Luca 14:1-35
Luca 14:1-35 Română Noul Testament Interconfesional 2009 (BINT09)
Şi odată, într-o zi de sâmbătă, când a intrat în casa unuia dintre conducătorii fariseilor ca să prânzească, ei Îl pândeau. Şi iată, un om bolnav de hidropizie se afla în faţa Lui. Atunci Iisus a spus învăţătorilor Legii şi fariseilor: „Este îngăduit sau nu să vindeci în zi de sâmbătă?” Dar ei au tăcut, iar Iisus l-a luat, l-a vindecat şi i-a dat drumul. Iar lor le-a spus: „Care dintre voi, dacă îi cade fiul sau boul în fântână, nu-l va scoate îndată în zi de sâmbătă?” Şi n-au mai putut să-I răspundă nimic. Văzând cum îşi alegeau locurile de frunte la masă, Iisus le-a zis oaspeţilor această parabolă: „Când eşti chemat de cineva la o nuntă, nu te aşeza pe locul cel mai de frunte ca nu cumva să fi fost chemat altul mai de vază decât tine şi cel care v-a invitat şi pe tine şi pe acela să vină să-ţi spună: Dă-i acestuia locul. Atunci te vei duce cu ruşine să te aşezi pe locul din urmă. Dimpotrivă, când eşti chemat, mergi şi te aşează pe ultimul loc, ca atunci când va veni cel care te-a chemat să-ţi spună: Prietene, mergi mai în faţă! Astfel, vei avea cinste în faţa tuturor comesenilor. Căci oricine se înalţă pe sine se va smeri, iar cel ce se smereşte pe sine va fi înălţat.” Celui care L-a invitat I-a spus: „Când dai un prânz sau o cină, nu-i pofti pe prietenii tăi, nici pe fraţii tăi, nici pe rudele tale, nici pe vecinii bogaţi, ca nu cumva să te poftească şi ei la rândul lor şi astfel să-ţi primeşti răsplata. Ci, când dai un ospăţ, cheamă-i pe cei săraci, neputincioşi, şchiopi, orbi; aşa vei fi fericit pentru că ei nu au cum să-ţi răsplătească dar ţi se va răsplăti la învierea celor drepţi.” Când a auzit acestea, unul dintre comeseni I-a zis: „Fericit cel ce va sta la masă în Împărăţia lui Dumnezeu!” Iar Iisus i-a zis: „Un om a dat un ospăţ mare şi a chemat multă lume. În ziua ospăţului şi-a trimis slujitorul să le spună celor chemaţi: Veniţi, deja este pregătit. Dar, unul câte unul, au început toţi să se scuze. Primul i-a spus: Am cumpărat un ogor şi sunt nevoit să mă duc să-l văd. Te rog să mă ierţi. Altul i-a zis: Am cumpărat cinci perechi de boi şi mă duc să-i încerc. Te rog să mă ierţi. Şi altul a spus: M-am căsătorit şi nu pot să vin. Slujitorul s-a întors şi a spus acestea stăpânului său. Atunci, mâniindu-se, stăpânul casei i-a zis slujitorului: Mergi îndată prin pieţele şi pe străzile cetăţii şi adu-i aici pe săraci, pe neputincioşi, pe orbi şi pe şchiopi. Iar slujitorul i-a răspuns: Doamne, s-a făcut precum ai poruncit şi tot mai este loc. Stăpânul i-a spus: Ieşi pe drum şi pe la garduri şi sileşte-i să intre, ca să mi se umple casa. Vă spun că nici unul dintre oamenii chemaţi nu va gusta din ospăţul meu.” Împreună cu Iisus mergeau mulţimi mari, iar El, întorcându-se, le-a spus: „Dacă cineva vine la Mine şi nu-l urăşte pe tatăl său şi pe mama sa, pe soţia sa, pe copiii, fraţii şi surorile sale, ba chiar şi viaţa sa, nu poate fi ucenicul Meu. Cine nu-şi ia crucea şi nu vine după Mine nu poate fi ucenicul Meu. Într-adevăr, care dintre voi, când vrea să zidească un turn, nu stă mai întâi să socotească cheltuiala, să vadă dacă are cu ce să-l termine? Pentru ca nu cumva, punând temelia şi neputând să-l termine, toţi cei care-l văd să-şi bată joc de el, spunând: Acest om a început să zidească dar n-a putut sfârşi! Sau care rege, pornind la război împotriva altui rege, nu stă mai întâi să se sfătuiască dacă este în stare să-l înfrunte cu zece mii de ostaşi pe cel care vine împotriva lui cu douăzeci de mii? Iar de nu, pe când celălalt este încă departe, trimite solie ca să ceară pace. La fel, oricare dintre voi, dacă nu lasă tot ce are, nu poate fi ucenicul Meu. Sarea este bună, dar dacă sarea îşi pierde gustul, cum şi-l va mai căpăta? Nu mai e bună nici pentru pământ, nici pentru gunoi şi se aruncă afară. Cine are urechi de auzit, să audă!”
Luca 14:1-35 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Și s-a întâmplat, când el s-a dus în casa unui conducător al fariseilor să mănânce pâine, în sabat, că ei îl pândeau. Și iată, înaintea lui era un anumit om bolnav cu hidropizie. Și Isus, răspunzând, le-a spus învățătorilor legii și fariseilor, zicând: Este legiuit a vindeca în sabat? Dar ei tăceau. Iar el l-a apucat și l-a vindecat și l-a lăsat să plece; Și le-a răspuns, zicând: În ziua sabatului, care dintre voi dacă îi cade un măgar sau un bou într-o groapă nu îl va scoate imediat? Și din nou nu au fost în stare să îi răspundă la acestea. Și le-a spus o parabolă celor ce au fost invitați, când a observat cum au ales locurile de onoare; spunându-le: Când ești invitat de cineva la nuntă, nu te așeza în locul de cinste; ca nu cumva, unul mai demn de cinste decât tine să fie invitat de el; Și cel ce te-a invitat pe tine și pe el, venind, îți spune: Dă acestuia locul; și atunci începi cu rușine să iei ultimul loc. Ci, când ești invitat, du-te și așază-te pe ultimul loc; ca, pe când vine cel ce te-a invitat, să îți spună: Prietene, urcă-te mai sus; atunci tu vei avea glorie înaintea celor ce stau la masă cu tine. Pentru că oricine se înalță pe sine însuși, va fi umilit; și cel ce se umilește, va fi înălțat. Atunci a spus și celui ce l-a invitat: Când faci un prânz sau o cină, nu chema prietenii tăi, nici frații tăi, nici rudele tale, nici vecini bogați; ca nu cumva și ei să te cheme în schimb și să ai o răsplată. Ci, când faci un ospăț, cheamă săracii, schilozii, șchiopii, orbii; Și vei fi binecuvântat, pentru că ei nu te pot răsplăti, fiindcă tu vei fi răsplătit la învierea drepților. Și când unul dintre cei ce ședeau la masă cu el a auzit acestea, i-a spus: Binecuvântat este cel ce va mânca pâine în împărăția lui Dumnezeu. Atunci i-a spus: Un anumit om a făcut o cină mare și a invitat pe mulți; Și a trimis pe robul său la ora cinei să spună celor invitați: Veniți, pentru că toate sunt de acum pregătite. Dar toți, ca unul, au început să se scuze. Primul i-a spus: Am cumpărat o bucată de pământ și trebuie să mă duc și să o văd; te rog să mă scuzi. Și altul a spus: Am cumpărat cinci perechi de boi și merg să îi încerc; te rog să mă scuzi. Și altul a spus: M-am căsătorit cu o femeie și de aceea nu pot veni. Și acel rob a venit și a arătat domnului său acestea. Atunci stăpânul casei, mâniindu-se, a spus robului său: Du-te repede în străzile și ulițele cetății și adu aici săracii și schilozii și șchiopii și orbii. Și robul a spus: Doamne, s-a făcut cum ai poruncit și mai este loc. Și domnul i-a spus robului: Du-te la drumurile mari și la garduri și constrânge-i să intre, ca să îmi fie casa umplută. Fiindcă vă spun că niciunul dintre acei bărbați care au fost invitați, nu va gusta din cina mea. Și mergeau mulțimi mari cu el; și, întorcându-se, le-a spus: Dacă vine cineva la mine și nu urăște pe tatăl său și pe mamă și pe soție și pe copii și pe frați și pe surori, da, și propria sa viață de asemenea, nu poate fi discipolul meu. Și oricine nu își poartă crucea și nu vine după mine, nu poate fi discipolul meu. Căci, care dintre voi, vrând să zidească un turn, nu se așază mai întâi și socotește costul, dacă are cu ce să îl termine? Ca nu cumva, punând el temelia și nefiind în stare să termine, toți cei ce îl văd, să înceapă să își bată joc de el, Spunând: Acest om a început să zidească și nu a fost în stare să termine. Sau, care împărat, mergând să facă război împotriva altui împărat, nu se așază mai întâi și se consultă dacă este în stare să îl întâmpine cu zece mii pe cel ce vine împotriva lui cu douăzeci de mii? Iar dacă nu, pe când celălalt este încă departe, trimițând o solie, cere condiții de pace. Tot așa, oricine dintre voi care nu renunță la tot ce are, nu poate fi discipolul meu. Sarea este bună, dar dacă sarea își pierde gustul, cu ce va fi dreasă; Nu este bună nici pentru pământ, nici pentru bălegar, ci oamenii o aruncă afară. Cel ce are urechi de auzit, să audă.
Luca 14:1-35 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022 (EDCR)
Într‑o zi de sabat, Isus a intrat în casa unuia dintre mai‑marii fariseilor ca să mănânce, iar fariseii Îl urmăreau cu atenție. Și iată că în fața Lui era un om bolnav de hidropizie. Isus le‑a zis învățătorilor Legii și fariseilor: „Este îngăduit a vindeca în ziua sabatului sau nu?” Însă ei tăceau. Isus a pus mâna peste el, l‑a vindecat și l‑a lăsat să plece. Apoi le‑a zis: „Care dintre voi, dacă‑i cade fiul sau boul în fântână, nu‑l va scoate îndată, chiar în ziua sabatului?” Și n‑au putut să‑I răspundă nimic la aceste cuvinte. Apoi, văzând că cei chemați la masă își alegeau locurile de cinste, le‑a spus o pildă: „Când ești chemat de cineva la nuntă, nu te așeza la masă pe locul de cinste, ca nu cumva să fi fost chemat și unul mai însemnat decât tine, iar cel ce v‑a chemat și pe tine, și pe el să vină să‑ți spună: «Dă‑i acestuia locul!» Atunci, cu rușine, te vei duce și te vei așeza pe ultimul loc. Ci, când ești chemat, mergi și așază‑te pe ultimul loc, pentru ca, atunci când va veni cel ce te‑a chemat, să‑ți spună: «Prietene, urcă mai sus!» Aceasta îți va face cinste înaintea tuturor comesenilor. Căci oricine se înalță va fi smerit și oricine se smerește va fi înălțat.” Iar celui ce‑L poftise i‑a zis: „Când dai un prânz sau o cină, nu‑i chema pe prietenii tăi, nici pe frații tăi, nici pe rudele tale, nici pe vecinii bogați, ca nu cumva să te cheme și ei la rândul lor, și aceasta să‑ți fie răsplata! Ci, când dai un ospăț, cheamă‑i pe săraci, pe neputincioși, pe șchiopi și pe orbi! Și va fi ferice de tine, fiindcă ei n‑au cum să‑ți răsplătească, dar vei fi răsplătit la învierea celor drepți.” Auzind acestea, unul dintre comeseni I‑a zis: „Ferice de acela care va sta la masă în Împărăția lui Dumnezeu!” Și Isus i‑a răspuns: „Un om a dat un ospăț mare și i‑a chemat pe mulți. La ceasul ospățului, l‑a trimis pe robul său să le spună celor chemați: «Veniți, căci toate sunt pregătite!» Dar ei, unul după altul, au început să se scuze. Primul i‑a zis: «Am cumpărat un ogor și trebuie să mă duc să‑l văd; iartă‑mă, te rog!» Altul i‑a zis: «Am cumpărat cinci perechi de boi și mă duc să‑i încerc: iartă‑mă, te rog!» Altul i‑a zis: «Tocmai m‑am însurat și de aceea nu pot veni.» Când s‑a întors, robul i‑a adus stăpânului vestea despre toate acestea. Atunci, stăpânul casei s‑a mâniat și i‑a zis robului său: «Mergi degrabă pe străzile și ulițele cetății și adu‑i aici pe săraci, pe neputincioși, pe orbi și pe șchiopi!» Robul a zis apoi: «Stăpâne, s‑a făcut cum ai poruncit și încă mai este loc.» Stăpânul i‑a răspuns robului: «Ieși la drumuri și la garduri și silește‑i să intre, ca să mi se umple casa! Căci vă spun că niciunul dintre cei chemați nu va gusta din ospățul meu!»” Împreună cu Isus mergeau mulțimi mari, iar El S‑a întors și le‑a zis: „Dacă vine cineva la Mine și nu‑și urăște tatăl, mama, soția, copiii, frații, surorile și chiar viața, nu poate fi ucenicul Meu. Și cine nu‑și poartă crucea și nu vine după Mine nu poate fi ucenicul Meu. Care din voi, vrând să zidească un turn, nu stă mai întâi să‑și facă socoteala cheltuielilor, să vadă dacă are cu ce să‑l termine, ca nu cumva, după ce i‑a pus temelia, să nu‑l poată termina și toți care‑l văd să înceapă să‑și bată joc de el, zicând: «Omul acesta a început să zidească, dar n‑a putut termina»? Sau ce rege, când merge la război împotriva altui rege, nu stă mai întâi să țină sfat dacă va putea merge cu zece mii de oameni înaintea celui ce vine împotriva lui cu douăzeci de mii? Altminteri, pe când celălalt este încă departe, îi trimite o solie să ceară pace. Tot așa, cine nu se leapădă de tot ce are nu poate fi ucenicul Meu. Sarea este bună, dar dacă sarea își pierde gustul, cum și‑l va recăpăta? Atunci nu mai este bună nici pentru pământ, nici pentru gunoi, ci este aruncată afară. Cine are urechi de auzit să audă!”
Luca 14:1-35 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
Într-o zi de Sabat Isus a intrat în casa unuia dintre fruntașii fariseilor ca să prânzească. Fariseii Îl pândeau de aproape. Și înaintea Lui era un om bolnav de dropică. Isus a luat cuvântul și le-a zis învățătorilor Legii și fariseilor: „Oare este îngăduit a vindeca în ziua Sabatului sau nu?” Ei tăceau. Atunci Isus l-a luat de mână pe omul acela, l-a vindecat și i-a dat drumul. Pe urmă le-a zis: „Cine dintre voi, dacă-i cade copilul sau boul în fântână, nu-l va scoate îndată afară în ziua Sabatului?” Și n-au putut să-I răspundă nimic la aceste vorbe. Apoi, când a văzut că cei poftiți la masă alegeau locurile dintâi, le-a spus o pildă. Și le-a zis: „Când ești poftit de cineva la nuntă, să nu te așezi la masă în locul dintâi, ca nu cumva, printre cei poftiți de el, să fie altul mai cu vază decât tine, și cel ce v-a poftit și pe tine, și pe el să vină să-ți zică: «Dă-i locul tău omului acestuia!» Atunci, cu rușine, va trebui să iei locul de pe urmă. Ci, când ești poftit, du-te și așază-te în locul cel mai de pe urmă, pentru ca, atunci când va veni cel ce te-a poftit, să-ți zică: «Prietene, mută-te mai sus!» Lucrul acesta îți va face cinste înaintea tuturor celor ce vor fi la masă împreună cu tine. Căci oricine se înalță va fi smerit, și cine se smerește va fi înălțat.” I-a zis și celui ce-L poftise: „Când dai un prânz sau o cină, să nu-i chemi pe prietenii tăi, nici pe frații tăi, nici pe neamurile tale, nici pe vecinii bogați, ca nu cumva să te cheme și ei la rândul lor pe tine și să iei astfel o răsplată pentru ce ai făcut. Ci, când dai o masă, cheamă-i pe săraci, pe schilozi, pe șchiopi și pe orbi, și va fi ferice de tine, pentru că ei n-au cu ce să-ți răsplătească, dar ți se va răsplăti la învierea celor neprihăniți!” Unul din cei ce ședeau la masă cu El, când a auzit aceste vorbe, I-a zis: „Ferice de acela care va prânzi în Împărăția lui Dumnezeu!” Și Isus i-a răspuns: „Un om a dat o cină mare și i-a poftit pe mulți. La ceasul cinei l-a trimis pe robul său să le spună celor poftiți: «Veniți, căci iată că toate sunt gata!» Dar toți parcă fuseseră vorbiți: au început să se dezvinovățească. Cel dintâi i-a zis: «Am cumpărat un ogor și trebuie să mă duc să-l văd; rogu-te să mă ierți.» Un altul i-a zis: «Am cumpărat cinci perechi de boi și mă duc să-i încerc: iartă-mă, te rog!» Un altul i-a zis: «Tocmai acum m-am însurat și de aceea nu pot veni.» Când s-a întors robul, i-a spus stăpânului său aceste lucruri. Atunci stăpânul casei s-a mâniat și i-a zis robului său: «Du-te degrabă în piețele și ulițele cetății și adu-i aici pe săraci, pe ciungi, pe orbi și pe șchiopi!» La urmă robul a zis: «Stăpâne, s-a făcut cum ai poruncit, și tot mai este loc.» Și stăpânul i-a zis robului: «Ieși la drumuri și la garduri, și pe cei ce-i vei găsi silește-i să intre, ca să mi se umple casa! Căci vă spun că niciunul din cei poftiți nu va gusta din cina mea.»” Împreună cu Isus mergeau multe noroade. El S-a întors și le-a zis: „Dacă vine cineva la Mine și nu-i urăște pe tatăl său, pe mama sa, pe nevasta sa, pe copiii săi, pe frații săi, pe surorile sale, ba chiar însăși viața sa, nu poate fi ucenicul Meu. Și oricine nu-și poartă crucea și nu vine după Mine nu poate fi ucenicul Meu. Căci cine dintre voi, dacă vrea să zidească un turn, nu stă mai întâi să-și facă socoteala cheltuielilor, ca să vadă dacă are cu ce să-l sfârșească? Pentru ca nu cumva, după ce i-a pus temelia, să nu-l poată sfârși, și toți cei ce-l vor vedea să înceapă să râdă de el și să zică: «Omul acesta a început să zidească și n-a putut isprăvi.» Sau care împărat, când merge să se bată în război cu un alt împărat, nu stă mai întâi să se sfătuiască dacă va putea merge cu zece mii de oameni înaintea celui ce vine împotriva lui cu douăzeci de mii? Altfel, pe când celălalt împărat este încă departe, îi trimite o solie să ceară pace. Tot așa oricine dintre voi nu se leapădă de tot ce are nu poate fi ucenicul Meu. Sarea este bună, dar dacă sarea își pierde gustul ei de sare, prin ce i se va da înapoi gustul acesta? Atunci nu mai este bună nici pentru pământ, nici pentru gunoi, ci este aruncată afară. Cine are urechi de auzit să audă.”
Luca 14:1-35 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Într-o (altă) zi de Sabat, Isus a intrat să servească masa în casa unuia dintre liderii fariseilor. Ceilalți (farisei) Îl urmăreau de la mică distanță. Înaintea Lui a venit un om care era bolnav de hidropizie. Isus S-a adresat învățătorilor legii (mozaice) și fariseilor, zicându-le: „Este permis oare să vindeci în ziua de Sabat, sau este interzis?” Dar ei tăceau. Atunci Isus l-a apucat de mână pe acel om; și după ce l-a vindecat, i-a dat ocazia să plece. Apoi le-a zis: „Cine dintre voi nu își scoate imediat copilul sau boul din fântână, dacă se întâmplă să îi să cadă acolo în ziua Sabatului?” După ce a fost pusă această întrebare, nimeni nu a răspuns nimic. Apoi, când a văzut că cei invitați își alegeau locurile onorabile, le-a spus o parabolă, zicând: „Când ești invitat la nuntă, să nu ocupi locul din față. Ar fi posibil ca altcineva dintre cei invitați să fie mai apreciat decât tine. În consecință, cel care v-a invitat, ar putea să îți zică: «Oferă locul tău acelui om!» Atunci vei fi obligat să ocupi rușinat ultimul loc… Deci atunci când ești invitat, ocupă de la început ultimul loc; pentru ca atunci când va veni cel care te-a invitat, să îți zică: «Prietene, mută-te mai în față!» Acest gest te va onora în fața celorlalți invitați; pentru că oricine se înalță (singur), va fi smerit; iar cine se smerește, va fi înălțat.” Apoi S-a adresat și celui care Îl invitase: „Când oferi o masă de prânz sau o cină, să nu îți chemi nici prietenii, nici frații, nici rudele și nici vecinii bogați; pentru ca să eviți situația în care ei te-ar recompensa pentru gestul tău, făcându-ți aceeași invitație. Ci atunci când oferi o masă, cheamă pe săraci, pe infirmi, pe șchiopi și pe orbi. Procedând așa, vei fi un om fericit; pentru că deși ei nu au posibilitatea să te recompenseze, vei primi recompensa la învierea celor corecți.” Auzind aceste cuvinte, unul dintre cei care participau la acea masă, I-a zis (lui Isus): „Cel care va servi masa în Regatul lui Dumnezeu, este un om fericit!” Isus i-a răspuns: „Un om a oferit o cină la care a avut mulți invitați. La ora când trebuia servită masa, și-a trimis sclavul să spună celor invitați: «Veniți! Totul este pregătit!» Dar fiecare dintre ei a refuzat invitația, scuzându-se. Primul i-a transmis următorul mesaj: «Te rog să mă ierți că te refuz; dar (tocmai) am cumpărat un teren agricol și trebuie să mă duc să îl văd.». Altul a zis: «Am cumpărat cinci perechi de boi și trebuie să mă duc să îi testez; deci te rog să mă ierți (pentru că voi absenta).» Un altul i-a zis: «Tocmai m-am căsătorit. Acesta este motivul pentru care nu pot veni.». Sclavul s-a întors și a prezentat stăpânului lui aceste răspunsuri. Atunci stăpânul s-a înfuriat și a zis sclavului: «Du-te repede și adu aici pe cei săraci, pe infirmi, pe orbi și pe șchiopi din locurile publice și de pe străzile orașului.» După ce a executat ordinul stăpânului lui, sclavul a zis: «Stăpâne, am făcut cum ai ordonat; și tot mai este loc.» Atunci stăpânul i-a zis sclavului: «Mergi pe drumuri, pe cărări și adu-i aici pe toți aceia pe care îi vei întâlni – ca să mi se umple casa. Pentru că vă asigur că niciunul dintre cei invitați (inițial) nu va gusta din cina mea!»” Isus era însoțit de mari mulțimi de oameni. El s-a întors și le-a zis: „Dacă vine cineva la Mine și nu își urăște tatăl, mama, soția, copiii, frații, surorile, ba chiar și propria persoană, nu poate fi discipolul Meu. Acela care nu își poartă crucea și nu Mă urmează, nu Îmi poate fi discipol. Cine dintre voi nu își face calculele cheltuielilor când intenționează să construiască un turn – pentru a vedea dacă va putea să îl termine? Altfel, după ce i-a pus temelia, constatând că nu poate finaliza construirea lui, cei care îl vor vedea, îl vor ridiculiza, zicând: «Acest om nu a fost capabil să termine ce a început (să construiască)!» Sau care rege, atunci când se duce să lupte contra altuia, nu se consultă mai întâi – să se convingă dacă va putea să meargă (la luptă) cu zece mii de oameni împotriva celui care vine să lupte având douăzeci de mii? Dacă va constata că nu are șanse să învingă, renunță la luptă; și în timp ce este departe de celălalt (rege), își trimite reprezentanții, propunându-i pacea. În mod asemănător, niciunul dintre voi nu poate fi discipolul Meu dacă nu renunță la tot ce are. Sarea este bună atât timp cât își păstrează proprietatea de a săra; dar dacă și-a pierdut-o, oare cum și-ar mai reface-o? Atunci nu mai este utilă nici pentru pământ, nici ca gunoi, ci este abandonată. Cine este atent la mesajul Meu, să rețină aceste lucruri!”
Luca 14:1-35 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
Un Fariseu L-a invitat, Pe Domnul – la un nou Sabat – La el, acasă, să prânzească. Alți Farisei – să-L urmărească, Îndeaproape – au venit Și cu atenție-au pândit. Un om, cari dropică avea, În locu-acela se găsea. Astfel, bolnavul a fost pus, Grabnic, în fața lui Iisus. Toți Îl priveau, nerăbdători. Atunci, pe-ai Legi-nvățători Și pe toți Fariseii – care Îl urmăreau, cu încordare – Domnul Iisus i-a întrebat: „Îngăduit e, în Sabat, Să vindeci?” Însă, ei tăceau, Căci, să răspundă, nu-ndrăzneau. Apoi, El l-a tămăduit, Pe bietul om, și a vorbit: „Care din voi, de s-a-ntâmplat, Să-i cadă-n ziua de Sabat, Copilul, boul, în fântână, Va sta, ca să aștepte până Va trece ziua, spre-a-l salva? Se poate oare-așa ceva? Nu îl va scoate imediat, Chiar dacă-i ziua de Sabat?” Cu toții au tăcut, chitic, Căci n-au putut spune, nimic. Văzând, pe cei care erau Poftiți la masă, cum grăbeau Către un loc fruntaș, Iisus, Această pildă, le-a mai spus: „La nuntă, dacă ești poftit, Să nu te-areți nesocotit, Cătând locul întâi, la masă, Căci poate-un oaspete din casă, E mai cu vază, decât tine, Și n-o să-ți cadă, deloc, bine Când omul care te-a poftit, Are să-ți spună: „Ai greșit Prietene! Dă locul tău, Acestui om! Îmi pare rău!” Atunci, vedea-vei, cu rușine, Că locul ultim, vei obține. Dar dacă o să te așezi, Pe locul ultim, ai să vezi Cum, cel care te-a invitat, Va zice: „Nu te-ai așezat, Pe al tău loc. Du-te, mai sus.” Pe-un loc fruntaș, tu vei fi pus Și-astfel, atunci, astă mutare, Îți va aduce cinste mare, Printre toți ceilalți invitați, La masa ‘ceea. Deci, aflați, Căci cel care s-a înălțat, Va fi smerit; dar ridicat, Va fi cel ce s-a dovedit, Că a știut a fi smerit.” Apoi, celui care-L poftise, La masa sa, Iisus îi zise: „Când dai un prânz, sau dai o cină, Printre acei ce-i chemi să vină, Să nu se afle ai tăi frați, Neamuri, amici, vecini bogați. Ca nu cumva, după o vreme, Și ei, la masă, să te cheme, Pentru că, astfel, ți-ai luat Răsplata, pentru prânzul dat. Ci când, o masă, dăruiești, Grijă să ai, ca să poftești Schilozi, șchiopi, orbi. Așa e bine Și-atunci, ferice e de tine, Căci ei – răsplată – n-au să-ți dea; În schimb, răsplata, vei avea, Atuncea când vor fi treziți, Din morți, toți cei neprihăniți.” Unul, din cei cari atunci sta, La masă, și Îl asculta, A zis: „Ferice va să fie, De cel care-n Împărăție, La Dumnezeu, o să prânzească!” Sfârșit-a omul, să vorbească, Și-apoi, Iisus zise: „A dat Un om, o cină, și-a chemat Pe mulți, la masa ce-o gătise. Când ceasul cinei lui sosise, Trimise-un rob, la cei poftiți, Și i-a chemat, zicând: „Veniți! Totul e gata, pregătit!” Dar toți – parcă s-ar fi vorbit – Au început să se codească Și să se dezvinovățească. Primul a zis: „Am cumpărat, Azi, un ogor și, ne-apărat – Să-l văd – îmi e de trebuință! Mă iartă, mi-e cu neputință, La voi, să vin, cum am promis!” Un altul, robului, i-a zis: „Luat-am cinci perechi de boi, Chiar astăzi, și nu pot, la voi, Să vin, la cină. Mă iertați, Dar boii trebuie-ncercați!” Un altul zise: „Ce păcat! Tocmai acum, m-am însurat! Nu pot veni, la voi, la cină! Îmi pare rău, n-am nici o vină!” Robul veni, precum s-a dus, Și, tot, stăpânului, i-a spus. Stăpânul s-a înfuriat Și-a zis, robului: „Imediat, Pe ulițe, ai să te duci, Și în piețe: îmi aduci, Acum, la masă, pe săraci, Pe ciungi, orbi, șchiopi! Așa să faci!” La urmă, robul a venit Și-a zis: „Precum ai poruncit, Făcut-am, dar nu s-a umplut Odaia. Ce e de făcut?” „Pe drum, la garduri, să te duci!”, Spuse stăpânul, „și-i aduci, Pe toți, pe care îi găsești! Dacă nu vor, ai să-i silești, Pentru că trebuie să vină, Ca să îmi fie casa, plină! Vă spun că din cei invitați Întâi – și care-au fost chemați, La masă, dar n-au vrut să vină – Nu vor gusta, din a mea cină!” Pe drum, Iisus era-nsoțit, De mult norod. El le-a vorbit: „Omul acela, care vine, Și vrea să meargă după Mine, De nu-și urăște mamă, tată, Soață, copii, frați, n-o să poată Să fie, ucenicul Meu. De-asemenea, vă mai spun Eu, Căci cel ce crucea nu își ia, Ca să pășească-n urma Mea, Nicicând, nu va putea să fie Un ucenic, potrivit Mie. Cel care vrea să construiască Un turn, nu o să socotească Ce cheltuieli are să facă, Și-apoi, să știe sigur, dacă Poate sfârși ce-a început? Căci n-ar vrea, după ce-a făcut Doar temelia, să constate Că, să-l ridice, nu mai poate, Și-apoi, să râdă toți, de el, Și să-l bârfească: „Omu-acel A început să construiască, Dar n-a putut să isprăvească!” Sau, cine-i acel împărat, Cari, până încă n-a plecat, La un război, nu chibzuiește, Nu șade și se sfătuiește Cu sfetnicii, de poate oare, Cu oastea pe care o are, Pe altul, de a-l înfrunta? Poate, cu zece mii, a sta, În fața împăratului Ce vine împotriva lui? Cu douăzeci de mii? Nu poate. Atuncea, stă și se socoate, Cum că mai bine o să fie, De va trimite o solie, Prin care să îi ceară pace, Dușmanului, și-așa va face: De-ndată-i va trimite carte, Cât, încă, el este departe. Acuma, revenind la noi, Exact la fel, este cu voi: Cel care nu leapădă toate, Să-Mi fie ucenic, nu poate! Sarea e bună; dacă ea Își pierde gustul ce-l avea, Cum și-l va căpăta ‘napoi? Nu-i bună, nici pentru gunoi, Nici la pământ, căci nu mai sară – E bună de-aruncat, afară! Cei, cu urechi de auzit, Să înțeleagă ce-am vorbit!”
Luca 14:1-35 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
Într-o sâmbătă, [Isus] a venit în casa unuia dintre conducătorii fariseilor ca să ia masa, iar ei îl urmăreau. Și iată, era în fața lui un [bolnav de] hidropizie. Atunci, Isus a spus învățaților Legii și fariseilor: „Este permis sau nu să vindeci sâmbăta?”. Dar ei tăceau. Atunci, luându-l, l-a vindecat și l-a trimis. Iar lor le-a zis: „Care dintre voi, dacă-i cade fiul sau boul în fântână, nu-l scoate îndată în zi de sâmbătă?”. Iar ei n-au putut să-i răspundă la acestea. Văzând cum își alegeau locurile dintâi, [Isus] le-a spus celor invitați această parabolă: „Când ești chemat de cineva la nuntă, nu ocupa primul loc, pentru că ar putea fi chemat cineva mai de seamă decât tine și, venind cel care te-a chemat și pe tine, și pe el, îți va spune: «Dă locul acestuia!». Atunci vei sta cu rușine pe ultimul loc. Dimpotrivă, când ești chemat, mergi și așază-te pe ultimul loc, pentru ca atunci când va veni cel care te-a chemat, să-ți spună: «Prietene, urcă mai sus!», și acolo vei avea glorie în fața tuturor celor care sunt la masă cu tine! Căci oricine se înalță pe sine va fi umilit, iar cel care se umilește va fi înălțat”. Iar celui care l-a invitat i-a spus: „Când dai un prânz sau un ospăț, nu-i invita pe prieteni, nici pe frați, nici rudele, nici vecinii bogați, ca nu cumva să te invite și ei la rândul lor și asta să-ți fie răsplata! Dimpotrivă, când dai o masă, invită-i pe cei săraci, infirmi, șchiopi, orbi și vei fi fericit, pentru că ei nu au cu ce să te răsplătească, dar vei fi răsplătit la învierea celor drepți!”. Când a auzit acestea, unul dintre cei care erau la masă i-a spus: „Fericit este acela care va sta la masă în împărăția lui Dumnezeu!”. Dar el i-a zis: „Un om a făcut un ospăț mare și i-a chemat pe mulți, iar la ora ospățului l-a trimis pe servitorul său să spună celor pe care îi chemase: «Veniți, deja este gata!». Dar, unul după altul, au început toți să se scuze. Primul i-a spus: «Mi-am cumpărat un ogor și e necesar să merg să-l văd. Te rog, primește scuzele mele!». Un altul a spus: «Am cumpărat cinci perechi de boi și merg să-i încerc. Te rog, primește scuzele mele!». Iar un altul i-a spus: «Tocmai acum m-am căsătorit și nu pot să vin». Întorcându-se, servitorul a spus acestea stăpânului său. Atunci, stăpânul casei s-a înfuriat și i-a spus servitorului: «Mergi îndată pe străzile și pe ulițele cetății și adu-i aici pe săraci, pe infirmi, pe orbi și pe șchiopi!». Servitorul i-a spus: «Stăpâne, s-a făcut ce ai poruncit și încă mai este loc». Atunci, stăpânul i-a zis servitorului: «Ieși pe drumuri și cărări și constrânge-i să intre, pentru ca să mi se umple casa! Căci vă spun că niciunul dintre oamenii care fuseseră chemați nu va gusta din cina mea»”. Multă lume mergea după Isus, iar el, întorcându-se, le-a spus: „Dacă cineva vine la mine și nu-și urăște tatăl, mama, femeia, copiii, frații și surorile, ba chiar propria sa viață, nu poate fi discipolul meu. Cine nu-și poartă crucea și nu vine după mine nu poate fi discipolul meu. Într-adevăr, cine dintre voi, voind să construiască un turn, nu stă mai întâi să calculeze cheltuiala, dacă are cu ce să-l termine? Pentru ca nu cumva, punând temelia și neputând să-l termine, toți cei care-l văd să înceapă a-l lua în râs, spunând: «Acest om a început să construiască, dar nu poate să termine». Sau care rege, pornind la război împotriva altui rege, nu stă mai întâi să se sfătuiască dacă poate cu zece mii să înfrunte pe cel care vine împotriva lui cu douăzeci de mii? Iar de nu, pe când celălalt este încă departe, trimite solie ca să ceară pacea. Tot astfel, niciunul dintre voi care nu renunță la tot ceea ce are nu poate fi discipolul meu. Sarea este bună; dar dacă și sarea își pierde gustul, cum și-l va mai recăpăta? Nu mai este bună nici pentru pământ, nici pentru gunoi: se aruncă afară. Cine are urechi pentru a asculta, să asculte!”.
Luca 14:1-35 Noua Traducere Românească (NTR)
Într-o zi de Sabat, Isus a intrat să mănânce în casa unuia dintre conducătorii fariseilor. Ei Îl urmăreau îndeaproape. Și iată că înaintea Lui era un om bolnav de dropică. Isus i-a întrebat pe învățătorii Legii și pe farisei: ‒ Este voie să vindeci în ziua de Sabat sau nu? Ei însă tăceau. Isus l-a luat de mână, l-a vindecat și l-a lăsat să plece. Apoi le-a zis: ‒ Cine dintre voi, când îi cade fiul sau boul într-o fântână, nu-l va scoate imediat afară în ziua de Sabat? Și n-au putut să-I răspundă nimic la aceste cuvinte. Când i-a văzut pe cei invitați cum își aleg scaunele de onoare, le-a spus următoarea pildă: ‒ Când ești invitat de cineva la o nuntă, să nu te așezi să mănânci în locul de onoare, ca nu cumva să fi fost invitat, de către gazdă, cineva mai demn de cinste decât tine, iar cel ce v-a invitat, și pe tine și pe el, să vină să-ți spună: „Dă locul tău acestui om!“. Atunci, cu rușine, va trebui să ocupi cel din urmă loc. Ci tu, când ești invitat, du-te și așază-te să mănânci în cel din urmă loc, pentru ca, atunci când vine cel ce te-a invitat, să-ți spună: „Prietene, mută-te mai în față!“. Atunci vei avea cinste înaintea tuturor celor ce stau la masă împreună cu tine. Căci oricine se înalță pe sine va fi smerit, și oricine se smerește va fi înălțat. Apoi i-a zis și celui ce-L invitase: ‒ Când dai un prânz sau o cină, nu-ți invita nici prietenii, nici frații, nici rudele, nici vecinii bogați, ca nu cumva să te invite și ei pe tine și să fii astfel răsplătit. Ci tu, când dai un ospăț, invită-i pe cei săraci, pe cei infirmi, pe cei ologi, pe cei orbi, și vei fi fericit, pentru că ei n-au cu ce să te răsplătească, dar vei fi răsplătit la învierea celor drepți. Când a auzit acestea, unul dintre cei ce ședeau la masă I-a zis: ‒ Fericit este oricine va mânca în Împărăția lui Dumnezeu! Dar Isus i-a răspuns: ‒ Un om a dat o cină mare și i-a invitat pe mulți. La ora cinei, și-a trimis sclavul să le spună celor invitați: „Veniți, căci acum toate sunt gata!“. Dar toți, unul după altul, au început să se scuze. Primul i-a zis: „Am cumpărat un teren și am nevoie să mă duc să-l văd. Te rog să mă scuzi!“. Altul i-a zis: „Am cumpărat cinci perechi de boi și mă duc să-i pun la probă. Te rog să mă scuzi!“. Altul i-a zis: „Tocmai m-am însurat și de aceea nu pot să vin!“. Când sclavul s-a întors, i-a istorisit stăpânului său aceste lucruri. Atunci stăpânul casei s-a mâniat și i-a zis sclavului său: „Ieși repede pe străzile și pe aleile cetății și adu-i aici pe cei săraci, pe cei infirmi, pe cei orbi și pe cei ologi!“. La urmă, sclavul a zis: „Stăpâne, s-a făcut ce ai poruncit și tot mai este loc!“. Stăpânul i-a zis atunci sclavului: „Ieși pe drumuri și pe la garduri și silește-i pe oameni să vină, ca să mi se umple casa! Căci vă spun că niciunul dintre acei oameni care fuseseră invitați nu va gusta din cina mea!“. Împreună cu El mergeau mulțimi mari de oameni. El S-a întors și le-a zis: „Dacă vine cineva la Mine și nu-și urăște tatăl, mama, soția, copiii, frații, surorile, ba chiar însăși viața sa, nu poate fi ucenicul Meu. Oricine nu-și duce crucea și nu vine după Mine nu poate fi ucenicul Meu. Căci cine dintre voi, dacă vrea să construiască un turn, nu stă mai întâi să calculeze costul, ca să vadă dacă are cu ce să-l termine? Pentru ca nu cumva, după ce-i pune temelia, să nu-l poată termina și toți cei care văd aceasta să înceapă să-și bată joc de el și să zică: «Omul acesta a început să construiască și n-a putut să termine!». Sau care rege, când pornește la război împotriva altui rege, nu se așază mai întâi să hotărască dacă este în stare să i se opună cu zece mii de oameni celui ce vine împotriva lui cu douăzeci de mii? Dacă nu poate, atunci, în timp ce acesta este încă departe, îi va trimite o solie ca să ceară pace. Tot așa, oricine dintre voi, care nu renunță la toate bunurile lui, nu poate fi ucenicul Meu. Sarea este bună. Dar dacă sarea și-a pierdut puterea de a săra, prin ce va fi făcută din nou sărată? Nu mai este de folos nici pentru pământ și nici pentru grămada de gunoi, ci oamenii o aruncă afară. Cine are urechi de auzit să audă!“.
Luca 14:1-35 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Într-o zi de Sabat, Isus a intrat în casa unuia din fruntașii fariseilor ca să prânzească. Fariseii Îl pândeau de aproape. Și înaintea Lui era un om bolnav de dropică. Isus a luat cuvântul și a zis învățătorilor Legii și fariseilor: „Oare este îngăduit a vindeca în ziua Sabatului sau nu?” Ei tăceau. Atunci, Isus a luat de mână pe omul acela, l-a vindecat și i-a dat drumul. Pe urmă, le-a zis: „Cine dintre voi, dacă-i cade copilul sau boul în fântână, nu-l va scoate îndată afară, în ziua Sabatului?” Și n-au putut să-I răspundă nimic la aceste vorbe. Apoi, când a văzut că cei poftiți la masă alegeau locurile dintâi, le-a spus o pildă. Și le-a zis: „Când ești poftit de cineva la nuntă, să nu te așezi la masă în locul dintâi, ca nu cumva, printre cei poftiți de el, să fie altul mai cu vază decât tine, și cel ce te-a poftit și pe tine, și pe el să vină să-ți zică: ‘Dă locul tău omului acestuia.’ Atunci, cu rușine, va trebui să iei locul de pe urmă. Ci, când ești poftit, du-te și așază-te în locul cel mai de pe urmă, pentru ca, atunci când va veni cel ce te-a poftit, să-ți zică: ‘Prietene, mută-te mai sus.’ Lucrul acesta îți va face cinste înaintea tuturor celor ce vor fi la masă împreună cu tine. Căci oricine se înalță va fi smerit și cine se smerește va fi înălțat.” A zis și celui ce-L poftise: „Când dai un prânz sau o cină, să nu chemi pe prietenii tăi, nici pe frații tăi, nici pe neamurile tale, nici pe vecinii bogați, ca nu cumva să te cheme și ei la rândul lor pe tine și să iei astfel o răsplată pentru ce ai făcut. Ci, când dai o masă, cheamă pe săraci, pe schilozi, pe șchiopi, pe orbi. Și va fi ferice de tine, pentru că ei n-au cu ce să-ți răsplătească, dar ți se va răsplăti la învierea celor neprihăniți.” Unul din cei ce ședeau la masă cu El, când a auzit aceste vorbe, I-a zis: „Ferice de acela care va prânzi în Împărăția lui Dumnezeu!” Și Isus i-a răspuns: „Un om a dat o cină mare și a poftit pe mulți. La ceasul cinei, a trimis pe robul său să spună celor poftiți: ‘Veniți, căci iată că toate sunt gata.’ Dar toți, parcă fuseseră vorbiți, au început să se dezvinovățească. Cel dintâi i-a zis: ‘Am cumpărat un ogor și trebuie să mă duc să-l văd; rogu-te să mă ierți.’ Un altul a zis: ‘Am cumpărat cinci perechi de boi și mă duc să-i încerc: iartă-mă, te rog.’ Un altul a zis: ‘Tocmai acum m-am însurat și de aceea nu pot veni.’ Când s-a întors robul, a spus stăpânului său aceste lucruri. Atunci, stăpânul casei s-a mâniat și a zis robului său: ‘Du-te degrabă în piețele și ulițele cetății și adu aici pe cei săraci, ciungi, orbi și șchiopi.’ La urmă, robul a zis: ‘Stăpâne, s-a făcut cum ai poruncit și tot mai este loc.’ Și stăpânul a zis robului: ‘Ieși la drumuri și la garduri și, pe cei ce-i vei găsi, silește-i să intre, ca să mi se umple casa. Căci vă spun că niciunul din cei poftiți nu va gusta din cina mea.’” Împreună cu Isus mergeau multe noroade. El S-a întors și le-a zis: „Dacă vine cineva la Mine și nu urăște pe tatăl său, pe mama sa, pe nevastă-sa, pe copiii săi, pe frații săi, pe surorile sale, ba chiar însăși viața sa, nu poate fi ucenicul Meu. Și oricine nu-și poartă crucea și nu vine după Mine nu poate fi ucenicul Meu. Căci cine dintre voi, dacă vrea să zidească un turn, nu stă mai întâi să-și facă socoteala cheltuielilor, ca să vadă dacă are cu ce să-l sfârșească? Pentru ca nu cumva, după ce i-a pus temelia, să nu-l poată sfârși, și toți cei ce-l vor vedea să înceapă să râdă de el și să zică: ‘Omul acesta a început să zidească și n-a putut isprăvi.’ Sau care împărat, când merge să se bată în război cu un alt împărat, nu stă mai întâi să se sfătuiască dacă va putea merge cu zece mii de oameni înaintea celui ce vine împotriva lui cu douăzeci de mii? Altfel, pe când celălalt împărat este încă departe, îi trimite o solie să ceară pace. Tot așa, oricine dintre voi care nu se leapădă de tot ce are nu poate fi ucenicul Meu. Sarea este bună, dar, dacă sarea își pierde gustul ei de sare, prin ce i se va da înapoi gustul acesta? Atunci nu mai este bună nici pentru pământ, nici pentru gunoi, ci este aruncată afară. Cine are urechi de auzit să audă.”