Luca 2:1-24

Partajează

Luca 2:1-24 Noua Traducere Românească (NTR)

În zilele acelea, a ieșit un decret de la Cezar Augustus să se înscrie toată lumea. Acest recensământ s-a făcut pentru prima oară în timp ce în Siria era guvernator Quirinius. Toți se duceau să se înscrie, fiecare în cetatea lui. Iosif s-a dus și el din Galileea, din cetatea Nazaret, înspre Iudeea, în cetatea lui David, numită Betleem, pentru că era din Casa și din familia lui David, ca să se înscrie împreună cu Maria, logodnica lui, care era însărcinată. În timp ce se aflau acolo, s-a împlinit vremea ca ea să nască. Și L-a născut pe Fiul ei cel întâi născut. Ea L-a înfășat și L-a așezat într-o iesle, pentru că în han nu era loc pentru ei. În regiunea aceea erau niște păstori care locuiau pe câmp și stăteau de pază noaptea lângă turma lor. Un înger al Domnului a apărut înaintea lor și gloria Domnului a strălucit de jur împrejurul lor. Ei s-au speriat foarte tare. Îngerul le-a zis: „Nu vă temeți, pentru că iată, vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot poporul: astăzi, în cetatea lui David, vi S-a născut un Mântuitor, Care este Cristos, Domnul! Iată care va fi semnul pentru voi: veți găsi un Copilaș, înfășat și culcat într-o iesle“. Și deodată, împreună cu îngerul s-a unit o mulțime din armata cerească, lăudându-L pe Dumnezeu și zicând: „Glorie lui Dumnezeu în înălțimi și pace pe pământ, între oamenii plăcuți Lui“. După ce îngerii au plecat de la ei în Ceruri, păstorii și-au zis unii altora: „Să mergem acum la Betleem și să vedem lucrul acesta care s-a întâmplat și pe care Domnul ni l-a făcut cunoscut!“. S-au dus repede și i-au găsit pe Maria, pe Iosif și pe Copilaș culcat în iesle. Când L-au văzut, le-au făcut cunoscut ceea ce li se spusese despre Copilul Acesta. Toți cei care i-au auzit, au rămas uimiți de ceea ce le-au spus păstorii. Maria însă păstra toate aceste cuvinte, cugetând la ele în inima ei. Apoi păstorii s-au întors, glorificându-L și lăudându-L pe Dumnezeu pentru toate lucrurile pe care le-au auzit și le-au văzut și care erau întocmai cum li se spusese. Când a venit ziua a opta, în care Copilașul trebuia circumcis, I-au pus numele Isus, nume rostit de înger înainte ca El să fi fost conceput în pântec. Și când s-au împlinit zilele pentru curățirea lor, poruncită în Legea lui Moise, s-au dus cu El la Ierusalim ca să-L înfățișeze înaintea Domnului – așa cum este scris în Legea Domnului: „Orice întâi născut, care este băiat, să fie numit sfânt pentru Domnul“ – și ca să aducă o jertfă, așa cum este spus în Legea Domnului: „O pereche de turturele sau doi pui de porumbel“.

Luca 2:1-24 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)

În vremea aceea, a ieșit o poruncă de la Cezar August să se înscrie toată lumea. Înscrierea aceasta s-a făcut întâia dată pe când era dregător în Siria Quirinius. Toți se duceau să se înscrie, fiecare în cetatea lui. Iosif s-a suit și el din Galileea, din cetatea Nazaret, ca să se ducă în Iudeea, în cetatea lui David, numită Betleem, pentru că era din casa și din seminția lui David, să se înscrie împreună cu Maria, logodnica lui, care era însărcinată. Pe când erau ei acolo, s-a împlinit vremea când trebuia să nască Maria. Și a născut pe Fiul ei cel întâi născut, L-a înfășat în scutece și L-a culcat într-o iesle, pentru că în casa de poposire nu era loc pentru ei. În ținutul acela, erau niște păstori care stăteau afară, în câmp, și făceau de strajă noaptea împrejurul turmei lor. Și iată că un înger al Domnului s-a înfățișat înaintea lor, și slava Domnului a strălucit împrejurul lor. Ei s-au înfricoșat foarte tare. Dar îngerul le-a zis: „Nu vă temeți, căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astăzi, în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul. Iată semnul după care-L veți cunoaște: veți găsi un prunc înfășat în scutece și culcat într-o iesle.” Și deodată, împreună cu îngerul s-a unit o mulțime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu și zicând: „Slavă lui Dumnezeu în locurile preaînalte și pace pe pământ între oamenii plăcuți Lui.” După ce au plecat îngerii de la ei, ca să se întoarcă în cer, păstorii au zis unii către alții: „Haidem să mergem până la Betleem și să vedem ce ni s-a spus și ce ne-a făcut cunoscut Domnul.” S-au dus în grabă și au găsit pe Maria, pe Iosif și Pruncul culcat în iesle. După ce L-au văzut, au istorisit ce li se spusese despre Prunc. Toți cei ce i-au auzit s-au mirat de cele ce le spuneau păstorii. Maria păstra toate cuvintele acelea și se gândea la ele în inima ei. Și păstorii s-au întors, slăvind și lăudând pe Dumnezeu pentru toate cele ce auziseră și văzuseră și care erau întocmai cum li se spusese. Când a venit ziua a opta, în care trebuia tăiat împrejur Pruncul, I-au pus numele ISUS, nume care fusese spus de înger înainte ca să fi fost El zămislit în pântece. Și, când s-au împlinit zilele pentru curățirea lor, după Legea lui Moise, Iosif și Maria au adus Pruncul la Ierusalim, ca să-L înfățișeze înaintea Domnului, după cum este scris în Legea Domnului: „Orice întâi născut de parte bărbătească va fi închinat Domnului”, și ca să aducă jertfă: o pereche de turturele sau doi pui de porumbei, după cum este poruncit în Legea Domnului.

Luca 2:1-24 Română Noul Testament Interconfesional 2009 (BINT09)

În zilele acelea, Cezar Augustus a dat poruncă să se înscrie toată lumea. Acest recensământ s-a făcut prima oară pe când Quirinius era guvernator al Siriei. Şi au mers toţi să se înscrie, fiecare în cetatea sa. S-a dus şi Iosif din Galileea, din cetatea Nazaret în Iudeea, în cetatea lui David, numită Betleem, pentru că era din casa şi din neamul lui David. A mers să se înscrie cu Maria, logodnica sa, care era însărcinată. Şi în timp ce erau acolo i s-a împlinit vremea să nască şi L-a născut pe fiul ei, întâiul născut. L-a înfăşat şi L-a culcat în iesle pentru că nu mai era loc pentru ei în casa de oaspeţi. Şi în acel ţinut erau nişte păstori, care stăteau pe câmp şi făceau de strajă, păzindu-şi turma în timpul nopţii. Iar un înger al Domnului li s-a arătat şi slava Domnului i-a învăluit în lumină şi au fost cuprinşi de o mare frică. Dar îngerul le-a spus: „Nu vă temeţi! Iată, vă vestesc o mare bucurie pentru tot poporul: astăzi, în cetatea lui David vi s-a născut un Mântuitor, Hristos, Domnul. Acesta vă va fi semnul: veţi găsi un prunc înfăşat şi culcat într-o iesle.” Şi îndată împreună cu îngerul o mulţime de oaste cerească a început să-L laude pe Dumnezeu: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace oamenilor faţă de care El şi-a arătat bunăvoinţa. După ce îngerii au plecat de la ei spre cer, păstorii îşi spuneau între ei: „Să mergem la Betleem să vedem cele ce s-au petrecut acolo după cum ne-a înştiinţat Domnul.” Au mers în grabă şi i-au găsit pe Maria şi pe Iosif şi pruncul culcat în iesle. Văzându-L, le-au destăinuit ce li se spusese despre copil şi toţi cei care au auzit s-au mirat de cele povestite de păstori. Iar Maria păstra toate cuvintele acestea cumpănindu-le în inima ei. Păstorii s-au întors preamărindu-L şi lăudându-L pe Dumnezeu pentru că au auzit şi au văzut totul întocmai cum li se spusese. Şi când s-au împlinit opt zile ca să fie circumcis, I-au pus numele Iisus, aşa cum Îl numise îngerul înainte să se fi zămislit în pântece. Când s-au împlinit zilele pentru curăţirea lor după Legea lui Moise, L-au dus la Ierusalim ca să-L înfăţişeze Domnului, precum este scris în Legea Domnului: Fiecare întâi-născut de parte bărbătească va fi închinat Domnului , şi să aducă jertfă după cum spune Legea Domnului: o pereche de turturele sau doi porumbei .

Luca 2:1-24 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)

Dar s-a întâmplat, în acele zile, că a ieșit un decret de la Cezar Augustus ca toată lumea să fie impozitată. (Acesta impozitare s-a făcut prima dată când Quirinius era guvernator al Siriei.) Și toți se duceau pentru impozitare, fiecare în propria lui cetate. Iar Iosif s-a urcat și el din Galileea, din cetatea Nazaret, în Iudeea, la cetatea lui David care se numește Betleem; (pentru că era din casa și din genealogia lui David); Pentru impozitare împreună cu Maria, soția lui logodită, ea fiind înaintată în sarcină. Și s-a întâmplat că, pe când erau ei acolo, au fost împlinite zilele când trebuia să nască. Și a născut pe fiul ei întâiul născut și l-a înfășat în scutece și l-a pus în iesle, pentru că nu era loc pentru ei în casa de oaspeți. Și în același ținut erau niște păstori care stăteau în câmp și făceau de pază, noaptea, împrejurul turmei lor. Și iată, îngerul Domnului a venit peste ei și gloria Domnului a strălucit împrejurul lor; iar ei s-au înfricoșat foarte tare. Și îngerul le-a spus: Nu vă temeți; căci, iată, vă aduc veștile bune ale marii bucurii care va fi pentru tot poporul. Pentru că în cetatea lui David vi s-a născut astăzi un Salvator, care este Cristos Domnul. Și pentru voi acesta va fi semnul: veți găsi pruncul înfășat și culcat în iesle. Și dintr-odată a fost cu îngerul o mulțime de oștire cerească, lăudând pe Dumnezeu și spunând: Glorie lui Dumnezeu în cele preaînalte și pace pe pământ, bunăvoință față de oameni. Și s-a întâmplat, pe când îngerii plecau de la ei în cer, că păstorii au spus unii către alții: Să mergem acum până la Betleem și să vedem acest lucru care s-a întâmplat, pe care Domnul ni l-a făcut cunoscut. Și au venit în grabă și au găsit pe Maria și pe Iosif și pruncul culcat în iesle. Iar după ce l-au văzut, au răspândit vorba ce li s-a zis despre acest copil. Și toți cei ce au auzit, s-au minunat despre cele ce le spuneau păstorii. Dar Maria păstra toate aceste lucruri și cugeta în inima ei. Și păstorii s-au întors, glorificând și lăudând pe Dumnezeu pentru toate cele ce auziseră și văzuseră, așa cum li se spusese. Și când s-au împlinit opt zile pentru circumcizia copilului, i-au pus numele ISUS, care a fost dat de înger înainte ca ea să fi rămas însărcinată cu el în pântece. Și după ce s-au împlinit zilele curățirii ei, conform legii lui Moise, l-au adus la Ierusalim, ca să îl înfățișeze Domnului; (Așa cum este scris în legea Domnului: Fiecare parte bărbătească ce deschide pântecele, va fi chemat sfânt pentru Domnul); Și să ofere un sacrificiu conform cu ce este spus în legea Domnului: O pereche de turturele sau doi pui de porumbel.

Luca 2:1-24 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022 (EDCR)

În zilele acelea, a ieșit poruncă de la Cezar Augustus să se înscrie toată lumea. Recensământul acesta s‑a făcut pentru prima dată pe vremea când Quirinius era guvernator al Siriei. Toți mergeau să se înscrie, fiecare în cetatea lui. Iosif s‑a suit și el din Galileea, din cetatea Nazaret, în Iudeea, în cetatea lui David, numită Betleem – fiindcă era din casa și din seminția lui David – ca să se înscrie împreună cu Maria, logodnica lui, care era însărcinată. Pe când erau ei acolo, s‑a împlinit vremea ca ea să nască. Și L‑a născut pe Fiul ei întâi născut, L‑a înfășat și L‑a culcat într‑o iesle, pentru că la han nu mai era loc pentru ei. În ținutul acela erau niște păstori care stăteau afară, în câmp, păzindu‑și turma în timpul nopții. Și [iată că] un înger al Domnului li s‑a arătat și slava Domnului a strălucit împrejurul lor. Ei au fost cuprinși de o mare spaimă, dar îngerul le‑a zis: „Nu vă temeți! Iată, vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot poporul: astăzi, în cetatea lui David, vi S‑a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul. Acesta vă va fi semnul: veți găsi un copilaș înfășat și culcat într‑o iesle.” Și deodată, alături de înger a venit mulțime de oștire cerească, lăudându‑L pe Dumnezeu și zicând: „Slavă lui Dumnezeu în înălțimi și pace pe pământ între oamenii plăcuți Lui!” După ce au plecat îngerii de la ei către cer, păstorii și‑au zis unii altora: „Să mergem până la Betleem și să vedem ce s‑a întâmplat și ce ne‑a făcut cunoscut Domnul!” Au plecat în grabă și i‑au găsit pe Maria, pe Iosif și pe copilaș culcat în iesle. Când L‑au văzut, au povestit ce li se spusese despre copil. Toți cei ce i‑au auzit s‑au mirat de cele spuse de ei. Maria păstra toate cuvintele acestea, cântărindu‑le în inima ei. Păstorii s‑au întors, slăvindu‑L și lăudându‑L pe Dumnezeu pentru toate câte auziseră și văzuseră și care erau întocmai cum li se spusese. Când a venit ziua a opta, în care trebuia circumcis copilul, I‑au pus numele Isus, care i‑a fost dat de înger înainte de zămislirea Sa. Iar când s‑au împlinit zilele curățirii lor, după Legea lui Moise, L‑au adus la Ierusalim ca să‑L înfățișeze înaintea Domnului, după cum este scris în Legea Domnului: Orice întâi născut de parte bărbătească va fi socotit sfânt pentru Domnul , și ca să aducă jertfă, după cum se spune în Legea Domnului: o pereche de turturele sau doi pui de porumbel .

Luca 2:1-24 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)

În vremea aceea a ieșit o poruncă de la Cezar August să se înscrie toată lumea. Înscrierea aceasta s-a făcut întâia dată pe când era dregător în Siria Quirinius. Toți se duceau să se înscrie, fiecare în cetatea lui. Iosif s-a suit și el din Galileea, din cetatea Nazaret, ca să se ducă în Iudeea, în cetatea lui David, numită Betleem, pentru că era din casa și din seminția lui David, să se înscrie împreună cu Maria, logodnica lui, care era însărcinată. Pe când erau ei acolo, s-a împlinit vremea când trebuia să nască Maria. Și L-a născut pe Fiul ei cel întâi născut, L-a înfășat în scutece și L-a culcat într-o iesle, pentru că în casa de poposire nu era loc pentru ei. În ținutul acela erau niște păstori care stăteau afară, în câmp, și făceau de strajă noaptea împrejurul turmei lor. Și iată că un înger al Domnului s-a înfățișat înaintea lor și slava Domnului a strălucit împrejurul lor. Ei s-au înfricoșat foarte tare. Dar îngerul le-a zis: „Nu vă temeți, căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astăzi, în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul. Iată semnul după care-L veți cunoaște: veți găsi un Prunc înfășat în scutece și culcat într-o iesle.” Și deodată împreună cu îngerul s-a unit o mulțime de oaste cerească, lăudându-L pe Dumnezeu și zicând: „Slavă lui Dumnezeu în locurile preaînalte și pace pe pământ între oamenii plăcuți Lui!” După ce au plecat îngerii de la ei, ca să se întoarcă în cer, păstorii au zis unii către alții: „Haidem să mergem până la Betleem și să vedem ce ni s-a spus și ce ne-a făcut cunoscut Domnul!” S-au dus în grabă și i-au găsit pe Maria, pe Iosif și pe Prunc culcat în iesle. După ce L-au văzut, au istorisit ce li se spusese despre Prunc. Toți cei ce i-au auzit s-au mirat de cele ce le spuneau păstorii. Maria păstra toate cuvintele acelea și se gândea la ele în inima ei. Și păstorii s-au întors, slăvindu-L și lăudându-L pe Dumnezeu pentru toate cele ce auziseră și văzuseră și care erau întocmai cum li se spusese. Când a venit ziua a opta, în care trebuia tăiat împrejur Pruncul, I-au pus numele Isus, nume care fusese spus de înger înainte să fi fost El zămislit în pântece. Și când s-au împlinit zilele pentru curățirea lor, după Legea lui Moise, Iosif și Maria au adus Pruncul la Ierusalim, ca să-L înfățișeze înaintea Domnului, după cum este scris în Legea Domnului: „Orice întâi născut de parte bărbătească va fi închinat Domnului”, și ca să aducă jertfă o pereche de turturele sau doi pui de porumbei, după cum este poruncit în Legea Domnului.

Luca 2:1-24 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)

În acea vreme, Cezar Augustus a decretat un recensământ al tuturor oamenilor din imperiu. Acel recensământ a fost primul de acest fel în perioada guvernării lui Quirinius în Siria. Înregistrarea tuturor locuitorilor imperiului se făcea pentru fiecare cetățean în localitatea originii strămoșilor lui. Pentru că provenea genealogic din (regele) David, Iosif a plecat și el din orașul Nazaret aparținând provinciei Galileea, în Betleem care aparținea de provincia Iudeea. Acolo urma să se înregistreze în evidența populației (imperiului) împreună cu Maria – logodnica lui – care era însărcinată. În timp ce erau acolo, Maria ajunsese la termenul când trebuia să nască. Astfel, a născut pe primul ei copil. Era un băiat. L-a înfășat în scutece și L-a culcat într-o iesle, pentru că nu găsiseră loc de găzduire într-un han. În acea regiune existau niște păstori care stăteau cu oile pe câmp și le păzeau în timpul nopții. Atunci un înger al lui Iahve a apărut înaintea lor, iar gloria lui a produs o lumină de mare intensitate. Păstorii s-au speriat foarte rău. Dar îngerul le-a zis: „Nu vă temeți! Vă aduc o veste bună care va produce o mare bucurie întregului popor. Astăzi vi S-a născut un Salvator în orașul lui David. El este Cristos, Stăpânul! Îl veți putea recunoaște astfel: veți găsi un copil nou-născut înfășat în scutece și culcat într-o iesle.” Atunci a apărut în mod instantaneu o mulțime de îngeri care s-a unit cu el în lauda la adresa lui Dumnezeu, zicând: „Glorie lui Dumnezeu și pace pe pământ între oamenii pe care El îi agreează!” După ce s-au întors îngerii în cer, păstorii au vorbit astfel între ei: „Să mergem la Betleem, ca să vedem personal lucrurile pe care ni le-a revelat Iahve.” Au plecat repede; și când au ajuns, au găsit pe Maria și pe Iosif împreună cu ieslea în care era culcat copilul lor. După ce L-au văzut, au relatat (părinților Lui) ce li se spusese despre Copil. Toți (ceilalți) care auzeau relatarea păstorilor, rămâneau foarte surprinși. Dar Maria reținea totul cu mare atenție și se gândea profund la ce spuneau ei. Păstorii au plecat (la turmele lor) glorificându-L și lăudându-L pe Dumnezeu pentru toată revelația pe care le-o oferise și pentru că ea a fost confirmată apoi de tot ce au văzut și de tot ce au auzit. Când copilul a împlinit opt zile, trebuia circumcis. Atunci I-au pus numele Isus. Despre acest nume vorbise îngerul (Mariei) înainte ca El să fi fost conceput (în uterul ei). După ce au trecut zilele stabilite prin legea dată prin Moise referitoare la purificarea lor, Iosif și Maria au dus Copilul la Ierusalim, ca să Îl dedice lui Iahve. Aceasta era prevederea legii lui Iahve: dacă primul copil este băiat, va fi oferit lui Iahve. Ei au respectat această regulă care spunea că I se va oferi lui Iahve un sacrificiu (ca înlocuitor al copilului) format dintr-o pereche de turturele sau din doi pui de porumbel.

Luca 2:1-24 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)

În vremea ‘ceea, a ieșit Un ordin, ce a stabilit Ca toată lumea să se-nscrie, Deci, un recensământ să fie. Cezar August fusese cel Ce hotărâse-n acest fel. Primul înscris, pentru popor, A fost ținut, când dregător – Peste întinsa Siria – Era Quirinius. Se ducea Întreaga lume să se-nscrie – Adică, după seminție, Îi venea rândul omului Să urce, în cetatea lui. Din Nazaret, din Galileea, Spre Betleemul din Iudeea, Plecă și Iosif, să se-nscrie, Pentru că – după seminție – Era din a lui David casă. Cu el, porni la drum, voioasă, Maria – logodnica lui – Deși-mplinirea timpului Când trebuia să zămislească, Urma-ncurând ca să sosească. La Betleem, i s-a-mplinit Vremea și-astfel, a zămislit Pe Fiul ei, întâi născut. Pentru că loc, nu au avut, În casele de poposire, Acel care, întreaga fire, Venise să o mântuiască – Prin jertfa Sa dumnezeiască – În scutece fost-a-nfășat Și într-o iesle-apoi, culcat. Niște păstori, pe câmp, erau, Căci noaptea, turmele-și păzeau, Făcând de strajă, ne-ncetat. Când îngerul s-a-nfățișat – Trimis din cer – păstorilor, A strălucit, în jurul lor, Lumina slavei Domnului. Păstorii, la vederea lui, De moarte, s-au înspăimântat, Dar îngerul a cuvântat: „Fiți fără teamă, căci sosesc, La voi, ca să vă-mpărtășesc O veste bună, ce-o să fie Prilej de mare bucurie, Pentru noroadele-ntristate! Astăzi, la David, în cetate, Un mare fapt s-a petrecut: Mântuitorul S-a născut! El este Domnul! E Hristos! A coborât – din ceruri – jos, Să se-ntrupeze pe pământ! Iată de ce, aici, eu sânt! Spre a-L cunoaște, un semn vreau, Vouă, acuma, să vă dau: Un Prunc, găsi-veți, înfășat, În scutece-n iesle culcat.” Îngeru-n urmă și-a unit Glasul, cu oastea ce-a venit Din cer, slăvind pe Dumnezeu: „Slăvit fie Domnul, mereu, În locuri ce prea-nalte sânt! Pacea coboare pe pământ, Peste întreg cuprinsul lui, Între oamenii Domnului!” După ce îngerii s-au dus, Păstorii, între ei, și-au spus: „Haidem, cu toți, la Betleem, Acum, degrabă, să vedem Tot ceea ce ne-a fost făcut, De către înger, cunoscut!” La drum, îndată, au pornit Și, precum îngeru-a vorbit, Găsiră Pruncul, așezat În iesle. El era vegheat De Iosif și de mama Lui. La căpătâiul Pruncului, Păstorii au istorisit Cum și de unde au venit. Toți cei care au ascultat Vorbele lor, s-au minunat. În liniște, Maria sta Și-n inimă doar, cugeta, La toate câte-a auzit. Păstori-apoi au revenit La turma lor, slăvind mereu Și lăudând pe Dumnezeu, Pentru-nștiințarea ce-o primiră Și pentru faptul că găsiră Totul, așa cum le vestise Îngerul, care le vorbise. După opt zile, s-a-mplinit Timpul, prin Lege sorocit, Când împrejur este tăiat Noul născut, care-i băiat. Părinții – Pruncului – i-au pus, În acea zi, nume, Iisus, Așa precum le-a fost vestit – ‘Nainte de-a fi zămislit În pântecele mamei Lui – De un înger al Domnului. Când toate zilele s-au dus – Precum, în Lege, Moise-a spus, Despre-acel timp de curățit – La drum, părinții au pornit, Către Ierusalim. Au dus, Pruncul, la Templu, și L-au pus, În fața Domnului, să stea, Așa cum Legea le cerea: „Oricare-ntâi născut – băiat – Domnului fi-va închinat.” Au căutat doi turturei, Sau chiar doi pui de porumbei, Pe care-apoi, să îi jertfească Și, astfel, Legea, să-mplinească.

Luca 2:1-24 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)

În zilele acelea, a venit un decret din partea lui Cézar Augúst ca să se facă recensământ pe tot pământul. Acest recensământ a fost primul, pe când Quirínius era guvernator al Síriei. Toți mergeau să fie înscriși, fiecare în cetatea sa. Și Iosíf a urcat din Galiléea, din cetatea Nazarét, către Iudéea, în cetatea lui Davíd, care se numește Betleém, întrucât era din casa și din familia lui Davíd, pentru a se înscrie împreună cu Maria, logodnica lui, care era însărcinată. Dar pe când erau ei acolo, s-au împlinit zilele ca [Maria] să nască și l-a născut pe fiul ei, primul născut, l-a înfășat și l-a culcat în iesle, pentru că nu era loc de găzduire pentru ei. În același ținut erau unii păstori care trăiau pe câmp și păzeau turmele pe timpul nopții. Și le-a apărut un înger al Domnului și gloria Domnului i-a învăluit în lumină, iar ei au fost cuprinși de o mare spaimă. Îngerul le-a spus: „Nu vă temeți, căci, iată, vă vestesc o mare bucurie care va fi pentru tot poporul: astăzi, în cetatea lui Davíd, vi s-a născut Mântuitorul care este Cristos Domnul. Acesta este semnul: veți găsi un copil înfășat și culcat în iesle”. Dintr-odată, s-a unit cu îngerul o mulțime din oastea cerească, lăudându-l pe Dumnezeu și spunând: „Mărire în înaltul cerurilor lui Dumnezeu și pe pământ pace oamenilor pe care el îi iubește!”. Când îngerii au plecat de la ei spre cer, păstorii și-au spus unii către alții: „Să mergem până la Betleém și să vedem acest cuvânt care s-a făcut și ce ne-a făcut cunoscut Domnul!”. Au plecat, deci, în grabă și i-au găsit pe Maria, pe Iosíf și copilul culcat în iesle. După ce l-au văzut, au făcut cunoscut cuvântul care le fusese spus despre acest copil. Toți cei care auzeau se mirau de cele spuse lor de către păstori. Maria însă păstra toate aceste cuvinte, meditându-le în inima ei. Apoi păstorii s-au întors glorificându-l și lăudându-l pe Dumnezeu pentru tot ce au auzit și au văzut, după cum le-a fost spus. Când s-au împlinit cele opt zile pentru circumciderea lui, i s-a pus numele Isus, așa cum a fost numit de înger mai înainte de a fi fost zămislit. Când s-au împlinit zilele purificării lor, după Legea lui Moise, l-au dus la Ierusalím ca să-l ofere Domnului, după cum este scris în Legea Domnului: «Orice prim născut de parte bărbătească va fi numit sfânt pentru Domnul» și să aducă jertfă, după cum este spus în Legea Domnului: «o pereche de turturele sau doi pui de porumbel».