Leviticul 25:1-43
Leviticul 25:1-43 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Și DOMNUL i-a vorbit lui Moise în muntele Sinai, zicând: Vorbește copiilor lui Israel și spune-le: Când veți ajunge în țara pe care v-o dau, țara să țină un sabat DOMNULUI. Șase ani să semeni câmpul tău și șase ani să tai via ta și să aduni rodul lor; Dar în al șaptelea an să fie un sabat al odihnei pământului, un sabat pentru DOMNUL, să nu semeni câmpul tău, nici să nu tai via ta. Ceea ce crește de la sine din secerișul tău să nu seceri, nici să nu strângi ciorchinii din via ta netăiată, pentru că este un an al odihnei pământului. Și sabatul pământului să fie mâncare pentru voi; pentru tine și pentru servitorii tăi și pentru servitoarele tale și pentru angajații tăi și pentru străinul tău care locuiește temporar cu tine, Și pentru vitele tale și pentru animalele tale care sunt pe pământul tău, tot rodul lui să fie mâncare. Și să îți numeri șapte sabate ale anilor, de șapte ori șapte ani; și durata celor șapte sabate ale anilor să îți fie ție de patruzeci și nouă de ani. Atunci să faci să sune tare trâmbița jubileului în ziua a zecea a lunii a șaptea, în ziua ispășirii să faceți să sune trâmbița prin toată țara voastră. Și să sfințiți fiecare al cincizecilea an și să vestiți libertate prin toată țara tuturor locuitorilor ei, acesta să vă fie un jubileu; și să întoarceți înapoi, pe fiecare om, la moștenirea lui și să întoarceți înapoi pe fiecare om la familia lui. Un jubileu să vă fie al cincizecilea an, nici să nu semănați, nici să nu secerați ceea ce crește de la sine, nici să nu strângi ciorchinii viei tale netăiate. Pentru că este jubileul; acesta să fie sfânt pentru voi, să mâncați rodul lui care iese din câmp. În anul acestui jubileu să întoarceți înapoi, pe fiecare bărbat, la posesiunea lui. Și dacă vinzi orice aproapelui tău, sau cumperi ceva din mâna aproapelui tău, să nu vă oprimați unul pe altul, Conform cu numărul anilor de după jubileu să cumperi de la aproapele tău și conform cu numărul anilor roadelor, el să îți vândă ție; Conform cu numărul anilor să crești prețul lor și conform împuținării anilor să micșorezi prețul lor, căci conform cu numărul anilor roadelor, el o să îți vândă. De aceea să nu vă oprimați unul pe altul; ci să te temi de Dumnezeul tău, pentru că eu sunt DOMNUL Dumnezeul vostru. Pentru aceea să împliniți statutele mele și să păziți judecățile mele și să le împliniți; și veți locui în țară în siguranță. Și țara să aducă rodul ei și să mâncați spre săturarea voastră și să locuiți în siguranță în ea. Și dacă veți spune: Ce vom mânca în al șaptelea an? Iată, nu vom semăna, nici nu vom aduna în rodul nostru; Atunci voi porunci binecuvântarea mea peste voi în al șaselea an, iar el va face rod pentru trei ani. Și veți semăna în al optulea an și veți mânca tot din rodul vechi până în al nouălea an; până ce roadele lui vor intra la voi veți mânca din cele vechi. Pământul să nu fie vândut pentru totdeauna, căci pământul este al meu, pentru că voi sunteți străini și locuitori temporari cu mine. Și în toată țara stăpânirii voastre să dați o răscumpărare pentru pământ. Dacă fratele tău sărăcește și a vândut ceva din moștenirile sale și dacă vine cineva dintre rudele sale să o răscumpere, atunci să răscumpere ceea ce fratele lui a vândut. Și dacă bărbatul nu are pe nimeni ca să răscumpere și el însuși este în stare să o răscumpere; Atunci să socotească anii de la vânzarea ei și să plătească înapoi ce este în plus bărbatului căruia i-a vândut-o; ca să se întoarcă înapoi la stăpânirea sa. Dar dacă nu este în stare să îi plătească înapoi, atunci ceea ce este vândut să rămână în mâna celui ce a cumpărat, până în anul jubileului; și la jubileu să iasă și să se întoarcă în stăpânirea sa. Și dacă un bărbat vinde o casă de locuit într-o cetate înconjurată cu ziduri, atunci el poate să o răscumpere în decursul unui an întreg după ce aceasta este vândută; în decursul unui an întreg poate să o răscumpere. Și dacă nu o răscumpără pe durata unui an întreg, atunci casa care este în cetatea înconjurată cu ziduri să fie întemeiată, pentru totdeauna celui ce a cumpărat-o prin toate generațiile sale, aceasta să nu iasă la jubileu. Dar casele din satele care nu au ziduri, de jur împrejur, să fie socotite precum câmpurile ținutului, ele pot fi răscumpărate și vor ieși la jubileu. Totuși cetățile leviților și casele din cetățile stăpânirilor lor, leviții le pot răscumpăra oricând. Și dacă un bărbat cumpără de la un levit, atunci casa care a fost vândută și cetatea stăpânirii sale, să iasă la jubileu, căci casele din cetățile leviților sunt stăpânirea lor printre copiii lui Israel. Dar câmpul de la împrejurimile cetăților lor să nu fie vândut, pentru că este stăpânirea lor veșnică. Și dacă fratele tău sărăcește și decade lângă tine; atunci să îl ajuți, da, chiar dacă este un străin, sau un locuitor temporar; ca el să trăiască cu tine. Nu lua camătă de la el, sau dobândă, ci să te temi de Dumnezeul tău; ca fratele tău să trăiască cu tine. Să nu îi dai banii cu camătă, nici să nu îi împrumuți merinde cu dobândă. Eu sunt DOMNUL Dumnezeul vostru, care v-am scos afară din țara Egiptului, pentru a vă da țara Canaanului și pentru a fi Dumnezeul vostru. Și dacă fratele tău care locuiește lângă tine sărăcește și ți s-a vândut, să nu îl obligi să îți facă muncă de rob; Ci ca un angajat și ca un locuitor temporar, să fie cu tine și să îți servească până în anul jubileului. Și să plece de la tine, deopotrivă el și copiii lui cu el și să se întoarcă la propria familie și la stăpânirile părinților săi să se întoarcă. Pentru că ei sunt servitorii mei, pe care i-am scos afară din țara Egiptului, nu vor fi vânduți ca robi. Să nu domnești peste el cu asprime; ci să te temi de Dumnezeul tău.
Leviticul 25:1-43 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022 (EDCR)
DOMNUL i‑a vorbit lui Moise pe muntele Sinai astfel: „Vorbește‑le fiilor lui Israel și spune‑le: «Când veți intra în țara pe care v‑o dau Eu, pământul să se odihnească, să aibă un sabat în cinstea DOMNULUI: șase ani să‑ți semeni ogorul, șase ani să‑ți cureți via și să‑i strângi roadele, dar anul al șaptelea să fie sabat, o vreme de odihnă pentru pământ, un sabat ținut în cinstea DOMNULUI – să nu‑ți semeni ogorul și să nu‑ți cureți via. Să nu seceri ceea ce va crește de la sine după seceriș și să nu culegi strugurii din via ta necurățată: acesta să fie un an de odihnă pentru pământ. Ceea ce rodește pământul în timpul sabatului său să vă slujească de hrană ție, robului și roabei tale, zilierului și celui ce locuiește la tine, străinilor care sunt cu tine, vitelor tale și animalelor sălbatice din țara ta; tot rodul pământului să slujească de hrană. Să numeri șapte săptămâni de ani – de șapte ori șapte ani – și zilele acestor șapte săptămâni de ani vor face patruzeci și nouă de ani. Să pui să sune șofarul îndelung în a zecea zi a lunii a șaptea; în Ziua Ispășirii, să pui să sune șofarul în toată țara voastră. Să sfințiți anul al cincizecilea și să vestiți eliberarea în cuprinsul țării pentru toți locuitorii ei: acesta să fie pentru voi jubileul; fiecare dintre voi să se întoarcă la proprietatea lui și fiecare dintre voi să se întoarcă în familia lui. Anul al cincizecilea să fie pentru voi jubileul. Să nu semănați, să nu secerați ceea ce va crește de la sine și să nu culegeți via necurățată, căci este jubileul: să fie sfânt pentru voi. Să mâncați ceea ce va rodi ogorul de la sine. În anul acesta jubiliar, să se întoarcă fiecare la proprietatea lui. Când îi vindeți ceva aproapelui vostru sau când cumpărați ceva de la aproapele vostru, niciunul dintre voi să nu‑l înșele pe fratele lui. Să cumperi de la aproapele tău socotind anii de la jubileu, și el să‑ți vândă socotind anii de recoltă. Cu cât vor fi mai mulți ani, cu atât să ridici prețul și, cu cât vor fi mai puțini ani, cu atât să‑l scazi, căci el îți vinde numai numărul recoltelor. Niciunul dintre voi să nu‑l înșele pe aproapele său, ci să vă temeți de Dumnezeul vostru, căci Eu sunt DOMNUL, Dumnezeul vostru. Împliniți rânduielile Mele, păziți hotărârile Mele și împliniți‑le, și veți locui fără frică în țară! Țara își va da roadele, veți mânca pe săturate și veți locui fără frică în ea. Dacă veți zice: ‘Ce vom mânca în anul al șaptelea, căci, iată, nu vom semăna și nu vom strânge recolta?’, Eu voi rândui binecuvântarea Mea pentru voi în anul al șaselea, iar pământul va da recoltă pentru trei ani. Când veți semăna în anul al optulea, veți mânca tot din vechea recoltă; până la al nouălea an, până la vremea recoltei, veți mânca din cele vechi. Pământul să nu se vândă pentru totdeauna, căci pământul este al Meu, iar voi sunteți străini și venetici înaintea Mea. De aceea, în toată țara pe care o veți stăpâni, să dați drept de răscumpărare pentru pământ. Dacă fratele tău sărăcește și vinde o bucată din proprietatea lui, răscumpărătorul lui, ruda lui apropiată, să vină și să răscumpere ce a vândut fratele său. Dacă un om nu are un răscumpărător, dar prosperă și găsește mijloace pentru răscumpărarea lui, să socotească anii de la vânzare, să îi dea înapoi cumpărătorului diferența și să se întoarcă la proprietatea lui. Dacă nu găsește mijloace ca să‑l recupereze, lucrul vândut să rămână în mâinile cumpărătorului până la anul jubiliar; la jubileu, lucrul acela să fie eliberat și omul să se întoarcă la proprietatea lui. Dacă un om vinde o casă de locuit într‑o cetate cu ziduri, să aibă drept de răscumpărare până la împlinirea unui an de la vânzare; dreptul lui de răscumpărare să țină un an. Dacă nu este răscumpărată înainte de împlinirea unui an întreg, casa dintr‑o cetate cu ziduri va rămâne pentru totdeauna a cumpărătorului și a urmașilor lui; să nu fie eliberată la jubileu. Casele din sate care nu au ziduri împrejurul lor să fie privite ca ogoarele țării: ele vor putea fi răscumpărate; să fie eliberate la jubileu. Cât privește cetățile leviților și casele din cetățile aflate în stăpânirea lor, leviții să aibă întotdeauna drept de răscumpărare. Dacă vreunul dintre leviți vrea să facă o răscumpărare, casa vândută din cetatea aflată în stăpânirea lor să fie eliberată la jubileu, căci casele din cetățile leviților sunt proprietatea lor în mijlocul fiilor lui Israel. Ogoarele de pășunat ale cetăților lor nu se vor putea vinde, căci ele sunt proprietatea leviților pe veci. Dacă fratele tău sărăcește și brațul lui slăbește lângă tine, să‑l sprijini ca pe străin și pe venetic, ca să trăiască lângă tine. Să nu iei de la el nici dobândă, nici camătă: să te temi de Dumnezeul tău, pentru ca fratele tău să trăiască lângă tine. Să nu‑ți împrumuți banii cu dobândă și să nu‑ți împrumuți merindele pe camătă. Eu sunt DOMNUL, Dumnezeul tău. Eu v‑am scos din țara Egiptului, ca să vă dau țara Canaanului, ca să vă fiu Dumnezeu. Dacă fratele tău sărăcește lângă tine și ajunge dator vândut față de tine, să nu‑l pui la muncă de rob, ci să fie la tine ca un zilier, ca un venetic; să‑ți slujească până la anul jubiliar. Atunci, să iasă de la tine împreună cu fiii lui și să se întoarcă în familia lui, la proprietatea părinților lui. Ei sunt slujitorii Mei, pe care i‑am scos din țara Egiptului: să nu fie vânduți cum se vând robii. Să nu‑l stăpânești cu asprime și să te temi de Dumnezeul tău.
Leviticul 25:1-43 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
Domnul a vorbit cu Moise pe muntele Sinai și i-a zis: „Vorbește-le copiilor lui Israel și spune-le: «Când veți intra în țara pe care v-o dau, pământul să se odihnească, să țină un Sabat în cinstea Domnului. Șase ani să-ți semeni ogorul, șase ani să-ți tai via și să strângi roadele. Dar anul al șaptelea să fie un Sabat, o vreme de odihnă pentru pământ, un Sabat ținut în cinstea Domnului: în anul acela să nu-ți semeni ogorul și să nu-ți tai via. Să nu seceri ce va ieși din grăunțele căzute de la seceriș și să nu culegi strugurii din via ta netăiată: acesta să fie un an de odihnă pentru pământ. Ceea ce va ieși de la sine din pământ în timpul Sabatului lui să vă slujească de hrană, ție, robului și roabei tale, celui tocmit de tine cu ziua și străinului care locuiește cu tine, vitelor tale și fiarelor din țara ta; tot venitul pământului să slujească de hrană. Să numeri șapte săptămâni de ani, de șapte ori șapte ani, și zilele acestor șapte săptămâni de ani vor face patruzeci și nouă de ani. În a zecea zi a lunii a șaptea să pui să sune cu trâmbița răsunătoare; în Ziua Ispășirii, să sunați cu trâmbița în toată țara voastră și să sfințiți astfel anul al cincizecilea. Să vestiți slobozenia în țară pentru toți locuitorii ei: acesta să fie pentru voi anul de veselie; fiecare din voi să se întoarcă la moșia lui și fiecare din voi să se întoarcă în familia lui. Anul al cincizecilea să fie pentru voi anul de veselie; atunci să nu semănați, să nu secerați ce vor aduce ogoarele de la ele și să nu culegeți via netăiată. Căci este anul de veselie: să-l priviți ca ceva sfânt. Să mâncați ce vă vor da ogoarele voastre. În anul acesta de veselie, fiecare din voi să se întoarcă la moșia lui. Dacă îi vindeți ceva aproapelui vostru sau dacă cumpărați ceva de la aproapele vostru, niciunul din voi să nu-l înșele pe fratele lui. Să cumperi de la aproapele tău socotind anii de la anul de veselie și el să-ți vândă socotind anii de rod. Cu cât vor fi mai mulți ani, cu atât să ridici prețul și, cu cât vor fi mai puțini ani, cu atât să-l scazi, căci el îți vinde numai numărul secerișurilor. Niciunul din voi să nu-l înșele deci pe aproapele lui și să te temi de Dumnezeul tău, căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru. Împliniți legile Mele, păziți poruncile Mele și împliniți-le, și veți locui fără frică în țară! Țara își va da roadele, veți mânca din ele și vă veți sătura și veți locui fără frică în ea. Dacă veți zice: ‘Ce vom mânca în anul al șaptelea, fiindcă nu vom semăna și nu vom strânge roadele?’, Eu vă voi da binecuvântarea Mea în anul al șaselea și pământul va da roade pentru trei ani. Când veți semăna în anul al optulea, veți mânca tot din vechile roade; până la al nouălea an, până la noile roade, veți mânca tot din cele vechi. Pământurile să nu se vândă pe veci; căci țara este a Mea, iar voi sunteți la Mine ca niște străini și venetici. De aceea, în toată țara pe care o veți stăpâni, să dați dreptul de răscumpărare pentru pământuri. Dacă fratele tău sărăcește și vinde o bucată din moșia lui, cel ce are drept de răscumpărare, ruda lui cea mai de aproape, să vină și să răscumpere ce a vândut fratele său. Dacă un om nu are pe nimeni care să aibă drept de răscumpărare și-i stă în putință lui singur să facă răscumpărarea, să socotească anii de la vânzare, să-i dea înapoi cumpărătorului ce prisosește și să se întoarcă la moșia lui. Dacă nu are cu ce să-i dea înapoi, lucrul vândut să rămână în mâinile cumpărătorului până la anul de veselie; la anul de veselie, el să se întoarcă la moșia lui și cumpărătorul să iasă din ea. Dacă un om vinde o casă de locuit într-o cetate înconjurată cu ziduri, să aibă drept de răscumpărare până la împlinirea unui an de la vânzare; dreptul lui de răscumpărare să țină un an. Dar dacă această casă, așezată într-o cetate înconjurată cu ziduri, nu este răscumpărată înainte de împlinirea unui an întreg, ea le va rămâne pe veci cumpărătorului și urmașilor lui, iar în anul de veselie să nu iasă din ea. Casele din sate care nu sunt înconjurate cu ziduri să fie privite ca țarini de pământ: ele vor putea fi răscumpărate și cumpărătorul va ieși din ele în anul de veselie. Cât privește cetățile leviților și casele pe care le vor avea ei în aceste cetăți, leviții să aibă un drept necurmat de răscumpărare. Cine va cumpăra de la leviți o casă să iasă în anul de veselie din casa vândută lui și din cetatea în care o avea, căci casele din cetățile leviților sunt averea lor în mijlocul copiilor lui Israel. Ogoarele așezate în jurul cetăților leviților nu se vor putea vinde, căci ei le vor stăpâni pe veci. Dacă fratele tău sărăcește și nu mai poate munci lângă tine, să-l sprijini, fie ca străin, fie ca venetic, ca să trăiască împreună cu tine. Să nu iei de la el nici dobândă, nici camătă: să te temi de Dumnezeul tău și fratele tău să trăiască împreună cu tine. Să nu-i împrumuți banii tăi cu dobândă și să nu-i împrumuți merindele tale pe camătă. Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, care v-am scos din țara Egiptului ca să vă dau țara Canaanului, ca să fiu Dumnezeul vostru. Dacă fratele tău sărăcește lângă tine și ți se vinde ție, să nu-l pui să-ți facă muncă de rob, ci să fie la tine ca un om tocmit cu ziua, ca un venetic; să stea în slujba ta până la anul de veselie. Atunci să iasă de la tine el și copiii lui care vor fi cu el și să se întoarcă în familia lui, la moșia părinților lui. Căci ei sunt slujitorii Mei, pe care i-am scos din țara Egiptului; să nu fie vânduți cum se vând robii. Să nu-l stăpânești cu asprime și să te temi de Dumnezeul tău.
Leviticul 25:1-43 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Iahve i-a zis lui Moise pe muntele Sinai astfel: „Spune-le israelienilor: «Când veți intra în țara pe care v-o dau, să lăsați pământul să aibă un Sabat în cinstea lui Iahve. Șase ani să îți semeni terenul agricol, șase ani să îți tai via și să îi strângi fructele; dar în al șaptelea an să ai un Sabat total pentru pământ. Acesta va fi un Sabat în cinstea lui Iahve. Atunci să nu îți semeni pământul și să nu îți tai via. Să nu culegi ce va crește din pământ din semințele căzute în urma secerării recoltelor (în al șaselea an); și să nu aduni strugurii viei tale pe care nu ai îngrijit-o în acel an. El să fie unul de odihnă pentru pământ. În timpul anului de odihnă, să mănânci din ce va crește de la sine din pământ. Așa să procedezi atât tu, cât și sclavul sau sclava ta, cel care muncește cu ziua pentru tine, pelerinul, vitele tale și animalele sălbatice din țară. Să folosiți ca hrană tot ce va crește din pământ (fără să fie lucrat) în acel an. Să numeri șapte ocazii de Sabat formate din ani, adică de șapte ori șapte ani. Deci va trece de șapte ori Sabatul anilor, adică în total patruzeci și nouă de ani. Apoi să pui pe cineva să sune cu mare intensitate folosind o goarnă. În a zecea zi din a șaptea lună, chiar în ziua Achitării, să se sune din goarnă în toată țara. Să sfințiți al cincizecilea an și să anunțați (atunci) libertatea în toată țara pentru toți locuitorii ei. Acesta să fie pentru voi anul de veselie. Atunci, fiecare dintre voi să se întoarcă la proprietatea lui și la clanul lui. Al cincizecilea an să fie pentru voi anul de veselie. Atunci să nu semănați pământul, să nu culegeți ce crește după secerarea recoltelor din anul anterior și să nu culegeți viile pe care nu le-ați îngrijit în acel an. Acesta este anul de veselie. El să fie sfânt pentru voi. Să mâncați doar ce va crește de la sine pe terenurile voastre agricole. În acel an de veselie, fiecare dintre voi să vă întoarceți la proprietatea voastră. Când veți vinde ceva semenului vostru sau când veți cumpăra ceva de la el, să nu vă înșelați unul pe altul. Când veți cumpăra ceva de la semenul vostru, să plătiți calculând anii care au trecut de la anul de veselie; iar vânzătorul să ceară un preț ținând cont de anii care mai rămân pentru cules (până la următorul an de veselie). Dacă anii sunt mulți, atunci să mărești prețul; iar dacă ei sunt puțini, să scazi prețul; pentru că el reflectă posibilitatea unui anumit număr de recoltări agricole. Să nu vă înșelați unul pe altul; ci să vă temeți de Dumnezeul vostru. Eu sunt Dumnezeul vostru, numit Iahve. Să respectați poruncile Mele, să vă conformați legilor Mele și să le aplicați în practica vieții voastre, ca să trăiți protejați în țară. Această țară își va produce recoltele; iar voi veți mânca și veți trăi în ea în totală securitate. Dacă vă veți întreba ce veți mânca în al șaptelea an în care nu semănați și nu vă strângeți recoltele, vă anunț că Eu vă voi oferi binecuvântarea Mea în al șaselea an astfel încât pământul va produce recolte agricole pentru trei ani. Când veți semăna pământul în al optulea an, încă veți mânca din recoltele vechi; și până în al nouălea an când veți avea noile recolte, veți mânca tot din cele vechi. Pământul să nu fie vândut definitiv; pentru că țara este a Mea. Pentru Mine, voi sunteți (în ea doar niște) străini și pelerini. Acesta este motivul pentru care în toată țara pe care o veți avea ca proprietari, trebuie să acordați dreptul de răscumpărare pentru terenuri. Dacă unul dintre oamenii din poporul tău va sărăci și își va vinde o parte din proprietatea lui, cel care are dreptul de răscumpărare, adică ruda lui cea mai apropiată, trebuie să vină și să răscumpere ce a vândut acela. Dacă omul nu are nicio rudă care să răscumpere ce vânduse, dar după un timp poate el personal să facă răscumpărarea, să calculeze anii (care au trecut) de la vânzare și să dea înapoi cumpărătorului diferența de preț. Apoi, se poate întoarce la proprietatea lui. Dar dacă nu poate să facă răscumpărarea, ce a vândut să rămână la cumpărător până când vine anul de veselie. În acel an de veselie, cumpărătorul trebuie să părăsească acea proprietate; și astfel, fostul proprietar se va putea întoarce la proprietatea lui. Dacă cineva va vinde o casă de locuit într-un oraș înconjurat cu ziduri, aceasta va putea fi răscumpărată în timp de un an de la vânzare. Termenul după care expiră dreptul de răscumpărare, este de un an. Dacă nu este răscumpărată înainte de împlinirea unui an întreg, casa din acel oraș înconjurat cu ziduri să rămână pentru totdeauna a cumpărătorului și a urmașilor lui. Să nu iasă din ea (și să nu o dea înapoi fostului ei proprietar) în anul de veselie. Casele din satele care nu sunt înconjurate cu ziduri, vor fi considerate la fel ca terenurile agricole ale țării. Ele vor putea fi răscumpărate; iar cumpărătorul va fi obligat să le dea înapoi fostului proprietar în anul de veselie. Despre orașele leviților, să știți că ei vor avea permanent dreptul de răscumpărare pentru casele care sunt construite în ele (și pe care le vânduseră). Este posibil ca un om să cumpere o casă de la leviți. Acea casă care a fost vândută în orașul acestora, să fie restituită în anul de veselie; pentru că cele din orașele leviților sunt proprietatea lor în mijlocul israelienilor. Dar terenurile agricole din jurul orașelor leviților, nu pot fi vândute; pentru că acestea sunt proprietatea lor pentru totdeauna. Dacă unul dintre cei din poporul tău sărăcește și ajunge să depindă de tine, tu să îl ajuți ca și cum ar fi un străin sau un pelerin. Să îl lași să locuiască la tine. Să nu iei niciun fel de dobândă de la el; ci să te temi de Dumnezeu. Să îl lași pe fratele tău să locuiască împreună cu tine! Să nu îi împrumuți argint cu dobândă și să nu îi dai mâncare pe care i-o ceri înapoi în cantitate mai mare decât cea oferită. Eu sunt Iahve – Dumnezeul tău, Cel care te-am scos de pe teritoriul Egiptului, ca să îți ofer Canaanul și să fiu Dumnezeul tău! Dacă vreunul dintre oamenii poporului tău sărăcește și ți se vinde, să nu îl obligi să presteze o muncă de sclav. Să rămână la tine ca unul care lucrează temporar și care este recompensat mereu la sfârșitul zilei, sau ca pelerinul. Să te slujească până la anul de veselie. Atunci va putea să plece de la tine împreună cu copiii lui; și astfel, se va putea întoarce atunci la clanul lui și la proprietatea părinților lui. Să procedezi astfel pentru că ei sunt sclavii Mei pe care i-am scos de pe teritoriul Egiptului. Să nu fie vânduți cum se vând sclavii! Să nu îi tratezi ca cu duritate (ca un stăpân nemilos), ci să te temi de Dumnezeu.
Leviticul 25:1-43 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
Domnul, lui Moise, i-a vorbit Și iată ce i-a poruncit: „Copiilor lui Israel, Vorbește-le, în acest fel: „Atuncea când o să intrați În țara ce-o s-o căpătați, Pământul trebuie lăsat Să se-odihnească; un Sabat, Să țină-n cinstea Domnului. Aceasta este voia Lui: În șase ani, vă semănați Ogoarele; să vă tăiați, În acest timp, viile; voi Să strângeți roadele apoi. Însă atunci când o să vie Al șaptelea an, vreau să fie – Pentru ogoare – un Sabat Cari pentru tihna lor e dat. Ținut în cinstea Domnului, Va fi Sabatul câmpului. În anu-acela de Sabat, Nu va fi câmpul semănat, Nici via nu va fi tăiată. N-are să fie secerată – În acel an – nici roada care, Întâmplător, pe câmp, răsare Din boabele care-au căzut Când secerișul s-a făcut. De-asemenei, strugurii din vie, Nu vor putea, culeși, să fie. Va fi un an pentru odihnă, Și va ședea pământu-n tihnă. Doar ce va da – nesemănat – Ogorul, în acel Sabat, Voi veți putea să folosiți, În timpul lui, să vă hrăniți. Rodul acesta-i pentru voi, E pentru robii voștri-apoi, E pentru cei cari se tocmesc La voi, cu ziua, de muncesc, Și pentru cei care-au venit La voi, străini, de-au locuit. De-asemeni, e al vitelor, Precum e și al fiarelor. Tot ce dă câmpul, de la sine, Pentru a voastră hrană, vine.” „Tu, șapte săptămâni, voiesc Apoi, să numeri. Trebuiesc – Aceste săptămâni luate – Numai din ani, de-a fi formate. De șapte ori s-adăugești Tot șapte ani, când socotești, Iar toate zilele-nsumate – Din șapte săptămâni formate Numai din ani – vă vor da vouă, În număr, patruzeci și nouă De ani. În luna a șaptea, A zecea zi când va cădea, Din trâmbițe o să sunați În țară, ca să anunțați, În acest fel, pe orișicine, Că ziua ispășirii vine. Al cincizecilea an, să știți Că trebuie să îl sfințiți. Dați veste, peste-ntreaga fire, Că a venit o slobozire În țară, peste toți acei Cari sunt locuitori ai ei. Anul acela, vreau să fie, Pentru voi, an de veselie. Către moșia ce o are, Se va întoarce fiecare; La ale voastre case-apoi, În acel an, să mergeți voi, Căci i se cere omului Să meargă la familia lui. Al cincizecilea an să fie – La voi – un an de veselie. Atuncea, să nu semănați; De-asemenea, nu secerați Nimic, din roadele acele, Date de câmpuri, de la ele. Roadele viei netăiate, Nu trebuie-a fi adunate. Când acel an are să vie, Va fi un an de veselie; Iar voi va trebui să știți, Ca pe „ceva” sfânt să-l priviți: Să nu mâncați, în timpul lui, Din rodul nou, al câmpului. În acel an de veselie, Oricine trebuie să vie La casa și familia lui. Dacă, „ceva”, aproapelui, Îi vindeți, sau de cumpărați Voi de la el, nu vă-nșelați Unii pe alții mai apoi, Căci frați, cu toții sunteți voi. Când cumperi ceea ce dorești De la vecini, să socotești – Din anul cel de veselie – Vremea, iar cel ce-ți vinde ție Va socoti, la rândul lui, Anii din vremea rodului. Cu cât mai mulți ani au să fie, Să ridici prețul; de-au să vie Ani mai puțini, când calculezi Tu, prețul, să îl micșorezi, Căci ceea ce ți s-a vândut Sunt secerișuri ce-au trecut. Nu vă-nșelați dar, între voi, Ci temeți-vă mai apoi, De Domnul vostru, tot mereu. Eu sunt al vostru Dumnezeu! Legile Mele, le păziți! Poruncile-Mi, de le-mpliniți, Fără de frică o să stați În țara ce o căpătați. Țara, la vremea rodului, Vă dă roadele câmpului. Din ele, voi o să mâncați, Mereu, ca să vă săturați; Iar spaime, nu veți mai avea, Când o să locuiți în ea. Când vă veți întreba apoi: „Oare, cu ce ne hrănim noi – În anul cel de veselie – Când seceriș n-o să mai fie?”, Eu, binecuvântarea Mea, Am să vi-o dau, și veți avea, În anul șase – negreșit – Pe câmpuri, rodul întreit. În anul opt, veți semăna, Iar până când veți aduna Rodul cel nou, aveți să fiți, Cu vechile roade, hrăniți. Pământurile n-au să fie Vândute, pentru veșnicie, Căci țara-n care-o să intrați, Este a Mea. Voi o să stați La Mine-n vremile ce vin, Ca venetic și ca străin. De-aceea voi, în țara-n care Intrați, drept de răscumpărare, Pentru pământ, voiesc să dați, Atunci când o să v-așezați. Când al tău frate sărăcește Și de nevoie trebuiește Să-și vândă-o parte din moșie, Va trebui atunci să vie Un neam de-al lui, o rudă care E-n drept pentru răscumpărare, Răscumpărându-i fratelui, Vânzarea, din moșia lui. Dacă un om nu va avea, Pe lângă el, pe nimenea – Un neam, o rudă oarecare – Cu drept pentru răscumpărare, Și dacă se va fi văzut Că poate singur – cea vândut – Ca să răscumpere, să știți Că trebuie să socotiți Anii trecuți de la vânzare Și-apoi să-i dea acelui care – Al său pământ – îl stăpânește, Doar partea care prisosește. Cumpărătorului, să-i dați Această parte, și-l lăsați Pe cel ce a vândut să vie, Apoi, la fosta lui moșie. Când n-are cum să-l dea-napoi, Lucrul vândut rămâne-apoi, La cel care l-a cumpărat. El trebuie a-l fi păstrat Până când va avea să vie Anul acel de veselie. Abia atuncea, înapoi, Veni-va omul, iar apoi, Cel care-a fost cumpărător Să iasă din al lui ogor. Dacă se va-ntâmpla, cumva, Să vândă-o casă cineva – Și-această casă, locuită, E-ntr-o cetate întărită Cu ziduri – vânzătorul are Dreptul pentru răscumpărare Asupra ei, un an, ținut De când aceasta s-a vândut. Dar dacă nu-i răscumpărată Această casă așezată Într-o cetate-n anul care E dat pentru răscumpărare, Vândută, ea are să fie Și va rămâne, pe vecie, Apoi, cumpărătorului, Precum și urmașilor lui. Cât despre casele din sate, Cari nu se află-n vreo cetate Împrejmuită, ele sânt Privite țarini de pământ, Și-n anul cel de veselie, Răscumpărate, pot să fie. Acuma dar, referitor La casele Leviților – Și la cetăți de-asemenea – Pe care ei le vor avea: Dreptul pentru răscumpărare, Asupra caselor pe care Au să le vândă, le e dat Ca să îl aibă, necurmat. Când cumpărați, de la Leviți, O casă, trebuie să știți Că-n anul cel de veselie, Casa trebuie să revie La fostul ei stăpân apoi. Afară, deci, veți ieși voi, Din casele Leviților, Căci ele sunt averea lor, Pe care-n Israel o au, Pe care Eu am să le-o dau. Ogoarele cetăților, Cari sunt ale Leviților, Nu se vor vinde. Ei să fie Stăpâni, pe ele, pe vecie. Atunci când o să sărăcească Și nu mai poate să muncească Fratele tău, tu dator ești Ca, tot mereu, să-l sprijinești, Ca pe-un străin, sau venetic. Tu sprijinește-l – Eu îți zic – Să poată a trăi cu tine Și astfel, să îți meargă bine. Dobândă, să nu-i iei, nicicând. Să nu îți dea, cumva, prin gând, Să îi iei camătă. Mereu, Tu teme-te de Dumnezeu, Și lasă a trăi, cu tine, Și frate’ tău, să-ți fie bine. Ai tăi bani, nu-i împrumuta Cu vreo dobândă; hrana ta N-o da cu camătă, căci Eu Sunt și voi fi Domnul, mereu. Eu, din Egipt, te-am scos afară Și-acum îți dăruiesc o țară – Cea a Canaanului – căci Eu, Îți voi fi Domn și Dumnezeu. Când al tău frate – lângă tine – Va sărăci și-n urmă vine Să ți se vândă, să nu-l pui Să-ți facă munca robului. La tine, el va fi privit Ca și un om care-i tocmit Cu ziua, ca un venetic. Să te-ngrijești de el – îți zic – Căci slujba lui o să se-ncheie, În anul pentru veselie. Atunci – când anu-acela vine – Are să iasă de la tine Și el și cei ce-l însoțesc – Copiii lui – căci Eu doresc Să meargă la al său ogor – La țarina părinților – Și cu familia lui să fie, Pentru că Îmi slujește Mie. Și tu, și el, sunteți acei Cari sunteți slujitorii Mei. Din al Egiptului ținut, V-am scos și, liberi, v-am făcut. Să nu-ți vinzi fratele, nicicând, Așa precum, robii, se vând. Atuncea când, stăpân, îi ești, Cu-asprime, să nu-l stăpânești, Ci teamă, tu să ai, mereu, De al tău Domn, de Dumnezeu.
Leviticul 25:1-43 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
Domnul i-a zis lui Moise pe muntele Sinài: „Vorbește fiilor lui Israél și spune-le: «Când veți intra în țara pe care eu v-o dau, pământul să se odihnească; să fie odihnă în cinstea Domnului! Timp de șase ani să-ți semeni ogorul și timp de șase ani să-ți tai via și să strângi roadele. Dar anul al șaptelea să fie sabát, timp de odihnă pentru pământ, odihnă în cinstea Domnului: să nu-ți semeni ogorul și să nu-ți tai via! Să nu seceri ce va crește din boabele căzute de la seceriș și să nu culegi strugurii din via ta netăiată: să fie un an de odihnă pentru pământ! [Acestea] să fie pentru voi, în timpul odihnei pământului, ca hrană: pentru tine, pentru slujitorul tău, pentru slujitoarea ta, pentru cel tocmit cu ziua și pentru străinul care locuiește cu tine, pentru animalele tale, pentru animalele sălbatice din țara ta: toate roadele să fie ca hrană! Să numeri șapte săptămâni de ani, de șapte ori șapte ani și zilele acestor șapte săptămâni de ani vor fi patruzeci și nouă de ani! Să faci să sune trâmbița răsunătoare în luna a șaptea, în ziua a zecea a lunii, în Ziua Ispășirii să sunați cu trâmbița în toată țara voastră! Să consacrați anul al cincizecilea și să vestiți libertatea în țară pentru toți locuitorii ei: să fie pentru voi an jubiliar; fiecare dintre voi să-și primească înapoi proprietatea și fiecare să se întoarcă în familia lui! Anul al cincizecilea să fie pentru voi an jubiliar: să nu semănați, să nu secerați ceea ce crește de la sine și să nu culegeți via netăiată! Este jubileu: să fie sfânt pentru voi! Să mâncați din roadele câmpului! În acest an jubiliar, fiecare să se întoarcă la proprietatea lui! Dacă vindeți ceva aproapelui vostru sau dacă cumpărați ceva din mâna aproapelui vostru, nimeni să nu-l înșele pe fratele lui! Să cumperi de la aproapele tău numărând anii după anul jubiliar, iar el să-ți vândă numărând anii de rod! Cu cât vor fi mai mulți ani, cu atât să ridici prețul; și cu cât vor fi mai puțini ani, cu atât să-l scazi; căci el îți vinde numărul [anilor de] rod. Nimeni să nu-l înșele pe aproapele lui și să te temi de Dumnezeul tău; căci eu sunt Domnul Dumnezeul vostru. Să împliniți legile mele, să țineți poruncile mele și să le împliniți și veți locui în țară în siguranță! Țara își va da rodul, veți mânca din el și vă veți sătura și veți locui fără frică în ea. Dacă veți zice: ‹Ce vom mânca în anul al șaptelea, fiindcă nu vom semăna și nu vom strânge roadele noastre?›, vă voi da binecuvântarea mea în anul al șaselea și [țara] va da roade pentru trei ani. Veți semăna în anul al optulea și veți mânca din roadele vechi; până în al nouălea an, până vor veni roadele ei, veți mânca din cele vechi. Pământul să nu fie vândut definitiv; căci țara este a mea, iar voi sunteți străini și oaspeți ai mei. În toată țara pe care o aveți în stăpânire, să dați drept de răscumpărare pentru pământ! Dacă fratele tău devine sărac și vinde din proprietatea lui, să vină răscumpărătorul său, adică ruda sa, și să răscumpere ceea ce a vândut fratele lui! Dacă un om nu are răscumpărător și-i dă mâna, pentru că a găsit prețul răscumpărării sale, să calculeze anii de la vânzarea lui și ceea ce va trece peste să înapoieze omului căruia i-l vânduse și să se întoarcă la proprietatea lui! Dacă mâna lui nu a găsit destul ca să-i dea înapoi, atunci ceea ce a vândut să rămână în mâna cumpărătorului până la anul jubiliar! În anul jubiliar să iasă și să se întoarcă la proprietatea lui! Dacă cineva vinde o casă de locuit într-o cetate cu ziduri, să aibă drept de răscumpărare până la împlinirea unui an de la vânzare; dreptul lui de răscumpărare este limitat. Dar dacă această casă care este într-o cetate cu ziduri nu este răscumpărată înainte de împlinirea unui an întreg, ea va rămâne definitiv a cumpărătorului, din generație în generație; nu va ieși în anul jubiliar. Casele din sate care nu sunt înconjurate cu ziduri să fie considerate ca și câmpii din țară: ele vor putea fi răscumpărate și [cumpărătorul] va ieși [din ele] în anul jubiliar. Cât privește cetățile levíților și casele din cetățile proprietăților lor, levíții să aibă drept de răscumpărare pentru totdeauna! Dacă cineva va răscumpăra de la unul dintre levíți casa vândută în cetatea proprietății lui, să fie eliberată în anul jubiliar, deoarece casele din cetățile levíților sunt proprietatea lor în mijlocul fiilor lui Israél. Câmpul din jurul cetăților lor să nu se vândă, pentru că este proprietatea lor pentru totdeauna! Dacă fratele tău devine sărac și-i slăbește mâna lângă tine, să-l sprijini, fie ca străin, fie ca oaspete, ca să trăiască împreună cu tine! Să nu iei de la el nici dobândă și nici camătă: să te temi de Dumnezeul tău, ca fratele tău să trăiască împreună cu tine! Să nu-i dai banii tăi cu dobândă și să nu-i dai mâncarea ta cu camătă! Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru, care v-am scos din țara Egiptului ca să vă dau țara Canaánului, ca să fiu Dumnezeul vostru. Dacă fratele tău devine sărac lângă tine și se vinde ție, să nu-l pui să-ți facă muncă de sclav! Dar să fie la tine ca un om tocmit cu ziua, ca un oaspete; să muncească cu tine până la anul jubiliar! Atunci să iasă de la tine, el și fiii lui care sunt cu el, și să se întoarcă la familia lor și să se întoarcă la proprietatea părinților lor. Căci ei sunt slujitorii mei pe care i-am scos din țara Egiptului; să nu fie vânduți cum se vând sclavii. Să nu-l stăpânești cu severitate, dar să te temi de Dumnezeul tău!
Leviticul 25:1-43 Noua Traducere Românească (NTR)
DOMNUL i-a vorbit lui Moise pe muntele Sinai, zicând: „Vorbește-le fiilor lui Israel și spune-le: «Când veți intra în țara pe care v-o dau, pământul să țină un Sabat în cinstea DOMNULUI. Șase ani să-ți semeni terenul și șase ani să-ți tai via și să-i strângi roadele, dar în al șaptelea an să fie un Sabat, o perioadă de odihnă pentru pământ, un Sabat în cinstea DOMNULUI: să nu-ți semeni terenul și să nu-ți tai via. Să nu culegi ce va crește de la sine după seceriș și să nu aduni strugurii viei tale netăiate; să fie un an de odihnă pentru pământ. Ceea ce va da pământul în anul de odihnă să fie pentru voi hrană, atât pentru tine, cât și pentru slujitorul tău sau slujitoarea ta, zilierul, peregrinul care locuiește cu tine, vitele tale și vietățile care sunt în țară. Tot rodul pământului tău să fie pentru hrană. Să numeri șapte sabaturi ale anilor, adică de șapte ori șapte ani. Perioada celor șapte sabaturi ale anilor va fi patruzeci și nouă de ani. Apoi să pui să se sune tare din trâmbiță. În ziua a zecea a lunii a șaptea, în Ziua Ispășirii, să sunați din trâmbiță în toată țara voastră. Să sfințiți cel de-al cincizecilea an și să vestiți în țară eliberarea, pentru toți locuitorii ei. Acesta să fie pentru voi Anul de veselie: fiecare dintre voi să se întoarcă la proprietatea lui și fiecare dintre voi să se întoarcă la clanul lui. Anul al cincizecilea să fie pentru voi Anul de veselie: să nu semănați, să nu culegeți ce crește de la sine după seceriș și să nu culegeți viile netăiate. Acesta este Anul de veselie – să fie sfânt pentru voi; să mâncați doar ce va crește de la sine pe câmp. În acest an de veselie să vă întoarceți, fiecare dintre voi, la proprietatea voastră. Când veți vinde ceva semenului vostru sau când veți cumpăra de la semenul vostru, să nu vă nedreptățiți unul pe altul. Când veți cumpăra de la semenul vostru, să plătiți calculând anii de la Anul de veselie, iar cel care vă va vinde să ceară un preț, ținând cont de anii care mai rămân pentru cules. Dacă anii sunt mulți, atunci să ridici prețul, iar dacă anii sunt puțini, să scazi prețul, pentru că ți se vinde un anumit număr de secerișuri. Să nu vă nedreptățiți unul pe altul, ci să vă temeți de Dumnezeul vostru. Eu sunt DOMNUL, Dumnezeul vostru. Să împliniți hotărârile Mele, să păziți legile Mele și să le înfăptuiți, ca să trăiți în siguranță în țară. Țara își va da rodul, iar voi veți mânca din belșug și veți trăi în siguranță în ea. Dacă vă veți întreba: ‘Ce vom mânca în al șaptelea an, de vreme ce nu vom semăna și nu ne vom strânge roadele?’, atunci să știți că Eu vă voi porunci binecuvântarea Mea în al șaselea an într-o asemenea măsură, încât pământul va da roade pentru trei ani. Când veți semăna în al optulea an, veți mânca tot din roadele vechi. Până în al nouălea an, până la noile roade, veți mânca tot din cele vechi. Pământul să nu fie vândut pe veci, pentru că țara este a Mea, iar voi sunteți străini și peregrini înaintea Mea. De aceea, în toată țara pe care o veți stăpâni, să dați dreptul de răscumpărare pentru pământuri. Dacă fratele tău va sărăci și își va vinde o parte din proprietatea lui, cel ce are dreptul de răscumpărare, adică ruda lui cea mai apropiată, să vină și să răscumpere ceea ce el a vândut. Dacă omul nu are pe nimeni care să răscumpere, dar ajunge el însuși în stare să facă răscumpărarea, atunci să calculeze anii de la vânzare și să dea înapoi cumpărătorului diferența, după care se poate întoarce la proprietatea lui. Dar dacă nu poate să facă răscumpărarea, atunci ceea ce a vândut să rămână la cumpărător până la Anul de veselie. În Anul de veselie cumpărătorul va trebui să iasă din ea și, astfel, el se va putea întoarce la proprietatea lui. Dacă cineva va vinde o casă de locuit, aflată într-o cetate înconjurată cu ziduri, aceasta va putea fi răscumpărată în timp de un an de la vânzare; dreptul de răscumpărare este de un an. Dacă nu este răscumpărată înainte de împlinirea unui an întreg, casa din cetatea înconjurată cu ziduri să rămână pentru totdeauna a cumpărătorului, de-a lungul generațiilor lui. Să nu iasă din ea în Anul de veselie. Casele din satele care nu au zid de jur împrejur vor fi considerate la fel ca ogoarele țării. Va exista drept de răscumpărare pentru ele și se va ieși din ele în Anul de veselie. Cât despre cetățile leviților, leviții vor avea pentru totdeauna dreptul de răscumpărare asupra caselor din cetățile lor. Dacă un om cumpără o casă de la leviți, casa care a fost vândută în cetatea lor să fie restituită în Anul de veselie, întrucât casele din cetățile leviților sunt proprietatea lor în mijlocul fiilor lui Israel. Dar ogoarele din jurul cetăților leviților nu pot fi vândute, pentru că sunt proprietatea lor pentru totdeauna. Dacă fratele tău sărăcește și devine dependent de tine, tu să-l sprijini ca și cum ar fi un străin sau un peregrin și el să trăiască împreună cu tine. Să nu iei de la el dobândă sau să faci profit de pe urma lui, ci teme-te de Dumnezeu; fratele tău să trăiască împreună cu tine. Să nu-i împrumuți argint cu dobândă și să nu-i dai mâncare pe camătă. Eu sunt DOMNUL, Dumnezeul tău, Care te-am scos din țara Egiptului ca să-ți dau țara Canaanului și să fiu Dumnezeul tău. Dacă fratele tău sărăcește și ți se vinde, să nu-l pui să facă muncă de sclav. Să rămână la tine ca zilier sau ca peregrin. Să te slujească până la Anul de veselie. Atunci va putea să iasă de la tine împreună cu copiii lui și, astfel, se va putea întoarce la clanul lui și la proprietatea strămoșilor lui. Căci ei sunt slujitorii Mei pe care i-am scos din țara Egiptului. Să nu fie vânduți cum se vând sclavii. Să nu-i stăpânești cu asprime, ci teme-te de Dumnezeul tău.
Leviticul 25:1-43 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Domnul a vorbit cu Moise pe muntele Sinai și a zis: „Vorbește copiilor lui Israel și spune-le: ‘Când veți intra în țara pe care v-o dau, pământul să se odihnească, să țină un Sabat în cinstea Domnului. Șase ani să-ți semeni ogorul, șase ani să-ți tai via și să strângi roadele. Dar anul al șaptelea să fie un Sabat, o vreme de odihnă pentru pământ, un Sabat ținut în cinstea Domnului: în anul acela să nu-ți semeni ogorul și să nu-ți tai via. Să nu seceri ce va ieși din grăunțele căzute de la seceriș și să nu culegi strugurii din via ta netăiată: acesta să fie un an de odihnă pentru pământ. Ceea ce va ieși de la sine din pământ în timpul Sabatului lui să vă slujească de hrană, ție, robului și roabei tale, celui tocmit de tine cu ziua și străinului care locuiește cu tine, vitelor tale și fiarelor din țara ta; tot venitul pământului să slujească de hrană. Să numeri șapte săptămâni de ani, de șapte ori șapte ani, și zilele acestor șapte săptămâni de ani vor face patruzeci și nouă de ani. În a zecea zi a lunii a șaptea, să pui să sune cu trâmbița răsunătoare; în Ziua Ispășirii, să sunați cu trâmbița în toată țara voastră și să sfințiți astfel anul al cincizecilea. Să vestiți slobozenia în țară pentru toți locuitorii ei: acesta să fie pentru voi anul de veselie; fiecare dintre voi să se întoarcă la moșia lui și fiecare dintre voi să se întoarcă în familia lui. Anul al cincizecilea să fie pentru voi anul de veselie; atunci să nu semănați, să nu secerați ce vor aduce ogoarele de la ele și să nu culegeți via netăiată. Căci este anul de veselie: să-l priviți ca ceva sfânt. Să mâncați ce vă vor da ogoarele voastre. În anul acesta de veselie, fiecare dintre voi să se întoarcă la moșia lui. Dacă vindeți ceva aproapelui vostru sau dacă cumpărați ceva de la aproapele vostru, niciunul dintre voi să nu înșele pe fratele lui. Să cumperi de la aproapele tău socotind anii de la anul de veselie, și el să-ți vândă socotind anii de rod. Cu cât vor fi mai mulți ani, cu atât să ridici prețul și cu cât vor fi mai puțini ani, cu atât să-l scazi, căci el îți vinde numai numărul secerișurilor. Niciunul dintre voi să nu înșele deci pe aproapele lui și să te temi de Dumnezeul tău, căci Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru. Împliniți legile Mele, păziți poruncile Mele și împliniți-le, și veți locui fără frică în țară. Țara își va da roadele, veți mânca din ele și vă veți sătura și veți locui fără frică în ea. Dacă veți zice: «Ce vom mânca în anul al șaptelea, fiindcă nu vom semăna și nu vom strânge roadele?», Eu vă voi da binecuvântarea Mea în anul al șaselea, și pământul va da roade pentru trei ani. Când veți semăna în anul al optulea, veți mânca tot din vechile roade; până la al nouălea an, până la noile roade, veți mânca tot din cele vechi. Pământurile să nu se vândă de veci; căci țara este a Mea, iar voi sunteți la Mine ca niște străini și venetici. De aceea, în toată țara pe care o veți stăpâni, să dați dreptul de răscumpărare pentru pământuri. Dacă fratele tău sărăcește și vinde o bucată din moșia lui, cel ce are dreptul de răscumpărare, ruda lui cea mai de aproape, să vină și să răscumpere ce a vândut fratele său. Dacă un om n-are pe nimeni care să aibă dreptul de răscumpărare și-i stă în putință lui singur să facă răscumpărarea, să socotească anii de la vânzare, să dea înapoi cumpărătorului ce prisosește și să se întoarcă la moșia lui. Dacă n-are cu ce să-i dea înapoi, lucrul vândut să rămână în mâinile cumpărătorului până la anul de veselie; la anul de veselie, el să se întoarcă la moșia lui și cumpărătorul să iasă din ea. Dacă un om vinde o casă de locuit într-o cetate înconjurată cu ziduri, să aibă drept de răscumpărare până la împlinirea unui an de la vânzare; dreptul lui de răscumpărare să țină un an. Dar, dacă această casă, așezată într-o cetate înconjurată cu ziduri, nu este răscumpărată înainte de împlinirea unui an întreg, ea va rămâne pe veci cumpărătorului și urmașilor lui; iar în anul de veselie să nu iasă din ea. Casele din sate care nu sunt înconjurate cu ziduri să fie privite ca țarini de pământ: ele vor putea fi răscumpărate, și cumpărătorul va ieși din ele în anul de veselie. Cât privește cetățile leviților și casele pe care le vor avea ei în aceste cetăți, leviții să aibă un drept necurmat de răscumpărare. Cine va cumpăra de la leviți o casă să iasă în anul de veselie din casa vândută lui și din cetatea în care o avea; căci casele din cetățile leviților sunt averea lor în mijlocul copiilor lui Israel. Ogoarele așezate în jurul cetăților leviților nu se vor putea vinde; căci ei le vor stăpâni pe veci. Dacă fratele tău sărăcește și nu mai poate munci lângă tine, să-l sprijini, fie ca străin, fie ca venetic, ca să trăiască împreună cu tine. Să nu iei de la el nici dobândă, nici camătă: să te temi de Dumnezeul tău, și fratele tău să trăiască împreună cu tine. Să nu-i împrumuți banii tăi cu dobândă și să nu-i împrumuți merindele tale pe camătă. Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, care v-am scos din țara Egiptului, ca să vă dau țara Canaanului, ca să fiu Dumnezeul vostru. Dacă fratele tău sărăcește lângă tine și se vinde ție, să nu-l pui să-ți facă muncă de rob. Ci să fie la tine ca un om tocmit cu ziua, ca un venetic; să stea în slujba ta până la anul de veselie. Atunci, să iasă de la tine el și copiii lui care vor fi cu el și să se întoarcă în familia lui, la moșia părinților lui. Căci ei sunt slujitorii Mei, pe care i-am scos din țara Egiptului; să nu fie vânduți cum se vând robii. Să nu-l stăpânești cu asprime și să te temi de Dumnezeul tău.