Evrei 2
2
Importanța mântuirii
1De aceea trebuie și mai mult să fim atenți la cele auzite, ca nu cumva să ne pierdem#2,1 Lit.: „să alunecăm”.. 2Căci dacă cuvântul vestit de înger s-a dovedit sigur și orice greșeală și neascultare a primit răsplata cuvenită, 3cum vom scăpa#2,3 Lit.: „fugi”. noi dacă nu luăm în seamă o astfel de mântuire, care, fiind primită la început de la Domnul pentru a fi vestită#2,3 Lit.: „pentru ca să se vorbească despre”., a fost confirmată pentru noi de cei care au auzit, 4Dumnezeu sprijinind mărturia lor prin semne, fapte mari și minuni de tot felul și prin darurile Duhului Sfânt, împărțite după voința lui?
Isus, mântuitorul oamenilor
5De fapt, nu îngerilor le-a supus lumea viitoare despre care vorbim. 6Cineva a dat mărturie undeva, spunând:
„Ce este omul, că îți amintești de el,
sau fiul omului, că îl iei în seamă?#2,6 Lit.: „îl vizitezi, îl cercetezi”.
7Cu puțin l-ai făcut inferior îngerilor,
l-ai încununat#2,7 Multe manuscrise adaugă aici: „și l-ai stabilit deasupra lucrărilor mâinilor tale”. cu măreție#2,7 Lit.: „glorie”. și cinste.
8Toate le-ai pus sub picioarele lui”.
Așadar, prin faptul că i-a supus toate, nu a lăsat nimic care să nu-i fie supus. De fapt, acum încă nu vedem că toate îi sunt supuse, 9dar vedem că cel care a fost „cu puțin mai mic decât îngerii”, Isus, pentru că a suferit moartea, este „încununat cu măreție și cinste”, întrucât, prin harul lui Dumnezeu#2,9 Unele manuscrise și mărturii patristice au un text diferit: „în afară de Dumnezeu” („hòris” în loc de „hàris”)., el a suferit#2,9 Lit.: „a gustat”. moartea pentru fiecare [om].
10Într-adevăr, se cuvenea ca acela pentru care sunt toate și prin care există toate, care voia să ducă mulți fii la glorie, să-l desăvârșească prin suferință pe inițiatorul mântuirii lor. 11De fapt, și cel care sfințește, și cei sfințiți, toți au aceeași origine#2,11 Lit.: „toți sunt din unul”; dacă „hènos” este luat ca neutru, sensul este „origine” (BJ, RSV, TOB). Dacă este considerat ca masculin, sensul este „tată”: „au același Tată” (TEV). Traducerile vechi lăsau sensul literal ambiguu.. De aceea nu se rușinează să-i numească frați 12când spune:
„Voi vesti numele tău fraților mei,
în mijlocul adunării te voi lăuda”.
13Și iarăși:
„Eu mă voi încrede în el”,
și din nou:
„Iată-ne, eu și copiii
pe care mi i-a dat Dumnezeu!”.
14Cum însă copiii au în comun același sânge și aceeași carne, tot astfel a devenit și el părtaș cu ei pentru ca, prin moarte, să reducă la neputință#2,14 Lit.: „să-l anuleze”. pe cel care avea puterea morții, adică pe diavol, 15și să-i elibereze pe aceia care, de frica morții, toată viața lor erau reduși#2,15 Lit.: „erau vinovați de sclavie”. la sclavie. 16Căci nu se îngrijește de îngeri, ci de urmașii lui Abrahám se îngrijește#2,16 Lit.: „ia asupra sa”. Traducerile vechi propun: „a luat asupra sa firea”, dar acest cuvânt nu se află în textul grec și nici contextul nu favorizează introducerea lui (e mai potrivit v. 14 pentru acest sens). Multe traduceri moderne schimbă sensul termenului grec: „vine în ajutor”, căci ideea nu e prea îndepărtată de context. Totuși, preferința autorului pentru termenul „epilambanomai” exprimă o relație mult mai concretă și directă. „A ajuta” nu implică prezența și contactul binefăcătorului și nici o schimbare în modul său de viață. Misiunea lui Cristos nu constă în a ajuta de departe, ci în a se implica direct în condiția oamenilor pe care îi conduce la mântuire..
17De aceea, era nevoie să se facă în toate asemenea fraților, pentru ca să devină un mare preot îndurător și vrednic de încredere pentru relațiile cu Dumnezeu#2,17 Lit.: „în cele privitoare la”. Un mare preot este în relație cu poporul (îndurare) și cu Dumnezeu (slujire preoțească). Expresia: „vrednic de încredere” redă, în acest context, termenul grec „pistòs” (= „credincios, credibil”). Esențial pentru un mare preot este să fie acreditat la Dumnezeu. În acest sens, Cristos are o situație specială: Dumnezeu l-a desăvârșit (2,10), se încrede în el (2,13), l-a așezat la dreapta sa (1,13), l-a proclamat în mod solemn ca Fiu al său (1,5) și a cerut pentru el adorarea îngerilor (1,6). Această relație unică a lui Cristos cu Tatăl său îl face vrednic de toată încrederea pentru cei care, păcătoși fiind, vor să ajungă la Dumnezeu., ca să ispășească păcatele poporului. 18Așadar, prin faptul că el însuși a îndurat încercarea, poate să vină în ajutorul celor care sunt încercați. #10,29 #12,25 #1Cor 12,11 #1Cor 15,27 #Ef 1,22 #Fil 2,8-9 #2Cor 5,14 #Lc 13,32 #Mt 28,10 #In 20,17 #Rom 8,3 #Înț 2,24 #1In 3,8 #Is 41,8-9 #Fil 2,7
Selectat acum:
Evrei 2: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași