Levitic 25:1-43

Iahve i-a zis lui Moise pe muntele Sinai astfel: „Spune-le israelienilor: «Când veți intra în țara pe care v-o dau, să lăsați pământul să aibă un Sabat în cinstea lui Iahve. Șase ani să îți semeni terenul agricol, șase ani să îți tai via și să îi strângi fructele; dar în al șaptelea an să ai un Sabat total pentru pământ. Acesta va fi un Sabat în cinstea lui Iahve. Atunci să nu îți semeni pământul și să nu îți tai via. Să nu culegi ce va crește din pământ din semințele căzute în urma secerării recoltelor (în al șaselea an); și să nu aduni strugurii viei tale pe care nu ai îngrijit-o în acel an. El să fie unul de odihnă pentru pământ. În timpul anului de odihnă, să mănânci din ce va crește de la sine din pământ. Așa să procedezi atât tu, cât și sclavul sau sclava ta, cel care muncește cu ziua pentru tine, pelerinul, vitele tale și animalele sălbatice din țară. Să folosiți ca hrană tot ce va crește din pământ (fără să fie lucrat) în acel an. Să numeri șapte ocazii de Sabat formate din ani, adică de șapte ori șapte ani. Deci va trece de șapte ori Sabatul anilor, adică în total patruzeci și nouă de ani. Apoi să pui pe cineva să sune cu mare intensitate folosind o goarnă. În a zecea zi din a șaptea lună, chiar în ziua Achitării, să se sune din goarnă în toată țara. Să sfințiți al cincizecilea an și să anunțați (atunci) libertatea în toată țara pentru toți locuitorii ei. Acesta să fie pentru voi anul de veselie. Atunci, fiecare dintre voi să se întoarcă la proprietatea lui și la clanul lui. Al cincizecilea an să fie pentru voi anul de veselie. Atunci să nu semănați pământul, să nu culegeți ce crește după secerarea recoltelor din anul anterior și să nu culegeți viile pe care nu le-ați îngrijit în acel an. Acesta este anul de veselie. El să fie sfânt pentru voi. Să mâncați doar ce va crește de la sine pe terenurile voastre agricole. În acel an de veselie, fiecare dintre voi să vă întoarceți la proprietatea voastră. Când veți vinde ceva semenului vostru sau când veți cumpăra ceva de la el, să nu vă înșelați unul pe altul. Când veți cumpăra ceva de la semenul vostru, să plătiți calculând anii care au trecut de la anul de veselie; iar vânzătorul să ceară un preț ținând cont de anii care mai rămân pentru cules (până la următorul an de veselie). Dacă anii sunt mulți, atunci să mărești prețul; iar dacă ei sunt puțini, să scazi prețul; pentru că el reflectă posibilitatea unui anumit număr de recoltări agricole. Să nu vă înșelați unul pe altul; ci să vă temeți de Dumnezeul vostru. Eu sunt Dumnezeul vostru, numit Iahve. Să respectați poruncile Mele, să vă conformați legilor Mele și să le aplicați în practica vieții voastre, ca să trăiți protejați în țară. Această țară își va produce recoltele; iar voi veți mânca și veți trăi în ea în totală securitate. Dacă vă veți întreba ce veți mânca în al șaptelea an în care nu semănați și nu vă strângeți recoltele, vă anunț că Eu vă voi oferi binecuvântarea Mea în al șaselea an astfel încât pământul va produce recolte agricole pentru trei ani. Când veți semăna pământul în al optulea an, încă veți mânca din recoltele vechi; și până în al nouălea an când veți avea noile recolte, veți mânca tot din cele vechi. Pământul să nu fie vândut definitiv; pentru că țara este a Mea. Pentru Mine, voi sunteți (în ea doar niște) străini și pelerini. Acesta este motivul pentru care în toată țara pe care o veți avea ca proprietari, trebuie să acordați dreptul de răscumpărare pentru terenuri. Dacă unul dintre oamenii din poporul tău va sărăci și își va vinde o parte din proprietatea lui, cel care are dreptul de răscumpărare, adică ruda lui cea mai apropiată, trebuie să vină și să răscumpere ce a vândut acela. Dacă omul nu are nicio rudă care să răscumpere ce vânduse, dar după un timp poate el personal să facă răscumpărarea, să calculeze anii (care au trecut) de la vânzare și să dea înapoi cumpărătorului diferența de preț. Apoi, se poate întoarce la proprietatea lui. Dar dacă nu poate să facă răscumpărarea, ce a vândut să rămână la cumpărător până când vine anul de veselie. În acel an de veselie, cumpărătorul trebuie să părăsească acea proprietate; și astfel, fostul proprietar se va putea întoarce la proprietatea lui. Dacă cineva va vinde o casă de locuit într-un oraș înconjurat cu ziduri, aceasta va putea fi răscumpărată în timp de un an de la vânzare. Termenul după care expiră dreptul de răscumpărare, este de un an. Dacă nu este răscumpărată înainte de împlinirea unui an întreg, casa din acel oraș înconjurat cu ziduri să rămână pentru totdeauna a cumpărătorului și a urmașilor lui. Să nu iasă din ea (și să nu o dea înapoi fostului ei proprietar) în anul de veselie. Casele din satele care nu sunt înconjurate cu ziduri, vor fi considerate la fel ca terenurile agricole ale țării. Ele vor putea fi răscumpărate; iar cumpărătorul va fi obligat să le dea înapoi fostului proprietar în anul de veselie. Despre orașele leviților, să știți că ei vor avea permanent dreptul de răscumpărare pentru casele care sunt construite în ele (și pe care le vânduseră). Este posibil ca un om să cumpere o casă de la leviți. Acea casă care a fost vândută în orașul acestora, să fie restituită în anul de veselie; pentru că cele din orașele leviților sunt proprietatea lor în mijlocul israelienilor. Dar terenurile agricole din jurul orașelor leviților, nu pot fi vândute; pentru că acestea sunt proprietatea lor pentru totdeauna. Dacă unul dintre cei din poporul tău sărăcește și ajunge să depindă de tine, tu să îl ajuți ca și cum ar fi un străin sau un pelerin. Să îl lași să locuiască la tine. Să nu iei niciun fel de dobândă de la el; ci să te temi de Dumnezeu. Să îl lași pe fratele tău să locuiască împreună cu tine! Să nu îi împrumuți argint cu dobândă și să nu îi dai mâncare pe care i-o ceri înapoi în cantitate mai mare decât cea oferită. Eu sunt Iahve – Dumnezeul tău, Cel care te-am scos de pe teritoriul Egiptului, ca să îți ofer Canaanul și să fiu Dumnezeul tău! Dacă vreunul dintre oamenii poporului tău sărăcește și ți se vinde, să nu îl obligi să presteze o muncă de sclav. Să rămână la tine ca unul care lucrează temporar și care este recompensat mereu la sfârșitul zilei, sau ca pelerinul. Să te slujească până la anul de veselie. Atunci va putea să plece de la tine împreună cu copiii lui; și astfel, se va putea întoarce atunci la clanul lui și la proprietatea părinților lui. Să procedezi astfel pentru că ei sunt sclavii Mei pe care i-am scos de pe teritoriul Egiptului. Să nu fie vânduți cum se vând sclavii! Să nu îi tratezi ca cu duritate (ca un stăpân nemilos), ci să te temi de Dumnezeu.