Evrei 9:1-10Partajează

Evrei 9:1-10 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)

Atunci, într-adevăr, primul legământ avea și rânduieli ale serviciului divin și un sanctuar pământesc. Pentru că a fost zidit un tabernacol; primul, în care era sfeșnicul și masa și pâinile punerii înainte, care este numit sanctuarul. Iar după a doua perdea, tabernacolul care este numit locul Preasfânt, Care avea tămâietoarea de aur și chivotul legământului îmbrăcat peste tot cu aur, în care era vasul de aur care avea mană și toiagul lui Aaron care înmugurise și tablele legământului; Iar deasupra acestuia, heruvimii gloriei umbrind scaunul milei, despre care nu putem vorbi acum în amănunt. Iar după ce acestea au fost astfel rânduite, preoții intrau întotdeauna în primul tabernacol, împlinind serviciul divin. Dar în al doilea intra marele preot singur, o dată pe an, nu fără sânge, pe care îl oferea pentru el însuși și pentru greșelile poporului; Duhul Sfânt arătând aceasta, că drumul în locul preasfânt nu era încă făcut cunoscut, în timp ce era încă în picioare primul tabernacol, Care era o prefigurare pentru timpul de atunci, în care au fost oferite deopotrivă daruri și sacrificii, care nu puteau desăvârși în ce privește conștiința pe cel ce servea, Constând doar în mâncăruri și băuturi și diferite îmbăieri și rânduieli carnale, impuse până la timpul reformării.

Evrei 9:1-10 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)

Primul „legământ” conținea reguli referitoare la închinare și stabilea cum trebuie să fie locul unde se practica ea. Acel loc de închinare era delimitat de un cort (special). În prima parte a lui – numită Locul Sfânt – erau următoarele obiecte („de cult”): suportul cu sursele de lumină, masa și (pe ea) pâinile oferite pentru Dumnezeu. Dincolo de perdeaua care delimita această parte a cortului, exista Locul numit Foarte Sfânt. Acolo erau: altarul de aur pe care se ardea tămâia și „Cufărul Legământului” acoperit total cu aur. În acest „Cufăr” erau următoarele obiecte: un vas din aur în care era mană, toiagul lui Aaron care înmugurise și tablele pe care fusese scris „legământul”. Deasupra (capacului Cufărului) erau heruvimii care simbolizau gloria divină. Ei acopereau cu umbra lor locul unde se achitau (cu sânge) păcatele. Totuși, acum nu ne putem permite să vorbim detaliat despre toate acestea. După ce aceste lucruri au format sistemul (ceremonial) evreiesc de închinare, preoții intră de-atunci (zilnic) ca să își facă slujba numai în prima parte a cortului. Dar în a doua parte a lui intră numai marele preot, o singură dată pe an – și nu se duce acolo fără sânge. El oferă acel sânge înaintea lui Dumnezeu, pentru păcatele lui și apoi pentru ale oamenilor din popor care au păcătuit inconștient. Atât timp cât exista acest regulament al primului cort, Spiritul Sfânt arăta că accesul în Locul Foarte Sfânt nu era permis (oricui). Aceste lucruri sunt un simbol pentru ce se întâmplă acum, când darurile și sacrificarea animalelor nu oferă închinătorului o conștiință perfect curată. Acele reguli au fost doar niște reglementări cu privire la lucruri materiale; și se refereau la: mâncare, băutură, și spălări ceremoniale. Toate acestea au existat până la apariția unui Nou Regulament.

Evrei 9:1-10 Noua Traducere Românească (NTR)

Acum, chiar și primul legământ avea reguli pentru închinare și pentru un Loc Sfânt pământesc. Căci a fost pregătită prima încăpere a Cortului, în care erau sfeșnicul, masa și pâinile prezentării; această încăpere a fost numită „Locul Sfânt“. Însă, după cea de-a doua draperie, se afla a doua încăpere a Cortului, numită „Locul Preasfânt“. Acesta avea un altar de aur pentru tămâie și Chivotul legământului, tot acoperit cu aur, în care erau vasul de aur cu mană, toiagul lui Aaron care înmugurise și tablele legământului. Deasupra erau heruvimii slavei, umbrind locul ispășirii. Nu este vremea acum să vorbim în detaliu despre aceste lucruri. Așadar, după ce au fost pregătite astfel lucrurile acestea, preoții intrau mereu în prima încăpere a Cortului pentru a-și îndeplini slujbele, însă în a doua încăpere intra numai marele preot, o dată pe an, și nu fără sânge, pe care îl aducea pentru el însuși și pentru păcatele din neștiință ale poporului. Prin aceasta, Duhul Sfânt arată că încă nu era dezvăluită calea către Locul Preasfânt, atât timp cât prima încăpere a Cortului stătea încă în picioare. Aceasta este o ilustrație pentru vremea de acum, arătând că darurile și jertfele care sunt aduse nu pot desăvârși conștiința celui ce se închină. Ele au de-a face doar cu mâncărurile, băuturile și diferitele ritualuri de spălare; sunt reguli pentru trup, impuse până la vremea reformării lucrurilor.

Evrei 9:1-10 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)

Legământul dintâi avea și el porunci privitoare la slujba dumnezeiască și la un locaș pământesc de închinare. În adevăr, s-a făcut un cort. În partea dinainte, numită „Locul Sfânt”, erau sfeșnicul, masa și pâinile pentru punerea înaintea Domnului; după perdeaua a doua se afla partea cortului care se chema „Locul Preasfânt”. El avea un altar de aur pentru tămâie și chivotul legământului, ferecat peste tot cu aur. În chivot erau un vas de aur cu mană, toiagul lui Aaron, care înfrunzise, și tablele legământului. Deasupra erau heruvimii slavei, care acopereau capacul ispășirii cu umbra lor. Nu este vremea să vorbim acum cu de-amănuntul despre aceste lucruri. Și după ce au fost întocmite astfel lucrurile acestea, preoții care fac slujbele, intră totdeauna în partea dintâi a cortului. Dar în partea a doua intră numai marele preot, o dată pe an, și nu fără sânge, pe care îl aduce pentru sine însuși și pentru păcatele din neștiință ale norodului. Prin aceasta, Duhul Sfânt arăta că drumul în Locul Preasfânt nu era încă deschis câtă vreme stătea în picioare cortul dintâi. Aceasta era o asemănare pentru vremurile de acum, când se aduc daruri și jertfe care nu pot duce pe cel ce se închină în felul acesta la desăvârșirea cerută de cugetul lui. Ele sunt doar niște porunci pământești, date ca toate cele privitoare la mâncăruri, băuturi și felurite spălături, până la o vreme de îndreptare.