Plângerile 5:1-22
Plângerile 5:1-22 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Amintește-ți, DOAMNE, ce a venit peste noi; ia aminte și privește ocara noastră. Moștenirea noastră s-a întors la străini, casele noastre la necunoscuți. Noi suntem orfani și fără tată, mamele noastre sunt ca văduvele. Noi am băut apa noastră pe bani; lemnul nostru ne este vândut nouă. Gâturile noastre sunt sub persecuție; muncim și nu avem odihnă. Am dat mâna cu egiptenii și cu asirienii, ca să ne săturăm cu pâine. Părinții noștri au păcătuit și nu mai sunt, iar noi am purtat nelegiuirile lor. Servitori au condus peste noi, nu este nimeni care să ne elibereze din mâna lor. Ne câștigăm pâinea cu riscul vieților noastre din cauza sabiei pustiei. Pielea noastră era neagră ca un cuptor din cauza foametei teribile. Ei au necinstit femeile în Sion și pe fecioarele din cetățile lui Iuda. Prinți sunt spânzurați prin mâna lor; fețele bătrânilor nu au fost onorate. Ei au luat pe tineri să macine și copiii au căzut sub lemne. Bătrânii au încetat să mai fie la poartă, tinerii la muzica lor. Bucuria inimii noastre a încetat; dansul nostru este întors în jale. Coroana a căzut de pe capul nostru; vai de noi, pentru că am păcătuit! Fiindcă inima noastră este leșinată; pentru aceste lucruri ochii noștri sunt întunecați. Din cauza muntelui Sionului, care este pustiit, vulpile se plimbă pe el. Tu, DOAMNE, rămâi pentru totdeauna; tronul tău din generație în generație. Pentru ce ne uiți pentru totdeauna și ne părăsești atât de mult timp? Întoarce-ne la tine, DOAMNE și ne vom întoarce; înnoiește-ne zilele ca în vechime. Dar tu ne-ai respins pe deplin, te-ai înfuriat tare împotriva noastră.
Plângerile 5:1-22 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022 (EDCR)
Adu‑Ți aminte, DOAMNE, de ce ni s‑a întâmplat! Privește și vezi‑ne ocara! Moștenirea noastră a trecut la străini, casele noastre, la niște venetici! Am rămas orfani, fără tată; mamele noastre sunt ca niște văduve. Apa o bem pe argint, iar lemnele le primim pe bani. Cu jugul pe grumaz suntem goniți și, când obosim, nu ni se dă odihnă. Spre Egipt întindeam mâna, spre Asiria, ca să ne săturăm de pâine. Părinții noștri, care au păcătuit, nu mai sunt, iar noi le purtăm păcatele. Niște sclavi ne stăpânesc, și nimeni nu ne smulge din mâinile lor. Cu riscul vieții ne câștigăm pâinea, sub amenințarea sabiei din pustiu. Pielea ne arde ca un cuptor de frigurile foametei. În Sion au fost siluite femeile, în cetățile lui Iuda, fecioarele. Căpeteniile noastre au fost spânzurate de mâini și bătrânilor nu li s-a dat cinste. Flăcăii au fost puși la râșniță și copiii cad sub povara lemnelor. Bătrânii nu se mai duc la poartă și tinerii au încetat să mai cânte. S‑a dus bucuria inimii noastre, hora ni s-a prefăcut în doliu, ne-a căzut coroana de pe cap; vai de noi, căci am păcătuit! De aceea ne este inima bolnavă, de aceea ni se întunecă ochii, pentru că muntele Sionului este pustiit și vulpile umblă prin el. Dar Tu, DOAMNE, în veac vei domni; Tronul Tău va dăinui din neam în neam. Oare ne vei uita la nesfârșit și ne vei părăsi pentru totdeauna? Întoarce‑ne la Tine, DOAMNE, și ne vom întoarce! Dă-ne iarăși zile ca cele de odinioară! Să ne fi lepădat Tu oare de tot și să Te fi mâniat Tu pe noi peste măsură de mult?
Plângerile 5:1-22 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
Adu-Ți aminte, Doamne, de ce ni s-a întâmplat! Uită-Te și vezi-ne ocara! Moștenirea noastră a trecut la niște străini, casele noastre – la cei din alte țări. Am rămas orfani, fără tată; mamele noastre sunt ca niște văduve. Apa noastră o bem pe bani, și lemnele noastre trebuie să le plătim. Prigonitorii ne urmăresc cu îndârjire și, când obosim, nu ne dau odihnă. Am întins mâna spre Egipt, spre Asiria, ca să ne săturăm de pâine. Părinții noștri, care au păcătuit, nu mai sunt, iar noi le purtăm păcatele. Robii ne stăpânesc, și nimeni nu ne izbăvește din mâinile lor. Ne căutăm pâinea cu primejdia vieții noastre, căci ne amenință sabia în pustie. Ne arde pielea ca un cuptor de frigurile foamei. Le-au necinstit pe femei în Sion, pe fecioare în cetățile lui Iuda. Mai-marii noștri au fost spânzurați de mâinile lor. Bătrânilor nu le-au dat nicio cinste. Tinerii au fost puși să râșnească, și copiii cădeau sub poverile de lemn. Bătrânii nu se mai duc la poartă, și tinerii au încetat să mai cânte. S-a dus bucuria din inimile noastre, și jalea a luat locul jocurilor noastre. A căzut cununa de pe capul nostru. Vai de noi, căci am păcătuit! Dacă ne doare inima, dacă ni s-au întunecat ochii, este din pricină că muntele Sionului este pustiit, din pricină că se plimbă șacalii prin el. Dar Tu, Doamne, împărățești pe vecie; scaunul Tău de domnie dăinuie din neam în neam. Pentru ce să ne uiți pe vecie și să ne părăsești pentru multă vreme? Întoarce-ne la Tine, Doamne, și ne vom întoarce! Dă-ne iarăși zile ca cele de odinioară! Să ne fi lepădat Tu de tot oare și să Te fi mâniat Tu pe noi peste măsură de mult?
Plângerile 5:1-22 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
„Doamne, amintește-ți de ce ni s-a întâmplat! Uită-te și remarcă rușinea noastră! Moștenirea noastră a ajuns în proprietatea unor necunoscuți; iar casele noastre sunt folosite de străini. Am ajuns orfani de tată. Mamele noastre sunt văduve. Bem din apele noastre plătind bani; și când avem nevoie de lemnele noastre, trebuie să le cumpărăm. Persecutorii noștri ne urmăresc. Deși suntem obosiți, nu suntem lăsați să ne odihnim. Ne-am aliat cu Egiptul și cu Asiria, ca să ne săturăm cu pâine. Părinții noștri au păcătuit și acum nu mai sunt; iar noi suportăm pedeapsa (pentru păcatul) lor. Sclavii stăpânesc peste noi și nimeni nu ne eliberează din oprimarea lor împotriva noastră. Ne câștigăm pâinea riscându-ne viața din cauza pericolului de a fi omorâți cu sabia în deșert. Ne arde pielea ca un cuptor de febra cauzată de foame. Femeile au fost violate în Sion. Același lucru s-a întâmplat cu fecioarele din orașele lui Iuda. Conducătorii (noștri) au fost spânzurați de mâinile lor, iar bătrânilor nu li s-a acordat nicio cinste. Tinerii muncesc foarte greu la piatra de moară, iar copiii cad sub poverile de lemne. Bătrânii nu mai vin la poarta orașului, iar tinerii au încetat să mai cânte. A dispărut bucuria din inimile noastre, iar dansul nostru s-a transformat în jale. A căzut coroana de pe capul nostru. Vai de noi, pentru că am păcătuit! Acesta este motivul pentru care nu mai avem energie; și ni s-au întunecat ochii: Muntele Sion a ajuns să fie devastat. Pe el se plimbă șacalii. «Doamne, Tu guvernezi pentru eternitate. Tronul Tău dăinuie din generație în generație. De ce să ne uiți pentru totdeauna? De ce să ne abandonezi pentru mult timp? Întoarce-ne la Tine, Doamne; și ne vom întoarce! Dă-ne din nou zile ca cele din trecut! Oare să Te fi dezis Tu pentru totdeauna de noi și să Te fi mâniat dincolo de orice limită?!»”
Plângerile 5:1-22 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
„Aminte să-Ți aduci, de-ndat’, Doamne, de tot ce s-a-ntâmplat! Privește Doamne, către noi, Să vezi ocara noastră-apoi! Niște străini au dobândit Ceea ce noi am moștenit! Casele noastre le-au luat Cei cari în alte țări au stat! Acum, orfani ajuns-am – iată – Căci am rămas fără de tată. Mamele noastre s-au trezit Că văduve s-au pomenit. Apa, pe bani doar, o primim, Iar lemnele, noi le plătim. Dușmanii noști’ ne urmăresc Și îndârjiți ne prigonesc. Când obosim, nu ne dau tihnă Și n-avem loc pentru odihnă. Către Egipt, noi ne-am uitat Iar brațul ni l-am îndreptat, Apoi, către Asiria, Căci am sperat ca să ne dea Belșug de pâine, să mâncăm Și astfel să ne săturăm. Părinții au păcătuit, Însă cu toții au murit, Iar ale lor păcate-apoi, În lume, azi, le purtăm noi. Robii ajuns-au ca să fie Stăpânii noștri, în robie Și nu e nimenea să poată, Din ale lor mâini, să ne scoată. Pâinea pe care-o căutăm, Doar cu primejdie-o mâncăm, Pentru că viața noastră – iată – De sabie-i amenințată, Chiar dacă suntem în pustie. Pielea ajuns-a să ne fie Ca un cuptor și arde tare, De frigul cel pe cari îl are Doar fierbințeala foametei. Când, în Sion, pătruns-au ei, Femeile le-au necinstit. Aceeași soartă-au suferit Fecioarele cele pe care, Iuda, în țara lui, le are. Mai marii noștri-au fost luați De către ei și spânzurați. Pe cei bătrâni, nu i-au cinstit. Pe-ai noștri tineri i-au silit Ca să râșnească, ne-ncetat. Copii-au fost puși la cărat Poveri de lemne. Mulți slăbeau Și sub poveri se prăbușeau. Bătrânii nu mai merg să stea La poartă și de-asemenea Și tinerii au încetat Cu al lor cântec minunat. S-a dus a noastră bucurie, Făcând loc jalei ca să vie, Loc ca să ia jocurilor Avute de al nost’ popor. Cununa care s-a aflat, Pe capul nostru, a picat! E vai de noi, căci – negreșit – Cu toții am păcătuit! Dacă, în inimi ne-a intrat Durerea și s-a-ntunecat Privirea și a noastră frunte, E doar pentru că acel munte Ce este al Sionului E pustiit. Pe creasta lui, Numai șacali hălăduiesc, Căci ei, doar, îl mai locuiesc. Dar Tu, Doamne, împărățești Și pe vecie stăpânești. Scaunul Tău, cel de domnie, Din neam în neam are să ție! De ce dar, să ne uiți apoi, În vecii vecilor, pe noi? Și pentru ce să Îți dorești, Mult timp, ca să ne părăsești? Spre Tine-ntoarce-ne și-apoi, La Tine alerga-vom noi! Mai dă-ne zile, bunăoară, Precum au fost odinioară! Oare, de tot ne-ai lepădat? Atât de mult, te-ai mâniat? Peste măsură, oare-apoi, Să Te fi supărat, pe noi?”
Plângerile 5:1-22 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
Amintește-ți, Doamne, de ce ni s-a întâmplat! Privește și vezi ocara noastră! Moștenirea noastră s-a întors la străini, casele noastre, la venetici. Am devenit orfani și nu mai avem tată, mamele noastre sunt ca văduvele. Apa noastră o bem pe argint și lemnul nostru îl aduc la noi cu plată. La gâtul nostru sunt urmăritorii noștri, suntem obosiți și nu avem odihnă. Am întins mâna noastră spre Egipt și spre Asíria ca să ne săturăm de pâine. Părinții noștri au păcătuit și nu mai sunt, iar noi purtăm nelegiuirile lor. Sclavii stăpânesc peste noi și nu este cine să ne scoată din mâna lor. Cu viețile noastre facem să vină pâinea noastră: din cauza sabiei din pustiu. Pielea noastră s-a înfierbântat ca un cuptor de febra foamei. Au umilit femei în Sión, fecioare, în cetățile lui Iúda. Căpeteniile au fost spânzurate cu mâinile lor și fețele bătrânilor nu au fost cinstite. Tinerii au purtat râșnița și copiii s-au poticnit sub lemne. Bătrânii au încetat să mai fie la porți, tinerii, să mai cânte. A încetat bucuria inimii noastre, s-a prefăcut în jale dansul nostru. A căzut cununa de pe capul nostru. Vai de noi, căci am păcătuit! De aceea ni s-a frânt inima, pentru acestea ni s-au întunecat ochii. Pe muntele Siónului care este devastat, vulpile umblă pe el. Dar tu, Doamne, ești în veci și stai pe tronul tău din generație în generație. De ce ne uiți pentru totdeauna și ne părăsești pentru multe zile? Fă-ne, Doamne, să ne întoarcem la tine și ne vom întoarce! Înnoiește zilele noastre ca mai înainte! Oare ne vei respinge și te vei mânia pe noi peste măsură?
Plângerile 5:1-22 Noua Traducere Românească (NTR)
Adu-Ți aminte, DOAMNE, de ce ni s-a întâmplat! Uită-Te și vezi disprețul nostru! Moștenirea noastră s-a dus la necunoscuți, iar casele noastre – la străini. Am ajuns orfani de tată, iar mamele noastre sunt ca niște văduve. Apa noastră o bem pe bani, iar lemnele noastre trebuie să le cumpărăm. Cei ce ne urmăresc sunt chiar în spatele nostru. Suntem obosiți, dar nu suntem lăsați să ne odihnim. Am dat mâna cu Egiptul și cu Asiria, ca să ne săturăm cu pâine. Părinții noștri au păcătuit și nu mai sunt, iar noi purtăm pedeapsa pentru nelegiuirea lor. Sclavii stăpânesc peste noi și nimeni nu ne eliberează din mâna lor. Ne câștigăm pâinea riscându-ne viața din cauza sabiei din deșert. Ne arde pielea ca un cuptor, de febra cauzată de foame. Le-au dezonorat pe femei în Sion, și pe fecioare în cetățile lui Iuda. Prinții au fost spânzurați de mâinile lor, iar bătrânilor nu li s-a dat cinste. Tinerii trudesc la piatra de moară, iar copiii cad sub poverile de lemne. Bătrânii nu mai vin la poarta cetății, iar tinerii au încetat să mai cânte. A încetat bucuria inimii noastre, iar dansul nostru s-a transformat în bocet. A căzut coroana de pe capul nostru. Vai de noi, căci am păcătuit! Iată de ce ne leșină inima, iată de ce ni s-au întunecat ochii: muntele Sion a ajuns pustiit; se plimbă șacalii pe el. DOAMNE, Tu împărățești veșnic. Tronul Tău dăinuie din generație în generație. De ce să ne uiți pentru totdeauna? De ce să ne părăsești pentru atât de multe zile? Întoarce-ne la Tine, DOAMNE, ca astfel să ne întoarcem! Dă-ne iarăși zile precum cele din trecut! Să ne fi respins Tu oare de tot și să Te fi mâniat Tu pe noi peste măsură?
Plângerile 5:1-22 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Adu-Ți aminte, Doamne, de ce ni s-a întâmplat! Uită-Te și vezi-ne ocara! Moștenirea noastră a trecut la niște străini, casele noastre, la cei din alte țări! Am rămas orfani, fără tată; mamele noastre sunt ca niște văduve. Apa noastră o bem pe bani, și lemnele noastre trebuie să le plătim. Prigonitorii ne urmăresc cu îndârjire și, când obosim, nu ne dau odihnă. Am întins mâna spre Egipt, spre Asiria, ca să ne săturăm de pâine. Părinții noștri, care au păcătuit, nu mai sunt, iar noi le purtăm păcatele. Robii ne stăpânesc, și nimeni nu ne izbăvește din mâinile lor. Ne căutăm pâinea cu primejdia vieții noastre, căci ne amenință sabia în pustie. Ne arde pielea ca un cuptor de frigurile foamei. Au necinstit pe femei în Sion, pe fecioare în cetățile lui Iuda. Mai-marii noștri au fost spânzurați de mâinile lor. Bătrânilor nu le-au dat nicio cinste. Tinerii au fost puși să râșnească și copiii cădeau sub poverile de lemn. Bătrânii nu se mai duc la poartă și tinerii au încetat să mai cânte. S-a dus bucuria din inimile noastre și jalea a luat locul jocurilor noastre. A căzut cununa de pe capul nostru! Vai de noi, căci am păcătuit! Dacă ne doare inima, dacă ni s-au întunecat ochii, este din pricină că muntele Sionului este pustiit, din pricină că se plimbă șacalii prin el. Dar Tu, Doamne, împărățești pe vecie; scaunul Tău de domnie dăinuiește din neam în neam! Pentru ce să ne uiți pe vecie și să ne părăsești pentru multă vreme? Întoarce-ne la Tine, Doamne, și ne vom întoarce! Dă-ne iarăși zile ca cele de odinioară! Să ne fi lepădat Tu de tot oare și să Te fi mâniat Tu pe noi peste măsură de mult?