar că morţii învie, a arătat-o şi Moise la rug, când Îl numeşte pe Domnul Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov. Dar Dumnezeu nu este al celor morţi, ci al celor vii, fiindcă toţi trăiesc pentru El.” Unii dintre cărturari I-au răspuns: „Învăţătorule, bine ai vorbit!” Şi nu mai îndrăzneau să-L întrebe nimic.
Luca 20:20-40 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Și îl pândeau și au trimis spioni, care se prefăceau oameni drepți, ca să îl prindă în cuvintele lui, așa încât să îl dea puterii și autorității guvernatorului. Și l-au întrebat, spunând: Învățătorule, știm că vorbești și înveți cu dreptate și nici nu cauți la fața oamenilor, ci înveți calea lui Dumnezeu în adevăr. Este legiuit pentru noi să dăm taxă Cezarului, sau nu? Dar el a priceput viclenia lor și le-a spus: De ce mă ispitiți? Arătați-mi un dinar. Al cui chip și inscripție o are? Ei au răspuns și au zis: Al Cezarului. Iar el le-a spus: De aceea dați Cezarului cele ale Cezarului și lui Dumnezeu cele ale lui Dumnezeu. Și nu au putut să îl prindă în cuvintele lui înaintea poporului; și s-au minunat de răspunsul lui și au tăcut. Apoi au venit unii dintre saduchei, care neagă că există vreo înviere; și l-au întrebat, Spunând: Învățătorule, Moise ne-a scris: Dacă fratele cuiva moare, având soție și el moare fără copii, ca fratele lui să îi ia soția și să ridice sămânță fratelui său. Așadar au fost șapte frați; și primul a luat o soție și a murit fără copii. Și al doilea a luat-o de soție și el a murit fără copii. Și al treilea, a luat-o; și în același fel și cei șapte; și nu au lăsat copii și au murit. La urma tuturor a murit și femeia. La înviere așadar, căruia dintre ei este ea soție? Fiindcă toți cei șapte au avut-o de soție. Și Isus, răspunzând, le-a zis: Fiii și fiicele acestei lumi se însoară și se mărită; Dar cei socotiți demni să obțină acea lume și învierea dintre morți, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita; Nici nu vor putea muri de atunci încolo; fiindcă sunt egali cu îngerii; și sunt copiii lui Dumnezeu, fiind copiii învierii. Dar că morții sunt înviați, chiar Moise a arătat la rug, când numește pe Domnul: Dumnezeul lui Avraam și Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacob. Fiindcă el nu este un Dumnezeu al morților, ci al celor vii; fiindcă toți trăiesc pentru el. Atunci unii dintre scribi, răspunzând, au zis: Învățătorule, bine ai spus. Iar după aceea nu au mai cutezat să îl întrebe nimic.
Luca 20:20-40 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022 (EDCR)
Ei Îl pândeau pe Isus și au trimis niște iscoditori, care se prefăceau că sunt drepți, ca să‑L prindă cu vreun cuvânt și să‑L dea pe mâna stăpânirii și a dregătorului. Aceștia L‑au întrebat: „Învățătorule, știm că vorbești și înveți cu dreptate și nu cauți la fața oamenilor, ci cu adevărat îi înveți calea lui Dumnezeu. Este îngăduit să dăm bir cezarului sau nu?” Isus le‑a cunoscut viclenia și le‑a spus: [„De ce Mă ispitiți?] Arătați‑Mi un dinar! Chipul și inscripția ale cui sunt?” „Ale cezarului”, I‑au răspuns ei. El le‑a zis: „Atunci dați‑i cezarului ce este al cezarului și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!” Nu L‑au putut prinde cu niciun cuvânt în fața poporului; ci, mirați de răspunsul Lui, au tăcut. Au venit niște saduchei, care zic că nu este înviere, și L‑au întrebat: „Învățătorule, Moise ne‑a scris: dacă moare cineva fiind căsătorit, dar fără să aibă copii, fratele lui s‑o ia pe soția lui și să‑i ridice urmaș fratelui său. Erau șapte frați. Primul și‑a luat soție și a murit fără copii. La fel și al doilea: [a luat‑o de soție, dar a murit fără copii]. A luat‑o și al treilea; toți șapte au murit fără să lase copii. În cele din urmă, a murit și femeia. La înviere, a căruia dintre ei va fi femeia? Căci toți șapte au avut‑o de soție.” Isus le‑a răspuns: „Fiii acestui veac se însoară și se mărită, dar cei ce vor fi găsiți vrednici să aibă parte de veacul viitor și de învierea din morți nu se vor însura, nici nu se vor mărita. Nici nu vor putea muri, căci vor fi ca îngerii; fii ai lui Dumnezeu și fii ai învierii vor fi. Dar că morții învie, și Moise a arătat, în locul despre rug, când Îl numește pe Domnul Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov . Dumnezeu nu este al celor morți, ci al celor vii, fiindcă pentru El toți sunt vii.” Unii dintre cărturari au răspuns: „Învățătorule, bine ai vorbit!” Și nu mai îndrăzneau să‑L întrebe nimic.
Luca 20:20-40 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
Au început să-L pândească pe Isus și au trimis niște iscoditori, care se prefăceau că sunt neprihăniți, ca să-L prindă cu vorba și să-L dea pe mâna stăpânirii și pe mâna puterii dregătorului. Iscoditorii aceștia L-au întrebat: „Învățătorule, știm că vorbești și-i înveți pe oameni drept și că nu cauți la fața oamenilor, ci-i înveți calea lui Dumnezeu în adevăr. Se cuvine să-i plătim bir cezarului sau nu?” Isus le-a priceput viclenia și le-a răspuns: „Pentru ce Mă ispitiți? Arătați-Mi un ban! Al cui chip și ale cui slove sunt scrise pe el?” „Ale cezarului”, au răspuns ei. Atunci El le-a zis: „Dați-i dar cezarului ce este al cezarului, și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!” Nu L-au putut prinde cu vorba înaintea norodului; ci, mirați de răspunsul Lui, au tăcut. Unii dintre saduchei, care zic că nu este înviere, s-au apropiat și L-au întrebat pe Isus: „Învățătorule, iată ce ne-a scris Moise: «Dacă moare fratele cuiva având nevastă, dar fără să aibă copii, fratele lui să o ia pe nevasta lui și să-i ridice urmaș fratelui său.» Au fost dar șapte frați. Cel dintâi s-a însurat și a murit fără copii. Pe nevasta lui a luat-o al doilea; și a murit și el fără copii. A luat-o și al treilea, și tot așa toți șapte; și au murit fără să lase copii. La urma tuturor a murit și femeia. Deci la înviere nevasta căruia dintre ei va fi femeia? Fiindcă toți șapte au avut-o de nevastă.” Isus le-a răspuns: „Fiii veacului acestuia se însoară și se mărită, dar cei ce vor fi găsiți vrednici să aibă parte de veacul viitor și de învierea dintre cei morți nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita. Pentru că nici nu vor putea muri, căci vor fi ca îngerii. Și vor fi fiii lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii. Dar că morții învie, a arătat însuși Moise, în locul unde este vorba despre «Rug», când Îl numește pe Domnul «Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov». Dar Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morți, ci al celor vii, căci pentru El toți sunt vii.” Unii dintre cărturari au luat cuvântul și I-au zis: „Învățătorule, bine ai zis.” Și nu mai îndrăzneau să-I mai pună nicio întrebare.
Luca 20:20-40 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Intenționând să Îl predea (în final) guvernatorului, ei au trimis la El niște spioni care se prezentau ca fiind sinceri. În realitate, aceștia urmăreau afirmațiile lui Isus, pentru a le folosi împotriva Lui. Ei L-au întrebat: „Învățătorule, știm că în vorbirea Ta îi înveți pe oameni corect cum să se raporteze la Dumnezeu și că nu îi evaluezi bazat pe lucruri exterioare. Este normal să plătim Cezarului impozit, sau nu?” Isus, care le înțelesese viclenia, le-a răspuns: „De ce Mă testați? Arătați-Mi un dinar. Ale cui sunt imaginea împreună cu literele imprimate pe el?” Ei au răspuns: „Ale Cezarului!” Atunci El le-a zis: „Dați Cezarului ce îi aparține și oferiți-I lui Dumnezeu ce este al Lui!” Atunci au constatat că nu pot folosi afirmațiile Lui ca pe o capcană care L-ar fi discreditat public; și mirându-se de răspunsul primit, au tăcut! Au venit la Isus și niște saduchei. Aceștia făceau parte din grupul celor care susțineau că nu există posibilitatea învierii. Ei I-au zis: „Învățătorule, Moise ne-a lăsat scris că «dacă cineva moare și îi rămâne soția (văduvă) fără să fi avut copii cu ea, fratele lui să o ia pe acea femeie ca soție și să conceapă împreună copii, care vor fi considerați ca urmași ai celui mort.» S-a întâmplat că au existat șapte frați. Primul s-a căsătorit și (după un timp) a murit fără să aibă copii. Al doilea s-a căsătorit cu femeia (rămasă văduvă); dar a murit și el fără să aibă copii cu ea. Cazul s-a repetat cu al treilea, până la al șaptelea. În final, a murit și femeia… (Întrebarea noastră este aceasta:) Când va fi Învierea, a cui soție va fi femeia? – pentru că toți cei șapte (frați) au avut-o (pe pământ) ca soție!” Isus le-a răspuns: „Cât trăiesc pe pământ, oamenii se căsătoresc. Dar cei care vor beneficia de învierea dintre morți în viața viitoare, nu se vor mai căsători! Acolo nici nu vor mai putea muri, pentru că fiind înviați în calitate de fii ai lui Dumnezeu, ei vor fi ca îngerii. Dar dovada că morții învie, vă este oferită chiar de Moise, în textul unde vorbește despre acel tufiș. Acolo, el Îl numește pe Iahve, «Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov.» Iar El nu este un zeu al celor morți, ci Dumnezeul celor vii!” Unii dintre învățătorii legii (mozaice), au zis: „Învățătorule, ai dat un bun răspuns!” Apoi nimeni nu a mai avut curajul să Îi pună întrebări.
Luca 20:20-40 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
De-atuncea, ei au încercat Să Îl pândească, ne-ncetat, Și mulți iscoditori au pus, Să stea în preajma lui Iisus. Aceștia doar se prefăceau Neprihăniți, și căutau, Mereu, capcane a-I întinde – Cu vorbe – ca să-L poată prinde, Voind – mânați de ura firii – Să-L dea-n puterea stăpânirii, Pe mâna dregătorului. Astfel, iscoditorii Lui, Prinzând prilej, grabnic, s-au dus În fața Sa și-apoi, I-au spus: „Învățătorule, venim, La Tine, pentru că noi știm, Că drept, norodu-ai învățat Și că, nicicând, n-ai căutat A privi fața omului, Ci-l înveți, calea Domnului, În adevăr. Deci, Tu cum vezi Problema birului? Ce crezi? Cezarului – am vrea să știm – Se cade, bir, să îi plătim?” El le-a știut gândul ascuns, De-acea, astfel, le-a răspuns: „De ce-ncercați, vicleni să fiți Și vreți ca să Mă ispitiți? Dați-Mi un ban! Ei, ce vedeți? Ce e înscris pe el? Spuneți! Al cui e chipul desenat Și slova ce s-a încrustat, Aici, pe fața banului?” „Toate-s ale Cezarului!” – Au răspuns ei. „E-adevărat! Atuncea, dați – ce e de dat – Cezarului, iar Domnului, Să-I dați ceea ce este-al Lui!” Astfel, văzând că n-au putut, Cu vorbe-al prinde, au tăcut Cu toții și s-au minunat De-acel răspuns, ce le-a fost dat. Abia sfârșiră Fariseii, Că și sosiră Saducheii – Cei cari nu cred în înviere. S-au dus, deci, la Iisus, spre-ai cere Părerea, iar unul a zis: „Învățătorule, a scris Moise, că de-ntâmpla-se-va Și o să moară cineva, Fără să fi avut copii, Atuncea, fratele său – știi – Va trebui să se însoare Cu văduva acelui care Murit-a și să îi ridice Urmași – căci Moise așa zice. Au fost dar, șapte frați odat’; Primul, din ei, s-a însurat, Dar a murit făr’ a lăsa Vreun copilaș, în urma sa. Astfel, nevasta mortului Rămase, la fratele lui. Din lume, când el a plecat, Feciori – în urmă-i – n-a lăsat. Al treilea s-a căsătorit Cu văduva, dar a murit Curând, fără copii, și el. Toți șapte au pățit la fel. După ce i-a-ngropat pe toți, Muri femeia. Dacă poți, Ne spune: când vor învia Toți oamenii, atuncea, ea, A cărui frate, va să fie, Căci tuturor, le-a fost soție?” Toți așteptau răspunsul Lui; El zise: „Fiii veacului Acesta, se căsătoresc. Dar cei ce vrednici se găsesc – Cu parte-n veacul viitor Și la-nvierea morților – Nu se mărită, nu se-nsoară, Pentru că ei n-au să mai moară. Ei precum îngeri-au să fie. Ai Domnului fii, pe vecie, Sunt ei, căci toți acești copii, Vor fi ai învierii fii. Dar, de-acel fapt, că morți-nvie, Chiar Moise-n a lui carte, scrie, Unde, de „Rug”, el ne vorbește Și când, pe Domnul, Îl numește Drept „al lui Avram Dumnezeu, Al lui Isac și Iacov”. Eu Vreau să vă spun, acum, ceva: Să nu gândească cineva Că Dumnezeu e-al morților. El este Domnul viilor, Căci toți sunt vii, în fața Lui.” Din cei, ce-n jurul Domnului Iisus Hristos, s-au adunat, Mulți cărturari au cuvântat: „Învățătorule-ai vorbit, În felul cel mai potrivit.” Apoi, nimeni nu i-a mai pus, Vreo întrebare, lui Iisus.
Luca 20:20-40 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
Și urmărindu-l cu atenție, au trimis spioni care se prezentau ca fiind drepți, ca să-l prindă cu vreun cuvânt și să-l dea pe mâna autorității și a puterii guvernatorului. Ei l-au întrebat: „Învățătorule, știm că vorbești și înveți cu dreptate și nu ții cont de înfățișare, ci înveți calea lui Dumnezeu după adevăr. Ne este permis sau nu să dăm tribut Cezárului?”. El însă, cunoscând viclenia lor, le-a spus: „Arătați-mi un dinár! Ale cui sunt imaginea și inscripția?”. Ei au răspuns: „Ale Cezárului”. Atunci le-a spus: „Dați-i, așadar, Cezárului ceea ce este al Cezárului și lui Dumnezeu, ceea ce este al lui Dumnezeu!”. Astfel, nu l-au putut prinde cu niciun cuvânt în fața poporului, ci, uimiți de răspunsul lui, au tăcut. Apoi au venit la el unii dintre saducei, care spun că nu este înviere, și l-au întrebat: „Învățătorule, Moise a scris: «Dacă cineva are un frate căsătorit care moare fără să aibă copii, fratele lui să ia femeia și să ridice urmași fratelui său!». Erau deci șapte frați. Primul, luându-și soție, a murit fără copii. Cel de-al doilea și cel de-al treilea au luat-o [de soție]. Și toți cei șapte au murit și nu au lăsat copii. În cele din urmă, a murit și femeia. Așadar, la înviere, căruia dintre ei îi va fi soție femeia? Pentru că toți șapte au avut-o de soție”. Isus le-a răspuns: „Fiii lumii acesteia se însoară și se mărită; însă cei considerați vrednici să dobândească lumea cealaltă și învierea din morți nu se vor însura și nici nu se vor mărita, pentru că nu mai pot de acum să moară; sunt asemenea îngerilor și sunt fii ai lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii. Iar că morții învie, o arată și Moise [în relatarea] despre rug, când îl numește pe Domnul: «Dumnezeul lui Abrahám, Dumnezeul lui Isáac și Dumnezeul lui Iacób». Dumnezeu nu este al celor morți, ci al celor vii, întrucât toți trăiesc pentru el”. Unii dintre cărturari, răspunzând, i-au zis: „Învățătorule, bine ai vorbit!”. Și nu mai îndrăzneau să-l întrebe nimic.
Luca 20:20-40 Noua Traducere Românească (NTR)
Atunci L-au urmărit îndeaproape și au trimis niște oameni perfizi, care se prefăceau că sunt drepți, ca să-L prindă cu vorba și să-L poată da astfel pe mâna conducerii și autorității guvernatorului. Aceștia L-au întrebat: ‒ Învățătorule, știm că vorbești și-i înveți pe oameni ce este drept, și că nu favorizezi niciun om, ci-i înveți pe toți calea lui Dumnezeu în conformitate cu adevărul. Se cuvine să plătim tribut Cezarului sau nu? El însă, înțelegând viclenia lor, le-a zis: ‒ Arătați-Mi un denar. Chipul și inscripția de pe el, ale cui sunt? Ei au zis: ‒ Ale Cezarului. El le-a zis: ‒ Prin urmare, dați înapoi Cezarului ce este al Cezarului, iar lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu! Astfel, ei n-au putut să-L prindă cu vorba înaintea poporului și, uimiți de răspunsul Lui, au tăcut. Apoi s-au apropiat câțiva saduchei, care zic că nu există înviere, și L-au întrebat: ‒ Învățătorule, Moise ne-a scris: „Dacă fratele cuiva moare, având o soție, dar fără să aibă copii, fratele lui s-o ia de soție pe văduvă și să-i ridice un urmaș fratelui său“. Erau deci șapte frați. Primul, după ce și-a luat o soție, a murit fără să aibă copii. Al doilea a luat-o pe văduvă de soție, dar și acesta a murit fără să aibă copii. Al treilea a luat-o și el de soție, și tot așa toți cei șapte. Ei n-au lăsat în urmă copii și au murit. La urmă, a murit și femeia. Deci, la înviere, soția căruia dintre ei va fi ea? Căci toți șapte au avut-o de soție! Isus le-a zis: ‒ Oamenii veacului acestuia se însoară și se mărită, dar cei care au fost considerați demni să aibă parte de veacul acela și de învierea dintre cei morți, nici nu se însoară, nici nu se mărită, căci ei nici nu mai pot muri, pentru că sunt ca îngerii și sunt fii ai lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii. Iar cu privire la faptul că cei morți sunt înviați, însuși Moise a făcut cunoscut acest lucru, acolo unde scrie despre rug, când vorbește despre Domnul ca fiind „Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov“. El nu este un Dumnezeu al celor morți, ci al celor vii, căci pentru El toți sunt vii. Atunci unii dintre cărturari, răspunzând, au zis: ‒ Învățătorule, bine ai zis! Și nu mai îndrăzneau să-L întrebe nimic.
Luca 20:20-40 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Au început să pândească pe Isus și au trimis niște iscoditori, care se prefăceau că sunt neprihăniți, ca să-L prindă cu vorba și să-L dea pe mâna stăpânirii și pe mâna puterii dregătorului. Iscoditorii aceștia L-au întrebat: „Învățătorule, știm că vorbești și înveți pe oameni drept și că nu cauți la fața oamenilor, ci-i înveți calea lui Dumnezeu în adevăr. Se cuvine să plătim bir Cezarului sau nu?” Isus le-a priceput viclenia și le-a răspuns: „Pentru ce Mă ispitiți? Arătați-Mi un ban. Al cui chip și ale cui slove sunt scrise pe el?” „Ale Cezarului”, au răspuns ei. Atunci, El le-a zis: „Dați dar Cezarului ce este al Cezarului, și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu.” Nu L-au putut prinde cu vorba înaintea norodului; ci, mirați de răspunsul Lui, au tăcut. Unii din saduchei, care zic că nu este înviere, s-au apropiat și au întrebat pe Isus: „Învățătorule, iată ce ne-a scris Moise: ‘Dacă moare fratele cuiva, având nevastă, dar fără să aibă copii, fratele lui să ia pe nevasta lui și să ridice urmaș fratelui său.’ Au fost dar șapte frați. Cel dintâi s-a însurat și a murit fără copii. Pe nevasta lui, a luat-o al doilea; și a murit și el fără copii. A luat-o și al treilea, și tot așa toți șapte; și au murit fără să lase copii. La urma tuturor, a murit și femeia. Deci, la înviere, nevasta căruia dintre ei va fi femeia? Fiindcă toți șapte au avut-o de nevastă.” Isus le-a răspuns: „Fiii veacului acestuia se însoară și se mărită, dar cei ce vor fi găsiți vrednici să aibă parte de veacul viitor și de învierea dintre cei morți nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita. Pentru că nici nu vor putea muri, căci vor fi ca îngerii. Și vor fi fiii lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii. Dar că morții înviază, a arătat însuși Moise, în locul unde este vorba despre ‘Rug’, când numește pe Domnul: ‘Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov’. Dar Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morți, ci al celor vii, căci pentru El toți sunt vii.” Unii din cărturari au luat cuvântul și au zis: „Învățătorule, bine ai zis.” Și nu mai îndrăzneau să-I mai pună nicio întrebare.