Luca 2:21-40
Luca 2:21-40 Română Noul Testament Interconfesional 2009 (BINT09)
Şi când s-au împlinit opt zile ca să fie circumcis, I-au pus numele Iisus, aşa cum Îl numise îngerul înainte să se fi zămislit în pântece. Când s-au împlinit zilele pentru curăţirea lor după Legea lui Moise, L-au dus la Ierusalim ca să-L înfăţişeze Domnului, precum este scris în Legea Domnului: Fiecare întâi-născut de parte bărbătească va fi închinat Domnului , şi să aducă jertfă după cum spune Legea Domnului: o pereche de turturele sau doi porumbei . Şi iată, era un om în Ierusalim numit Simeon, iar omul acesta era drept şi evlavios şi aştepta mângâierea lui Israel, iar Duhul Sfânt era asupra lui. Duhul Sfânt îi descoperise că nu va muri înainte de a-L vedea pe Unsul Domnului. A venit în Templu îndemnat de Duhul Sfânt, iar când părinţii L-au adus pe pruncul Iisus ca să împlinească pentru El ce poruncea Legea, L-a luat în braţe şi L-a binecuvântat pe Dumnezeu, spunând: Slobozeşte-l acum pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace, căci ochii mei au văzut mântuirea Ta, pe care ai pregătit-o înaintea tuturor popoarelor, lumină pentru luminarea neamurilor şi slava poporului Tău Israel. Iar tatăl şi mama Lui se mirau de cele spuse despre El. Simeon i-a binecuvântat şi i-a spus Mariei, mama lui: „Iată, copilul acesta este pus spre căderea şi ridicarea multora în Israel şi va fi un semn care va stârni împotrivire. Iar prin sufletul tău va trece o sabie ca să se dezvăluie gândurile din multe inimi.” Mai era acolo şi o prorociţă, Ana, fiica lui Fanuel, din tribul lui Aşer, foarte înaintată în vârstă, care trăise şapte ani cu soţul ei după fecioria ei. Acum era văduvă şi, ajunsă la optzeci şi patru de ani, nu se îndepărta de Templu şi slujea postind şi rugându-se zi şi noapte. A venit şi ea în acelaşi ceas şi Îl lăuda pe Domnul şi vorbea despre El tuturor celor care aşteptau mântuirea Ierusalimului. După ce au împlinit totul după Legea Domnului, s-au întors în Galileea, în cetatea lor Nazaret. Iar copilul creştea şi se întărea, plin de înţelepciune. Şi harul lui Dumnezeu era asupra Lui.
Luca 2:21-40 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Și când s-au împlinit opt zile pentru circumcizia copilului, i-au pus numele ISUS, care a fost dat de înger înainte ca ea să fi rămas însărcinată cu el în pântece. Și după ce s-au împlinit zilele curățirii ei, conform legii lui Moise, l-au adus la Ierusalim, ca să îl înfățișeze Domnului; (Așa cum este scris în legea Domnului: Fiecare parte bărbătească ce deschide pântecele, va fi chemat sfânt pentru Domnul); Și să ofere un sacrificiu conform cu ce este spus în legea Domnului: O pereche de turturele sau doi pui de porumbel. Și, iată, era un om în Ierusalim al cărui nume era Simeon; și acest om era drept și pios, așteptând mângâierea lui Israel; și Duhul Sfânt era peste el. Și i-a fost revelat de Duhul Sfânt, că nu va vedea moartea înainte să fi văzut pe Cristosul Domnului. Și a venit prin Duhul în templu; și când părinții au adus înăuntru pe copilul Isus, să facă pentru el după obiceiul legii, Atunci, el l-a luat în brațele sale și a binecuvântat pe Dumnezeu și a spus: Doamne, acum îl lași pe robul tău să plece în pace, conform cuvântului tău: Pentru că ochii mei au văzut salvarea ta, Pe care ai pregătit-o înaintea feței tuturor popoarelor, O lumină să lumineze neamurile și gloria poporului tău Israel. Și Iosif și mama lui s-au minunat de cele spuse despre el. Și Simeon i-a binecuvântat și i-a spus Mariei, mama lui: Iată, acest copil este pus pentru prăbușirea și ridicarea multora în Israel; și să fie un semn împotriva căruia se va vorbi; (Da, o sabie va trece chiar prin sufletul tău), ca să fie revelate gândurile din multe inimi. Și era Ana, o profetesă, fata lui Fanuel, din tribul lui Așer; ea era foarte înaintată în vârstă și trăise cu un soț șapte ani după fecioria ei; Și ea fusese văduvă timp de aproape optzeci și patru de ani, care nu se depărta de templu; ci servea cu posturi și rugăciuni noapte și zi. Și, venind ea în acel moment, a adus mulțumiri la fel Domnului și a vorbit despre el tuturor celor ce așteptau răscumpărarea în Ierusalim. Și, după ce au îndeplinit toate conform legii Domnului, s-au întors în Galileea, în cetatea lor, Nazaret. Iar copilul creștea și se întărea în duh, umplut cu înțelepciune; și harul lui Dumnezeu era peste el.
Luca 2:21-40 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022 (EDCR)
Când a venit ziua a opta, în care trebuia circumcis copilul, I‑au pus numele Isus, care i‑a fost dat de înger înainte de zămislirea Sa. Iar când s‑au împlinit zilele curățirii lor, după Legea lui Moise, L‑au adus la Ierusalim ca să‑L înfățișeze înaintea Domnului, după cum este scris în Legea Domnului: Orice întâi născut de parte bărbătească va fi socotit sfânt pentru Domnul , și ca să aducă jertfă, după cum se spune în Legea Domnului: o pereche de turturele sau doi pui de porumbel . Și iată că în Ierusalim era un om pe nume Simeon. Omul acesta, care era drept și temător de Dumnezeu, aștepta mângâierea lui Israel, și Duhul Sfânt era asupra lui. El fusese înștiințat de Duhul Sfânt că nu va muri înainte de a‑L vedea pe Unsul Domnului. Și a venit în Templu îndemnat de Duhul. Iar când părinții L‑au adus pe copilul Isus pentru a‑I face după rânduiala din Lege, Simeon L‑a luat în brațe, L‑a binecuvântat pe Dumnezeu și a zis: „Acum, dă drumul în pace robului Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, căci ochii mei au văzut mântuirea Ta, pe care ai pregătit‑o în fața tuturor popoarelor, lumină care aduce descoperire neamurilor și slavă poporului Tău, Israel.” Tatăl și mama Lui se minunau de cele ce se spuneau cu privire la El. Simeon i‑a binecuvântat și i‑a zis Mariei, mama Lui: „Iată, acest Copil este menit să ducă la căderea și ridicarea multora din Israel și ca un semn care va stârni împotrivire – chiar sufletul tău va fi străpuns de o sabie – ca să fie dezvăluite gândurile multor inimi.” Mai era acolo și o profetesă, Ana, fiica lui Fanuel, din seminția lui Așer. Ea era foarte înaintată în vârstă și trăise cu bărbatul ei șapte ani după fecioria ei. Fiind văduvă și în vârstă de optzeci și patru de ani, nu se depărta de Templu și zi și noapte slujea cu post și rugăciuni. A venit și ea în același ceas și‑I mulțumea lui Dumnezeu, vorbind despre Isus tuturor celor ce așteptau răscumpărarea Ierusalimului. După ce au împlinit rânduiala cerută de Legea Domnului, s‑au întors în Galileea, în cetatea lor, Nazaret. Iar Copilul creștea și Se întărea, era tot mai plin de înțelepciune, și harul lui Dumnezeu era peste El.
Luca 2:21-40 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
Când a venit ziua a opta, în care trebuia tăiat împrejur Pruncul, I-au pus numele Isus, nume care fusese spus de înger înainte să fi fost El zămislit în pântece. Și când s-au împlinit zilele pentru curățirea lor, după Legea lui Moise, Iosif și Maria au adus Pruncul la Ierusalim, ca să-L înfățișeze înaintea Domnului, după cum este scris în Legea Domnului: „Orice întâi născut de parte bărbătească va fi închinat Domnului”, și ca să aducă jertfă o pereche de turturele sau doi pui de porumbei, după cum este poruncit în Legea Domnului. Și iată că în Ierusalim era un om numit Simeon. Omul acesta ducea o viață sfântă și era cu frica lui Dumnezeu. El aștepta mângâierea lui Israel, și Duhul Sfânt era peste el. Duhul Sfânt îl înștiințase că nu va muri înainte să-L vadă pe Hristosul Domnului. El a venit în Templu mânat de Duhul. Și când L-au adus părinții înăuntru pe Pruncul Isus, ca să împlinească cu privire la El ce poruncea Legea, Simeon L-a luat în brațe, L-a binecuvântat pe Dumnezeu și a zis: „Acum, sloboade-l în pace pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, căci au văzut ochii mei mântuirea Ta, pe care ai pregătit-o să fie înaintea tuturor popoarelor: lumina care să lumineze neamurile și slava poporului Tău, Israel!” Tatăl și mama Lui se mirau de lucrurile care se spuneau despre El. Simeon i-a binecuvântat și i-a zis Mariei, mama Lui: „Iată, Copilul acesta este rânduit spre prăbușirea și ridicarea multora în Israel și să fie un semn care va stârni împotrivire. Chiar sufletul tău va fi străpuns de o sabie, ca să se descopere gândurile multor inimi.” Mai era acolo și o prorociță, Ana, fata lui Fanuel, din seminția lui Așer. Ea era foarte înaintată în vârstă și trăise cu bărbatul ei șapte ani după fecioria ei. Rămasă văduvă și fiind în vârstă de optzeci și patru de ani, Ana nu se îndepărta de Templu și zi și noapte Îi slujea lui Dumnezeu cu post și cu rugăciuni. A venit și ea în același ceas și a început să-L laude pe Dumnezeu și să le vorbească despre Isus tuturor celor ce așteptau mântuirea Ierusalimului. După ce au împlinit tot ce poruncea Legea Domnului, Iosif și Maria s-au întors în Galileea, în cetatea lor, Nazaret. Iar Pruncul creștea și Se întărea; era plin de înțelepciune, și harul lui Dumnezeu era peste El.
Luca 2:21-40 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Când copilul a împlinit opt zile, trebuia circumcis. Atunci I-au pus numele Isus. Despre acest nume vorbise îngerul (Mariei) înainte ca El să fi fost conceput (în uterul ei). După ce au trecut zilele stabilite prin legea dată prin Moise referitoare la purificarea lor, Iosif și Maria au dus Copilul la Ierusalim, ca să Îl dedice lui Iahve. Aceasta era prevederea legii lui Iahve: dacă primul copil este băiat, va fi oferit lui Iahve. Ei au respectat această regulă care spunea că I se va oferi lui Iahve un sacrificiu (ca înlocuitor al copilului) format dintr-o pereche de turturele sau din doi pui de porumbel. În Ierusalim era un om care se numea Simeon. El era religios, corect (în relația lui cu Iahve) și aștepta ca Israel să fie salvat de Dumnezeu. Spiritul Sfânt care îl ghida, îl anunțase că nu va muri înainte să Îl vadă pe Cristos – pe Cel Trimis de Iahve. Simeon a venit în Templu impulsionat de Spiritul Sfânt, tocmai atunci când Copilul Isus a fost adus de părinții Lui ca să respecte poruncile legii referitoare la El. Simeon L-a luat pe brațe și a binecuvântat apoi pe Dumnezeu, zicând: „Stăpâne, de-acum eliberează-l pe sclavul Tău în pace, așa cum ai promis; pentru că am văzut salvarea pe care ai trimis-o și pe care o pregătiseși în prezența tuturor popoarelor. Ea este lumina care a fost revelată tuturor națiunilor și care va fi gloria poporului Tău – Israel!” Tatăl și mama Copilului se mirau de cuvintele pe care le spunea Simeon (despre El). Acesta i-a binecuvântat și a zis mamei Lui care se numea Maria: „Acest Copil este destinat să fie cauza căderii și a ridicării multora din Israel. El va fi remarcat prin opoziția pe care o va suporta din partea oamenilor. Chiar și sufletul tău va fi «penetrat de o sabie», atunci când mulți își vor prezenta în public concluziile lor (cu privire la El).” Acolo mai exista și o profetesă care se numea Ana. Ea era fata lui Fanuel care provenea din urmașii lui Așer. Ana era acum bătrână și văduvă, după ce conviețuise șapte ani cu fostul ei soț. Avea optzeci și patru de ani. Nu pleca din zona templului, ci slujea permanent lui Dumnezeu, postind și rugându-se. În acele momente, a venit și ea; și lăudând pe Dumnezeu, a început să vorbească despre Isus tuturor celor care așteptau salvarea Ierusalimului. După ce au respectat tot ce prevedea legea lui Iahve, s-au întors în orașul Nazaret care aparținea de provincia Galileea. Copilul creștea fizic și Se umplea de înțelepciune. Iar Dumnezeu Îi oferea permanent grația Sa.
Luca 2:21-40 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
După opt zile, s-a-mplinit Timpul, prin Lege sorocit, Când împrejur este tăiat Noul născut, care-i băiat. Părinții – Pruncului – i-au pus, În acea zi, nume, Iisus, Așa precum le-a fost vestit – ‘Nainte de-a fi zămislit În pântecele mamei Lui – De un înger al Domnului. Când toate zilele s-au dus – Precum, în Lege, Moise-a spus, Despre-acel timp de curățit – La drum, părinții au pornit, Către Ierusalim. Au dus, Pruncul, la Templu, și L-au pus, În fața Domnului, să stea, Așa cum Legea le cerea: „Oricare-ntâi născut – băiat – Domnului fi-va închinat.” Au căutat doi turturei, Sau chiar doi pui de porumbei, Pe care-apoi, să îi jertfească Și, astfel, Legea, să-mplinească. Ierusalimul găzduia, Un om curat, ce se vădea De Duhul Sfânt călăuzit Și Simeon era numit. De multă vreme-aștepta el, O mângâiere-n Israel. Duhul Cel Sfânt îi spuse-n gând Că n-o să moară, până când Are să-L vadă pe Hristos. Mânat de Duh, porni pe jos – Încet – spre poarta Templului. Pătrunse în clădirea lui, Tocmai atunci când au sosit – Voind a fi îndeplinit Tot ce prin Lege li s-a spus – Iosif, Maria și Iisus. Când i-a zărit el, pe cei trei, În grabă, s-a-ndreptat spre ei Și Pruncu-n brațe, L-a luat. Pe Domnu-a binecuvântat, Zicând: „După cuvântul Tău, Sloboade, Doamne, robul Tău, Căci ochi-mi văd, cu mulțumire, Stăpâne, a Ta mântuire, Ce-ai pregătit-o tuturor – Lumină a Neamurilor Și slavă a lui Israel.” Auzind ce-a spus despre El, Tatăl – și mama Pruncului – S-au minunat, de vorba lui. Apoi, i-a binecuvântat, Iar Simeon s-a îndreptat Către Maria și i-a spus: „Fiul pe care L-ai adus, Spre prăbușirea unora Și ridicarea altora, Are să fie-n Israel. Un semn, urmează, a fi El, Ce va stârni împotrivire. Iată, îți dau acum de știre, Că sufletu-ți va fi străpuns De-o sabie, gândul ascuns – În inima multor, dosit – Fiind astfel descoperit.” O prorociță se găsea, Acolo; Ana se numea, Fiind a lui Fanuel fată – Așer, de neam. Înaintată Era, în vârstă. A trăit – După ce s-a căsătorit – Doar șapte ani cu-al ei bărbat. Din nou, nu s-a mai măritat După ce soțul i-a murit, Ci, singură, a viețuit. Ani, optzeci’patru, număra Și-n Templu, ne-ncetat, era; Cu post și rugăciuni, mereu, Ea Îi slujea lui Dumnezeu. Tocmai în ceasul când Iisus Era în Templu, ea s-a dus, Acolo, iar când a intrat, Pe Dumnezeu, L-a lăudat Și-apoi, celor prezenți, le-a spus Tot ce știa, despre Iisus. După ce fost-a împlinit Tot ce prin Lege-a poruncit Domnul, Iosif și cu Maria, Abia strunindu-și bucuria, Au părăsit Templul și-apoi, Luat-au drumul înapoi, Grăbindu-se către Iudeea, Spre Nazaret, în Galileea. Pruncul Iisus, mereu, creștea Și, în puteri, se întărea. De-nțelepciune era plin, Pentru că harul cel divin Al Domnului, L-a însoțit, De el, fiind – mereu – umbrit.
Luca 2:21-40 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
Când s-au împlinit cele opt zile pentru circumciderea lui, i s-a pus numele Isus, așa cum a fost numit de înger mai înainte de a fi fost zămislit. Când s-au împlinit zilele purificării lor, după Legea lui Moise, l-au dus la Ierusalím ca să-l ofere Domnului, după cum este scris în Legea Domnului: «Orice prim născut de parte bărbătească va fi numit sfânt pentru Domnul» și să aducă jertfă, după cum este spus în Legea Domnului: «o pereche de turturele sau doi pui de porumbel». Și iată că era la Ierusalím un om cu numele Simeón; acesta era un om drept și evlavios care aștepta mângâierea lui Israél și Duhul Sfânt era asupra lui. Îi fusese revelat de Duhul Sfânt că nu va vedea moartea înainte de a-l vedea pe Cristosul Domnului. A fost condus de Duhul Sfânt la templu, iar când părinții l-au adus pe copilul Isus ca să facă după obiceiurile Legii cu privire la el, l-a luat în brațe și l-a binecuvântat pe Dumnezeu, spunând: „Acum eliberează-l, pe slujitorul tău, Stăpâne, după cuvântul tău, în pace, căci au văzut ochii mei mântuirea ta pe care ai pregătit-o înaintea tuturor popoarelor, lumină spre luminarea neamurilor și gloria poporului tău, Israél!”. Tatăl și mama lui se mirau de cele spuse despre el. Simeón i-a binecuvântat și i-a spus Mariei, mama lui: „Iată, acesta este pus spre căderea și spre ridicarea multora în Israél și ca semn de contradicție – ca să se dezvăluie gândurile din multe inimi – iar o sabie va străpunge sufletul tău!”. Era acolo și Ána, profetesa, fiica lui Fanuél din tribul lui Așér. Aceasta era mult înaintată în vârstă. După ce trăise cu bărbatul ei șapte ani de la fecioria ei, era acum văduvă și ajunsese la optzeci și patru de ani. Ea nu părăsea templul, slujind zi și noapte prin posturi și rugăciuni. Fiind prezentă și ea, îl mărturisea pe Dumnezeu și vorbea despre [copil] tuturor celor care așteptau eliberarea Ierusalímului. Când au împlinit toate după Legea Domnului, s-au întors în Galiléea, în cetatea lor, Nazarét. Iar copilul creștea și se întărea, plin de înțelepciune, și harul lui Dumnezeu era asupra lui.
Luca 2:21-40 Noua Traducere Românească (NTR)
Când a venit ziua a opta, în care Copilașul trebuia circumcis, I-au pus numele Isus, nume rostit de înger înainte ca El să fi fost conceput în pântec. Și când s-au împlinit zilele pentru curățirea lor, poruncită în Legea lui Moise, s-au dus cu El la Ierusalim ca să-L înfățișeze înaintea Domnului – așa cum este scris în Legea Domnului: „Orice întâi născut, care este băiat, să fie numit sfânt pentru Domnul“ – și ca să aducă o jertfă, așa cum este spus în Legea Domnului: „O pereche de turturele sau doi pui de porumbel“. Și iată că în Ierusalim era un om care se numea Simeon. Acest om era drept și evlavios. El aștepta mângâierea lui Israel și Duhul Sfânt era peste el. Duhul Sfânt îl înștiințase că nu va vedea moartea înainte de a-L vedea pe Cristosul Domnului. Călăuzit de Duhul, el a venit în Templu. Când părinții L-au adus înăuntru pe Copilul Isus, ca să împlinească cu privire la El obiceiul Legii, Simeon L-a luat în brațe, L-a binecuvântat pe Dumnezeu și a zis: „Acum, Stăpâne, Tu îl lași pe slujitorul Tău să plece în pace, potrivit cuvântului Tău, căci ochii mei au văzut mântuirea Ta, pe care ai pregătit-o în prezența tuturor popoarelor, o lumină ca revelație pentru națiuni și o glorie pentru poporul Tău Israel!“. Tatăl și mama lui Isus erau uimiți de ceea ce se spunea despre El. Simeon i-a binecuvântat și i-a zis Mariei, mama lui Isus: „Iată, Acesta este destinat să fie motivul căderii și al ridicării multora în Israel și să fie un semn care va stârni împotrivire, astfel încât să fie descoperite gândurile din multe inimi. Și o sabie va străpunge chiar sufletul tău!“. Mai era acolo și o profetesă, pe nume Ana, fata lui Fanuel, din seminția lui Așer. Aceasta era foarte înaintată în vârstă. Ea trăise împreună cu soțul ei timp de șapte ani după fecioria ei, apoi, ca văduvă, ajunsese la optzeci și patru de ani. Ea nu se îndepărta de la Templu, slujind zi și noapte prin posturi și rugăciuni. A venit acolo chiar în ceasul acela și a început să-I mulțumească lui Dumnezeu și să le vorbească despre El tuturor celor ce așteptau răscumpărarea Ierusalimului. După ce au împlinit toate lucrurile poruncite în Legea Domnului, s-au întors în Galileea, în cetatea lor, Nazaret. Și Copilul creștea, Se întărea și era plin de înțelepciune, iar harul lui Dumnezeu era peste El.
Luca 2:21-40 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Când a venit ziua a opta, în care trebuia tăiat împrejur Pruncul, I-au pus numele ISUS, nume care fusese spus de înger înainte ca să fi fost El zămislit în pântece. Și, când s-au împlinit zilele pentru curățirea lor, după Legea lui Moise, Iosif și Maria au adus Pruncul la Ierusalim, ca să-L înfățișeze înaintea Domnului, după cum este scris în Legea Domnului: „Orice întâi născut de parte bărbătească va fi închinat Domnului”, și ca să aducă jertfă: o pereche de turturele sau doi pui de porumbei, după cum este poruncit în Legea Domnului. Și iată că în Ierusalim era un om numit Simeon. Omul acesta ducea o viață sfântă și era cu frica lui Dumnezeu. El aștepta mângâierea lui Israel, și Duhul Sfânt era peste el. Duhul Sfânt îl înștiințase că nu va muri înainte ca să vadă pe Hristosul Domnului. El a venit în Templu mânat de Duhul. Și, când au adus părinții înăuntru pe Pruncul Isus, ca să împlinească cu privire la El ce poruncea Legea, Simeon L-a luat în brațe, a binecuvântat pe Dumnezeu și a zis: „Acum, slobozește în pace pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău. Căci au văzut ochii mei mântuirea Ta, pe care ai pregătit-o să fie, înaintea tuturor popoarelor, lumina care să lumineze neamurile și slava poporului Tău Israel.” Tatăl și mama Lui se mirau de lucrurile care se spuneau despre El. Simeon i-a binecuvântat și a zis Mariei, mama Lui: „Iată, Copilul acesta este rânduit spre prăbușirea și ridicarea multora în Israel și să fie un semn care va stârni împotrivire. Chiar sufletul tău va fi străpuns de o sabie, ca să se descopere gândurile multor inimi.” Mai era acolo și o prorociță, Ana, fata lui Fanuel, din seminția lui Așer. Ea era foarte înaintată în vârstă și trăise cu bărbatul ei șapte ani după fecioria ei. Rămasă văduvă și fiind în vârstă de optzeci și patru de ani, Ana nu se depărta de Templu și zi și noapte slujea lui Dumnezeu cu post și cu rugăciuni. A venit și ea în același ceas și a început să laude pe Dumnezeu și să vorbească despre Isus tuturor celor ce așteptau mântuirea Ierusalimului. După ce au împlinit tot ce poruncea Legea Domnului, Iosif și Maria s-au întors în Galileea, în cetatea lor Nazaret. Iar Pruncul creștea și Se întărea; era plin de înțelepciune, și harul lui Dumnezeu era peste El.