Ioan 4:3-42
Ioan 4:3-42 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Atunci a plecat din Iudeea și S-a întors în Galileea. Pentru că trebuia să treacă prin Samaria, a ajuns aproape de un oraș al acestei regiuni. El se numea Sihar și era în apropierea terenului dat de Iacov fiului lui numit Iosif. Acolo exista fântâna lui Iacov. Isus, fiind obosit din cauza călătoriei, stătea lângă fântână. Era a șasea oră din zi. A venit o femeie din Samaria ca să scoată apă. Isus i-a zis: „Dă-Mi să beau!” Discipolii Lui se duseseră în oraș să cumpere mâncare. Femeia samariteancă I-a zis: „Cum se explică faptul că Tu, un iudeu, ceri să bei apă de la mine, care sunt femeie samariteancă?” Ea avea dreptate: iudeii nu au relații cu samaritenii. Isus i-a răspuns: „Dacă ai fi cunoscut darul lui Dumnezeu și dacă ai fi știut cine este Cel care îți zice «Dă-Mi să beau!», tu ai fi luat inițiativa și I-ai fi cerut să îți dea să bei; iar El ți-ar fi dat apă vie!” Femeia I-a zis: „Domnule, nu ai cu ce să scoți apă, iar fântâna este adâncă. Deci de unde ai putea avea această apă vie? Ești mai mare decât strămoșul nostru Iacov care ne-a lăsat această fântână din care a băut împreună cu fiii și cu vitele lui?” Isus i-a răspuns: „Oricine va bea din această apă, va înseta din nou. Dar cel care bea din apa pe care i-o ofer Eu, nu va mai înseta; ci această apă se va transforma în el într-un izvor care va țâșni spre viața eternă.” Atunci femeia I-a zis: „Domnule, dă-mi această apă, ca să nu mai vin până aici să scot atunci când îmi este sete!” Isus i-a zis: „Du-te, ia-ți soțul și întoarce-te aici cu el.” Femeia I-a răspuns: „Nu am soț!” Isus i-a zis: „Da, ai făcut o afirmație corectă cu privire la soț. Deși ai avut cinci soți, în prezent trăiești alături de un bărbat care nu îți este soț. Deci (apreciez că) ai spus adevărul!” Femeia I-a zis: „Domnule, constat că ești profet! Strămoșii noștri s-au închinat pe acest munte; iar voi susțineți că Ierusalimul este locul de închinare pentru oameni…” Isus i-a zis: „Femeie, crede-Mă că vine timpul când închinarea înaintea Tatălui nu se va mai practica nici pe acest munte și nici în Ierusalim. (Acum,) voi nu cunoașteți la ce vă închinați, iar noi ne închinăm la ce cunoaștem; pentru că salvarea vine de la iudei. Dar va veni un timp când adevărații închinători se vor închina Tatălui în spirit și în adevăr; pentru că Tatăl dorește să aibă astfel de închinători. Iar noi deja trăim acest timp. Dumnezeu este Spirit; și cine I Se închină, trebuie să facă acest lucru în spirit și în adevăr.” Femeia I-a zis: „Știu că urmează să vină Mesia – numit și Cristos. Când va veni El, ne va spune toate lucrurile (pe care trebuie să le știm).” Isus i-a zis: „Eu – Cel care vorbesc cu tine – sunt Acela!” Atunci au venit discipolii care s-au mirat văzându-L că vorbește cu o femeie. Totuși, niciunul dintre ei nu L-a întrebat „Ce dorești să știi?” sau „Despre ce vorbești cu ea?” Atunci femeia și-a lăsat găleata, s-a dus în oraș și le-a zis oamenilor (de-acolo): „Veniți să vedeți un Om care mi-a spus tot ce am făcut! Oare nu este El Cristos?” Ei ieșiseră din oraș și veneau spre El. În acest timp, discipolii Îl rugau pe Isus să mănânce, zicând: „Învățătorule, mănâncă!” Dar El le-a zis: „Eu voi servi o mâncare pe care voi nu o cunoașteți.” Discipolii au început să discute între ei astfel: „Oare nu I-a adus cineva să mănânce?” Isus le-a zis: „Pentru Mine, a mânca înseamnă să îndeplinesc dorința Celui care M-a trimis și să realizez lucrarea Lui! Oare nu afirmați voi că mai sunt patru luni până la seceriș? Eu vă provoc să priviți «recoltele» care deja sunt coapte, pregătite pentru seceriș. Cine seceră, este retribuit și adună recolte pentru viața eternă; pentru ca atât Cel care seamănă, cât și cel care seceră, să experimenteze bucurie în același timp. Aici se potrivește proverbul «Unul seamănă, iar altul seceră.» Eu v-am trimis să secerați într-o zonă unde voi nu ați mai muncit. Acea muncă (inițială) a fost făcută de alții; iar voi ați beneficiat de rezultatele muncii lor.” Mulți samariteni din acel oraș au crezut în Isus, determinați de afirmația femeii, care zicea: „Mi-a spus tot ce am făcut!” Când au venit samaritenii la Isus, L-au rugat să rămână la ei. Și El a rămas acolo două zile. Auzind cuvintele lui Isus, mult mai mulți au crezut în El. Și ziceau femeii: „Acum știm că Acesta este adevăratul Cristos, Salvatorul lumii! Suntem convinși nu numai de cuvintele tale, ci (mai ales) pentru că L-am auzit în mod personal.”
Ioan 4:3-42 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Atunci a părăsit Iudeea și S-a întors în Galileea. Fiindcă trebuia să treacă prin Samaria, a ajuns lângă o cetate din ținutul Samariei, numită Sihar, aproape de ogorul pe care-l dăduse Iacov fiului său Iosif. Acolo se afla fântâna lui Iacov. Isus, ostenit de călătorie, ședea lângă fântână. Era cam pe la ceasul al șaselea. A venit o femeie din Samaria să scoată apă. „Dă-Mi să beau”, i-a zis Isus. Căci ucenicii Lui se duseseră în cetate să cumpere de-ale mâncării. Femeia samariteancă I-a zis: „Cum? Tu, iudeu, ceri să bei de la mine, femeie samariteancă?” Iudeii, în adevăr, n-au legături cu samaritenii. Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu și cine este Cel ce-ți zice: ‘Dă-Mi să beau!’, tu singură ai fi cerut să bei, și El ți-ar fi dat apă vie.” „Doamne”, I-a zis femeia, „n-ai cu ce să scoți apă, și fântâna este adâncă, de unde ai putea să ai dar această apă vie? Ești Tu oare mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat fântâna aceasta și a băut din ea el însuși și feciorii lui și vitele lui?” Isus i-a răspuns: „Oricui bea din apa aceasta îi va fi iarăși sete. Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu în veac nu-i va fi sete, ba încă apa pe care i-o voi da Eu se va preface în el într-un izvor de apă, care va țâșni în viața veșnică.” „Doamne”, I-a zis femeia, „dă-mi această apă, ca să nu-mi mai fie sete și să nu mai vin până aici să scot.” „Du-te”, i-a zis Isus, „de cheamă pe bărbatul tău și vino aici.” Femeia I-a răspuns: „N-am bărbat.” Isus i-a zis: „Bine ai zis că n-ai bărbat. Pentru că cinci bărbați ai avut; și acela pe care-l ai acum nu-ți este bărbat. Aici ai spus adevărul.” „Doamne”, I-a zis femeia, „văd că ești proroc. Părinții noștri s-au închinat pe muntele acesta; și voi ziceți că în Ierusalim este locul unde trebuie să se închine oamenii.” „Femeie”, i-a zis Isus, „crede-Mă că vine ceasul când nu vă veți închina Tatălui nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim. Voi vă închinați la ce nu cunoașteți, noi ne închinăm la ce cunoaștem, căci mântuirea vine de la iudei. Dar vine ceasul, și acum a și venit, când închinătorii adevărați se vor închina Tatălui în duh și în adevăr, fiindcă astfel de închinători dorește și Tatăl. Dumnezeu este Duh; și cine se închină Lui trebuie să I se închine în duh și în adevăr.” „Știu”, I-a zis femeia, „că are să vină Mesia (căruia I se zice Hristos); când va veni El, are să ne spună toate lucrurile.” Isus i-a zis: „Eu, cel care vorbesc cu tine, sunt Acela.” Atunci au venit ucenicii Lui și se mirau că vorbea cu o femeie. Totuși niciunul nu I-a zis: „Ce cauți?” sau „Despre ce vorbești cu ea?” Atunci, femeia și-a lăsat găleata, s-a dus în cetate și a zis oamenilor: „Veniți de vedeți un om care mi-a spus tot ce am făcut. Nu cumva este acesta Hristosul?” Ei au ieșit din cetate și veneau spre El. În timpul acesta, ucenicii Îl rugau să mănânce și ziceau: „Învățătorule, mănâncă!” Dar El le-a zis: „Eu am de mâncat o mâncare pe care voi n-o cunoașteți.” Ucenicii au început să-și zică deci unii altora: „Nu cumva I-a adus cineva să mănânce?” Isus le-a zis: „Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis și să împlinesc lucrarea Lui. Nu ziceți voi că mai sunt patru luni până la seceriș? Iată, Eu vă spun: Ridicați-vă ochii și priviți holdele, care sunt albe acum, gata pentru seceriș. Cine seceră primește o plată și strânge rod pentru viața veșnică, pentru ca și cel ce seamănă și cel ce seceră să se bucure în același timp. Căci, în această privință, este adevărată zicerea: ‘Unul seamănă, iar altul seceră.’ Eu v-am trimis să secerați acolo unde nu voi v-ați ostenit; alții s-au ostenit, și voi ați intrat în osteneala lor.” Mulți samariteni din cetatea aceea au crezut în Isus din pricina mărturiei femeii, care zicea: „Mi-a spus tot ce am făcut.” Când au venit samaritenii la El, L-au rugat să rămână la ei. Și El a rămas acolo două zile. Mult mai mulți au crezut în El din pricina cuvintelor Lui. Și ziceau femeii: „Acum nu mai credem din pricina spuselor tale, ci din pricină că L-am auzit noi înșine și știm că Acesta este în adevăr Hristosul, Mântuitorul lumii.”
Ioan 4:3-42 Română Noul Testament Interconfesional 2009 (BINT09)
a plecat din Iudeea şi s-a dus iarăşi spre Galileea. Şi trebuia să treacă prin Samaria. Aşa a ajuns într-o cetate a Samariei numită Sihar, aproape de locul pe care i l-a dat Iacov fiului său, Iosif. Acolo era fântâna lui Iacov. Iisus, ostenit de drum, stătea lângă fântână. Era pe la ceasul al şaselea. O femeie din Samaria a venit să scoată apă. Iisus i-a spus: „Dă-mi să beau!”, fiindcă ucenicii Lui plecaseră în cetate să cumpere mâncare. Femeia samariteancă I-a spus: „Cum, tu, iudeu, ceri să bei de la mine, care sunt o femeie samariteancă?”, fiindcă iudeii nu au legături cu samaritenii. Iisus i-a răspuns: „Dacă ai fi cunoscut darul lui Dumnezeu şi cine este acela care îţi spune: Dă-mi să beau, tu i-ai fi cerut Lui şi ţi-ar fi dat apă vie.” Femeia I-a spus atunci: „Doamne, nu ai găleată, iar fântâna este adâncă. De unde ai atunci apa cea vie? Eşti tu mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat fântâna din care a băut el însuşi, fiii săi şi turmele sale?” Iisus i-a răspuns: „Oricine bea din apa aceasta va înseta din nou. Dar cel care va bea din apa pe care i-o voi da Eu, nu va mai înseta în veci, iar apa pe care i-o voi da va deveni în el izvor de apă care ţâşneşte spre viaţă veşnică.” Femeia I-a spus: „Doamne, dă-mi această apă, ca să nu-mi mai fie sete şi să nu mai vin aici să scot.” El i-a spus: „Mergi şi-l cheamă pe bărbatul tău şi vino aici!” Femeia I-a răspuns: „Nu am bărbat!” Iisus i-a spus: „Bine ai zis: nu am bărbat!, fiindcă cinci bărbaţi ai avut şi cel pe care îl ai acum nu e bărbatul tău. Aici ai spus adevărul.” Femeia I-a spus: „Doamne, văd că eşti profet. Părinţii noştri s-au închinat pe acest munte, dar voi spuneţi că în Ierusalim este locul unde trebuie să te închini.” Iisus i-a spus: „Crede-mă, femeie, vine ceasul când nu vă veţi mai închina Tatălui nici pe muntele acesta, nici la Ierusalim. Voi vă închinaţi la ce nu cunoaşteţi, noi ne închinăm la ce cunoaştem, căci mântuirea vine de la iudei. Dar vine ceasul, şi a şi venit, când adevăraţii închinători i se vor închina Tatălui în Duh şi adevăr, fiindcă astfel de închinători îşi doreşte Tatăl. Dumnezeu este duh, iar cei care i se închină trebuie să i se închine în Duh şi adevăr.” Femeia I-a spus: „Ştiu că vine Mesia, cel numit Hristos. Când va veni El, ne va vesti toate lucrurile.” Iisus i-a spus: „Eu sunt, Cel care îţi vorbeşte!” În acea clipă s-au întors ucenicii Lui şi se mirau că vorbeşte cu o femeie. Totuşi, nici unul nu I-a spus: „Ce faci?” sau „De ce vorbeşti cu ea?” Iar femeia şi-a lăsat urciorul şi s-a dus spre cetate, spunându-le oamenilor: „Veniţi şi vedeţi un om care mi-a spus toate lucrurile pe care le-am făcut. Oare nu este El Hristosul?” Ei au ieşit din cetate şi au venit la El. Între timp, ucenicii Îl rugau zicând: „Rabbi, mănâncă!” El le-a spus: „Eu am de mâncat o mâncare pe care voi nu o cunoaşteţi.” Aşadar, ucenicii vorbeau între ei: „Oare I-a adus cineva de mâncare?” Iisus le-a zis: „Mâncarea Mea este să fac voia Celui care M-a trimis şi să-I împlinesc lucrarea. Nu spuneţi voi, oare: Mai sunt patru luni până vine secerişul? Iată, vă spun, ridicaţi-vă ochii şi vedeţi că holdele sunt deja coapte pentru seceriş. Cel care seceră primeşte plată şi strânge rod pentru viaţa veşnică, aşa încât şi semănătorul şi secerătorul să se bucure împreună. Prin aceasta se adevereşte cuvântul: unul seamănă şi altul seceră. Eu v-am trimis să seceraţi acolo unde nu aţi trudit. Alţii au trudit şi voi aţi intrat peste munca lor.” Din cetatea aceea a samaritenilor, mulţi au crezut în El, datorită cuvântului femeii care a dat mărturie: „Mi-a spus toate lucrurile pe care le-am făcut!” Astfel, când samaritenii au venit la El, stăruiau să rămână la ei. Şi a rămas acolo două zile. Mult mai mulţi au crezut datorită cuvântului Său şi îi spuneau femeii: „Acum nu mai credem pentru cuvintele tale, ci pentru că noi înşine am auzit şi ştim că acesta este cu adevărat Mântuitorul lumii.”
Ioan 4:3-42 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
A părăsit Iudeea și s-a dus din nou în Galileea. Și trebuia să treacă prin Samaria. Atunci a ajuns la o cetate a Samariei, numită Sihar, aproape de ținutul pe care Iacob l-a dat fiului său Iosif. Și era acolo fântâna lui Iacob. Isus, așadar, fiind obosit de călătorie, s-a așezat astfel la fântână; era cam pe la ora a șasea. Atunci a venit o femeie din Samaria să scoată apă. Isus i-a spus: Dă-mi să beau. (Fiindcă discipolii lui se duseseră în cetate să cumpere mâncare). Atunci femeia din Samaria i-a spus: Cum tu, fiind iudeu, ceri să bei de la mine, care sunt femeie samariteancă? Pentru că iudeii nu au legături cu samaritenii. Isus a răspuns și i-a zis: Dacă ai fi cunoscut darul lui Dumnezeu și cine este cel ce îți spune: Dă-mi să beau, tu i-ai fi cerut și el ți-ar fi dat apă vie. Femeia i-a spus: Domnule, nu ai cu ce să scoți apă și fântâna este adâncă; de unde așadar ai apa cea vie? Ești tu mai mare decât tatăl nostru Iacob, care ne-a dat fântâna și a băut din ea el însuși și copiii lui și vitele lui? Isus a răspuns și i-a zis: Oricine bea din apa aceasta, va înseta din nou. Dar oricine bea din apa ce i-o voi da eu, nicidecum nu va mai înseta niciodată; dar apa ce i-o voi da, va fi în el o fântână de apă, țâșnind în viață veșnică. Femeia i-a spus: Domnule, dă-mi această apă, ca nici să nu mai însetez, nici să nu mai vin aici să scot. Isus i-a spus: Du-te, cheamă pe soțul tău și vino aici. Femeia a răspuns și a zis: Nu am soț. Isus i-a spus: Bine ai zis: Nu am soț; Pentru că cinci soți ai avut și acela pe care îl ai acum nu este soțul tău; în aceasta ai spus adevărat. Femeia i-a spus: Domnule, îmi dau seama că ești profet. Părinții noștri s-au închinat pe acest munte; și voi spuneți că în Ierusalim este locul unde ar trebui să se închine oamenii. Isus i-a spus: Femeie, crede-mă, vine timpul, când nici pe muntele acesta, nici chiar în Ierusalim, nu vă veți închina Tatălui. Voi vă închinați la ceea ce nu știți, noi știm la ce ne închinăm; fiindcă salvarea este de la iudei. Dar vine timpul și acum este, când adevărații închinători se vor închina Tatălui în duh și în adevăr; fiindcă Tatăl caută astfel de oameni să i se închine. Dumnezeu este un Duh; și cei ce i se închină, trebuie să i se închine în duh și în adevăr. Femeia i-a spus: Știu că vine Mesia, care se numește Cristos; când va veni el, ne va spune toate lucrurile. Isus i-a spus: Eu, cel care vorbește cu tine, sunt acela. Și la aceasta, au venit discipolii lui și se minunau că vorbea cu femeia, totuși nimeni nu a spus: Ce cauți? Sau: De ce vorbești cu ea? Atunci femeia și-a lăsat vasul și s-a dus în cetate și le-a spus oamenilor: Veniți să vedeți un om care mi-a spus toate câte le-am făcut; nu cumva acesta este Cristosul? Atunci ei au ieșit din cetate și au venit la el. Între timp discipolii lui îl rugau, spunând: Rabi, mănâncă. Dar el le-a spus: Eu am de mâncat o mâncare pe care voi nu o cunoașteți. De aceea discipolii spuneau unul altuia: I-a adus cineva să mănânce? Isus le spune: Mâncarea mea este să fac voia celui ce m-a trimis și să împlinesc lucrarea lui. Nu spuneți voi: Mai sunt încă patru luni și vine secerișul? Iată, vă spun: Ridicați-vă ochii și priviți câmpiile, pentru că sunt albe, gata pentru seceriș. Și cel ce seceră primește plată și adună rod pentru viață eternă; pentru ca deopotrivă cel ce seamănă și cel ce seceră să se bucure împreună. Și în aceasta este adevărat acel cuvânt: Unul seamănă și altul seceră. Eu v-am trimis să secerați unde nu ați muncit; alții au muncit și voi ați intrat în munca lor. Și mulți samariteni din acea cetate au crezut în el pentru cuvântul femeii, care aducea mărturie: Mi le-a spus pe toate câte le-am făcut. De aceea când au venit samaritenii la el, l-au implorat să rămână cu ei; și a rămas acolo două zile. Și mai mulți au crezut din cauza propriului său cuvânt, Și spuneau femeii: Acum credem, nu din cauza vorbirii tale, ci fiindcă l-am auzit noi înșine și știm că acesta este în adevăr Cristosul, Salvatorul lumii.
Ioan 4:3-42 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022 (EDCR)
a părăsit Iudeea și S‑a întors în Galileea. Trebuia să treacă prin Samaria și a ajuns lângă o cetate a Samariei numită Sihar, aproape de ogorul pe care‑l dăduse Iacov fiului său Iosif. Acolo se afla fântâna lui Iacov. Isus, istovit de călătorie, stătea lângă fântână. Era cam pe la ceasul al șaselea. O femeie din Samaria a venit să scoată apă. „Dă‑Mi să beau”, i‑a zis Isus. (Căci ucenicii Săi se duseseră în cetate să cumpere de mâncare.) Samariteanca I‑a zis: „Cum de Tu, un iudeu, ceri să bei de la mine, o samariteancă?” (Iudeii, într‑adevăr, n‑au legături cu samaritenii.) Drept răspuns, Isus i‑a zis: „Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu și cine este Cel ce‑ți zice: «Dă‑Mi să beau!», tu însăți I‑ai fi cerut să bei, și El ți‑ar fi dat apă vie.” „Doamne”, I‑a zis femeia, „nici vas nu ai, iar fântâna este adâncă; atunci de unde ai această apă vie? Doar nu ești Tu mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne‑a dat fântâna și a băut din ea el însuși cu fiii lui și vitele lui!” Isus i‑a răspuns: „Oricine bea din apa aceasta va înseta iarăși. Dar cine va bea din apa pe care i‑o voi da Eu nicidecum nu va înseta, în veac; ba încă apa pe care i‑o voi da Eu se va preface în el într‑un izvor de apă care țâșnește în viața veșnică.” „Doamne”, I‑a zis femeia, „dă‑mi această apă, ca să nu mai însetez și să nu mai vin până aici să scot!” El i‑a spus: „Du‑te, cheamă‑l pe bărbatul tău și vino aici!” Femeia I‑a răspuns: „N‑am bărbat.” Isus i‑a zis: „Bine ai spus: «N‑am bărbat»! Pentru că cinci bărbați ai avut; și acela pe care‑l ai acum nu‑ți este bărbat. Aici ai spus adevărul.” „Doamne”, I‑a zis femeia, „văd că ești profet! Părinții noștri s‑au închinat pe muntele acesta; iar voi ziceți că în Ierusalim este locul unde trebuie să ne închinăm.” Isus i‑a spus: „Crede‑Mă, femeie: vine ceasul când nu vă veți închina Tatălui nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim. Voi vă închinați la ce nu cunoașteți; noi ne închinăm la ce cunoaștem, căci mântuirea este de la iudei. Dar vine ceasul, și acum a și venit, când adevărații închinători se vor închina Tatălui în duh și adevăr, fiindcă Tatăl astfel de închinători caută. Dumnezeu este Duh, și cine I se închină Lui trebuie să I se închine în duh și adevăr.” „Știu”, I‑a zis femeia, „că va veni Mesia (care Se numește Hristos); când va veni El, ne va spune toate lucrurile.” Isus i‑a zis: „Eu Sunt: Cel care‑ți vorbește!” Atunci au venit ucenicii Săi, și se mirau că vorbește cu o femeie. Totuși, niciunul nu I‑a zis: „Ce cauți?” sau „Despre ce vorbești cu ea?” Atunci, femeia și‑a lăsat ulciorul, s‑a dus în cetate și le‑a zis oamenilor: „Veniți să vedeți un om care mi‑a spus tot ce am făcut! Nu cumva Acesta este Hristosul?” Ei au ieșit din cetate și veneau spre El. În timpul acesta, ucenicii Îl rugau să mănânce și‑I ziceau: „ Rabbí , mănâncă!” Dar El le‑a zis: „Eu am de mâncat o mâncare pe care voi n‑o cunoașteți.” Ucenicii și‑au zis atunci unii altora: „Nu cumva I‑a adus cineva să mănânce?” Isus le‑a zis: „Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M‑a trimis și să împlinesc lucrarea Lui. Nu ziceți voi că mai sunt patru luni până la seceriș? Iată, Eu vă spun: ridicați‑vă ochii și priviți holdele, care sunt albe, gata pentru seceriș! Acum, cine seceră primește o plată și strânge rod pentru viața veșnică, pentru ca și cel ce seamănă, și cel ce seceră să se bucure împreună. Căci, în această privință, este adevărată zicerea: «Unul seamănă, iar altul seceră.» Eu v‑am trimis să secerați acolo unde nu voi v‑ați ostenit; alții s‑au ostenit, și voi ați intrat în osteneala lor.” Mulți samariteni din cetatea aceea au crezut în Isus din pricina cuvântului femeii, care mărturisea: „Mi‑a spus tot ce am făcut!” Când au venit samaritenii la El, L‑au rugat să rămână la ei. Și El a rămas acolo două zile. Mult mai mulți au crezut în El din pricina cuvântului Său. Și ziceau femeii: „Acum nu mai credem din pricina spuselor tale, ci din pricină că L‑am auzit noi înșine și știm că Acesta este cu adevărat [Hristosul], Mântuitorul lumii.”
Ioan 4:3-42 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
Atunci a părăsit Iudeea și S-a întors în Galileea. Fiindcă trebuia să treacă prin Samaria, a ajuns lângă o cetate din ținutul Samariei, numită Sihar, aproape de ogorul pe care i-l dăduse Iacov fiului său Iosif. Acolo se afla Fântâna lui Iacov. Isus, ostenit de călătorie, ședea lângă fântână. Era cam pe la ceasul al șaselea. A venit o femeie din Samaria să scoată apă. „Dă-Mi să beau!”, i-a zis Isus. – Căci ucenicii Lui se duseseră în cetate să cumpere de-ale mâncării. – Femeia samariteană I-a zis: „Cum Tu, iudeu, ceri să bei de la mine, femeie samariteană?” – Iudeii, într-adevăr, n-au legături cu samaritenii. – Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu și cine este Cel ce-ți zice: «Dă-Mi să beau!», tu singură ai fi cerut să bei, și El ți-ar fi dat apă vie.” „Doamne”, I-a zis femeia, „n-ai cu ce să scoți apă, și fântâna este adâncă; de unde ai putea să ai dar această apă vie? Ești Tu oare mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat fântâna aceasta și a băut din ea el însuși cu feciorii lui și vitele lui?” Isus i-a răspuns: „Oricui bea din apa aceasta îi va fi iarăși sete. Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu în veac nu-i va fi sete, ba încă apa pe care i-o voi da Eu se va preface în el într-un izvor de apă, care va țâșni în viața veșnică.” „Doamne”, I-a zis femeia, „dă-mi această apă, ca să nu-mi mai fie sete și să nu mai vin până aici să scot!” „Du-te”, i-a zis Isus, „de-l cheamă pe bărbatul tău și vino aici!” Femeia I-a răspuns: „N-am bărbat.” Isus i-a zis: „Bine ai zis că n-ai bărbat. Pentru că cinci bărbați ai avut; și acela pe care-l ai acum nu-ți este bărbat. Aici ai spus adevărul.” „Doamne”, I-a zis femeia, „văd că ești proroc. Părinții noștri s-au închinat pe muntele acesta; și voi ziceți că în Ierusalim este locul unde trebuie să se închine oamenii.” „Femeie”, i-a zis Isus, „crede-Mă că vine ceasul când nu vă veți închina Tatălui nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim. Voi vă închinați la ce nu cunoașteți, noi ne închinăm la ce cunoaștem, căci mântuirea vine de la iudei. Dar vine ceasul, și acum a și venit, când închinătorii adevărați I se vor închina Tatălui în duh și în adevăr, fiindcă astfel de închinători dorește și Tatăl. Dumnezeu este Duh; și cine I se închină Lui trebuie să I se închine în duh și în adevăr.” „Știu”, I-a zis femeia, „că are să vină Mesia” (căruia I se zice Hristos); „când va veni El, are să ne spună toate lucrurile.” Isus i-a zis: „Eu, cel care vorbesc cu tine, sunt Acela.” Atunci au venit ucenicii Lui și se mirau că vorbea cu o femeie. Totuși niciunul nu I-a zis: „Ce cauți?” sau: „Despre ce vorbești cu ea?” Atunci femeia și-a lăsat găleata, s-a dus în cetate și le-a zis oamenilor: „Veniți de vedeți un om care mi-a spus tot ce am făcut! Nu cumva este acesta Hristosul?” Ei au ieșit din cetate și veneau spre El. În timpul acesta ucenicii Îl rugau să mănânce și ziceau: „Învățătorule, mănâncă!” Dar El le-a zis: „Eu am de mâncat o mâncare pe care voi n-o cunoașteți.” Ucenicii au început să-și zică deci unii altora: „Nu cumva I-a adus cineva să mănânce?” Isus le-a zis: „Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis și să împlinesc lucrarea Lui. Nu ziceți voi că mai sunt patru luni până la seceriș? Iată, Eu vă spun: ridicați-vă ochii și priviți holdele, care sunt albe acum, gata pentru seceriș! Cine seceră primește o plată și strânge rod pentru viața veșnică, pentru ca și cel ce seamănă, și cel ce seceră să se bucure în același timp. Căci în această privință este adevărată zicerea: «Unul seamănă, iar altul seceră.» Eu v-am trimis să secerați acolo unde nu voi v-ați ostenit; alții s-au ostenit, și voi ați intrat în osteneala lor.” Mulți samariteni din cetatea aceea au crezut în Isus din pricina mărturiei femeii, care zicea: „Mi-a spus tot ce am făcut.” Când au venit samaritenii la El, L-au rugat să rămână la ei. Și El a rămas acolo două zile. Mult mai mulți au crezut în El din pricina cuvintelor Lui. Și îi ziceau femeii: „Acum nu mai credem din pricina spuselor tale, ci din pricină că L-am auzit noi înșine și știm că Acesta este într-adevăr Hristosul, Mântuitorul lumii.”
Ioan 4:3-42 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
Iisus a părăsit Iudeea Și S-a întors în Galileea. În al Său drum, El a trecut, Prin al Samariei ținut. Lâng-o cetate, S-a oprit – Sihar, aceasta s-a numit – Cetate care s-a aflat Lângă ogorul ce-a fost dat Lui Iosif, de către-al său tată – Iacov – în vremea-ndepărtată. Lângă fântâna ce-o făcuse Iacov, pe-acel ogor, șezuse Iisus, să caute odihnă. Pe când ședea Domnul, în tihnă – Cam pe la ceasu-al șaselea – Văzu cum, către El, venea Pe firul drumului, să ieie Apă-n ulcioare, o femeie. Samariteancă era cea Cari, spre fântână, se zorea. Când la fântână s-a oprit Femeia, Domnul i-a vorbit: „Apă să scoți, să-Mi dai să beau”– Căci ucenicii Lui erau Plecați, cu toții, în cetate, De-ale mâncării, ca să cate. Samariteanca s-a mirat Auzind vorba-I, și-a-ntrebat: „Cum poți Tu, care ești Iudeu, Să ceri, să Îți dau apă, eu, Care Samariteancă sânt?!” El ascultă al ei cuvânt Și zise: „De ai fi știut! O, dacă ai fi cunoscut Darul lui Dumnezeu, și Cine E Cel ce spus-a către tine „Dă-Mi ca să beau”, I-ai fi cerut Tu, ca să-ți deie, de băut, Iar El, atunci, ți-ar fi dat ție, Pe săturate, apă vie.” „Apă, cu ce să scoți, nu ai!” – Zise femeia – „Cum îmi dai – Adâncă e fântâna – mie, Așa cum spus-ai, apă vie? Decât al nost’ părinte, oare – Decât e Iacov – ești mai mare? Căci el, fântâna, a făcut Și-apoi, din ea, toți au băut: El însuși și feciorii lui, Cu turma și cireada lui.” Iisus răspunse: „Cine bea, Din astă apă, va mai bea, Căci, însetat, va fi, mereu. Însă, din apa ce-o dau Eu, Acela care o să bea, În veac, nu va simți setea, Căci apa Mea se va preface – În cel care o bea și-i place – Într-un izvor ce-o să țâșnească În viața veșnică, cerească.” „Doamne”, Îi zise-atunci, femeia, „Să-mi dai și mie, apa ‘ceea, Să-mi treacă setea, căci socot Să nu mai vin, apă, să scot.” „Cheamă-ți bărbatul”, i-a mai spus, Femei-atunci, Domnul Iisus. Ea Îi răspunse: „N-am bărbat.” El zise: „Bine-ai cuvântat! Avut-ai cinci, dar nu mai ai, Iar cel cu care-acuma stai, Nu ți-e bărbat. Drept ai vorbit!” Samariteanca a-nlemnit: „Doamne, eu văd că ești proroc. Părinții noștri-n acest loc, Pe ăst munte, s-au închinat, Iar noi, la fel, am învățat; Dar voi ziceți să ne suim Spre-a ne-nchina-n Ierusalim, Că-n acel loc doar, se cuvine, Ca oamenii să se închine.” „Femeie – crede-Mă – curând, Are să vină ceasul când – Ca Tatălui să vă-nchinați – Pe munte, n-o să mai urcați, Nici la Ierusalim apoi, Nu trebuie să mergeți voi. La ce cunoașteți, v-ați rugat Cu toții; noi ne-am închinat, La ceea ce am cunoscut. Dar este bine de știut Un lucru, pentru orișicine, Și-anume: mântuirea vine, De la Iudei. Însă-n curând Are să vină ceasul, când, Închinători-adevărați, În duh și adevăr, curați, Tatălui lor au să se-nchine; Ceasul acel, acuma, vine, Căci Tatăl Meu așa dorește Și-astfel de-nchinători voiește! Duh este Domnul, iar oricine, Lui Dumnezeu, vrea să se-nchine, În duh și adevăr doar, are Să-I poată face, închinare.” Când a sfârșit vorba Iisus, Femeia zise: „Ni s-a spus, Și știu dar, că la noi, sosește Mesia (El se mai numește Hristosul), iar Acesta poate, A spune lucrurile, toate.” Iisus i-a zis: „Uită-te bine Și, cu atenție, la Mine: Cel ce cu tine a vorbit, E Cel de care-ai pomenit. Mesia, care, pe pământ, Venit-a, află că Eu sânt!” Când ucenicii au venit, Mult s-au mirat, că L-au găsit, Șezând de vorbă c-o femeie; Dar nimeni n-a-ndrăznit să ieie Cuvântul, spre-a-ntreba „Ce cați?”, Sau „Despre ce – voi – discutați?”. Atunci, femeia și-a lăsat Găleata și a alergat, Iute-n cetate, de-a vestit, Celor pe care i-a-ntâlnit, Despre Iisus, zicând: „Haideți, Grabnic, cu mine, să vedeți Un om, care – când m-a văzut – Mi-a povestit tot ce-am făcut! Mă-ntreb dacă, omul Acel N-o fi cumva Hristosul, El?” Locuitori-atunci s-au dus, Ca să Îl vadă, pe Iisus. În acest timp, ai Lui erau, În jurul Său și Îl rugau Ca să mănânce: „Puțin, încă, Învățătorule, mănâncă!” El le-a răspuns: „Am o mâncare, Ca s-o mănânc, însă, pe care, Voi n-o cunoașteți, dragii Mei.” Atunci, discipoli-ntre ei, S-au întrebat: „I-a dat, cumva, De-ale mâncării, cineva?” Iisus le-a zis: „A mea mâncare, E să fac voia Celui care Trimisu-M-a, iar Eu voiesc, Lucrarea, să I-o împlinesc. Nu ați spus voi, toți, într-un glas, Că patru luni au mai rămas Până când secerișul vine? Priviți în jurul vostru, bine: Holdele-s albe, pârguite, Fiind, de seceriș, gătite. Cel care seceră, primește Plată și roade-agonisește, Pentru o viață-n veșnicie, Să aibă, astfel, bucurie, Atât cel care-a semănat, Precum și cel ce-a secerat. Căci dreaptă-i zicerea ce-a spus: „Seamănă unul, dar s-a dus Un altul, de a secerat.” Să secerați, v-am îndreptat, Unde voi nu ați ostenit, Pentru că alții s-au trudit Și-n truda lor, voi ați intrat.” Samariteni muți s-au aflat, Atuncea, în cetatea ‘ceea, Și auzind ce-a spus femeia – Că „El mi-a zis tot ce-am făcut” – Îndată-n Domnul, au crezut. La El, Samariteni-acei, S-au dus, rugându-L ca, la ei, Să mai rămână. De-al lor glas, El ascultă și-a mai rămas, Acolo, două zile-n care Crescuseră, în număr mare, Samaritenii locului, Care-au crezut cuvântul Lui. Femeii, mulți, apoi, i-au spus: „Acum, noi credem, în Iisus, Nu din pricina spusei tale, Ci datorită vorbei Sale, Pentru că noi L-am auzit Și-astfel, cu toți, ne-am lămurit Că Acest om, Hristosul, este – Mântuitorul lumi-aceste.”
Ioan 4:3-42 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
a părăsit Iudéea și s-a dus din nou în Galiléea, dar trebuia să treacă prin Samaría. A venit, așadar, într-o cetate din Samaría numită Síhar, aproape de ținutul pe care Iacób i-l dăduse fiului său Iosíf. Acolo era fântâna lui Iacób. Atunci, obosit fiind de călătorie, Isus s-a așezat la fântână. Era pe la ceasul al șaselea. A venit o femeie din Samaría ca să scoată apă. Isus i-a spus: „Dă‑mi să beau!”. Discipolii lui plecaseră în cetate ca să cumpere de mâncare. Așadar, femeia samariteană i-a zis: „Cum, tu, care ești iudeu, ceri să bei de la mine, care sunt o femeie samariteană?”. De fapt, iudeii nu aveau legături cu samaritenii. Isus a răspuns și i-a zis: „Dacă ai fi cunoscut darul lui Dumnezeu și cine este acela care îți spune: «Dă-mi să beau!», tu ai fi cerut de la el și el ți-ar fi dat apă vie!”. Femeia i-a spus: „Doamne, nici nu ai cu ce scoate apă, iar fântâna este adâncă; de unde, deci, ai apa vie? Nu cumva ești tu mai mare decât părintele nostru Iacób, care ne-a dat fântâna și au băut din ea el, fiii lui și turmele lui?”. Isus a răspuns și i-a zis: „Oricui bea din apa aceasta îi va fi sete din nou, dar cine va bea din apa pe care i-o voi da eu nu va înseta niciodată și apa pe care i-o voi da eu va deveni în el izvor de apă care țâșnește spre viața veșnică”. I-a zis femeia: „Doamne, dă-mi această apă ca să nu-mi mai fie sete și să nu mai vin aici să scot!”. El i-a zis: „Du-te și cheamă-l pe bărbatul tău și vino aici!”. Femeia a răspuns și i-a zis: „Nu am bărbat”. Isus i-a spus: „Bine ai zis: «Nu am bărbat», pentru că ai avut cinci bărbați, și cel pe care îl ai acum nu este bărbatul tău. În privința asta ai spus adevărul”. Femeia i-a zis: „Doamne, văd că tu ești profet. Părinții noștri l-au adorat [pe Dumnezeu] pe muntele acesta, iar voi spuneți că la Ierusalím este locul unde trebuie să-l adore”. Isus i-a spus: „Femeie, crede-mă că a venit ceasul când nu îl veți adora pe Tatăl nici pe muntele acesta, nici la Ierusalím! Voi adorați ceea ce nu cunoașteți. Noi adorăm ceea ce cunoaștem, pentru că mântuirea vine de la iudei. Însă vine ceasul – și acum este – când adevărații adoratori îl vor adora pe Tatăl în duh și adevăr, căci și Tatăl astfel de adoratori își caută. Dumnezeu este duh și cei care îl adoră, în duh și adevăr trebuie să-l adore”. Femeia i-a zis: „Știu că vine Mesia, care este numit Cristos. Când va veni, el ne va învăța toate”. Isus i-a zis: „Eu sunt, cel care îți vorbesc!”. Tocmai atunci au ajuns discipolii lui. Și se mirau că vorbește cu o femeie, dar nimeni nu i-a zis: „Ce cauți?” sau: „De ce vorbești cu ea?”. Atunci, femeia și-a lăsat urciorul, a plecat în cetate și le-a spus oamenilor: „Veniți și vedeți omul care mi-a spus tot ce am făcut! Oare nu este acesta Cristos?”. Ei au ieșit din cetate și au venit la el. Între timp, discipolii îl rugau: „Rabbí, mănâncă!”. Dar el le-a zis: „Eu am de mâncat o mâncare pe care voi nu o cunoașteți”. Așadar, discipolii ziceau unii către alții: „Oare i-a adus cineva de mâncare?”. Isus le-a zis: „Hrana mea este să fac voința celui care m-a trimis și să împlinesc lucrarea lui. Nu spuneți voi: «Mai sunt încă patru luni și vine secerișul»? Iată, eu vă spun, ridicați-vă ochii și priviți lanurile că sunt albe pentru seceriș! Deja secerătorul își primește plata și adună roadele spre viața veșnică, pentru ca semănătorul să se bucure la fel cu secerătorul. Căci în aceasta se adeverește cuvântul: «Unul este semănătorul, altul secerătorul». Eu v-am trimis să secerați ceva pentru care nu ați trudit. Alții au trudit, iar voi ați intrat peste truda lor”. Mulți dintre samaritenii cetății aceleia au crezut în el pentru cuvântul femeii care a mărturisit: „Mi-a spus tot ce am făcut”. Așadar, când au venit la el, samaritenii i-au cerut să rămână la ei, iar el a rămas acolo două zile. Și cu mult mai mulți au crezut pentru cuvântul lui. Îi spuneau femeii: „Nu mai credem pentru cuvântul tău, căci noi înșine am auzit și știm că acesta este cu adevărat Mântuitorul lumii”.
Ioan 4:3-42 Noua Traducere Românească (NTR)
a părăsit Iudeea și S-a întors iarăși în Galileea. Însă trebuia să treacă prin Samaria. Prin urmare, a ajuns într-o cetate a Samariei, numită Sihar, aproape de terenul pe care Iacov i-l dăduse fiului său Iosif. Acolo era o fântână a lui Iacov. Isus, obosit de călătorie, S-a așezat la fântână. Era cam pe la ceasul al șaselea. O femeie din Samaria a venit să scoată apă. Isus i-a zis: ‒ Dă-Mi să beau! Ucenicii Lui se duseseră în cetate să cumpere de mâncare. Femeia samariteană I-a zis: ‒ Cum de Tu, iudeu, ceri să bei de la mine, femeie samariteană? (Căci iudeii n-au legături cu samaritenii.) Isus a răspuns și i-a zis: ‒ Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu și Cine este Cel Ce-ți zice: „Dă-Mi să beau!“, tu însăți I-ai fi cerut, și El ți-ar fi dat apă vie! Femeia I-a zis: ‒ Domnule, n-ai găleată, iar fântâna este adâncă. De unde ai deci această apă vie? Ești Tu mai mare decât strămoșul nostru Iacov, care ne-a dat fântâna aceasta din care a băut atât el, cât și fiii și turmele lui? Isus a răspuns și i-a zis: ‒ Oricui bea din apa aceasta îi va fi iarăși sete. Dar celui ce bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veci nu-i va mai fi sete, ci apa pe care i-o voi da Eu va deveni în el un izvor, care va țâșni spre viața veșnică. Femeia I-a zis: ‒ Domnule, dă-mi și mie această apă, ca să nu-mi mai fie sete și să nu mai vin până aici să scot! El i-a zis: ‒ Du-te, cheamă-l pe bărbatul tău și vino aici! Femeia a răspuns și I-a zis: ‒ N-am bărbat! Isus i-a zis: ‒ Ai spus bine: „N-am bărbat!“, pentru că cinci bărbați ai avut, iar cel pe care-l ai acum nu-ți este bărbat. Este adevărat ceea ce ai spus. Femeia I-a zis: ‒ Domnule, văd că Tu ești profet! Strămoșii noștri s-au închinat pe muntele acesta, iar voi spuneți că în Ierusalim este locul unde trebuie să se închine oamenii. Isus i-a răspuns: ‒ Crede-Mă, femeie, că vine ceasul când nu vă veți mai închina Tatălui nici pe muntele acesta și nici în Ierusalim. Voi vă închinați la ceea ce nu cunoașteți. Noi ne închinăm la ceea ce cunoaștem, căci mântuirea este de la iudei. Dar vine ceasul, și acum a și venit, când adevărații închinători I se vor închina Tatălui în duh și în adevăr. Căci astfel de închinători caută Tatăl. Dumnezeu este duh, iar cei care I se închină trebuie să I se închine în duh și în adevăr. Femeia I-a zis: ‒ Știu că vine Mesia (Căruia I se zice Cristos). Când va veni El, ne va înștiința despre toate lucrurile. Isus i-a zis: ‒ Eu, Cel Care-ți vorbește, sunt Acela. Chiar atunci au venit ucenicii Lui și se mirau că vorbea cu o femeie. Totuși, niciunul n-a întrebat: „Ce cauți?“ sau „De ce vorbești cu ea?“. Femeia a lăsat ulciorul, a plecat în cetate și le-a zis oamenilor: „Veniți să vedeți un Om Care mi-a spus tot ce am făcut! Ar putea să fie Acesta Cristosul?“. Ei au ieșit din cetate și veneau spre El. Între timp, ucenicii Îl rugau: ‒ Rabbi , mănâncă! Dar El le-a zis: ‒ Eu am de mâncat o mâncare despre care voi nu știți. Drept urmare, ucenicii și-au zis unii altora: „Nu cumva I-a adus cineva de mâncare?“. Isus le-a zis: ‒ Mâncarea Mea este să fac voia Celui Ce M-a trimis și să împlinesc lucrarea Lui. Nu ziceți voi că mai sunt încă patru luni și vine secerișul? Iată, Eu vă spun, ridicați-vă ochii și priviți câmpurile; ele sunt albe, gata pentru seceriș! Chiar acum, cel ce seceră primește răsplată și strânge rod pentru viață veșnică, pentru ca și cel ce seamănă și cel ce seceră să se bucure împreună. Căci în această privință este adevărată zicala: „Unul seamănă, iar altul seceră!“. Eu v-am trimis să secerați acolo unde nu voi ați muncit din greu; alții au muncit din greu, iar voi ați cules rodul muncii lor. Mulți samariteni din cetatea aceea au crezut în El datorită cuvintelor femeii, care mărturisea: „Mi-a spus tot ce-am făcut!“. Așadar, când samaritenii au venit la El, L-au rugat să rămână la ei. Și El a rămas acolo două zile. Mult mai mulți au crezut apoi datorită cuvintelor Lui și-i ziceau femeii: „Acum nu mai credem datorită spuselor tale, căci am auzit noi înșine și știm că, într-adevăr, Acesta este Mântuitorul lumii!“.