Leviticul 6:8-30
Leviticul 6:8-30 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Și DOMNUL i-a vorbit lui Moise, spunând: Poruncește lui Aaron și fiilor săi, zicând: Aceasta este legea ofrandei arse: Este ofranda arsă, din cauza arderii ei pe altar toată noaptea, până dimineața, și focul altarului să ardă continuu pe el. Și preotul să se îmbrace cu hainele sale de in și izmenele sale de in să le pună peste carnea sa, și să ridice cenușa pe care focul a mistuit-o cu ofranda arsă pe altar, și să o pună lângă altar. Și să își scoată hainele și să se îmbrace cu alte haine, și să care cenușa în afara taberei la un loc curat. Și focul de pe altar să ardă pe el; să nu se stingă; și preotul să ardă lemne pe el în fiecare dimineață și să pună în ordine, peste acestea, ofranda arsă; și să ardă pe el grăsimea ofrandelor de pace. Focul să ardă continuu pe altar; să nu se stingă niciodată. Și aceasta este legea darului de mâncare: fiii lui Aaron să îl aducă înaintea DOMNULUI, înaintea altarului. Și să își ia din el o mână plină de făină, din darul de mâncare și din untdelemnul ei, și toată tămâia care este deasupra darului de mâncare și să ardă pe altar, ca aromă dulce, amintirea lui, adusă DOMNULUI. Și rămășița lui, Aaron și fiii săi să o mănânce, cu azime să fie aceasta mâncată în locul sfânt; în curtea tabernacolului întâlnirii să o mănânce. Să nu fie copt cu dospeală. Eu l-am dat lor ca parte a lor din ofrandele mele făcute prin foc; este preasfânt, precum este ofranda pentru păcat și ofranda pentru fărădelege. Toți cei de parte bărbătească, dintre copiii lui Aaron, să mănânce din acesta. Este un statut pentru totdeauna în generațiile voastre, referitor la ofrandele DOMNULUI făcute prin foc; fiecare bărbat ce le atinge să fie sfânt. Și DOMNUL i-a vorbit lui Moise, spunând: Acesta este darul lui Aaron și al fiilor săi, pe care să îl aducă DOMNULUI în ziua în care este uns; a zecea parte dintr-o efă de floarea făinii ca un continuu dar de mâncare, jumătate din ea dimineața și jumătate din ea, noaptea. Într-o tavă să fie făcut cu untdelemn, și când este copt să îl aduci înăuntru, și bucățile coapte din darul de mâncare să le oferi ca aromă dulce DOMNULUI. Și preotul, dintre fiii lui, care este uns în locul lui, să îl aducă, acesta este un statut pentru totdeauna adus DOMNULUI, să fie ars în întregime. Pentru ca fiecare dar de mâncare, pentru preot, să fie ars în întregime, acesta să nu fie mâncat. Și DOMNUL i-a vorbit lui Moise, zicând: Vorbește lui Aaron și fiilor săi, spunând: Aceasta este legea ofrandei pentru păcat: În locul unde ofranda arsă este înjunghiată, să fie și ofranda pentru păcat înjunghiată, înaintea DOMNULUI, ea este preasfântă. Preotul, care o aduce pentru păcat să o mănânce, în locul sfânt să fie mâncată, în curtea tabernacolului întâlnirii. Orice va atinge carnea acesteia să fie sfânt; și când este stropit din sângele ei peste orice haină, tu să speli ce a fost stropit în locul sfânt. Dar vasul de lut în care aceasta este fiartă să fie spart; și dacă este fiartă într-o oală de aramă, aceasta să fie deopotrivă frecată și clătită în apă. Toți cei de parte bărbătească dintre preoți să o mănânce, aceasta este preasfântă. Și nicio ofrandă pentru păcat, din care este adus sânge în tabernacolul întâlnirii pentru a face împăcare cu el în locul sfânt, să nu fie mâncată, să fie arsă în foc.
Leviticul 6:8-30 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022 (EDCR)
DOMNUL i‑a vorbit lui Moise zicând: „Poruncește‑le lui Aaron și fiilor săi astfel: «Aceasta este legea arderii‑de‑tot. Arderea‑de‑tot să rămână pe vatra altarului toată noaptea, până dimineața, și să ardă pe altar. Preotul să se îmbrace cu tunica de in, să‑și acopere goliciunea cu izmenele de in, să ia cenușa rămasă de la focul care a mistuit arderea‑de‑tot de pe altar și s‑o pună lângă altar. Apoi să se dezbrace de veșmintele lui, să se îmbrace cu alte haine și să scoată cenușa în afara taberei, într‑un loc curat. Focul de pe altar să ardă și să nu se stingă: preotul să aprindă lemne pe altar în fiecare dimineață, să pună peste ele întâi arderea‑de‑tot și să ardă deasupra grăsimea jertfelor‑de‑pace. Focul să ardă necurmat pe altar și să nu se stingă. Aceasta este legea ofrandei‑din‑cereale. Fiii lui Aaron să o aducă înaintea DOMNULUI, înaintea altarului. Preotul să ia un pumn de făină aleasă din ofrandă și din untdelemn, cu toată tămâia adăugată la ofrandă, și s‑o ardă pe altar ca aducere aminte de un miros plăcut pentru DOMNUL. Partea rămasă din ofrandă să fie mâncată de Aaron și de fiii lui; s‑o mănânce cu azime într‑un loc sfânt; în curtea Cortului Întâlnirii s‑o mănânce. Să nu fie coaptă cu aluat. Aceasta este partea pe care le‑am dat‑o din jertfele mistuite de foc aduse Mie; este un lucru preasfânt, ca jertfa‑pentru‑păcat și jertfa‑pentru‑vină. Toți cei de parte bărbătească dintre fiii lui Aaron să mănânce din ea. Aceasta este o rânduială veșnică pentru urmașii voștri cu privire la jertfele mistuite de foc aduse DOMNULUI: oricine se va atinge de ele va fi sfințit.»” DOMNUL i‑a vorbit lui Moise zicând: „Acesta este darul pe care Aaron și fiii lui I‑l vor aduce DOMNULUI în ziua consacrării lor: a zecea parte dintr‑o efă de făină aleasă, ca ofrandă necurmată, jumătate dimineața și jumătate seara, să fie coaptă în tavă, stropită din belșug cu untdelemn; să fie tăiată în bucăți și adusă ca ofrandă de un miros plăcut pentru DOMNUL. Să fie adusă de acela dintre fiii lui Aaron care este uns preot în locul lui. Aceasta este o rânduială veșnică înaintea DOMNULUI: ofranda să fie arsă în întregime. Orice ofrandă a unui preot să fie arsă în întregime: să nu se mănânce.” DOMNUL i‑a vorbit lui Moise zicând: „Vorbește‑le lui Aaron și fiilor lui astfel: «Aceasta este legea jertfei‑pentru‑păcat. Jertfa‑pentru‑păcat să fie înjunghiată înaintea DOMNULUI în locul unde se înjunghie arderea‑de‑tot: este un lucru preasfânt. Preotul care va aduce jertfa‑pentru‑păcat, acela să o mănânce; să fie mâncată într‑un loc sfânt, în curtea Cortului Întâlnirii. Oricine se va atinge de carnea ei va fi sfințit. Dacă sare sânge din ea pe vreun veșmânt, partea stropită cu sânge să fie spălată într‑un loc sfânt. Vasul de pământ în care se fierbe să fie spart; dacă s‑a fiert într‑un vas de aramă, vasul să fie frecat și spălat cu apă. Toți cei de parte bărbătească din neamul preoțesc să mănânce din ea: este un lucru preasfânt. Dar să nu mâncați jertfa‑pentru‑păcat dacă din sângele ei o parte a fost adusă în Cortul Întâlnirii pentru a se face ispășire în Sfântul Lăcaș, ci să fie arsă.
Leviticul 6:8-30 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
Domnul i-a vorbit lui Moise și i-a zis: „Dă-le următoarea poruncă lui Aaron și fiilor săi și zi-le: «Iată legea arderii-de-tot. Arderea-de-tot să rămână pe vatra altarului toată noaptea, până dimineața, și în felul acesta focul să ardă pe altar. Preotul să se îmbrace cu tunica de in, să-și acopere goliciunea cu izmenele, să ia cenușa făcută de focul care va mistui arderea-de-tot de pe altar și s-o verse lângă altar. Apoi să se dezbrace de veșmintele lui și să se îmbrace cu altele, ca să scoată cenușa afară din tabără, într-un loc curat. Focul să ardă pe altar și să nu se stingă deloc: în fiecare dimineață, preotul să aprindă lemne pe altar, să așeze arderea-de-tot pe ele și să ardă deasupra grăsimea jertfelor de mulțumire. Focul să ardă necurmat pe altar și să nu se stingă deloc. Iată legea darului adus ca jertfă de mâncare. Fiii lui Aaron să-l aducă înaintea Domnului, înaintea altarului. Preotul să ia un pumn din floarea făinii și din untdelemn, cu toată tămâia adăugată la darul de mâncare, și să le ardă pe altar ca aducere aminte de un miros plăcut Domnului. Aaron și fiii lui să mănânce ce va mai rămâne din darul de mâncare; să-l mănânce fără aluat, într-un loc sfânt în curtea Cortului Întâlnirii. Să nu-l coacă cu aluat. Aceasta este partea pe care le-am dat-o Eu din darurile Mele de mâncare mistuite de foc. Ea este un lucru preasfânt, ca și jertfa de ispășire și ca și jertfa pentru vină. Toată partea bărbătească dintre copiii lui Aaron să mănânce din ea. Aceasta este o lege veșnică pentru urmașii voștri, cu privire la darurile de mâncare mistuite de foc înaintea Domnului: oricine se va atinge de ele va fi sfințit.»” Domnul i-a vorbit lui Moise și i-a zis: „Iată darul pe care I-l vor face Domnului Aaron și fiii lui în ziua când vor primi ungerea: a zecea parte dintr-o efă de floarea făinii, ca dar de mâncare veșnic, jumătate dimineața și jumătate seara; să fie pregătită în tigaie cu untdelemn și s-o aduci prăjită; s-o aduci coaptă și tăiată în bucăți, ca un dar de mâncare de un miros plăcut Domnului. Preotul dintre fiii lui Aaron care va fi uns în locul lui să aducă darul acesta ca jertfă de mâncare. Aceasta este o lege veșnică înaintea Domnului: să fie arsă întreagă. Orice dar de mâncare al unui preot să fie ars în întregime: să nu se mănânce.” Domnul i-a vorbit lui Moise și i-a zis: „Vorbește-le lui Aaron și fiilor lui și zi-le: «Iată legea jertfei de ispășire. Vita pentru jertfa de ispășire să fie înjunghiată înaintea Domnului în locul unde se înjunghie arderea-de-tot: ea este un lucru preasfânt. Preotul care va aduce jertfa de ispășire, acela s-o mănânce, și anume să fie mâncată într-un loc sfânt în curtea Cortului Întâlnirii. Oricine se va atinge de carnea ei va fi sfințit. Dacă va sări sânge din ea pe vreun veșmânt, locul stropit cu sânge să fie spălat într-un loc sfânt. Vasul de pământ în care se va fierbe să se spargă; dacă s-a fiert într-un vas de aramă, vasul să fie frecat și spălat cu apă. Toată partea bărbătească dintre preoți să mănânce din ea: ea este un lucru preasfânt. Dar să nu se mănânce nicio jertfă de ispășire din al cărei sânge se va aduce în Cortul Întâlnirii pentru facerea ispășirii în Sfântul Locaș, ci aceea să fie arsă în foc.
Leviticul 6:8-30 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Apoi Iahve i-a zis lui Moise: „Îți spun acum ce să poruncești atât lui Aaron cât și fiilor lui: «Cu privire la legea arderii integrale: ea să rămână pe vatra altarului toată noaptea, până dimineața; și astfel, focul de pe altar să ardă continuu. Preotul să se îmbrace cu hainele de in după ce și-a luat lenjeria intimă. Să curețe cenușa arderii integrale de pe altar; și să o pună lângă el. Apoi să își scoată hainele, să își ia altele și să ducă cenușa într-un loc curat, în exteriorul taberei. Focul de pe altar să continue să ardă; și să nu se stingă niciodată. În fiecare dimineață, preotul să ardă lemne pe altar, să pună pe ele animalul care va fi ars integral și să ardă deasupra grăsimea sacrificiilor de pace. Focul să ardă continuu pe altar; și să nu se stingă niciodată. Despre legea darului de mâncare: fiii lui Aaron trebuie să îl aducă înaintea lui Iahve, în fața altarului. Să ia un pumn din făina de cea mai bună calitate și din uleiul pentru darul de mâncare, împreună cu toată tămâia care a fost adăugată la acest dar de mâncare; și să le ardă pe altar ca sacrificiu de comemorare. Acestea vor produce o aromă plăcută lui Iahve. Aaron împreună cu fiii lui să mănânce ce va rămâne din ea. Să o consume în formă de turte, într-un loc sfânt. Locul unde trebuie să le mănânce, este cel din curtea Cortului Întâlnirii. Acele turte să nu fie făcute din cocă în care au existat fermenți. Aceasta este partea pe care Eu le-am dat-o din sacrificiile Mele consumate de foc. Ea este foarte sfântă, la fel cum este atât sacrificiul pentru păcat, cât și sacrificiul pentru vină. Să o mănânce fiecare bărbat dintre urmașii lui Aaron. Aceasta este o poruncă ce trebuie permanent respectată în toate generațiile cu privire la sacrificiile consumate de foc pentru Iahve. Oricine se va atinge de ele, va fi sfințit.»” Iahve i-a mai zis lui Moise: „Îți spun acum care este darul pe care Aaron și fiii lui trebuie să îl aducă lui Iahve în ziua în care vor primi ungerea (pentru consacrarea în slujba de preoți): ca dar zilnic, să aducă a zecea parte dintr-o efă de făină care are calitate superioară: jumătate din ea dimineața, iar cealaltă jumătate seara. Să fie făcută cu ulei, într-o tigaie. După ce se va coace, să fie tăiată în bucăți; și apoi oferită ca dar de mâncare. Acest dar va produce o aromă plăcută lui Iahve. Acel preot dintre fiii lui Aaron care va fi uns în locul acestuia, să pregătească darul în acest mod. Aceasta este o poruncă ce va trebui respectată mereu înaintea lui Iahve: să fie ars total. Fiecare dar de mâncare al preotului să se ardă integral. Să nu se mănânce nimic din el.” Iahve i-a vorbit din nou lui Moise, zicând: „Să le spui lui Aaron și fiilor lui: «Referitor la legea sacrificiului pentru păcat: trebuie ca animalul destinat sacrificiului să fie înjunghiat înaintea lui Iahve, în locul în care este înjunghiat animalul destinat arderii integrale. Acesta este un sacrificiu foarte sfânt. Să mănânce din sacrificiul pentru păcat acel preot care îl va aduce. Să fie mâncat într-un loc sfânt: în curtea Cortului Întâlnirii. Oricine se atinge de carnea sacrificiului, va fi sfințit. Dacă va sări sânge pe haină, locul stropit să fie spălat într-un loc sfânt. Trebuie ca vasul de pământ în care a fost fiert sacrificiul, să fie spart; iar dacă această fierbere a fost făcută într-un vas de bronz, să fie frecat și apoi clătit cu apă. Fiecare bărbat dintre preoți (poate) să mănânce din acel sacrificiu. El este un sacrificiu foarte sfânt. Dar să nu se mănânce niciun sacrificiu pentru păcat din al cărui sânge se va aduce în Cortul Întâlnirii pentru achitarea făcută în Locul Sfânt; ci acela să fie consumat de foc.
Leviticul 6:8-30 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
Domnul, lui Moise, i-a vorbit Și iată ce i-a poruncit: „Să duci porunca Domnului, Pentru Aron și fiii lui. Să spui așa, precum socot: „Dau legea arderii de tot, Pe care vreau să o păziți: Tot ceea ce o să jertfiți, Ca ardere de tot să-Mi dați, Pe-altar, voiesc, să-Mi așezați. Jertfa va sta, pe vatra lui, Arsă de para focului, Întreaga noapte, timp în care, El arde-va fără-ncetare. Când dimineață se va face, Preotul trebuie să-mbrace Izmenele, tunica lui, Ca goliciunea trupului, Cu ele, să și-o învelească, Pentru că o să trebuiască Să strângă dar, cenușa toată, Cari e-n altar, și să o scoată Afar-apoi, din vatra lui. La poalele altarului, Cenușa fi-va lepădată, Pentru că ea e adunată Din focul ce a mistuit Jertfa, cari Mi s-a dăruit. Să se dezbrace, de veșminte, Să își ia altă-mbrăcăminte, Căci trebuie, afar’, să scoată – Din tabără – cenușa toată; Iar locu-n cari s-a aruncat, Trebuie-a fi un loc curat. Focul să ardă, pe altar – Să nu se stingă al său jar. Mereu, preotul trebuiește – Când dimineața se ivește – S-aprindă lemne, pe altar, Și să așeze peste jar, Jertfa de ardere de tot. De-asupra ei – precum socot – Are să fie așezată Grăsimea ce a fost luată Din jertfele, cari au menire, De-a fi jertfe de mulțumire. Pe toate, când o să le pună, O să le ardă împreună. Focul, ce-i pe altar aflat, Trebuie-a arde, necurmat.” „Iată, legea darului care E-adus drept jertfă de mâncare. Ai lui Aron fii, acest dar, Să-l ia, să vină la altar Apoi, cu el – în fața lui – Precum și-n fața Domnului. Adus, când fi-va, înainte – Pentru aducere aminte – Un pumn, din floarea de făină, Să ia preotul și să vină Ca s-o arunce pe altar, Unde va arde acest dar, Cari, întâi, fost-a pregătit Cu untdelemnul dăruit Și cu tămâia ce o are. Darul acesta de mâncare – Cari Domnului I s-a făcut – Este de un miros plăcut. Apoi, ceea ce va rămâne Din daru-acesta, se cuvine Ca preotului a fi dat. Deci de Aron va fi luat, În urmă, restul darului, Precum și de copiii lui. Apoi ei – care, preoți sânt – Au să se-așeze-ntr-un loc sfânt – În curtea cortului – în care, Mânca-vor, darul de mâncare. Să n-o coacă, cu aluat, Căci astă parte, Eu le-am dat, Din darurile de mâncare, Cari ale Mele sunt și care, Anume fost-au pregătite Și sunt, de flăcări, mistuite. Darul acesta e prea sfânt, Așa precum, de-asemeni sânt Și jertfele de ispășire, Sau cele ce au drept menire De a fi jertfe pentru vină. Toată suflarea o să vină – Adică are să poftească Doar cei de parte bărbătească, Deci toți acei pe care-i știi Că sunt, ai lui Aron, copii – Și vor mânca din jertfa dată. Această lege, arătată, Voiesc acuma, să se știe, Că e o lege, pe vecie, Pe care, o veți ține voi Și toți urmașii voștri-apoi. Ea e o lege privitoare La darurile de mâncare Cari, Domnului, sunt dăruite Și cari, de foc, sunt mistuite. Cine se-atinge, negreșit, De ele, are-a fi sfințit.” Domnul, lui Moise, i-a vorbit Și iată ce i-a poruncit: „Aron și cu feciorii lui, Un dar, să-I facă, Domnului, În ziua-n care au să fie Unși și-așezați în preoție. Să dea, din a făinii floare, Un dar cari este de mâncare. Darul acesta – să se știe – A zecea parte va să fie, Din efă, și va fi-mpărțit În două, spre-a fi dăruit: O jumătate dimineața – Când zorile-și arată fața – Și-apoi, a doua jumătate, Dată va fi, pe înserate. Darul acesta, să se știe Că, veșnic, trebuie să fie. Făina fi-va pregătită Cu untdelemn și-apoi, prăjită, Într-o tigaie. Când se coace, Taie-o-n bucăți și-adu-o-ncoace. Acesta-i darul de mâncare Dat Domnului – un dar, prin care, În fața Lui, va fi făcut, Atuncea, un miros plăcut. Iar preotul – care, cum știi, E dintre-ai lui Aron copii, Și va fi uns, în locul lui – S-aducă darul, Domnului. Această lege, să se știe Că, veșnică, are să fie! Deci ars trebuie acest dar, În întregime, pe altar. Voiesc să știe fiecare, Precum că darul de mâncare, Pe care preotul l-a dat, Nu va putea a fi mâncat; Ci ars să fie acest dar, În întregime, pe altar.” Domnul, lui Moise, i-a vorbit Și iată ce i-a poruncit: „Iată cuvântul Domnului, Pentru Aron și fiii lui, Cuvânt cari face referire La jertfa pentru ispășire. Acest cuvânt, se înțelege Că, pentru voi, are-a fi lege. Vita ce trebuie-a fi dată Ca jertfă, fi-va-njunghiată Doar într-un loc anume care E pentru astfel de lucrare – Deci pentru arderea de tot – Căci, prea sfânt lucru, o socot. Jertfa aceasta, cu menire De jertfă pentru ispășire, De preot trebuie luată Și-n locul sfânt, apoi, mâncată. Locul acesta e aflat În curtea cortului, chemat „Al întâlnirii”. Orișicine Este acela care vine Și-atinge carnea, negreșit Că, prin aceasta, e sfințit. Atunci când întâmpla-se-va – Din sângele jertfei – cumva, Stropi să ajungă pe veșmânt, Spălat să fie-ntr-un loc sfânt; Iar vasul de pământ, apoi – În care fierbeți carnea voi – Va trebui să fie spart. Când din aramă e turnat Vasul acela, să-l frecați Și-apoi, cu apă, să-l spălați. Carnea din jertfa ce-a fost dată, În urmă, trebuie mâncată, De toți cei care preoți sânt, Căci ea, un lucru e, prea sfânt. Dar să mănânce, sunt opriți, Din ceea ce voi dăruiți Ca jertfă pentru ispășire Și-n cortul pentru întâlnire Sângele ei a fost adus Când ispășirea – cum v-am spus – Se face în locașul sfânt. Aceste jertfe, arse, sânt.”
Leviticul 6:8-30 Noua Traducere Românească (NTR)
DOMNUL i-a vorbit lui Moise, zicând: „Iată ce să le poruncești lui Aaron și fiilor săi: «Cu privire la legea arderii-de-tot, aceasta să rămână pe vatra altarului toată noaptea, până dimineața și în felul acesta focul de pe altar să ardă continuu. Preotul să se îmbrace cu veșmintele de in după ce și-a luat indispensabilii pe el. Să ia cenușa arderii-de-tot de pe altar și s-o așeze lângă altar. Apoi să-și scoată veșmintele, să-și ia alte haine și să ducă cenușa într-un loc curat, în afara taberei. Focul de pe altar să continue să ardă și să nu se stingă. În fiecare dimineață, preotul să ardă lemne pe altar, să așeze pe ele arderea-de-tot și să ardă deasupra grăsimea jertfelor de pace. Focul să ardă continuu pe altar și să nu se stingă deloc. Cu privire la legea darului de mâncare, fiii lui Aaron să-l aducă înaintea DOMNULUI, înaintea altarului. Să ia un pumn din făina aleasă și din uleiul pentru darul de mâncare, cu toată tămâia care a fost adăugată la acest dar de mâncare și să le ardă pe altar ca jertfă de aducere-aminte de o aromă plăcută DOMNULUI. Aaron și fiii săi să mănânce ce va mai rămâne din ea; s-o mănânce, sub formă de turte nedospite, într-un loc sfânt; să le mănânce în curtea Cortului Întâlnirii. Să nu fie coapte cu aluat dospit. Aceasta este partea pe care Eu le-am dat-o din jertfele Mele mistuite de foc. Ea este preasfântă, la fel ca jertfa pentru păcat și jertfa pentru vină. S-o mănânce fiecare persoană de parte bărbătească dintre urmașii lui Aaron. Aceasta este o hotărâre veșnică, de-a lungul generațiilor voastre, cu privire la jertfele mistuite de foc pentru DOMNUL. Oricine se va atinge de ele va fi sfânt»“. DOMNUL i-a vorbit lui Moise, zicând: „Iată care este ofranda pe care Aaron și fiii săi o vor aduce DOMNULUI în ziua în care vor primi ungerea: a zecea parte dintr-o efă de făină aleasă, ca dar de mâncare continuu, jumătate din ea dimineața și jumătate seara. Să fie făcută cu ulei pe un grătar; s-o aduci frământată bine. Apoi s-o aduci coaptă și tăiată în bucăți, ca dar de mâncare de o aromă plăcută DOMNULUI. Preotul care va fi uns în locul lui Aaron, dintre fiii lui, să-l pregătească în felul acesta ca parte cuvenită DOMNULUI printr-o hotărâre veșnică; să fie ars ca jertfă întreagă. Orice dar de mâncare al unui preot să fie ars ca jertfă întreagă; să nu se mănânce“. DOMNUL i-a vorbit lui Moise, zicând: „Vorbește-le lui Aaron și fiilor săi și spune-le: «Aceasta este legea jertfei pentru păcat: jertfa pentru păcat să fie înjunghiată înaintea DOMNULUI, în locul în care este înjunghiat animalul pentru arderea-de-tot; aceasta este preasfântă. S-o mănânce preotul care aduce jertfa pentru păcat. Să fie mâncată într-un loc sfânt, în curtea Cortului Întâlnirii. Orice se atinge de carnea jertfei va fi sfânt. Dacă va sări sânge pe veșmânt, locul stropit să fie spălat într-un loc sfânt. De asemenea, vasul de pământ în care a fost fiartă jertfa să fie spart, iar dacă a fost fiartă într-un vas de bronz, să fie frecat și limpezit cu apă. Fiecare persoană de parte bărbătească dintre preoți să mănânce din ea. Aceasta este o jertfă preasfântă. Dar să nu se mănânce nicio jertfă pentru păcat din al cărei sânge se va aduce în Cortul Întâlnirii pentru facerea ispășirii în Locul Sfânt, ci aceea să fie arsă în foc.
Leviticul 6:8-30 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Domnul a vorbit lui Moise și a zis: „Dă următoarea poruncă lui Aaron și fiilor săi și zi: ‘Iată legea arderii-de-tot. Arderea-de-tot să rămână pe vatra altarului toată noaptea, până dimineața, și în felul acesta focul să ardă pe altar. Preotul să se îmbrace cu tunica de in, să-și acopere goliciunea cu izmenele, să ia cenușa făcută de focul care va mistui arderea-de-tot de pe altar și s-o verse lângă altar. Apoi să se dezbrace de veșmintele lui și să se îmbrace cu altele, ca să scoată cenușa afară din tabără, într-un loc curat. Focul să ardă pe altar și să nu se stingă deloc: în fiecare dimineață, preotul să aprindă lemne pe altar, să așeze arderea-de-tot pe ele și să ardă deasupra grăsimea jertfelor de mulțumire. Focul să ardă necurmat pe altar și să nu se stingă deloc. Iată legea darului adus ca jertfă de mâncare. Fiii lui Aaron s-o aducă înaintea Domnului, înaintea altarului. Preotul să ia un pumn din floarea făinii și din untdelemn, cu toată tămâia adăugată la darul de mâncare, și s-o ardă pe altar ca aducere aminte de un miros plăcut Domnului. Aaron și fiii lui să mănânce ce va mai rămâne din darul de mâncare; s-o mănânce fără aluat, într-un loc sfânt, în curtea cortului întâlnirii. Să n-o coacă cu aluat. Aceasta este partea pe care le-am dat-o Eu din darurile Mele de mâncare mistuite de foc. Ea este un lucru preasfânt, ca și jertfa de ispășire și ca și jertfa pentru vină. Toată partea bărbătească dintre copiii lui Aaron să mănânce din ea. Aceasta este o lege veșnică pentru urmașii voștri, cu privire la darurile de mâncare mistuite de foc înaintea Domnului: oricine se va atinge de ele va fi sfințit.’” Domnul a vorbit lui Moise și a zis: „Iată darul pe care îl vor face Domnului Aaron și fiii lui în ziua când vor primi ungerea: a zecea parte dintr-o efă de floarea făinii, ca dar de mâncare veșnic, jumătate dimineața și jumătate seara, să fie pregătită în tigaie cu untdelemn și s-o aduci prăjită; s-o aduci coaptă și tăiată în bucăți, ca un dar de mâncare de un miros plăcut Domnului. Preotul dintre fiii lui Aaron care va fi uns în locul lui să aducă darul acesta ca jertfă de mâncare. Aceasta este o lege veșnică înaintea Domnului: să fie arsă întreagă. Orice dar de mâncare al unui preot să fie ars în întregime: să nu se mănânce.” Domnul a vorbit lui Moise și a zis: „Vorbește lui Aaron și fiilor lui și zi-le: ‘Iată legea jertfei de ispășire. Vita pentru jertfa de ispășire să fie înjunghiată înaintea Domnului în locul unde se înjunghie arderea-de-tot: ea este un lucru preasfânt. Preotul care va aduce jertfa de ispășire, acela s-o mănânce, și anume să fie mâncată într-un loc sfânt, în curtea cortului întâlnirii. Oricine se va atinge de carnea ei va fi sfințit. Dacă va sări sânge din ea pe vreun veșmânt, locul stropit cu sânge să fie spălat într-un loc sfânt. Vasul de pământ în care se va fierbe să se spargă; dacă s-a fiert într-un vas de aramă, vasul să fie frecat și spălat cu apă. Toată partea bărbătească dintre preoți să mănânce din ea: ea este un lucru preasfânt. Dar să nu se mănânce nicio jertfă de ispășire din al cărei sânge se va aduce în cortul întâlnirii pentru facerea ispășirii în Sfântul Locaș, ci aceea să fie arsă în foc.