YouVersion
Pictograma căutare

Iona 4:5-11

Iona 4:5-11 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)

Atunci Iona a ieșit din oraș și s-a așezat în partea de est a acestuia. Și-a făcut un adăpost și a stat acolo la umbra lui, așteptând să vadă ce se va întâmpla cu orașul. Dumnezeul care se numește Iahve a făcut să crească o plantă care asigura umbră capului lui Iona, ca să îl facă să scape de mânie. Iona a fost foarte bucuros văzând această plantă. Dar în următoarea dimineață, înainte să răsară soarele, Dumnezeu a trimis un vierme care a afectat planta făcând-o să se usuce. Când a început să lumineze soarele, Dumnezeu a trimis un vânt uscat care bătea din partea de est. Iona a fost afectat de soarele care i-a produs insolație, făcându-l să leșine. El și-a dorit (încă o dată) să moară; și a zis: „Mai bine să mor, decât să trăiesc!” Atunci Dumnezeu a vorbit cu Iona, zicându-i: „Oare procedezi bine când te mânii din cauza (uscării) acestei plante?” El a răspuns: „Da, este corect să mă mânii, chiar până la moarte!” Atunci Iahve i-a zis: „Ți s-a făcut milă de această plantă pentru apariția căreia nu ai muncit. Și nici nu ai făcut-o tu să crească! Ci a răsărit într-o noapte; și apoi tot într-o noapte s-a uscat. Dar oare Mie să nu Îmi fie milă de Ninive, acest mare oraș, în care trăiesc mai mult de o sută douăzeci de mii de oameni incapabili să distingă dreapta de stânga lor împreună cu o mulțime de animale?!”

Partajează
Citește Iona 4

Iona 4:5-11 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)

Iona orașu-a părăsit; S-a așezat la răsărit Și un umbrar și-a înjghebat. Apoi, la umbra lui a stat Fiindcă a voit să știe Ce soartă are să îi fie, Cetății, de la Domnul, dată. Văzându-i fața mâniată, Domnul îndată a făcut Un mic arbust de a crescut Care, pe Iona, l-a umbrit Cu frunza, și l-a-nveselit. În zori, când s-a făcut lumină, Domnul i-a pus la rădăcină, Un vierme ce l-a înțepat Și-astfel arbustul s-a uscat. Când soarele a răsărit, Un vânt fierbinte s-a pornit, Lovindu-l cu suflarea lui, Pe Iona. Raza soarelui, În creștet, tare, l-a bătut Încât sărmanul a căzut De pe picioare, leșinat, Și-ncet, abia a îngăimat: „Să mor, mai bine îmi doresc, Decât așa să mai trăiesc!” Dar Dumnezeu l-a auzit Și cu blândețe i-a vorbit: „Faci bine că te-ai mâniat Pentru acest arbust uscat?” Iona a zis mânios foarte: „Fac bine! Da, până la moarte, Că mă înfurii! Așa-s eu!” Atunci, răspunse Dumnezeu: „Ți-e milă și te-ai întristat Când copăcelul s-a uscat! Te doare de-acel pom pitic Care nu te-a costat nimic. Să crească, nu tu l-ai făcut, Ci într-o noapte-a apărut Și-apoi în alta, s-a uscat. Să nu fiu Eu îngrijorat Atunci, de-acea cetate mare – Deci de Ninive – căci ea are Osută douăzeci de mii De oameni? Dacă vrei să știi, Nu pot deosebi ușor Brațul cel drept, de stânga lor, Aste ființe rătăcite! Mai sunt de-asemeni multe vite Pe lângă oameni, în cetate. Să-Mi vărs mânia peste toate? Ți-e milă de arbust, dar Eu, Milă să n-am, de „lucrul” Meu!”

Partajează
Citește Iona 4