În vremea ‘ceea, a ieșit
Un ordin, ce a stabilit
Ca toată lumea să se-nscrie,
Deci, un recensământ să fie.
Cezar August fusese cel
Ce hotărâse-n acest fel.
Primul înscris, pentru popor,
A fost ținut, când dregător –
Peste întinsa Siria –
Era Quirinius. Se ducea
Întreaga lume să se-nscrie –
Adică, după seminție,
Îi venea rândul omului
Să urce, în cetatea lui.
Din Nazaret, din Galileea,
Spre Betleemul din Iudeea,
Plecă și Iosif, să se-nscrie,
Pentru că – după seminție –
Era din a lui David casă.
Cu el, porni la drum, voioasă,
Maria – logodnica lui –
Deși-mplinirea timpului
Când trebuia să zămislească,
Urma-ncurând ca să sosească.
La Betleem, i s-a-mplinit
Vremea și-astfel, a zămislit
Pe Fiul ei, întâi născut.
Pentru că loc, nu au avut,
În casele de poposire,
Acel care, întreaga fire,
Venise să o mântuiască –
Prin jertfa Sa dumnezeiască –
În scutece fost-a-nfășat
Și într-o iesle-apoi, culcat.
Niște păstori, pe câmp, erau,
Căci noaptea, turmele-și păzeau,
Făcând de strajă, ne-ncetat.
Când îngerul s-a-nfățișat –
Trimis din cer – păstorilor,
A strălucit, în jurul lor,
Lumina slavei Domnului.
Păstorii, la vederea lui,
De moarte, s-au înspăimântat,
Dar îngerul a cuvântat:
„Fiți fără teamă, căci sosesc,
La voi, ca să vă-mpărtășesc
O veste bună, ce-o să fie
Prilej de mare bucurie,
Pentru noroadele-ntristate!
Astăzi, la David, în cetate,
Un mare fapt s-a petrecut:
Mântuitorul S-a născut!
El este Domnul! E Hristos!
A coborât – din ceruri – jos,
Să se-ntrupeze pe pământ!
Iată de ce, aici, eu sânt!
Spre a-L cunoaște, un semn vreau,
Vouă, acuma, să vă dau:
Un Prunc, găsi-veți, înfășat,
În scutece-n iesle culcat.”
Îngeru-n urmă și-a unit
Glasul, cu oastea ce-a venit
Din cer, slăvind pe Dumnezeu:
„Slăvit fie Domnul, mereu,
În locuri ce prea-nalte sânt!
Pacea coboare pe pământ,
Peste întreg cuprinsul lui,
Între oamenii Domnului!”
După ce îngerii s-au dus,
Păstorii, între ei, și-au spus:
„Haidem, cu toți, la Betleem,
Acum, degrabă, să vedem
Tot ceea ce ne-a fost făcut,
De către înger, cunoscut!”
La drum, îndată, au pornit
Și, precum îngeru-a vorbit,
Găsiră Pruncul, așezat
În iesle. El era vegheat
De Iosif și de mama Lui.
La căpătâiul Pruncului,
Păstorii au istorisit
Cum și de unde au venit.
Toți cei care au ascultat
Vorbele lor, s-au minunat.
În liniște, Maria sta
Și-n inimă doar, cugeta,
La toate câte-a auzit.
Păstori-apoi au revenit
La turma lor, slăvind mereu
Și lăudând pe Dumnezeu,
Pentru-nștiințarea ce-o primiră
Și pentru faptul că găsiră
Totul, așa cum le vestise
Îngerul, care le vorbise.
După opt zile, s-a-mplinit
Timpul, prin Lege sorocit,
Când împrejur este tăiat
Noul născut, care-i băiat.
Părinții – Pruncului – i-au pus,
În acea zi, nume, Iisus,
Așa precum le-a fost vestit –
‘Nainte de-a fi zămislit
În pântecele mamei Lui –
De un înger al Domnului.
Când toate zilele s-au dus –
Precum, în Lege, Moise-a spus,
Despre-acel timp de curățit –
La drum, părinții au pornit,
Către Ierusalim. Au dus,
Pruncul, la Templu, și L-au pus,
În fața Domnului, să stea,
Așa cum Legea le cerea:
„Oricare-ntâi născut – băiat –
Domnului fi-va închinat.”
Au căutat doi turturei,
Sau chiar doi pui de porumbei,
Pe care-apoi, să îi jertfească
Și, astfel, Legea, să-mplinească.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
