Evrei 2:9-18
Evrei 2:9-18 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Dar vedem acum că tocmai Isus, care a fost făcut (și El) temporar inferior îngerilor, este încoronat cu glorie și cu onoare. El le-a primit din cauza morții pe care a suportat-o. Și prin harul lui Dumnezeu, Isus a murit în locul tuturor. Toate lucrurile create de Dumnezeu sunt în existență prin El și pentru El. Iar pentru a-i aduce mulți fii în glorie, Dumnezeu a considerat că este corect ca întâi să facă perfect prin suferințe pe Cel care este Autorul salvării lor. Cel care îi sfințește pe oameni și cei sfințiți, au o origine comună. Așa se explică faptul că Lui nu Îi este rușine să îi numească „frați”, exact cum se precizează în următorul text: „Voi proclama fraților Mei numele Tău; Te voi lăuda cântând în mijlocul celor adunați.” Apoi El mai spune: „Voi avea încredere în Dumnezeu.”; iar în alt text citim: „Sunt aici împreună cu copiii pe care mi i-a dat Dumnezeu.” Acești copii sunt ființe umane. În consecință, El a devenit om ca ei, pentru ca murind, să distrugă pe cel care deține forța morții, adică pe diavol; și să îi elibereze pe oamenii care toată viața lor erau sclavi ai fricii de moarte. Este evident că El nu a venit să îi ajute pe îngeri, ci pe oamenii care sunt descendenții lui Avraam. Deci a fost necesar ca Isus să fie total asemănător fraților Lui, pentru a (le) putea fi un mare preot al lui Dumnezeu; și astfel, fiind credincios și plin de compasiune, să rezolve problema păcatelor poporului. Pentru că și El a fost testat prin suferințe, poate să îi ajute acum pe cei care sunt ispitiți.
Evrei 2:9-18 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Dar pe Acela care a fost făcut pentru „puțină vreme mai prejos decât îngerii”, adică pe Isus, Îl vedem „încununat cu slavă și cu cinste” din pricina morții pe care a suferit-o, pentru ca, prin harul lui Dumnezeu, El să guste moartea pentru toți. Se cuvenea, în adevăr, ca Acela pentru care și prin care sunt toate și care voia să ducă pe mulți fii la slavă să desăvârșească, prin suferințe, pe Căpetenia mântuirii lor. Căci Cel ce sfințește și cei ce sunt sfințiți sunt dintr-unul. De aceea, Lui nu-I este rușine să-i numească frați, când zice: „Voi vesti Numele Tău fraților Mei; Îți voi cânta lauda în mijlocul adunării.” Și iarăși: „Îmi voi pune încrederea în El.” Și în alt loc: „Iată-Mă, Eu și copiii pe care Mi i-a dat Dumnezeu!” Astfel dar, deoarece copiii sunt părtași sângelui și cărnii, tot așa și El Însuși a fost deopotrivă părtaș la ele, pentru ca, prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morții, adică pe diavolul, și să izbăvească pe toți aceia care, prin frica morții, erau supuși robiei toată viața lor. Căci, negreșit, nu în ajutorul îngerilor vine El, ci în ajutorul seminței lui Avraam. Prin urmare, a trebuit să Se asemene fraților Săi în toate lucrurile, ca să poată fi, în ceea ce privește legăturile cu Dumnezeu, un mare preot milos și vrednic de încredere, ca să facă ispășire pentru păcatele norodului. Și prin faptul că El Însuși a fost ispitit în ceea ce a suferit, poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiți.
Evrei 2:9-18 Română Noul Testament Interconfesional 2009 (BINT09)
Totuşi, pe Iisus, cel care a fost mai prejos decât îngerii pentru puţină vreme, Îl vedem încununat cu slavă şi cu cinste, pentru că a suferit moartea, astfel încât, prin harul lui Dumnezeu, El a gustat moartea pentru toţi. Se cuvenea, aşadar, ca El, cel prin care şi pentru care sunt toate, conducătorul mântuirii lor, cel ce duce mulţi fii la slavă, să fie desăvârşit prin suferinţă. Fiindcă cel care sfinţeşte şi cei care sunt sfinţiţi sunt toţi dintr-unul. Din această pricină, El nu se ruşinează să-i numească fraţi şi spune: Voi vesti Numele Tău fraţilor mei, în mijlocul adunării îţi voi cânta laudă. Şi, mai departe: Eu voi fi plin de încredere în El, iar în alt loc: Iată-mă, Eu şi copiii pe care mi i-a dat Dumnezeu. De aceea, aşa cum toţi copiii primesc trup şi sânge, la fel a primit şi El, ca prin moarte să-l nimicească pe cel ce are puterea morţii, pe Diavol. Astfel, Iisus i-a eliberat pe toţi cei ce, prin frica morţii, erau supuşi robiei toată viaţa lor. Căci este limpede că El nu a luat asupra Sa firea îngerilor, ci pe cea a lui Avraam. De aceea, a trebuit ca El să se asemene fraţilor Săi în toate lucrurile, ca să fie un mare preot îndurător şi credincios înaintea lui Dumnezeu, pentru ispăşirea păcatelor poporului. Şi, astfel, El îi poate ajuta pe cei ispitiţi, prin faptul că El Însuşi a fost ispitit.
Evrei 2:9-18 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Dar vedem pe Isus, care a fost făcut puțin mai prejos decât îngerii, pentru suferirea morții, încoronat cu glorie și onoare, ca prin harul lui Dumnezeu, să guste moartea pentru fiecare om. Fiindcă i se cuvenea lui, pentru care sunt toate și prin care sunt toate, în aducerea multor fii la glorie, să desăvârșească pe căpetenia salvării lor prin suferințe. Fiindcă deopotrivă cel ce sfințește și cei sfințiți, sunt toți dintr-unul; din care cauză, nu se rușinează să îi numească frați, Spunând: Voi vesti numele tău fraților mei, în mijlocul bisericii îți voi cânta laudă. Și din nou: Eu îmi voi pune încrederea în el. Și din nou: Iată, eu și copiii pe care mi i-a dat Dumnezeu. Fiindcă, după cum copiii sunt părtași cărnii și sângelui, în același fel și el s-a împărtășit din aceleași, pentru ca prin moarte să nimicească pe cel ce avea puterea morții, care este diavolul, Și să elibereze pe aceia care, prin frica morții, erau toată viața lor supuși robiei. Fiindcă, într-adevăr, nu a luat asupra lui natura îngerilor, ci a luat asupra lui sămânța lui Avraam. De aceea în toate i se cuvenea a fi făcut asemenea fraților săi, ca să fie mare preot milos și credincios în cele privitoare la Dumnezeu, pentru a face împăcare pentru păcatele poporului. Fiindcă, în aceea că el însuși a suferit, fiind ispitit, este în stare să ajute pe cei ispitiți.
Evrei 2:9-18 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022 (EDCR)
Dar Îl vedem pe Acela care a fost făcut cu puțin mai prejos de îngeri , adică pe Isus, încununat cu slavă și cinste datorită morții pe care a suferit‑o. Astfel, prin harul lui Dumnezeu, El a gustat moartea pentru toți. Se cuvenea ca, aducând pe mulți fii la slavă, Dumnezeu – pentru care și prin care sunt toate – să‑L desăvârșească prin suferințe pe întemeietorul mântuirii lor. Căci Cel care sfințește și cei sfințiți sunt toți dintr‑Unul singur; de aceea, nu‑I este rușine să‑i numească frați, ci zice: Voi vesti Numele Tău fraților Mei; în mijlocul adunării Îți voi cânta laude. Și iarăși: Îmi voi pune încrederea în El. Și iarăși: Iată, eu și copiii pe care mi i‑a dat Dumnezeu! Astfel, deoarece copiii sunt părtași sângelui și cărnii, și El a fost părtaș la ele, pentru ca, prin moarte, să‑l nimicească pe cel ce are puterea morții, adică pe Diavolul, și să‑i elibereze pe cei care, prin frica morții, erau ținuți în robie toată viața lor. Căci, negreșit, nu îngerilor le vine El în ajutor, ci seminței lui Avraam. Prin urmare, trebuia să Se asemene fraților Săi în toate privințele, ca să devină un mare‑preot îndurător și credincios înaintea lui Dumnezeu, făcând astfel ispășire pentru păcatele poporului. Căci, întrucât El Însuși a suferit, când a fost ispitit, poate să vină în ajutor celor care sunt ispitiți.
Evrei 2:9-18 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
Dar pe Acela care a fost făcut „pentru puțină vreme mai prejos decât îngerii”, adică pe Isus, Îl vedem „încununat cu slavă și cu cinste” din pricina morții pe care a suferit-o, pentru ca, prin harul lui Dumnezeu, El să guste moartea pentru toți. Se cuvenea, într-adevăr, ca Acela pentru care și prin care sunt toate și care voia să-i ducă pe mulți fii la slavă să desăvârșească, prin suferințe, pe Căpetenia mântuirii lor. Căci Cel ce sfințește și cei ce sunt sfințiți sunt dintr-unul. De aceea Lui nu-I este rușine să-i numească frați, când zice: „Voi vesti Numele Tău fraților Mei; Îți voi cânta lauda în mijlocul adunării.” Și iarăși: „Îmi voi pune încrederea în El.” Și în alt loc: „Iată-Mă, Eu și copiii pe care Mi i-a dat Dumnezeu!” Astfel dar, deoarece copiii sunt părtași sângelui și cărnii, tot așa și El Însuși a fost deopotrivă părtaș la ele, pentru ca, prin moarte, să-l nimicească pe cel ce are puterea morții, adică pe Diavolul, și să-i izbăvească pe toți aceia care, prin frica morții, erau supuși robiei toată viața lor. Căci, negreșit, nu în ajutorul îngerilor vine El, ci în ajutorul seminței lui Avraam. Prin urmare, a trebuit să Se asemene fraților Săi în toate lucrurile, ca să poată fi, în ce privește legăturile cu Dumnezeu, un mare-preot milos și vrednic de încredere, ca să facă ispășire pentru păcatele norodului. Și, prin faptul că El Însuși a fost ispitit în ceea ce a suferit, poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiți.
Evrei 2:9-18 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
Însă, pe Cel cari, la-nceput, S-a arătat a fi făcut, Pentru puțin timp – ne-ndoios – Ca să se afle mai prejos Decât sunt îngerii de sus – Adică pe Hristos Iisus – Acum ni L-a înfățișat „Cu slavă-a fi încununat, Și-asemenea, cu cinste mare”, Din pricina morții, pe care, A suferit-o El; căci Lui, Prin harul Dumnezeului Cel viu, din ceruri, I S-a dat Din moarte, de a fi gustat Pentru noi toți. Deci, negreșit, Într-adevăr, s-a cuvenit, Ca tocmai Cel ce a făcut, Prin voia Sa, la început, Totul – și ceruri și pământ – Și pentru care, toate sânt, Și cari, la slavă, Își dorea, Pe mulți din fii, ca să îi ia, Acuma, să Își împlinească Lucrul și să desăvârșească Pe Căpetenia tuturor – Pe Capul mântuirii lor. Cel ce sfințește și – să știți – Că și cei care sunt sfințiți, Dintr-unul sunt. De-aceea, Lui, Rușine-n fața nimănui, Nu îi va fi, de ei, și-astfel, „Frați” îi numește-atuncea El Și zice: „Eu am să vestesc, Slăvitul Tău Nume ceresc, Fraților Mei. Lauda Ta, Necontenit, o voi cânta, În adunarea lor.” Apoi, El spune astfel, mai ‘napoi: „Îmi pun încrederea în El”, Iar în alt loc, spune astfel: „Eu și copiii mei, mereu, Cari, dați îmi sunt, de Dumnezeu!” Fiindcă orice copilaș Este al sângelui părtaș – Și-al cărnii – tot așa, și El, Părtaș la ele-a fost astfel, Și-atunci, prin moarte, a putut, Ca pe cel care a avut Putere dar, asupra morții, Să-l nimicească, schimbând sorții. Pe diavol, El l-a nimicit Și-n acest fel, i-a izbăvit, Pe cei care, prin jocul sorții, Supuși au fost, puterii morții. Căci El – în sprijin – negreșit, Nu îngerilor le-a venit. Ci ajutorul arătat, Seminței lui Avram l-a dat. De-aceea, El a trebuit Ca să Se fi asemuit Fraților Săi apoi, în toate, Pentru că numai astfel, poate – În legăturile pe care, Cu bunul Dumnezeu, le are – Mereu, a fi – neîndoios – Un preot mare și milos, Vrednic, încredere-arătând, Gata a face orișicând, Pentru norod, o ispășire Pentru orice nelegiuire – Pentru păcatele pe care Al omenirii neam le are. Fiindcă fost-a ispitit Chiar El, în ce a suferit, Poate să vină-n ajutor La toți cei cari, la rândul lor, Au să se afle strâmtoriți Și-ajung să fie ispitiți.”
Evrei 2:9-18 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
dar vedem că cel care a fost „cu puțin mai mic decât îngerii”, Isus, pentru că a suferit moartea, este „încununat cu măreție și cinste”, întrucât, prin harul lui Dumnezeu, el a suferit moartea pentru fiecare [om]. Într-adevăr, se cuvenea ca acela pentru care sunt toate și prin care există toate, care voia să ducă mulți fii la glorie, să-l desăvârșească prin suferință pe inițiatorul mântuirii lor. De fapt, și cel care sfințește, și cei sfințiți, toți au aceeași origine. De aceea nu se rușinează să-i numească frați când spune: „Voi vesti numele tău fraților mei, în mijlocul adunării te voi lăuda”. Și iarăși: „Eu mă voi încrede în el”, și din nou: „Iată-ne, eu și copiii pe care mi i-a dat Dumnezeu!”. Cum însă copiii au în comun același sânge și aceeași carne, tot astfel a devenit și el părtaș cu ei pentru ca, prin moarte, să reducă la neputință pe cel care avea puterea morții, adică pe diavol, și să-i elibereze pe aceia care, de frica morții, toată viața lor erau reduși la sclavie. Căci nu se îngrijește de îngeri, ci de urmașii lui Abrahám se îngrijește. De aceea, era nevoie să se facă în toate asemenea fraților, pentru ca să devină un mare preot îndurător și vrednic de încredere pentru relațiile cu Dumnezeu, ca să ispășească păcatele poporului. Așadar, prin faptul că el însuși a îndurat încercarea, poate să vină în ajutorul celor care sunt încercați.
Evrei 2:9-18 Noua Traducere Românească (NTR)
Însă pe Acela Care a fost făcut inferior îngerilor pentru puțină vreme, adică pe Isus, Îl vedem acum încoronat cu glorie și onoare datorită morții pe care a suferit-o, pentru ca, prin harul lui Dumnezeu, să guste moartea pentru toți. Într-adevăr, pentru a-i duce pe mulți fii la glorie, Cel pentru Care și prin Care sunt toate a considerat potrivit să-L desăvârșească prin suferințe pe Inițiatorul mântuirii lor. Căci atât Cel Ce sfințește, cât și cei ce sunt sfințiți sunt toți dintr-Unul. Din acest motiv, Lui nu-I este rușine să-i numească „frați“, zicând: „Voi vesti Numele Tău fraților Mei; Îți voi cânta imnuri în mijlocul adunării“. Și, din nou: „Îmi voi pune încrederea în El!“. Și, din nou, El spune: „Iată-ne, Eu și copiii pe care Mi i-a dat Dumnezeu!“. Așadar, întrucât copiii sunt părtași sângelui și cărnii, și El, în același fel, a fost părtaș la acestea, pentru ca, prin moarte, să-l distrugă pe cel ce are puterea morții, adică pe diavolul, și să-i elibereze pe aceia care toată viața lor erau ținuți în sclavie prin frica de moarte. Căci, desigur, El nu vine în ajutorul îngerilor, ci în ajutorul descendenților lui Avraam. De aceea El a trebuit să fie făcut în toate precum frații Lui, ca să poată fi un Mare Preot milos și credincios în slujba lui Dumnezeu și să facă ispășire pentru păcatele poporului. Și pentru că El Însuși a fost ispitit prin ceea ce a suferit, poate să-i ajute pe cei care sunt ispitiți.