Evrei 9:1-10

Acum, chiar și primul legământ avea reguli pentru închinare și pentru un Loc Sfânt pământesc. Căci a fost pregătită prima încăpere a Cortului, în care erau sfeșnicul, masa și pâinile prezentării; această încăpere a fost numită „Locul Sfânt“. Însă, după cea de-a doua draperie, se afla a doua încăpere a Cortului, numită „Locul Preasfânt“. Acesta avea un altar de aur pentru tămâie și Chivotul legământului, tot acoperit cu aur, în care erau vasul de aur cu mană, toiagul lui Aaron care înmugurise și tablele legământului. Deasupra erau heruvimii slavei, umbrind locul ispășirii. Nu este vremea acum să vorbim în detaliu despre aceste lucruri. Așadar, după ce au fost pregătite astfel lucrurile acestea, preoții intrau mereu în prima încăpere a Cortului pentru a-și îndeplini slujbele, însă în a doua încăpere intra numai marele preot, o dată pe an, și nu fără sânge, pe care îl aducea pentru el însuși și pentru păcatele din neștiință ale poporului. Prin aceasta, Duhul Sfânt arată că încă nu era dezvăluită calea către Locul Preasfânt, atât timp cât prima încăpere a Cortului stătea încă în picioare. Aceasta este o ilustrație pentru vremea de acum, arătând că darurile și jertfele care sunt aduse nu pot desăvârși conștiința celui ce se închină. Ele au de-a face doar cu mâncărurile, băuturile și diferitele ritualuri de spălare; sunt reguli pentru trup, impuse până la vremea reformării lucrurilor.