Plângerile 3:25-66

Partajează

Plângerile 3:25-66 Noua Traducere Românească (NTR)

DOMNUL este bun cu cel ce-și pune speranța în El, cu sufletul care-L caută. Bine este să aștepți în tăcere ajutorul DOMNULUI. Este bine ca omul să poarte un jug în tinerețea lui. Să stea singur și să tacă, fiindcă DOMNUL l-a pus pe umerii lui; să-și umple gura cu țărână – s-ar putea să mai existe speranță; să-și dea obrazul celui ce-l lovește și să se sature de dispreț! Fiindcă Stăpânul nu respinge pentru totdeauna. Ci, când mâhnește pe cineva, va avea milă de el, potrivit cu bunătatea Lui cea mare. Căci El nu necăjește, nici nu întristează cu plăcere pe fiii oamenilor. Când sunt călcați în picioare toți prizonierii unei țări, când se încalcă dreptatea unui om înaintea feței Celui Preaînalt, când un om este nedreptățit în cauza lui, nu vede, oare, Stăpânul? Cine spune ceva care să se împlinească, dacă Stăpânul nu a poruncit? Oare nu din gura Celui Preaînalt vine și nenorocirea, și bunăstarea? Atunci de ce se plânge omul, când este pedepsit pentru păcatele lui? Să luăm aminte la căile noastre, să le cercetăm și să ne întoarcem la DOMNUL. Să ne înălțăm inimile și mâinile spre Dumnezeul din Ceruri și să spunem: „Am păcătuit și ne-am răzvrătit, iar Tu nu ai iertat“. Te-ai învăluit cu mânie și ne-ai urmărit; ai ucis fără milă. Te-ai învăluit cu un nor, ca nicio rugăciune să nu ajungă la Tine. Ne-ai transformat în gunoi și în murdărie în mijlocul popoarelor. Toți dușmanii noștri și-au deschis larg gura împotriva noastră. Am avut parte de groază și de groapă, de prăpăd și de distrugere. Șuvoaie de lacrimi se scurg din ochii mei, căci fiica poporului meu a fost distrusă. Ochii îmi varsă lacrimi continuu, fără oprire, până când DOMNUL din Ceruri Se va uita în jos și va vedea. Mi s-a întristat sufletul când le-am văzut pe toate fetele cetății mele. Cei ce-mi erau dușmani fără motiv m-au vânat ca pe o pasăre. Au încercat să-mi pună capăt vieții într-o groapă și au aruncat cu pietre în mine. Apele s-au revărsat peste capul meu și mi-am zis: „Sunt pierdut!“. Dar am chemat Numele Tău, DOAMNE, din groapa celor mai de jos locuri. Tu mi-ai auzit glasul: „Nu-Ți astupa urechea la strigătul meu după ajutor!“. În ziua când Te-am chemat, Te-ai apropiat și mi-ai răspuns: „Nu te teme!“. Stăpâne, Tu ai apărat cauza sufletului meu, mi-ai răscumpărat viața! DOAMNE, Tu ai văzut asuprirea mea! Judecă-mi cauza! Ai văzut toată dorința lor de răzbunare și planurile lor împotriva mea. DOAMNE, Tu ai auzit insultele lor și toate conspirațiile lor împotriva mea, șoaptele celor ce s-au ridicat împotriva mea și murmurul lor împotriva mea toată ziua. Privește! Când se așază și când se ridică, ei mă batjocoresc în cântările lor! Răsplătește-le, DOAMNE, după faptele mâinilor lor! Pune un văl peste inimile lor și fie blestemul Tău peste ei! Urmărește-i în mânia Ta și nimicește-i de sub ceruri, DOAMNE!

Plângerile 3:25-66 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)

DOMNUL este bun cu cei care îl așteaptă, cu sufletul care îl caută. Este bine ca omul deopotrivă să spere și să aștepte în tăcere salvarea DOMNULUI. Este bine pentru om să poarte jugul în tinerețea sa. El șade singur și tace, deoarece și l-a pus asupra lui. Își pune gura în țărână; dacă astfel poate fi speranță. El își dă obrazul celui care îl lovește; este îndestulat cu ocară. Fiindcă DOMNUL nu va lepăda pentru totdeauna; Dar deși întristează, totuși va avea mângâiere după mulțimea îndurărilor sale. Pentru că el nu își pune inima să chinuiască, nici nu mâhnește pe copiii oamenilor. Zdrobirea sub picioare a tuturor prizonierilor pământului, Abaterea dreptului unui om înaintea feței celui Preaînalt, Domnul nu aprobă a răsturna pe om în cauza lui. Cine este cel ce spune și se împlinește, când Domnul nu poruncește aceasta? Nu din gura celui Preaînalt ies răul și binele? Pentru ce să se plângă un om care trăiește, un om pentru pedepsirea păcatelor lui? Să ne cercetăm și să ne încercăm căile noastre și să ne întoarcem la DOMNUL. Să ne înălțăm inima cu mâinile noastre spre Dumnezeu în ceruri. Noi am încălcat legea și ne-am răzvrătit; tu nu ai iertat. Tu ai acoperit cu mânie și ne-ai persecutat; ai ucis, nu ai cruțat. Te-ai acoperit cu un nor, ca rugăciunea noastră să nu străbată la tine. Ne-ai făcut precum gunoiul și mizeria în mijlocul poporului. Toți dușmanii noștri și-au deschis gurile împotriva noastră. Frica și cursa au venit peste noi, pustiirea și distrugerea. Ochiului meu îi curg râuri de apă din cauza nimicirii fiicei poporului meu. Ochiul meu toarnă și nu încetează, fără oprire, Până când DOMNUL va privi în jos și va vedea din cer. Ochiul meu îmi influențează inima datorită tuturor fiicelor cetății mele. Dușmanii mei m-au urmărit aprig, fără motiv, ca pe o pasăre. Mi-au stârpit viața în groapă și au aruncat o piatră peste mine. Apele au curs peste capul meu; atunci am spus: Sunt stârpit. Am chemat numele tău, DOAMNE, din groapa cea adâncă. Tu mi-ai auzit vocea; nu îți ascunde urechea la suflarea mea, la strigătul meu. Tu te-ai apropiat în ziua când eu te-am chemat; ai spus: Nu te teme. Doamne, tu ai pledat în cauzele sufletului meu; mi-ai răscumpărat viața. DOAMNE, tu ai văzut răul, ce mi s-a făcut; judecă tu cauza mea. Ai văzut toată răzbunarea lor și toate închipuirile lor împotriva mea. Ai auzit ocara lor, DOAMNE și închipuirile lor împotriva mea; Buzele celor care s-au ridicat împotriva mea și planul lor împotriva mea toată ziua. Privește așezarea lor și ridicarea lor; eu sunt muzica lor. Întoarce-le o răsplată, DOAMNE, conform cu lucrarea mâinilor lor. Dă-le întristare a inimii, blestemul tău asupra lor. Persecută-i și nimicește-i în mânie de sub cerurile DOMNULUI.

Plângerile 3:25-66 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022 (EDCR)

Bun este DOMNUL cu cei ce-L așteaptă, cu sufletul care‑L caută. Bine este să aștepți în tăcere ajutorul DOMNULUI. Bine este pentru om să poarte un jug în tinerețea lui. Să stea singur și să tacă, pentru că Domnul i l‑a pus pe grumaz; să‑și plece fața în țărână, căci poate mai este speranță; să-și dea obrazul celui ce‑l lovește și să se sature de ocară. Domnul nu leapădă pe nimeni pentru totdeauna, ci, dacă te-a întristat, îți arată milă după îndurarea Lui cea mare, căci El nu necăjește cu plăcere, nici nu-i mâhnește bucuros pe oameni. Când sunt striviți sub picioare toți prinșii de război ai unei țări, când sub ochii Celui Preaînalt este nedreptățit cineva la judecată, când în cazul unui om se strâmbă dreptatea, nu vede Domnul oare? Cine a spus și s‑a întâmplat ceva fără ca Domnul să poruncească? Nu ies din gura Celui Preaînalt atât necazurile, cât și fericirea? De ce să se plângă omul cât trăiește? Să se plângă de păcatele lui! Să luăm seama la purtarea noastră, să ne cercetăm și să ne întoarcem la DOMNUL! Să ne înălțăm și inima odată cu mâinile spre Dumnezeul din cer. Ne‑am răzvrătit, am fost îndărătnici, iar Tu nu ne‑ai iertat! Te‑ai înfășurat în mânie și ne‑ai urmărit, ai ucis și n‑ai avut milă. Te‑ai învăluit într‑un nor, prin care nu trece rugăciunea. Ne-ai făcut un gunoi aruncat în mijlocul popoarelor. Toți vrăjmașii noștri deschid gura împotriva noastră. De groază și de groapă am avut parte, de prăpăd și pustiire. Râuri de lacrimi curg din ochii mei din pricina pustiirii fiicei poporului meu. Îmi varsă ochii lacrimi ce nu se mai usucă, nu mă pot opri din plâns, până când DOMNUL din ceruri va privi și va vedea. Mă doare sufletul la vederea fiicelor cetății mele. Cei ce mă urăsc fără temei m‑au vânat ca pe o pasăre. M‑au aruncat de viu în groapă și au aruncat cu pietre în mine. Au năvălit apele peste capul meu și mi‑am zis: „Sunt pierdut!” Dar am chemat Numele Tău, DOAMNE, din adâncimile gropii. Tu mi‑ai auzit glasul: „Nu‑Ți astupa urechea la suspinele și strigătele mele!” În ziua când Te‑am chemat, Te‑ai apropiat și ai zis: „Nu te teme!” Doamne, Tu ai luat apărarea sufletului meu, mi‑ai răscumpărat viața! Ai văzut, DOAMNE, apăsarea mea: judecă-Mi Tu pricina! Tu vezi toată dorința lor de răzbunare, toate uneltirile lor împotriva mea. DOAMNE, Tu auzi ocările lor și toate planurile lor cu privire la mine, cum șoptesc și clevetesc toată ziua cei ce s-au ridicat împotriva mea. Privește, am ajuns cântecul lor de batjocură când stau jos sau când se scoală! Plătește‑le, DOAMNE, după faptele lor! Dă-le o inimă fără simțire și blestemul Tău să fie asupra lor! Urmărește‑i cu mânie și nimicește-i de sub cerurile DOMNULUI!

Plângerile 3:25-66 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)

Domnul este bun cu cine nădăjduiește în El, cu sufletul care-L caută. Bine este să aștepți în tăcere ajutorul Domnului. Este bine pentru om să poarte un jug în tinerețea lui; să stea singur și să tacă, pentru că Domnul i l-a pus pe grumaz; să-și umple gura cu țărână și să nu-și piardă nădejdea; să-și dea obrazul celui ce-l lovește și să se sature de ocări. Căci Domnul nu leapădă pentru totdeauna, ci, când mâhnește pe cineva, Se îndură iarăși de el, după îndurarea Lui cea mare, căci El nu necăjește cu plăcere, nici nu îi mâhnește bucuros pe copiii oamenilor. Când se calcă în picioare toți prinșii de război ai unei țări, când se calcă dreptatea omenească în fața Celui Preaînalt, când este nedreptățit un om în pricina lui, nu vede Domnul? Cine a spus și s-a întâmplat ceva fără porunca Domnului? Nu ies din gura Celui Preaînalt răul și binele? De ce să se plângă omul cât trăiește? Fiecare să se plângă mai bine de păcatele lui! Să luăm seama la umbletele noastre, să le cercetăm și să ne întoarcem la Domnul. Să ne înălțăm și inimile cu mâinile spre Dumnezeu din cer, zicând: „Am păcătuit, am fost îndărătnici, și nu ne-ai iertat! În mânia Ta, Te-ai ascuns și ne-ai urmărit, ai ucis fără milă. Te-ai învăluit într-un nor, ca să nu străbată la Tine rugăciunea noastră. Ne-ai făcut de batjocură și de ocară printre popoare. Toți vrăjmașii noștri deschid gura împotriva noastră. De groază și de groapă am avut parte, de prăpăd și de pustiire.” Șuvoaie de apă îmi curg din ochi din pricina prăpădului fiicei poporului meu. Mi se topește ochiul în lacrimi necurmat și fără răgaz, până ce Domnul va privi din cer și va vedea. Mă doare ochiul de plâns pentru toate fiicele cetății mele. Cei ce mă urăsc fără temei m-au gonit ca pe o pasăre. Voiau să-mi nimicească viața într-o groapă și au aruncat cu pietre în mine. Mi-au năvălit apele peste cap și ziceam: „Sunt pierdut!” Dar am chemat Numele Tău, Doamne, din fundul gropii. Tu mi-ai auzit glasul: „Nu-Ți astupa urechea la suspinele și strigătele mele!” În ziua când Te-am chemat, Te-ai apropiat și ai zis: „Nu te teme!” Doamne, Tu ai apărat pricina sufletului meu, mi-ai răscumpărat viața. Doamne, ai văzut apăsarea mea: fă-mi dreptate! Ai văzut toate răzbunările lor, toate uneltirile lor împotriva mea. Doamne, le-ai auzit ocările, toate uneltirile împotriva mea, cuvântările potrivnicilor mei și planurile pe care le urzeau în fiecare zi împotriva mea. Uită-Te când stau ei jos sau când se scoală! Eu sunt cântecul lor de batjocură. Răsplătește-le, Doamne, după faptele mâinilor lor! Împietrește-le inima și aruncă blestemul Tău împotriva lor! Urmărește-i, în mânia Ta, și șterge-i de sub ceruri, Doamne!

Plângerile 3:25-66 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)

Iahve este bun cu cel care speră în El și cu sufletul care Îl caută. Este bine să aștepți în tăcere intervenția salvatoare a lui Iahve. Este bine ca omul „să poarte un jug” în tinerețea lui. Să stea singur și să tacă, fiindcă Iahve l-a așezat pe gâtul lui. „Să își umple gura cu pământ” – având în vedere faptul că este posibil să mai existe speranță (pentru el). Să își expună obrazul celui care îl lovește și să se sature de insulte! Fiindcă Iahve nu respinge pentru totdeauna. Ci în acord cu marea Lui compasiune, când întristează pe cineva, Își manifestă din nou mila față de el. Pentru că El nu necăjește și nici nu întristează cu plăcere pe fiii oamenilor. Când sunt călcați în picioare toți prizonierii unei țări, când dreptatea umană este îndepărtată înaintea Celui Foarte Înalt, când un om este nedreptățit în cauza lui, oare nu vede Iahve? Dacă Iahve nu a poruncit să se execute un anumit lucru, cine poate spune ceva care se și întâmplă? Oare nu din gura Celui Foarte Înalt vine atât dezastrul cât și bunăstarea? Atunci de ce protestează omul când este pedepsit pentru păcatele lui? Să ne observăm comportamentul, să ni-l analizăm și să ne întoarcem la Iahve. „Să ne înălțăm inimile și mâinile spre Dumnezeul din cer, spunând: «Am păcătuit și ne-am revoltat; iar Tu nu ai iertat (acest lucru)! Te-ai acoperit cu mânie și ne-ai urmărit; apoi ai omorât fără milă. Te-ai înconjurat cu un nor, pentru ca nicio rugăciune să nu ajungă la Tine. Ne-ai transformat în gunoi și într-un lucru murdar în mijlocul popoarelor. Toți dușmanii noștri și-au deschis larg gura împotriva noastră. Am suportat teroarea, groapa, dezastrul și distrugerea!»” Din ochii mei se scurg cantități mari de lacrimi; pentru că fiica poporului meu a fost distrusă. Ochii mi se vor topi continuu de lacrimi. Ei nu vor înceta deloc (să plângă), până când Iahve din cer va privi și va lua în considerare această situație. Când le-am văzut pe toate fiicele orașului meu, mi s-a întristat sufletul. Cei care îmi erau dușmani fără motiv, m-au vânat ca pe o pasăre. „Au încercat să îmi distrugă viața într-o groapă; și au aruncat cu pietre în mine. Apele s-au revărsat peste capul meu și mi-am zis: «Sunt pierdut!» Dar din adâncimile gropii am chemat numele Tău, Doamne. Tu mi-ai auzit vocea: nu Îți astupa urechea la strigătele mele după ajutor! În ziua când Te-am chemat, Te-ai apropiat și mi-ai răspuns: «Nu te teme!» Doamne, Tu ai apărat cauza sufletului meu și mi-ai recuperat viața! Tu ai văzut răul care mi s-a făcut! Judecă-mi cauza! Ai văzut toată dorința lor de răzbunare și planurile lor făcute împotriva mea. Doamne, Tu le-ai auzit batjocurile și tot ce au conceput ei împotriva mea. Ai auzit atât șoaptele oponenților mei, cât și comentariile lor negative îndreptate înspre mine toată ziua. Privește! Atunci când stau jos sau sunt pe picioare, ei mă ridiculizează în cântecele lor! Doamne, recompensează-i în acord cu faptele făcute de mâinile lor! Pune un voal peste inimile lor și fă să fie blestemul Tău peste ei! Doamne, urmărește-i în timp ce Îți manifești mânia Ta; și distruge-i de sub cer!”

Plângerile 3:25-66 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)

Cu cel care nădăjduiește În El, bun, Domnul Se vădește Și milă-arată ne-ncetat, Celui care L-a căutat. Stai în tăcere, că e bine Să așptepți astfel, până vine Și ajutorul Domnului. Bine îi este omului, Un jug să poarte-n tinerețe. Singur să stea și să învețe Să tacă dor, căci jugul lui Este din partea Domnului. Să-și umple gura cu țărână Și să nădăjduiască până Nădejdea i se împlinește. Să-și dea, celui ce îl lovește, Obrazul și să cate iară, Ca să se sature de-ocară, Pentru că Domnul – să se știe – Nu leapădă pentru vecie. Dacă pe cineva mâhnește, În urmă iar îi dăruiește – În bunătatea Lui cea mare – Nemărginita-I îndurare. Căci El, plăcere, nu găsește, Atuncea când îi necăjește Pe-ai oamenilor fii. Astfel, Nu are bucurie-n El, Când trebuie să necăjească, Voind ca să îi pedepsească. Când în picioare – mai apoi – Călcați sunt prinșii de război Ai unei țări, când se vădește Cum că dreptatea nu răzbește, Ci-n fața Celui Prea ‘Nalt – iată – Ajuns-a de a fi călcată, Când omul e nedreptățit Deși dreptate-a dovedit, E cineva cari poate crede, Cumva, că Domnul chiar nu vede? Dar cine, oare, a vestit Ceva, care s-a împlinit, Fără de voia Domnului Și fără de porunca Lui? Din gura Celui Prea ‘Nalt, iată, Nu au să iasă, totodată, Bine și rău? Ce trebuiește, Să plângă omul, cât trăiește? Mai bine, plângă fiecare, Pentru păcatul ce îl are! La mersul nostru, să luăm Seama și să îl cercetăm, Ca să putem veni apoi, La Domnul nostru, înapoi. Cu ale noastre mâini, de-odată, Și inima fie-nălțată Spre Dumnezeu, zicând apoi: „Păcătuit-am, Doamne, noi, Căci îndărătnici ne-am vădit! De-aceea, Tu ne-ai pedepsit! Iertare, nu am căpătat!” Atuncea când Te-ai mâniat, Tu Te-ai ascuns, ne-ai urmărit Și fără milă ne-ai lovit Și ne-ai ucis. Tu Ți-ai luat Un nor și Te-ai înfășurat În el, ca ruga înălțată De către noi, să nu străbată Până la Tine. Am văzut Că printre neamuri ne-ai făcut Ca de batjocură să fim, În orice loc noi ne găsim. Ai noști’ vrăjmași se semețesc Și împotrivă-ne vorbesc. De groază fost-am urmăriți Și-apoi de groapă-am fost pândiți. Prăpădul ne e parte – iată – Și pustiirea, totodată. Ape-n șuvoaie îmi țâșnesc, Din ochi, pentru că ei zăresc Prăpădul fiicei cea pe care Sărmanul meu popor o are. Ochiul, în lacrimi, se topește, Căci plânsul nu mai contenește, Până când Domnul va vedea, Din ceruri, întristarea mea. Am plâns și plâng pentru acele Fiice ale cetății mele. Ochii mă dor de plâns, căci eu Și pentru ele-am plâns, mereu. Mulți m-au urât, fără temei Și prigonit am fost de ei, Precum o pasăre gonită. Îmi voiau viața nimicită Și-apoi în groapă azvârlit, Au vrut să fiu. S-au îmbulzit În juru-mi, și au aruncat Pietre asupră-mi, ne-ncetat. Noian de ape au venit Și peste cap mi-au năvălit. Când valurile le-am văzut, Am zis de-ndată: „Sunt pierdut!” Dar am chemat Numele Tău, Doamne, în ceasu-acela rău – Din groapa-n care m-am aflat – Iar Tu, Doamne, m-ai ascultat. Nu-Ți astupa, o, Domnul meu, Urechea, ci seamă, mereu, Să iei Tu dar, la al meu chin De care sufletul mi-e plin.” În ziua-n care Te-am chemat, De mine Te-ai apropiat Și-ai zis în ăst fel: „Nu te teme!” Doamne, eu știu că-n orice vreme Doar Tu ai apărat, mereu, Pricina sufletului meu Și viața mi-ai răscumpărat! Văzut-ai că sunt apăsat. De-aceea, Doamne, Te arată Și fă-mi dreptate, de îndată. Văzut-ai cum au uneltit În contra mea și-au plănuit Să se răzbune toți, pe mine. Doamne, ai auzit prea bine, Ocările ce le-au rostit Și tot ceea ce-au uneltit În contra mea. Îți e știut, Ce fel de planuri au făcut Și ce cuvinte au purtat În contra mea, neîncetat. Privește dar, fără-ndoială, Când stau ei jos și când se scoală Și-ai să mă vezi batjocorit, În al lor cântec, negreșit. Le răsplătește tuturor, Doamne, doar după fapta lor! Inima lor, s-o împietrești Și-al Tău blestem să îl zvârlești, Asupra lor! A Ta mânie Să-i urmărească pe vecie Și de sub cerurile Tale, Șterge-i cu tot cu a lor cale!”

Plângerile 3:25-66 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)

tet Domnul este bun cu cel care speră în el, cu sufletul care îl caută. Bine este să aștepți în tăcere mântuirea Domnului. Bine este pentru om să poarte jug în tinerețea sa. yod Să stea singur și să tacă, pentru că l-a impus asupra lui. Să-și pună gura în praf, poate mai este vreo speranță. Să-și dea obrazul celui care-l lovește, să se sature de ocară. kaf Căci Domnul nu îndepărtează pentru totdeauna. Dacă Domnul face să sufere, tot el va avea milă, pentru că mare este bunătatea sa. Căci el nu umilește din inimă și nici nu face să sufere fiul omului. lamed Când [cineva] strivește sub picioarele sale pe toți prizonierii de pe pământ sau când [cineva] înclină judecata unui om în fața Celui Preaînalt, când [cineva] măsluiește cauza unui om, nu vede oare Domnul? mem Cine este acela care să spună ceva și să se împlinească, fără să fi poruncit Domnul? Din gura Celui Preaînalt nu ies oare nenorocirile și binele? De ce să murmure omul cât e viu și viteazul, în ciuda păcatelor sale? nun Să ne cercetăm căile și să scotocim și să ne întoarcem la Domnul! Să ne ridicăm inimile pe palme spre Dumnezeul care este în ceruri! „Noi ne-am răzvrătit, ne-am revoltat, tu nu ai iertat. samec Te-ai acoperit cu mânie și ne-ai urmărit; ai ucis și nu ai avut milă. Te-ai acoperit cu un nor, ca să nu treacă la tine rugăciunea. Ne-ai pus să fim gunoi și lepădătură în mijlocul popoarelor. peh Au căscat gura împotriva noastră toți dușmanii noștri. De groază și groapă am avut [parte], dezolare și zdrobire”. Râuri de apă fac ochii mei să curgă din cauza zdrobirii fiicei poporului meu. ayn Ochii mei varsă și nu încetează, nu au tihnă până când Domnul va privi din ceruri și va vedea. Ochiul meu chinuie sufletul meu din cauza tuturor fiicelor cetății mele. țade Dușmanul meu mă vânează fără motiv, ca pe o pasăre. Au vrut să sfârșească viața mea în cisternă, au tras cu pietre asupra mea. S-au revărsat apele peste capul meu și am zis: „Sunt pierdut”. qof Atunci am chemat numele tău, Doamne, din adâncul cisternei. Tu ai ascultat glasul meu. Nu-ți astupa urechea la geamătul meu și strigătul meu de ajutor! Te-ai apropiat în ziua când te-am chemat și ai spus: „Nu te teme!”. reș Doamne, tu ai apărat cauza sufletului meu, mi-ai răscumpărat viața. Doamne, tu vezi oprimarea mea, fă judecata mea! Ai văzut toate răzbunările lor, toate gândurile lor împotriva mea. șin Doamne, tu ai auzit toate ocările lor, toate gândurile lor împotriva mea, șoaptele celor care se ridică împotriva mea, uneltirile lor contra mea toată ziua. Privește-i când se așază și când se ridică: eu sunt refrenul lor. tau Întoarce-le răsplata, Doamne, după fapta mâinilor lor! Dă-le împietrirea inimii, blestemul tău să fie împotriva lor! Urmărește-i cu mânie și nimicește-i de sub cerul Domnului.

Plângerile 3:25-66 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)

Domnul este bun cu cine nădăjduiește în El, cu sufletul care-L caută. Bine este să aștepți în tăcere ajutorul Domnului. Este bine pentru om să poarte un jug în tinerețea lui. Să stea singur și să tacă, pentru că Domnul i l-a pus pe grumaz; să-și umple gura cu țărână și să nu-și piardă nădejdea; să dea obrazul celui ce-l lovește și să se sature de ocări. Căci Domnul nu leapădă pentru totdeauna. Ci, când mâhnește pe cineva, Se îndură iarăși de el după îndurarea Lui cea mare, căci El nu necăjește cu plăcere, nici nu mâhnește bucuros pe copiii oamenilor. Când se calcă în picioare toți prinșii de război ai unei țări, când se calcă dreptatea omenească în fața Celui Preaînalt, când este nedreptățit un om în pricina lui, nu vede Domnul? Cine a spus și s-a întâmplat ceva fără porunca Domnului? Nu ies din gura Celui Preaînalt răul și binele? De ce să se plângă omul cât trăiește? Fiecare să se plângă mai bine de păcatele lui! Să luăm seama la umbletele noastre, să le cercetăm și să ne întoarcem la Domnul. Să ne înălțăm și inimile cu mâinile spre Dumnezeu din cer, zicând: „Am păcătuit, am fost îndărătnici, și nu ne-ai iertat!” În mânia Ta, Te-ai ascuns și ne-ai urmărit, ai ucis fără milă. Te-ai învăluit într-un nor, ca să nu străbată la Tine rugăciunea noastră. Ne-ai făcut de batjocură și de ocară printre popoare. Toți vrăjmașii noștri deschid gura împotriva noastră. De groază și de groapă am avut parte, de prăpăd și pustiire. Șuvoaie de apă îmi curg din ochi din pricina prăpădului fiicei poporului meu. Mi se topește ochiul în lacrimi necurmat și fără răgaz, până ce Domnul va privi din cer și va vedea. Mă doare ochiul de plâns pentru toate fiicele cetății mele. Cei ce mă urăsc fără temei m-au gonit ca pe o pasăre. Voiau să-mi nimicească viața într-o groapă și au aruncat cu pietre în mine. Mi-au năvălit apele peste cap și ziceam: „Sunt pierdut!” Dar am chemat Numele Tău, Doamne, din fundul gropii. Tu mi-ai auzit glasul: „Nu-Ți astupa urechea la suspinele și strigătele mele!” În ziua când Te-am chemat, Te-ai apropiat și ai zis: „Nu te teme!” Doamne, Tu ai apărat pricina sufletului meu, mi-ai răscumpărat viața! Doamne, ai văzut apăsarea mea: fă-mi dreptate! Ai văzut toate răzbunările lor, toate uneltirile lor împotriva mea. Doamne, le-ai auzit ocările, toate uneltirile împotriva mea, cuvântările potrivnicilor mei și planurile pe care le urzeau în fiecare zi împotriva mea. Uită-Te când stau ei jos sau când se scoală! Eu sunt cântecul lor de batjocură. Răsplătește-le, Doamne, după faptele mâinilor lor! Împietrește-le inima și aruncă blestemul Tău împotriva lor! Urmărește-i, în mânia Ta, și șterge-i de sub ceruri, Doamne!