YouVersion
Pictograma căutare

Luca 1:67-80

Luca 1:67-80 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)

Zaharia, tatăl lui, a fost umplut de Spiritul Sfânt și a profețit, zicând: „Binecuvântez pe Iahve, pe Cel care este Dumnezeul lui Israel, pentru că Și-a ajutat poporul și l-a răscumpărat. El ne-a ridicat un mare Salvator provenit dintre descendenții sclavului său numit David. A făcut exact cum prezisese folosindu-Se de gura sfinților Săi profeți care au existat în vremurile vechi. Ei anunțaseră salvare de dușmanii noștri și din mâinile celor care ne urăsc. Astfel, El Își demonstrează bunătatea față de strămoșii noștri și Își amintește de sfântul Său legământ. Acesta este în acord cu ce îi jurase Dumnezeu strămoșului nostru numit Avraam. El îi spusese că după ce ne va salva de dușmanii noștri, ne va permite să Îi slujim fără frică, trăind permanent în prezența Lui în sfințenie și în dreptate. Iar tu, copile, vei fi numit Profet al Celui Foarte Înalt, pentru că vei merge înaintea lui Iahve ca să Îi pregătești drumul (Fiului Său). Vei conștientiza poporul Său cu privire la conceptul salvării care constă în iertarea păcatelor, grație îndurării și milei Dumnezeului nostru. Iar salvarea va veni la noi ca soarele atunci când răsare în zori. Astfel vor fi luminați cei care erau în întuneric și care trăiau amenințați de iminența morții; iar noi vom alege metoda păcii!” Copilul creștea fizic și se dezvolta spiritual. A locuit în zone de deșert până când și-a făcut apariția înaintea poporului Israel.

Partajează
Citește Luca 1

Luca 1:67-80 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)

Zaharia, tatăl lui, a fost umplut de Spiritul Sfânt și a profețit, zicând: „Binecuvântez pe Iahve, pe Cel care este Dumnezeul lui Israel, pentru că Și-a ajutat poporul și l-a răscumpărat. El ne-a ridicat un mare Salvator provenit dintre descendenții sclavului său numit David. A făcut exact cum prezisese folosindu-Se de gura sfinților Săi profeți care au existat în vremurile vechi. Ei anunțaseră salvare de dușmanii noștri și din mâinile celor care ne urăsc. Astfel, El Își demonstrează bunătatea față de strămoșii noștri și Își amintește de sfântul Său legământ. Acesta este în acord cu ce îi jurase Dumnezeu strămoșului nostru numit Avraam. El îi spusese că după ce ne va salva de dușmanii noștri, ne va permite să Îi slujim fără frică, trăind permanent în prezența Lui în sfințenie și în dreptate. Iar tu, copile, vei fi numit Profet al Celui Foarte Înalt, pentru că vei merge înaintea lui Iahve ca să Îi pregătești drumul (Fiului Său). Vei conștientiza poporul Său cu privire la conceptul salvării care constă în iertarea păcatelor, grație îndurării și milei Dumnezeului nostru. Iar salvarea va veni la noi ca soarele atunci când răsare în zori. Astfel vor fi luminați cei care erau în întuneric și care trăiau amenințați de iminența morții; iar noi vom alege metoda păcii!” Copilul creștea fizic și se dezvolta spiritual. A locuit în zone de deșert până când și-a făcut apariția înaintea poporului Israel.

Partajează
Citește Luca 1

Luca 1:67-80 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)

Când Zaharia a primit Duhul Cel Sfânt, a prorocit: „Să fie binecuvântat Al nostru Domn, neîncetat! Și binecuvântat e Cel Cari Domn îi e, lui Israel, Pentru că și-a răscumpărat Poporul, când l-a cercetat! Ne-a ridicat o mântuire” – Sau „corn”, grecește-n tălmăcire – „Puternică, mare, aleasă, La al Său rob, David, în casă, Așa precum El ne-a vestit, Prin sfinții Săi ce-au prorocit, Din vremea veche – mântuire De-ai noști’ dușmani și izbăvire Din mâinile acelor care, Ne urmăreau, cu ură mare! Astfel, arată Dumnezeu, A Sa-ndurare, tot mereu, Celor care părinți ne sânt: Își ține al Său legământ, Cum, lui Avram, El i-a jurat, Că după ce vom fi scăpat De-ai noști’ vrăjmași, prin mâna Lui, Cu toți sluji-vom Domnului, Fără de frică, locuind În fața Lui și viețuind Doar în sfințenie și iubire, În pace și neprihănire, În viața care ni s-a dat. Tu, pruncule, ai fost chemat Să fii proroc al Domnului. Vei merge, înaintea Lui, Cărarea, să Îi pregătești, Poporului, să-i dăruiești A mântuirii cunoștință, Ca astfel, să aibă știință Că mântuirea tuturor, Stă-n ștergerea păcatelor Și-o datorăm Domnului, care, Ne-a dat atâta îndurare. În urma ei, ne-a cercetat Soarele Său, ce s-a-nălțat Să lumineze, schimbând sorții, Celor ce zac în umbra morții, Și îndemnând, pe fiecare, Să calce pe-a păcii cărare!” Din zi, în zi, pruncul creștea Și-n duh, mereu, se întărea. Doar în pustiu a locuit, Pân’ vremea i s-a împlinit – Abia atunci, venit-a el De se-arată, lui Israel.

Partajează
Citește Luca 1