Evrei 4:1-14
Evrei 4:1-14 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Promisiunea lui Dumnezeu care ne asigură că se poate intra în odihna Lui, este încă valabilă. Deci să fiți atenți, pentru ca niciunul dintre voi să nu constate prea târziu că nu a beneficiat de ea. Aceeași Veste Bună proclamată nouă, le-a fost prezentată și lor. Totuși, mesajul ei nu le-a fost util, pentru că aceia nu au avut credință. Dar noi suntem cei care am crezut; și astfel intrăm în acea odihnă despre care vorbise Dumnezeu atunci când a spus: „Atât de mult M-au mâniat, încât am jurat că nu vor intra niciodată în odihna Mea!” Deși Dumnezeu a vorbit astfel, El nu S-a referit la (repausul de după) lucrările Lui care fuseseră deja terminate încă de la crearea lumii. Într-un text al Scripturilor, despre ziua a șaptea există următoarea precizare: „În a șaptea zi, după ce Și-a terminat toate lucrările, Dumnezeu S-a odihnit.” Iar în textul despre care am vorbit, se spune: „Nu vor intra niciodată în odihna Mea.” Din cauza neascultării lor, cei care au primit la început vestea bună, nu au intrat în odihna lui Dumnezeu. Totuși, sunt alți oameni care vor intra în această odihnă. În acest scop, Dumnezeu stabilește încă o zi (ca termen), zicând „Astăzi!”. Așa cum deja am precizat, despre această zi El a vorbit mai târziu prin intermediul lui David, zicând: „Dacă Îi auziți astăzi vocea (lui Dumnezeu), nu vă împietriți inimile!” Dacă Iosua le-ar fi oferit (evreilor) acea odihnă, Dumnezeu nu ar mai fi vorbit apoi despre o altă zi. Deci, pentru poporul lui Dumnezeu, rămâne (valabilă) oferta unei zile de odihnă asemănătoare cu cea de Sabat. Cel care „intră” în odihna lui Dumnezeu, se va odihni exact ca El – după ce își va fi terminat lucrarea. Deci să facem orice efort pentru a beneficia (în final) de această odihnă, pentru ca nimeni să nu cadă (pe drum) urmând același exemplu de neascultare. Cuvântul lui Dumnezeu este viu și acționează. El taie mai bine decât o sabie cu două tăișuri, despărțind sufletul de spirit și oasele de măduva lor… Acest Cuvânt evaluează gândurile și intențiile noastre. Nimic nu este ascuns privirii lui Dumnezeu. Tot ce se întâmplă, este cunoscut Celui în fața Căruia vom fi direct responsabili pentru faptele noastre. Pentru că în persoana lui Isus – Fiul lui Dumnezeu – avem un Mare Preot care a ajuns în cer, să păstrăm cu fermitate credința despre care vorbim.
Evrei 4:1-14 Română Noul Testament Interconfesional 2009 (BINT09)
Să ne temem, aşadar, ca nu cumva, atâta vreme cât ne-a fost lăsată făgăduinţa intrării în odihna Lui, să pară că vreunul dintre voi a rămas în urmă, căci şi noi am primit vestea cea bună, la fel ca şi ei; dar lor nu le-a folosit cuvântul auzit, pentru că nu a fost primit cu credinţă de cei ce l-au ascultat. Noi însă, cei care am crezut, intrăm în odihna Lui, despre care spusese: Cum am jurat în mânia Mea: „Nu vor intra în odihna Mea!” deşi lucrările Lui de la crearea lumii, erau împlinite. Şi în altă parte se spune astfel despre ziua a şaptea: Şi Dumnezeu s-a odihnit în ziua a şaptea de toate lucrările Lui iar, tot aici, se zice, mai departe: Nu vor intra în odihna Mea! Aşadar, dacă cei dintâi care au primit vestirea nu au intrat din cauza neascultării, a rămas ca alţii să poată intra în această odihnă. El hotărăşte din nou o zi, vorbind prin David: Astăzi, după atâta vreme, la fel cum s-a spus şi mai înainte, astăzi, dacă auziţi glasul Lui, ascultaţi, nu vă împietriţi inimile! Dacă Iosua le-ar fi dat odihna, nu ar fi zis aici nimic despre o altă zi, după atâta timp. Mai rămâne deci o altă sărbătoare de odihnă pentru poporul lui Dumnezeu. Iar cel ce a intrat în odihna lui Dumnezeu s-a odihnit şi el de lucrările făcute, după cum şi Dumnezeu s-a odihnit de lucrările Sale. Să ne străduim deci să intrăm în această odihnă ca să nu cădem în acelaşi fel de neascultare! Căci cuvântul lui Dumnezeu este viu şi puternic, mai tăios decât orice sabie cu două tăişuri, el pătrunde până unde se despart sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, şi este în stare să judece gândurile şi dorinţele inimii. Nici o fiinţă nu este ascunsă de El, toate sunt goale şi descoperite înaintea ochilor Săi, în faţa Lui vom da socoteală. Având, aşadar, un mare preot care a străbătut cerurile, pe Iisus, Fiul lui Dumnezeu, să ţinem cu putere mărturia
Evrei 4:1-14 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Așadar, fiindu-ne lăsată o promisiune de a intra în odihna lui, să ne temem ca nu cumva unora să le pară că unii nu ați ajuns la ea. Pentru că nouă, ca și lor, ne-a fost predicată evanghelia; dar cuvântul predicat nu le-a folosit, nefiind amestecat cu credință în cei ce l-au auzit. Fiindcă noi, care am crezut, intrăm în odihnă, cum a spus el: Așa cum am jurat în furia mea, dacă vor intra în odihna mea; cu toate că faptele fuseseră terminate de la întemeierea lumii. Fiindcă într-un loc oarecare a vorbit astfel despre ziua a șaptea: Și Dumnezeu s-a odihnit în ziua a șaptea de toate lucrările lui. Și în acest loc din nou: Dacă vor intra în odihna mea. De aceea văzând aceasta, rămâne că unii trebuie să intre în ea, iar cei cărora le-a fost predicată întâi nu au intrat din cauza necredinței. Din nou, rânduiește o zi anume, spunând în David: Astăzi, după atâta timp; cum se spune: Astăzi, dacă veți auzi vocea lui, nu vă împietriți inimile. Căci dacă Isus le-ar fi dat odihnă, atunci nu ar mai fi vorbit el după aceea, despre o altă zi. De aceea rămâne o odihnă pentru poporul lui Dumnezeu. Fiindcă cel ce a intrat în odihna lui, s-a și oprit de la propriile lucrări, așa cum Dumnezeu s-a oprit de la propriile lucrări. Așadar, să ne străduim să intrăm în acea odihnă, ca nu cumva cineva să cadă după același exemplu al necredinței. Căci cuvântul lui Dumnezeu este viu și puternic și mai ascuțit decât orice sabie cu două tăișuri, străpungând până la separarea sufletului și a duhului și a încheieturilor și a măduvei și este cel ce discerne gândurile și intențiile inimii. Și nu este creatură care să nu fie arătată înaintea lui, ci toate sunt goale și deschise ochilor celui cu care avem a face. Văzând atunci că avem un mare preot însemnat, care a trecut în ceruri, pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, să ținem strâns mărturisirea noastră.
Evrei 4:1-14 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022 (EDCR)
Să luăm deci bine seama ca nu cumva, câtă vreme rămâne în picioare făgăduința intrării în odihna Lui, să se pomenească vreunul din voi că a sosit prea târziu. Căci și noi am primit vestea bună, asemenea lor. Dar acelora nu le‑a ajutat la nimic cuvântul auzit, pentru că nu s‑au unit în credință cu cei care au ascultat, pe când noi, care am crezut, intrăm în odihnă. După cum a spus: Am jurat în mânia Mea: nu vor intra în odihna Mea! Totuși, lucrările Lui se încheiaseră încă de la întemeierea lumii. Căci spune undeva despre ziua a șaptea astfel: Și Dumnezeu S‑a odihnit în ziua a șaptea de toate lucrările Lui . Și iarăși, pe aceeași temă: Nu vor intra în odihna Mea! Fiindcă rămâne deci ca unii să intre în odihnă și fiindcă cei cărora li s‑a adus întâi vestea bună n‑au intrat în ea din pricina neascultării, Dumnezeu hotărăște iarăși o zi – „astăzi” – zicând prin David, după atâta vreme, după cum s‑a spus: Astăzi, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile! Căci, dacă le‑ar fi dat Iosua odihnă, nu mai vorbea Dumnezeu după aceea despre o altă zi. Rămâne deci o odihnă‑de‑sabat pentru poporul lui Dumnezeu. Căci cine a intrat în odihna Lui s‑a odihnit și el de lucrările lui, după cum Dumnezeu S‑a odihnit de lucrările Sale. Să ne grăbim deci să intrăm în acea odihnă, ca să nu cadă nimeni în aceeași pildă de neascultare. Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu și plin de putere, mai tăios decât orice sabie cu două tăișuri; pătrunde și desparte sufletul de duh și încheieturile de măduvă, judecând simțirile și gândurile inimii. Nicio făptură nu este ascunsă înaintea Lui, ci totul este gol și descoperit în ochii Celui căruia Îi vom da socoteală. Astfel, fiindcă avem un Mare‑Preot însemnat, care a străbătut cerurile, pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, să ținem tare mărturisirea noastră!
Evrei 4:1-14 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
Să luăm dar bine seama ca, atâta vreme cât rămâne în picioare făgăduința intrării în odihna Lui, niciunul din voi să nu se pomenească venit prea târziu. Căci și nouă ni s-a adus o veste bună ca și lor, dar lor cuvântul care le-a fost propovăduit nu le-a ajutat la nimic, pentru că n-a găsit credință la cei ce l-au auzit. Pe când noi, fiindcă am crezut, intrăm în „odihna” despre care a vorbit El când a zis: „Am jurat în mânia Mea că nu vor intra în odihna Mea” – măcar că lucrările Lui fuseseră isprăvite încă de la întemeierea lumii. Căci într-un loc a vorbit astfel despre ziua a șaptea: „Dumnezeu S-a odihnit în ziua a șaptea de toate lucrările Lui.” Și aici este zis iarăși: „Nu vor intra în odihna Mea.” Deci, fiindcă rămâne să intre unii în odihna aceasta și pentru că aceia cărora li s-a vestit întâi vestea bună n-au intrat în ea din pricina neascultării lor, El hotărăște din nou o zi: „Astăzi”, zicând, în David, după atâta vreme, cum s-a spus mai sus: „Astăzi, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile!” Căci, dacă le-ar fi dat Iosua odihna, n-ar mai vorbi Dumnezeu după aceea de o altă zi. Rămâne dar o odihnă ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu. Fiindcă cine intră în odihna Lui se odihnește și el de lucrările lui, cum S-a odihnit Dumnezeu de lucrările Sale. Să ne grăbim dar să intrăm în odihna aceasta, pentru ca nimeni să nu cadă în aceeași pildă de neascultare. Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu și lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăișuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul și duhul, încheieturile și măduva, judecă simțirile și gândurile inimii. Nicio făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol și descoperit înaintea ochilor Aceluia cu care avem a face. Astfel, fiindcă avem un Mare-Preot însemnat, care a străbătut cerurile, pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, să rămânem tari în mărturisirea noastră.
Evrei 4:1-14 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
„De-aceea, vreau să ascultăm Și bine, seama, să luăm, La vremurile-acestea-n care, Încă se află, în picioare, Făgăduința Domnului, De a intra-n odihna Lui, Ca nu cumva, unii din noi Să vină prea târziu apoi. Și noi – asemeni lor odat’ – O veste bună-am căpătat. Cuvântul propovăduit, Lor însă nu le-a folosit, Căci cei care l-au ascultat, Credință, nu au arătat. Dar noi – pentru că am crezut – Iată, acum, că am putut Intra-n „odihna” despre care, El a vorbit, la fiecare, Când spus-a că „m-am mâniat Și-atunci, în Mine, am jurat, Precum că ei nu vor putea, Să intre, în odihna Mea!”, Cu toate că lucrarea Lui, Din vremea începutului – De când e lumea-ntemeiată – Deja, fusese terminată. Aste cuvinte le-a rostit, Când, într-un loc, ni s-a vorbit Despre a șaptea zi: „Mereu – A șaptea zi dar – Dumnezeu Sfârșit-a totul de zidit Și-n urmă, El S-a odihnit”. Și-aici, vedeți, este zis iară: „Iată că ei rămân afară, Pentru că ei nu vor putea, Să intre în odihna Mea!” Deci, unii au să dobândească Odihna Lui dumnezeiască; Dar pentru cei ce-au auzit – Întâi – cuvântul ce-a vestit Vestea cea bună – la-nceput – Fără, însă, a fi putut, Odihnă, de-a fi căpătat – Pentru că nu au ascultat – El hotărăște, peste lume, O nouă zi: „Astăzi” anume, Vorbind prin David ca să cheme, Din nou, după atâta vreme: „Azi, dacă glasu-l auziți, În inimi nu vă împietriți!” Căci dacă Iosua putea, Odihnă-n urmă, să le dea, Al nostru Tată Cel de Sus, De altă zi, n-ar mai fi spus. Atuncea, totul rămânea, Doar la odihna ce-o dădea Ziua a șaptea, de Sabat, Așa precum a fost lăsat Prin Lege-n grijă, tot mereu, Poporului lui Dumnezeu. Ce-l ce-n odihnă, reușește, Ca să pătrundă, se-odihnește De toată truda lui, mereu, Asemenea lui Dumnezeu, Care și El S-a odihnit, Când terminat-a de zidit. Să ne grăbim dar, să intrăm Și în odihna Lui, să stăm. Mereu, s-aveți dar, grijă mare, Ca-n pilda de neascultare, Să nu se-ntâmple-apoi, cumva, Să cadă-n urmă cineva. Căci al lui Dumnezeu Cuvânt, Venit din ceruri, pe pământ, E viu mereu și lucrător Și este mult mai tăietor Decât acea sabie care, Pe două părți, tăișuri, are: Suflet de duh, desparte El, Și-ncheieturile – la fel – De măduvă, și-n urmă, poate, La judecată, de a scoate Simțirile-n inimi ascunse Și gândurile nepătrunse. Nici o făptură nu se-ascunde, De El, căci – peste tot – pătrunde. Nimic nu e acoperit, Ci totu-i gol, necontenit, Față de Cel cu care noi Avem de-a face, să știți voi. Deci, dacă noi am căpătat Un Mare Preot, însemnat, Cari cerurile-a străbătut – Căci El este, cum am văzut, Iisus, Fiul lui Dumnezeu – Va trebui să stăm, mereu, Tari, în mărturisirea care Am căpătat-o fiecare.
Evrei 4:1-14 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
Deci să ne temem ca nu cumva, în timp ce rămâne promisiunea de a intra în odihna lui, vreunul dintre noi să creadă că este exclus! Căci și noi am primit vestea cea bună ca și ei, dar cuvântul auzit nu le-a folosit, întrucât ei nu s-au unit prin credință cu cei care au ascultat. De fapt, noi care am crezut intrăm în odihnă, așa cum s-a zis: „Astfel am jurat în mânia mea: nu vor intra în odihna mea”, chiar dacă lucrările erau făcute de la întemeierea lumii. Căci despre ziua a șaptea s-a spus undeva astfel: „Și s-a odihnit Dumnezeu în ziua a șaptea de toate lucrările sale”. Și iarăși, în același loc: „Nu vor intra în odihna mea”. Așadar, de vreme ce rămâne ca unii să intre, iar cei cărora li s-a dat mai întâi vestea cea bună nu au intrat din cauza neascultării, stabilește din nou o zi, „astăzi”, spunând prin Davíd, după atâta vreme, după cum s-a spus mai înainte: „Astăzi, dacă veți auzi glasul lui, nu vă împietriți inimile!”. Deci dacă Iósue i-ar fi dus la odihnă, nu ar mai fi vorbit după acestea despre o altă zi. Așadar, rămâne o zi de odihnă pentru poporul lui Dumnezeu, pentru că cine intră în odihna lui se odihnește și el de lucrările lui, ca și Dumnezeu, de ale sale. Să ne grăbim deci să intrăm în odihna aceea, ca să nu cadă nimeni în același exemplu de neascultare! Căci cuvântul lui Dumnezeu este viu, plin de putere și mai ascuțit decât orice sabie cu două tăișuri; el pătrunde până la despărțitura sufletului și a duhului, a încheieturilor și a măduvei și judecă sentimentele și gândurile inimii. Și nu este nicio creatură ascunsă înaintea lui, ci toate sunt goale și descoperite pentru ochii aceluia în fața căruia [vom da] cont. Având, așadar, un mare preot minunat, care a străbătut cerurile, pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, să ținem cu tărie mărturisirea [credinței]!
Evrei 4:1-14 Noua Traducere Românească (NTR)
Să ne temem, deci, ca nu cumva, cât timp rămâne încă valabilă promisiunea intrării în odihna Lui, vreunul dintre voi să se pomenească venit prea târziu. Căci și nouă ne-a fost vestită Evanghelia, ca și lor, dar lor, cuvântul pe care l-au auzit nu le-a fost de niciun folos, nefiind uniți prin credință cu cei care l-au auzit. Cât despre noi, cei ce am crezut, intrăm în acea odihnă despre care a vorbit El: „Prin urmare, am jurat în mânia Mea: «Nu vor intra în odihna Mea!»“. Și totuși, lucrările Lui au fost terminate încă de la întemeierea lumii. Căci, undeva, El a vorbit despre ziua a șaptea astfel: „Dumnezeu S-a odihnit în ziua a șaptea de toate lucrările Lui“. Cu toate acestea, El zice iarăși: „Nu vor intra în odihna Mea!“. Deci, fiindcă rămâne ca unii să intre în ea, și întrucât cei dintâi, cărora li s-a vestit Evanghelia, n-au intrat din cauza neascultării, El hotărăște din nou o zi – „astăzi“ – zicând, prin David, după atât de mult timp, așa cum s-a spus mai înainte: „Astăzi, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile!“. Căci, dacă Iosua le-ar fi dat odihnă, Dumnezeu n-ar fi vorbit mai târziu despre o altă zi. Prin urmare, este lăsată pentru poporul lui Dumnezeu o odihnă de Sabat. Fiindcă, cine intră în odihna Lui, se odihnește și el de lucrările lui, ca și Dumnezeu de ale Sale. Să ne grăbim deci să intrăm în acea odihnă, astfel încât nimeni să nu cadă în același fel de neascultare. Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu și eficient, mai ascuțit decât orice sabie cu două tăișuri, și străpunge până desparte sufletul și duhul, încheieturile și măduva, fiind în stare să judece gândurile și intențiile inimii. Nicio făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol și descoperit ochilor Lui, înaintea Căruia trebuie să dăm socoteală. Așadar, fiindcă avem un Mare Preot Care a străbătut cerurile, pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, să ne ținem strâns de mărturisirea noastră.
Evrei 4:1-14 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Să luăm dar bine seama ca, atâta vreme cât rămâne în picioare făgăduința intrării în odihna Lui, niciunul din voi să nu se pomenească venit prea târziu. Căci și nouă ni s-a adus o veste bună ca și lor, dar lor cuvântul care le-a fost propovăduit nu le-a ajutat la nimic, pentru că n-a găsit credință la cei ce l-au auzit. Pe când noi, fiindcă am crezut, intrăm în „odihna” despre care a vorbit El când a zis: „Am jurat în mânia Mea că nu vor intra în odihna Mea!” Măcar că lucrările Lui fuseseră isprăvite încă de la întemeierea lumii. Căci într-un loc a vorbit astfel despre ziua a șaptea: „Dumnezeu S-a odihnit în ziua a șaptea de toate lucrările Lui.” Și aici este zis iarăși: „Nu vor intra în odihna Mea!” Deci, fiindcă rămâne ca să intre unii în odihna aceasta și pentru că aceia cărora li s-a vestit întâi vestea bună n-au intrat în ea din pricina neascultării lor, El hotărăște din nou o zi: „Astăzi”, zicând, în David, după atâta vreme, cum s-a spus mai sus: „Astăzi, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile!” Căci, dacă le-ar fi dat Iosua odihna, n-ar mai vorbi Dumnezeu după aceea de o altă zi. Rămâne dar o odihnă ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu. Fiindcă cine intră în odihna Lui se odihnește și el de lucrările lui, cum S-a odihnit Dumnezeu de lucrările Sale. Să ne grăbim dar să intrăm în odihna aceasta, pentru ca nimeni să nu cadă în aceeași pildă de neascultare. Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu și lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăișuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul și duhul, încheieturile și măduva, judecă simțirile și gândurile inimii. Nicio făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol și descoperit înaintea ochilor Aceluia cu care avem a face. Astfel, fiindcă avem un Mare Preot însemnat, care a străbătut cerurile, pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, să rămânem tari în mărturisirea noastră.