Geneza 43:1-34
Geneza 43:1-34 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Și foametea era aspră în țară. Și s-a întâmplat, după ce au terminat de mâncat grânele pe care le-au adus din Egipt, că tatăl lor le-a spus: Mergeți din nou, cumpărați-ne puțină hrană. Și Iuda i-a vorbit, spunând: Bărbatul ne-a avertizat hotărât, spunând: Nu îmi veți vedea fața decât dacă fratele vostru va fi cu voi. Dacă voiești să-l trimiți pe fratele nostru cu noi, vom coborî și vom cumpăra pentru tine hrană; Dar dacă nu voiești să îl trimiți, nu vom coborî, pentru că acel bărbat ne-a spus: Nu veți vedea fața mea, decât dacă fratele vostru va fi cu voi. Și Israel a spus: Pentru ce ați lucrat așa de rău cu mine, încât să spuneți acelui bărbat că mai aveți un frate? Iar ei au spus: Acel bărbat ne-a întrebat cu de-amănuntul despre starea noastră și despre rudenia noastră, spunând: Este tatăl vostru încă în viață? Mai aveți vreun alt frate? Și noi i-am spus conform cu tonul acestor cuvinte, puteam noi să știm cu adevărat că el va spune: Coborâți pe fratele vostru aici? Și Iuda i-a spus lui Israel, tatăl său: Trimite băiatul cu mine și ne vom ridica și vom merge; ca să trăim și să nu murim deopotrivă noi și tu și micuții noștri. Eu voi fi garanție pentru el; din mâna mea îl vei cere; dacă nu ți-l aduc și nu îl pun înaintea ta, atunci să suport eu vina pentru totdeauna; Căci dacă nu am fi întârziat, cu adevărat acum am fi întorși și de această a doua oară. Și tatăl lor, Israel, le-a spus: Dacă așa trebuie să fie acum, faceți aceasta; luați din cele mai bune roade din țară în vasele voastre și duceți-i înapoi un dar acelui bărbat, puțin balsam și puțină miere, mirodenii și smirnă, nuci și migdale; Și luați dublul banilor în mâna voastră; și banii care au fost aduși înapoi la gura sacilor voștri, duceți-i înapoi în mâna voastră; poate aceasta a fost o neatenție. Luați de asemenea pe fratele vostru și ridicați-vă, mergeți din nou la acel bărbat; Și Dumnezeu cel Atotputernic să vă dea milă înaintea acelui bărbat, ca el să trimită pe celălalt frate al vostru și pe Beniamin. Dacă este să fiu văduvit de copiii mei, eu sunt văduvit. Și bărbații au luat acel dar și au luat dublul banilor în mâna lor și pe Beniamin; și s-au ridicat și au coborât în Egipt și au stat înaintea lui Iosif. Și când Iosif a văzut pe Beniamin cu ei, a spus administratorului casei sale: Adu acești bărbați în casă și înjunghie animale și pregătește, pentru că acești bărbați vor mânca cu mine la amiază. Și bărbatul a făcut cum Iosif a cerut; și bărbatul a adus bărbații în casa lui Iosif. Și bărbații s-au temut, deoarece au fost aduși în casa lui Iosif; și au spus: Din cauza banilor care au fost întorși înapoi în sacii noștri de prima dată suntem aduși înăuntru; ca el să caute motiv împotriva noastră și să cadă asupra noastră și să ne ia ca robi și măgarii noștri. Și s-au apropiat de administratorul casei lui Iosif și au vorbit îndeaproape cu el la ușa casei, Și au spus: Vai, domnule, noi, într-adevăr, am coborât de prima dată pentru a cumpăra hrană. Și s-a întâmplat când am venit la han, că am deschis sacii noștri și, iată, banii fiecărui bărbat erau la gura sacului său, banii noștri în greutate deplină; și noi am adus acești bani înapoi în mâna noastră. Și alți bani am adus aici în mâna noastră pentru a cumpăra hrană; nu putem spune cine a pus banii noștri în sacii noștri. Iar el a spus: Pace vouă, nu vă temeți; Dumnezeul vostru și Dumnezeul tatălui vostru v-a dat comoară în sacii voștri; eu am avut banii voștri. Și l-a adus pe Simeon la ei. Și bărbatul a adus bărbații în casa lui Iosif și le-a dat apă și ei și-au spălat picioarele; iar el a dat măgarilor lor nutreț. Și au pregătit darul înainte să vină Iosif la amiază, pentru că au auzit că vor mânca pâine acolo. Și după ce Iosif a venit acasă, i-au adus darul, care era în mâna lor, în casă și i s-au prosternat până la pământ. Iar el i-a întrebat despre bunăstarea lor și a spus: Este bine tatăl vostru, bătrânul despre care voi ați vorbit? Mai trăiește? Iar ei au răspuns: Servitorul tău, tatăl nostru, este sănătos, încă trăiește. Și ei și-au aplecat capetele și s-au prosternat. Iar el și-a ridicat ochii și a văzut pe fratele său Beniamin, fiul mamei sale, și a spus: Este acesta fratele vostru mai tânăr, despre care mi-ați vorbit? Și a spus: Dumnezeu să aibă har fața de tine, fiule. Și Iosif s-a grăbit, pentru că adâncurile lui fremătau pentru fratele său; și a căutat un loc unde să plângă; și a intrat în camera sa și a plâns acolo. Și el și-a spălat fața și a ieșit și s-a stăpânit și a spus: Puneți pâine. Și au pus pentru el deoparte și pentru ei deoparte și pentru egiptenii care mâncau cu el deoparte, pentru că egiptenii nu pot mânca pâine cu evreii, pentru că aceasta este o urâciune pentru egipteni. Și au șezut înaintea lui, întâiul născut conform cu dreptul său de întâi născut și cel mai tânăr conform tinereții sale; și bărbații se minunau unul către altul. Și a luat și le-a trimis daruri de mâncare din cele dinaintea lui; iar darul de mâncare al lui Beniamin era de cinci ori mai mult decât al oricăruia dintre ei. Și au băut și s-au bucurat împreună cu el.
Geneza 43:1-34 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022 (EDCR)
Foametea apăsa greu în țară. Când au terminat de mâncat grâul pe care‑l aduseseră din Egipt, Israel le‑a zis fiilor săi: „Duceți‑vă iarăși și cumpărați‑ne ceva de mâncare!” Iuda i‑a răspuns: „Omul acela ne‑a spus răspicat: «Să nu‑mi mai vedeți fața dacă fratele vostru nu va fi cu voi!» Dacă îl trimiți pe fratele nostru cu noi, vom merge și‑ți vom cumpăra de mâncare. Dar dacă nu‑l trimiți, nu putem merge, căci omul ne‑a spus: «Să nu‑mi mai vedeți fața dacă fratele vostru nu va fi cu voi!»” Israel le‑a zis: „De ce mi‑ați făcut un asemenea rău și i‑ați spus omului aceluia că mai aveți un frate?” Ei i‑au răspuns: „Omul acela ne‑a tot întrebat despre noi și familia noastră și a zis: «Mai trăiește tatăl vostru? Mai aveți vreun frate?» Iar noi am răspuns la întrebările acestea. Puteam noi să știm că are să zică: «Aduceți‑l pe fratele vostru»?” Iuda i‑a zis lui Israel, tatăl său: „Lasă‑l pe băiat cu mine, ca să putem pleca! Astfel vom trăi și nu vom muri, nici noi, nici tu, nici copiii noștri. Eu însumi mă pun chezaș pentru el; din mâna mea îl vei cere înapoi! Dacă nu‑l voi aduce înapoi la tine și dacă nu‑l voi înfățișa înaintea ta, vinovat să fiu față de tine toată viața! Dacă n‑am fi zăbovit atât, ne‑am fi întors de două ori până acum!” Atunci Israel, tatăl lor, le‑a zis: „Dacă așa trebuie, faceți întocmai! Luați‑vă în desagi din cele mai bune roade ale țării, ca să duceți un dar omului aceluia, și anume: puțin balsam și puțină miere, mirodenii și smirnă, fistic și migdale! Argint să luați o dublă greutate, ca să duceți înapoi argintul care a fost pus la gura sacilor voștri; poate că a fost o greșeală. Luați‑l și pe fratele vostru și întoarceți‑vă la omul acela! Dumnezeul Atotputernic să vă facă să căpătați îndurare înaintea omului aceluia și să le dea drumul celuilalt frate al vostru și lui Beniamin! Iar eu, dacă trebuie să fiu lipsit de copiii mei, lipsit să fiu!” Frații au luat darul, au luat cu ei de două ori mai mult argint, precum și pe Beniamin. S‑au sculat, au coborât în Egipt și s‑au înfățișat înaintea lui Iosif. Cum l‑a văzut Iosif pe Beniamin cu ei, i‑a zis ispravnicului său: „Du‑i pe oamenii aceștia în casă, taie vite și gătește, căci oamenii aceștia au să mănânce cu mine la amiază.” El a făcut ce‑i poruncise Iosif și i‑a dus pe oamenii aceia în casa lui Iosif. Pe când erau ei duși în casa lui Iosif, s‑au înspăimântat și au zis: „Din pricina argintului pus în sacii noștri data trecută suntem noi duși înăuntru; vor să dea buzna și să se năpustească asupra noastră, ca să ne ia robi, cu tot cu măgarii noștri.” S‑au apropiat de ispravnicul casei lui Iosif și au intrat în vorbă cu el la ușa casei, zicând: „Domnul meu, noi ne‑am mai coborât o dată aici ca să cumpărăm merinde. La întoarcere, când am ajuns la locul de înnoptat, ne‑am deschis sacii și, iată, argintul fiecăruia era la gura sacului său – argintul nostru, pe de‑a‑ntregul – de aceea l‑am adus înapoi cu noi. Am adus argint pe deasupra, ca să cumpărăm merinde. Nu știm cine a pus argintul în sacii noștri!” Ispravnicul a răspuns: „Fiți pe pace și nu vă temeți! Dumnezeul vostru, Dumnezeul tatălui vostru, v‑a pus o comoară în saci. Argintul vostru a ajuns la mine.” Și l‑a adus la ei pe Simeon. Ispravnicul i‑a dus în casa lui Iosif, le‑a dat apă să‑și spele picioarele și a dat nutreț măgarilor lor. Ei și‑au pregătit darul până la venirea lui Iosif, la amiază, căci aflaseră că vor mânca la el. Când a venit Iosif acasă, i‑au dat darul pe care îl aduseseră cu ei în casă și s‑au plecat cu fața la pământ înaintea lui. El i‑a întrebat de sănătate și a zis: „Bătrânul vostru tată, de care mi‑ați vorbit, este sănătos? Mai trăiește?” Ei i‑au răspuns: „Robul tău, tatăl nostru, este sănătos; trăiește încă.” Și au îngenuncheat și s‑au plecat cu fața la pământ. Iosif și‑a ridicat ochii, l‑a văzut pe fratele său Beniamin, fiul mamei sale, și a zis: „Acesta este fratele vostru cel tânăr despre care mi‑ați vorbit?” Și a adăugat: „Dumnezeu să aibă milă de tine, fiule!” Iosif s‑a grăbit să iasă, pentru că fusese cuprins de duioșie pentru fratele său și, fiindcă era cât pe ce să izbucnească în plâns, s‑a dus într‑o altă încăpere și a plâns acolo. După ce s‑a spălat pe față, a venit înapoi stăpân pe sine și a zis: „Aduceți de mâncare!” Și au adus mâncarea: lui Iosif deoparte și fraților lui deoparte; iar egiptenilor care mâncau cu el, tot deoparte, căci egiptenii nu puteau să mănânce cu evreii, fiindcă pentru egipteni ar fi fost o urâciune. Frații lui Iosif au fost așezați la masă în fața lui: de la întâiul născut, după dreptul său de întâi născut, până la cel mai tânăr, după tinerețea sa. Și se uitau unii la alții cu mirare. Iosif le‑a făcut parte din bucatele care erau înaintea lui, iar partea lui Beniamin era de cinci ori mai mare decât a oricăruia dintre ei. Ei au băut împreună cu el și s‑au veselit.
Geneza 43:1-34 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
Foametea bântuia greu în țară. Când au isprăvit de mâncat grâul pe care-l aduseseră din Egipt, Iacov le-a zis fiilor săi: „Duceți-vă iarăși și cumpărați-ne ceva merinde!” Iuda i-a răspuns: „Omul acela ne-a spus curat: «Să nu-mi mai vedeți fața dacă fratele vostru nu va fi cu voi!» Dacă vrei deci să-l trimiți pe fratele nostru cu noi, ne vom coborî și-ți vom cumpăra merinde. Dar, dacă nu vrei să-l trimiți, nu ne vom coborî, căci omul acela ne-a spus: «Să nu-mi mai vedeți fața dacă fratele vostru nu va fi cu voi!»” Israel a zis atunci: „Pentru ce mi-ați făcut un astfel de rău și i-ați spus omului aceluia că mai aveți un frate?” Ei au răspuns: „Omul acela ne-a întrebat despre noi și familia noastră și a zis: «Mai trăiește tatăl vostru? Mai aveți vreun frate?» Și noi am răspuns la întrebările acestea. Puteam noi să știm că are să zică: «Aduceți-l pe fratele vostru»?” Iuda i-a zis tatălui său, Israel: „Trimite copilul cu mine, ca să ne sculăm și să plecăm, și vom trăi și nu vom muri, noi, tu și copiii noștri! Răspund eu pentru el; ai să-l ceri înapoi din mâna mea. Dacă nu-l voi aduce înapoi la tine și dacă nu-l voi pune înaintea ta, vinovat să fiu față de tine pentru totdeauna! Căci, dacă n-am mai fi zăbovit, de două ori ne-am fi întors până acum.” Israel, tatăl lor, le-a zis: „Fiindcă trebuie, faceți așa! Luați-vă în saci ceva din cele mai bune roade ale țării, ca să-i duceți un dar omului aceluia, și anume: puțin leac alinător și puțină miere, mirodenii, smirnă, fisticuri și migdale! Luați cu voi argint îndoit și duceți înapoi argintul pe care vi l-au pus la gura sacilor: poate că a fost o greșeală. Luați-l și pe fratele vostru, sculați-vă și întoarceți-vă la omul acela! Dumnezeul cel Atotputernic să vă facă să căpătați trecere înaintea omului aceluia și să-i lase să se întoarcă împreună cu voi pe celălalt frate al vostru și pe Beniamin! Iar eu, dacă trebuie să fiu lipsit de copiii mei, lipsit să fiu!” Au luat darul; au luat cu ei argint îndoit, precum și pe Beniamin, s-au sculat, s-au coborât în Egipt și s-au înfățișat înaintea lui Iosif. Cum l-a văzut Iosif pe Beniamin cu ei, i-a zis economului său: „Bagă-i pe oamenii aceștia în casă, taie vite și gătește, căci oamenii aceștia au să mănânce cu mine la amiază!” Omul acela a făcut ce-i poruncise Iosif și i-a dus pe oamenii aceia în casa lui Iosif. Ei s-au temut când au văzut că-i bagă în casa lui Iosif și au zis: „Ne bagă înăuntru din pricina argintului pus în sacii noștri data trecută; vor să se năpustească peste noi ca să ne ia robi și să pună mâna pe măgarii noștri.” S-au apropiat de economul casei lui Iosif și au intrat în vorbă cu el la ușa casei și i-au zis: „Domnule, noi ne-am mai coborât o dată aici ca să cumpărăm merinde. Apoi, când am ajuns la locul unde trebuia să rămânem peste noapte, ne-am deschis sacii și iată că argintul fiecăruia era la gura sacului său – argintul nostru, după greutatea lui – și l-am adus înapoi cu noi. Am adus și alt argint ca să cumpărăm merinde. Nu știm cine a pus argintul în sacii noștri.” Economul a răspuns: „Fiți pe pace! Nu vă temeți de nimic! Dumnezeul vostru, Dumnezeul tatălui vostru, v-a pus pe ascuns o comoară în saci. Argintul vostru a trecut prin mâinile mele.” Și li l-a adus și pe Simeon. Omul acesta i-a băgat în casa lui Iosif; le-a dat apă de și-au spălat picioarele; a dat și nutreț măgarilor lor. Ei și-au pregătit darul până la venirea lui Iosif, la amiază, căci aflaseră că au să mănânce la el. Când a ajuns Iosif acasă, i-au dat darul pe care i-l aduseseră și s-au aruncat cu fața la pământ înaintea lui. El i-a întrebat de sănătate și a zis: „Bătrânul vostru tată, de care ați vorbit, este sănătos? Mai trăiește?” Ei au răspuns: „Robul tău, tatăl nostru, este sănătos; trăiește încă.” Și s-au plecat și s-au aruncat cu fața la pământ. Iosif a ridicat ochii și, aruncând o privire spre fratele său Beniamin, fiul mamei sale, a zis: „Acesta este fratele vostru cel tânăr, despre care mi-ați vorbit?” Și a adăugat: „Dumnezeu să aibă milă de tine, fiule!” Iosif a isprăvit repede, căci i se rupea inima pentru fratele său și simțea nevoia să plângă; a intrat degrabă într-o odaie și a plâns acolo. După ce s-a spălat pe față, a ieșit din odaie și, silindu-se să se stăpânească, a zis: „Aduceți de mâncare!” Le-au adus de mâncare lui Iosif deoparte și fraților lui deoparte; egiptenilor care mâncau cu el le-au adus, de asemenea, mâncare deoparte, căci egiptenii nu puteau să mănânce cu evreii, fiindcă lucrul acesta pentru ei este o urâciune. Frații lui Iosif s-au așezat la masă în fața lui: de la întâiul născut, după dreptul lui de întâi născut, și până la cel mai tânăr, așezați după vârstă; și se uitau unii la alții cu mirare. Iosif a pus să le dea din bucatele care erau înaintea lui, iar Beniamin a căpătat de cinci ori mai mult decât ceilalți. Și au băut și s-au veselit împreună cu el.
Geneza 43:1-34 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Foametea era din ce în ce mai greu de suportat în toată acea zonă. După ce au consumat grâul pe care-l aduseseră din Egipt, tatăl lor le-a zis: „Duceți-vă din nou și cumpărați-ne niște cereale ca să avem ce mânca!” Dar Iuda i-a răspuns: „Acel om ne-a spus categoric și ne-a ordonat să nu ne mai prezentăm în fața lui dacă fratele nostru nu va fi cu noi. Deci dacă-l vei trimite pe fratele nostru cu noi, ne vom duce și-ți vom cumpăra hrană. Dar dacă nu îl vei trimite, nu ne vom mai duce; pentru că acel om ne-a zis: «Să nu veniți să mă mai vedeți, dacă fratele vostru nu este cu voi.»” Atunci Israel le-a zis: „De ce mi-ați făcut rău spunând acelui om că mai aveți un frate?” Ei i-au răspuns: „Acel om ne-a întrebat în mod detaliat despre noi și despre familia noastră, zicând: «Mai trăiește tatăl vostru? Mai aveți vreun frate?» Iar noi i-am răspuns la aceste întrebări. Nu am bănuit că ne va cere să îl aducem (cu noi, acolo) pe fratele nostru!” Atunci Iuda i-a zis tatălui lui numit Israel: „Trimite băiatul cu mine; și astfel vom pleca imediat, pentru ca atât noi cât și tu împreună cu copiii noștri, să trăim și să nu murim de foame! Pentru că eu personal (îl cer și) garantez pentru el, îl vei cere din mâna mea. Dacă nu ți-l voi aduce înapoi și dacă nu mă voi prezenta cu el înaintea ta, voi fi vinovat față de tine toată viața mea! Dacă n-am fi întârziat, în mod cert ne-am fi întors de două ori până acum!” Atunci, tatăl lor numit Israel, le-a zis: „Dacă așa trebuie, atunci așa să procedați. Luați cu voi câteva dintre produsele speciale care există în această țară și duceți-le ca dar acelui om: puțin balsam, puțină miere, condimente, ulei parfumat, fistic și migdale. Luați argint dublu, pentru că trebuie să dați înapoi argintul care a fost găsit deasupra cerealelor în sacii voștri. Poate a fost o greșeală. Luați-l și pe fratele vostru și mergeți din nou la acel om. Dumnezeul Omnipotent să facă să fiți acceptați de acel om; și astfel, să îi trimită înapoi pe celălalt frate al vostru și pe Beniamin. Iar eu, dacă trebuie, voi rămâne fără copii!” Ei au luat darul și argintul – dublu – împreună cu Beniamin; și astfel s-au dus în Egipt, unde s-au prezentat înaintea lui Iosif. Când a văzut că Beniamin venise împreună cu ei, Iosif i-a dat administratorului casei lui următorul ordin: „Condu-i pe acești oameni înăuntru. Apoi taie un animal și pregătește mâncare (din carnea lui); pentru că acești oameni vor mânca împreună cu mine!” Administratorul a făcut exact cum i-a ordonat Iosif și i-a condus în casa lui. Dar când au constatat că au fost duși în casa lui Iosif, le-a fost frică și și-au zis: „Am fost aduși înăuntru din cauza argintului care a fost pus inițial în sacii noștri. Vor să ne condamne, să ne aresteze, să ne ia sclavi și să ne confiște măgarii!” Ei s-au apropiat de administratorul averilor lui Iosif și au vorbit cu el la intrarea în casă. Atunci i-au zis: „Stăpânul nostru, iartă-ne, dar… noi am mai venit odată aici, ca să cumpărăm hrană. Dar când am ajuns la locul unde am rămas în acea noapte și ne-am deschis sacii, am găsit fiecare deasupra cerealelor tot argintul nostru (pe care-l plătisem). Acum, să știi că l-am adus înapoi. Am mai adus cu noi alt argint, ca să cumpărăm hrană. Nu știm cine ne-a pus argintul înapoi în saci!” El le-a răspuns: „Fiți liniștiți; nu vă temeți. Dumnezeul vostru, Acela care este și Dumnezeul tatălui vostru, v-a pus o comoară în saci; în ce mă privește, eu am încasat (atunci) argintul vostru!” Apoi l-a adus la ei și pe Simeon. Administratorul i-a condus în casa lui Iosif și le-a dat atât apă ca să își spele picioarele, cât și hrană pentru măgari. Auzind că urmează să mănânce acolo, ei au pregătit darul pentru Iosif care urma să vină (între ei) la prânz. Când a intrat Iosif, ei i-au oferit darul pe care-l aduseseră în casă și s-au aplecat cu fața până la pământ înaintea lui. El i-a întrebat despre situația lor (din Canaan) zicându-le: „Este sănătos acel bătrân tată al vostru, despre care mi-ați vorbit? Mai trăiește?” Ei i-au răspuns: „Da, tatăl nostru – slujitorul tău – este sănătos! Încă trăiește!” Apoi s-au aplecat și i s-au închinat. El l-a observat pe fratele lui numit Beniamin, fiul mamei lui. Atunci a întrebat: „Acesta este fratele vostru (cel) mai tânăr, despre care mi-ați vorbit?” Apoi a adăugat: „Dumnezeu să aibă milă de tine, fiule!” Când l-a văzut pe fratele lui, Iosif a fost foarte afectat emoțional. Atunci el a ieșit repede și s-a dus în altă cameră, ca să plângă acolo. Apoi și-a spălat fața și a revenit (între ei). Controlându-se, a ordonat: „Aduceți mâncare!” Pe el l-au servit separat de frații lui, ca și pe egiptenii care mâncau împreună cu el. Au procedat așa pentru că egiptenii nu puteau mânca împreună cu evreii. Ar fi fost pentru ei ceva urât. Frații lui Iosif s-au așezat în fața lui, în ordinea vârstei, de la primul născut până la cel mai tânăr; și se uitau unii la alții mirați. Li s-a oferit câte o porție de la masa lui Iosif. Dar porția lui Beniamin era de cinci ori mai mare decât a celorlalți. Ei au băut și s-au bucurat împreună cu el.
Geneza 43:1-34 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
Foametea bântuia în țară. S-a isprăvit grâul și iară, Iacov, fiilor săi, le-a spus: „Grâul pe care l-ați adus, S-a terminat. Deci, să plecați, Merinde să ne cumpărați!” Iuda i-a zis: „Omul acel, A spus să nu dăm ochi cu el – Când în Egipt vom reveni – De Beniamin nu va veni, Cu noi. Doar dacă-l vei lăsa, Vom pleca iar, în țara sa! Dacă nu-l lași, nu mai plecăm, Căci n-avem ce să căutăm, În fața omului acel.” Atunci, răspunse Israel: „Cum mi-ați făcut atâta rău” – Se necăjea de fiul său – „Spunând că mai aveți un frate?! De-ați fi tăcut, mai bine, poate Că ar fi fost!” Ei au răspuns: „Puteam ști noi, ce gând ascuns, Omul acela pritocea, Atuncea când ne iscodea, De tine și de fiul tău?! La interogatoriul său, Noi am răspuns. Când am sfârșit, Omul acel ne-a poruncit: „Aduceți fratele mai mic!” Asta-i! Noi n-am mai zis nimic!” Iuda i-a spus: „Lasă-l cu noi! Ți-l voi aduce înapoi Și astfel, toți o să trăim – De foame, nu o să pierim. Am să-mi asum răspunderea Eu, pentru el. Din mâna mea, Ai să-l primești, pe al tău fiu! De nu, eu, vinovat, să fiu – Pe veci – în fața ta, de-acum! Ne-am fi întors, din acest drum, Dacă nu am fi zăbovit! Vezi? Altă cale, n-ai găsit! Îl lasă dar, ca să plecăm, Degrabă să ne înturnăm!” „Dacă-i așa, atunci, plecați!” – A zis Israel. „Să luați Ceva, cu voi, ca să duceți Un dar, acelui om. Puneți În saci, dintre cele mai bune Roade-ale țării și anume: Smirnă și leac alinător – Pe gustul Egiptenilor – Miere, fisticuri și migdale Și mirodenii. Iar, pe cale, Vă rog, să nu întârziați! Încă ceva: să nu uitați, Argint să duceți, îndoit – Acela care l-ați găsit, În saci, și cel ce-i necesar, Să cumpărați merinde, iar. O fi greșeală – ce să-i faci? – De ați găsit argintu-n saci. Pe Beniamin, să îl luați! Grăbiți-vă ca să plecați La acel om, iar Dumnezeu – Acel în care mă-ncred eu – Să facă astfel, să primiți Trecere și să reveniți, Cu Simeon și Beniamin. Plecați! Domnul cu voi! Amin! Iar eu, de este stabilit Ca de copii să fiu lipsit, Voi fi, căci nu mă-mpotrivesc! Cum Domnul vrea, și eu voiesc!” Au luat darul și-au pornit, Având argintul, îndoit. Pe Beniamin l-au mai luat Cu ei și s-au înfățișat ‘Naintea dregătorului, Cel mare, al Egiptului. Atunci când Iosif a văzut Că ai săi frați au apărut, Cu Beniamin – fratele lui – Îi spuse, economului: „Îi iei pe oamenii acești Și-i duci la mine. Pregătești Vitele cari o să le tai. Ce ai mai bun, lor să le dai! Aceștia sunt oameni de vază. Am să iau masa, la amiază – Astăzi – cu ei! Omul s-a dus Și-a împlinit ce i s-a spus. Frații lui Iosif au văzut Că-s duși în casă. S-au temut Și astfel au gândit și-au spus: „În locu-acesta, ne-au adus, Din pricina argintului Care, la gura sacului – Data trecută – a fost pus. Da! Da! De-aceea ne-au adus. Îndată-au să se repezească Pe noi, și-au să ne înrobească. Măgari-au să ni-i ia apoi, Și se va isprăvi cu noi!” Pe econom, l-au căutat Și-nspăimântați, au cuvântat: „Stimate domn, află că noi, O dată, am mai fost la voi – Atunci când grâu am târguit. Când am plecat și ne-am oprit, Într-un loc, pentru înnoptat, Să știi că peste-argint am dat, În saci. Însă, află că noi, Acum, l-am adus înapoi. Avem argint să cumpărăm Și-alte merinde, și plecăm. Nu vrem ca să vă deranjați: Iată argintul! Să-l luați, Căci nu știm cine l-o fi pus, În saci, de-aceea l-am adus!” Omul privi la ei: „Vă zic: Pe pace fiți și, de nimic, Să nu vă temeți – vă spun eu – Pentru că Domnul, Dumnezeu – Chiar Dumnezeul tatălui Vostru – a pus, fiecărui – În sacul său – câte-o comoară. Argintul vostru – aflați dară – Trecut-a prin mâinile mele! După ce-a spus vorbele-acele, Zâmbind, omul acel s-a dus, Pe Simeon de l-a adus. Apoi, pe toți, el i-a luat Cu sine și i-a așezat, Îndată-n a lui Iosif casă, Căci erau așteptați la masă. În urmă, apă le-a adus, Pentru picioare, și s-a dus Să dea, măgarilor, nutreț. Frații au scos darul de preț, L-au pregătit și-au așteptat Pe Iosif – căci ei au aflat Că-s invitați la el, la masă. Când a ajuns, Iosif, acasă, Frații, darul adus, i-au dat Și-n fața lui, s-au închinat. El a vorbit, cu ei, frumos – N-a mai fost aspru: „Sănătos E tatăl vostru?” – i-a-ntrebat – „Trăiește?” Ei, răspuns, i-au dat: „Trăiește. Sănătoși, toți sânt” – Și s-au plecat, pân’ la pământ, În fața fratelui lor. El, Ridicând ochii la acel – La Beniamin – ce-i era frate, Le-a spus, cu multă bunătate: „Tare mă bucur. Ăst voinic E, oare, fratele mai mic, De care ați vorbit, cu mine?” Iar către Beniamin – „De tine, Să aibă milă Dumnezeu, Copile! Asta-ți doresc eu!” – Mai zise Iosif, înecat, De plânsul ce l-a sugrumat. Degrabă, el a isprăvit, Cu frații săi, de povestit, Căci plânsul nu-l îngăduia Și inima i se frângea. Într-o odaie a intrat Și-a plâns până s-a stâmpărat. În urmă, când s-a potolit, Și-a spălat fața și-a venit, De-a stat și el, cu ei, la masă. Slugii, i-a făcut semn să iasă Și să servească ce-a gătit. Ei, între timp, s-au rânduit: Iosif, pe frați, i-a așezat De-o parte. Cei care-au luat Parte la masă – egipteni – S-au separat de-acești meseni; În vremea ‘ceea, pentru ei, Masa alături de evrei, Părea a fi o urâciune. Iosif vru, scaunul, a-și pune Față în față cu acei Cari frați îi sunt – cu-acei evrei. Ai săi frați fost-au așezați, În fața lui și, înșirați În ordine: primul născut, Apoi cel care a avut Dreptul să steie lângă el – Urmară și ceilalți, la fel, Până la ultimul născut. Iosif, atuncea, a cerut Slugii, la masă, să servească. Făcu așa, ca să primească – Atât mâncare, cât și vin – Mai mult decât toți, Beniamin. Și-ntr-adevăr, el a primit Mai mult, de cinci ori. Mulțumit, Iosif, cu-ai săi, a petrecut – Toți au mâncat și au băut.
Geneza 43:1-34 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
Foametea era grea în țară. Când au terminat de mâncat grâul pe care-l aduseseră din Egipt, tatăl lor le-a zis: „Duceți-vă iarăși și mai cumpărați-ne ceva de mâncare!”. Iúda i-a răspuns: „Omul ne-a mărturisit: «Nu-mi veți mai vedea fața dacă fratele vostru nu va fi cu voi». Dacă ești de acord să-l trimiți pe fratele nostru cu noi, vom coborî și-ți vom cumpăra de mâncare. Dar dacă nu ești [de acord] să-l trimiți, nu vom coborî, căci omul ne-a spus: «Nu-mi veți mai vedea fața dacă fratele vostru nu va fi cu voi»”. Israél a zis atunci: „Pentru ce mi-ați făcut un astfel de rău făcându-i cunoscut omului aceluia că mai aveți un frate?”. Ei au răspuns: „Omul acela ne-a întrebat insistent despre noi și familia noastră și a zis: «Tatăl vostru mai este în viață? Mai aveți vreun frate?». Și noi am răspuns la întrebările acestea. Puteam noi, oare, să știm că el ne va zice: «Aduceți-l pe fratele vostru!»?”. Iúda i-a zis lui Israél, tatăl său: „Trimite tânărul cu mine; ne vom ridica și vom merge ca să trăim și să nu murim nici noi, nici tu și nici copiii noștri! Eu garantez pentru el; în mâna mea să-l cauți! Dacă nu-l voi aduce înapoi la tine și dacă nu-l voi pune înaintea ta, vinovat să fiu față de tine pentru toate zilele vieții [mele]! Căci dacă n-am mai fi zăbovit atât, ne-am fi întors de două ori până acum”. Israél, tatăl lor, le-a zis: „Dacă așa trebuie, așa să faceți: luați-vă în saci din cele mai bune roade ale țării și coborâți la omul acela ca dar, și anume: puțin balsam, puțină miere, rășină, mir, fistic și migdale! Luați în mâinile voastre de două ori mai mult argint și argintul care v-a fost pus înapoi în sacii voștri dați-l înapoi cu mâna voastră! Poate că a fost o greșeală. Luați-l pe fratele vostru, ridicați-vă și întoarceți-vă la omul [acela]! Dumnezeul cel Atotputernic să vă facă să aflați îndurare înaintea omului aceluia și să-l trimită împreună cu voi și pe celălalt frate al vostru, și pe Beniamín! Iar eu, dacă trebuie să fiu lipsit de copiii mei, lipsit să fiu!”. Bărbații au luat acest dar, au luat de două ori mai mult argint și pe Beniamín, s-au ridicat, au coborât în Egipt și au stat înaintea lui Iosíf. Iosíf i-a văzut pe ei și pe Beniamín și a zis celui care era peste casa lui: „Adu-i pe oamenii aceștia în casă, taie [ce trebuie] și pregătește [masa], căci oamenii aceștia vor mânca împreună cu mine la amiază!”. Omul a făcut cum îi poruncise Iosíf: i-a făcut pe bărbați să intre în casa lui Iosíf. Oamenii s-au temut, deoarece au fost conduși în casa lui Iosíf, și au zis: „Din pricina argintului pus înapoi în sacii noștri mai înainte am fost aduși aici; vrea să se năpustească peste noi, să se arunce asupra noastră ca să ne ia sclavi, cu tot cu măgarii noștri”. S-au apropiat de cel care era peste casa lui Iosíf și i-au vorbit la ușa casei și au zis: „Ascultă, domnule, noi am mai coborât înainte aici ca să cumpărăm grâne! Apoi, când am ajuns la locul de popas, ne-am deschis sacii și, iată, argintul fiecăruia era la gura sacului său, [argintul nostru] după greutatea lui, și l-am adus înapoi în mâna noastră. Am adus cu noi alt argint ca să cumpărăm grâne. Nu știm cine a pus argintul în sacii noștri”. [El] le-a zis: „Pace vouă! Nu vă temeți! Dumnezeu, Dumnezeul tatălui vostru v-a pus o comoară în saci. Argintul vostru au ajuns la mine”. Și l-a făcut pe Simeón să iasă la ei. Omul i-a dus pe bărbați în casa lui Iosíf și le-a dat apă ca să-și spele picioarele. Și a dat nutreț măgarilor lor. Ei și-au pregătit darul pentru când avea să vină Iosíf, la amiază; căci auziseră că aveau să mănânce acolo. Când Iosíf a ajuns acasă, ei i-au adus în casă darul pe care-l aveau în mâini și i s-au închinat cu fața la pământ. El i-a întrebat de sănătate și a zis: „Bătrânul vostru tată, de care ați vorbit, este sănătos? Mai trăiește?”. Ei au răspuns: „Servitorul tău, tatăl nostru, este sănătos; trăiește încă”. Iar ei s-au aplecat și i s-au prosternat. Iosíf a ridicat ochii și l-a văzut pe Beniamín, fratele său, fiul mamei sale, și a zis: „Acesta este fratele vostru cel tânăr, despre care mi-ați vorbit?”. Și a adăugat: „Dumnezeu să aibă milă de tine, fiule!”. Iosíf a ieșit în grabă, căci s-a simțit mișcat în interior în fața fratelui său și îi venea să plângă. A intrat într-o încăpere și a plâns acolo. Apoi și-a spălat fața, a ieșit și, stăpân pe sine, a zis: „Puneți mâncarea!”. Și i-au pus lui de o parte, lor de o parte, iar egipténilor care mâncau cu el deoparte; căci egipténii nu puteau să stea la masă cu evreii, fiindcă lucrul acesta era un lucru abominábil pentru egipténi. Ei s-au așezat în fața lui: după vârsta lor, de la cel dintâi născut, după dreptul lui de întâi-născut, și până la cel mai tânăr, după tinerețea lui; și oamenii aceia se uitau cu mirare unul la altul. Le-a adus porții din [bucatele] care erau înaintea lui; iar porția lui Beniamín era de cinci ori mai mare decât porția tuturor celorlalți. Au băut și s-au veselit împreună cu el.
Geneza 43:1-34 Noua Traducere Românească (NTR)
Foametea era mare în țară. Când au terminat de mâncat grânele pe care le aduseseră din Egipt, tatăl lor le-a zis: ‒ Duceți-vă din nou și cumpărați-ne puțină mâncare. Dar Iuda i-a răspuns: ‒ Omul acela ne-a avertizat clar, zicând: „Nu-mi veți mai vedea fața decât dacă fratele vostru va fi cu voi“. Dacă-l vei trimite pe fratele nostru cu noi, vom merge și-ți vom cumpăra mâncare. Dar dacă nu-l vei trimite, nu vom merge, pentru că acel om ne-a zis: „Nu-mi veți mai vedea fața decât dacă fratele vostru va fi cu voi“. Atunci Israel a zis: ‒ De ce v-ați purtat așa de rău cu mine și i-ați spus acelui om că mai aveți un frate? Ei au răspuns: ‒ Omul acela a întrebat direct despre noi și despre familia noastră, zicând: „Mai trăiește tatăl vostru? Mai aveți vreun frate?“. Iar noi i-am răspuns la aceste întrebări. De unde era să știm că ne va zice: „Aduceți-l pe fratele vostru“? Atunci Iuda i-a zis tatălui său, Israel: ‒ Trimite băiatul cu mine. Ne vom ridica și vom pleca, pentru ca noi, tu și copiii noștri să trăim și să nu murim. Eu însumi voi răspunde pentru el; din mâna mea îl vei cere. Dacă nu ți-l voi aduce înapoi și dacă nu-l voi pune înaintea ta, voi fi vinovat înaintea ta pentru totdeauna. Căci, dacă n-am fi întârziat atât, ne-am fi întors de două ori până acum. Atunci Israel, tatăl lor, le-a zis: ‒ Dacă așa trebuie, atunci așa să faceți. Luați în vasele voastre câteva dintre cele mai alese produse ale țării și duceți-i acelui om un dar: puțin balsam, puțină miere, condimente, smirnă, fistic și migdale. Luați cu voi de două ori mai mult argint și duceți înapoi, în mâinile voastre, argintul care a fost pus la gura sacilor voștri. Poate a fost o greșeală. Luați-l și pe fratele vostru, ridicați-vă și întoarceți-vă la omul acela. Dumnezeul cel Atotputernic să-Și arate mila față de voi înaintea acelui om, pentru ca el să-i trimită înapoi pe celălalt frate al vostru și pe Beniamin. Cât despre mine, dacă trebuie să fiu lipsit de copii, atunci lipsit să fiu. Astfel, frații au luat darul acela și au luat cu ei de două ori mai mult argint, precum și pe Beniamin. Ei s-au ridicat, s-au dus în Egipt și s-au înfățișat înaintea lui Iosif. Când l-a văzut pe Beniamin cu ei, Iosif i-a zis administratorului casei sale: „Adu-i pe oamenii aceștia în casă, taie un animal și pregătește-l, căci vor mânca împreună cu mine la amiază“. Bărbatul a făcut așa cum i-a spus Iosif și i-a adus pe oameni în casa lui Iosif. Dar oamenii aceștia s-au temut, pentru că fuseseră aduși în casa lui Iosif, și au zis: „Am fost aduși înăuntru din cauza argintului care a fost pus în sacii noștri prima dată, pentru ca să se năpustească asupra noastră, să ne ia ca sclavi și să ne ia măgarii“. Ei s-au apropiat de administratorul casei lui Iosif și au vorbit cu el la intrarea în casă. Ei i-au zis: ‒ Stăpâne, noi am mai venit o dată aici să cumpărăm mâncare, dar când am ajuns la locul unde am înnoptat și ne-am deschis sacii, iată că argintul fiecăruia era la gura sacului său, argintul nostru, după greutatea lui. Așa că l-am adus înapoi. Am mai adus cu noi și alt argint ca să cumpărăm mâncare. Nu știm cine ne-a pus argintul înapoi în saci. El le-a răspuns: ‒ Fiți pe pace, nu vă temeți. Dumnezeul vostru, Dumnezeul tatălui vostru, v-a pus o comoară în saci. Eu am primit argintul vostru. Apoi l-a adus la ei și pe Simeon. Administratorul i-a adus pe oameni în casa lui Iosif și le-a dat apă ca să-și spele picioarele și nutreț pentru măgari. Ei au pregătit darul pentru Iosif, care urma să vină la amiază, pentru că au auzit că vor mânca acolo. Când Iosif a venit acasă, ei i-au oferit darul pe care-l aduseseră în casă și s-au plecat până la pământ înaintea lui. El i-a întrebat de sănătate și le-a zis: ‒ Este sănătos bătrânul vostru tată despre care mi-ați vorbit? Mai trăiește? Ei i-au răspuns: ‒ Da, slujitorul tău, tatăl nostru, este sănătos. Mai trăiește. Apoi s-au plecat cu fața la pământ înaintea lui. Când Iosif și-a ridicat ochii și l-a văzut pe fratele său Beniamin, fiul mamei sale, a zis: „Acesta este fratele vostru mai mic despre care mi-ați vorbit?“. Apoi a zis: „Dumnezeu să-Și arate bunăvoința față de tine, fiule!“. Fiind cuprins de milă la vederea fratelui său, Iosif a ieșit în grabă și a căutat un loc unde să plângă. A intrat într-o cameră și a plâns acolo. După ce și-a spălat fața, a ieșit și, stăpânindu-se, a poruncit: „Aduceți de mâncare!“. Pe el l-au servit separat, pe frații săi, separat, iar pe egiptenii care mâncau împreună cu el, separat, pentru că ei nu puteau mânca împreună cu evreii, aceasta fiind o urâciune pentru egipteni. Frații săi s-au așezat în fața lui, aranjați de la întâiul născut, potrivit cu dreptul lui de întâi născut, până la cel mai tânăr, potrivit cu vârsta lui, și se uitau unii la alții cu mirare. Iosif le-a oferit din porțiile care erau în fața lui, dar porția lui Beniamin era de cinci ori mai mare decât a celorlalți. Ei au băut și s-au veselit împreună cu el.
Geneza 43:1-34 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Foametea bântuia greu în țară. Când au isprăvit de mâncat grâul pe care-l aduseseră din Egipt, Iacov a zis fiilor săi: „Duceți-vă iarăși și cumpărați-ne ceva merinde.” Iuda i-a răspuns: „Omul acela ne-a spus curat: ‘Să nu-mi mai vedeți fața dacă fratele vostru nu va fi cu voi.’ Dacă vrei deci să trimiți pe fratele nostru cu noi, ne vom coborî și-ți vom cumpăra merinde. Dar, dacă nu vrei să-l trimiți, nu ne vom coborî, căci omul acela ne-a spus: ‘Să nu-mi mai vedeți fața dacă fratele vostru nu va fi cu voi!’” Israel a zis atunci: „Pentru ce mi-ați făcut un astfel de rău și ați spus omului aceluia că mai aveți un frate?” Ei au răspuns: „Omul acela ne-a întrebat despre noi și familia noastră și a zis: ‘Mai trăiește tatăl vostru? Mai aveți vreun frate?’ Și noi am răspuns la întrebările acestea. Puteam noi să știm că are să zică: ‘Aduceți pe fratele vostru’?” Iuda a zis tatălui său Israel: „Trimite copilul cu mine, ca să ne sculăm și să plecăm, și vom trăi și nu vom muri, noi, tu și copiii noștri. Răspund eu pentru el; ai să-l ceri înapoi din mâna mea. Dacă nu-l voi aduce înapoi la tine și dacă nu-l voi pune înaintea ta, vinovat să fiu față de tine pentru totdeauna. Căci, dacă n-am mai fi zăbovit, de două ori ne-am fi întors până acum.” Israel, tatăl lor, le-a zis: „Fiindcă trebuie, faceți așa. Luați-vă în saci ceva din cele mai bune roade ale țării, ca să duceți un dar omului aceluia, și anume: puțin leac alinător și puțină miere, mirodenii, smirnă, fisticuri și migdale. Luați cu voi argint îndoit și duceți înapoi argintul pe care vi-l puseseră la gura sacilor: poate că a fost o greșeală. Luați și pe fratele vostru, sculați-vă și întoarceți-vă la omul acela. Dumnezeul cel Atotputernic să vă facă să căpătați trecere înaintea omului aceluia și să lase să se întoarcă împreună cu voi pe celălalt frate al vostru și pe Beniamin! Iar eu, dacă trebuie să fiu lipsit de copiii mei, lipsit să fiu!” Au luat darul; au luat cu ei argint îndoit, precum și pe Beniamin; s-au sculat, s-au coborât în Egipt și s-au înfățișat înaintea lui Iosif. Cum a văzut Iosif pe Beniamin cu ei, a zis economului său: „Bagă pe oamenii aceștia în casă, taie vite și gătește, căci oamenii aceștia au să mănânce cu mine la amiază.” Omul acela a făcut ce-i poruncise Iosif și a dus pe oamenii aceia în casa lui Iosif. Ei s-au temut când au văzut că-i bagă în casa lui Iosif și au zis: „Ne bagă înăuntru din pricina argintului pus în sacii noștri data trecută; vor să se năpustească peste noi ca să ne ia robi și să pună mâna pe măgarii noștri.” S-au apropiat de economul casei lui Iosif și au intrat în vorbă cu el la ușa casei și au zis: „Domnule, noi ne-am mai coborât o dată aici, ca să cumpărăm merinde. Apoi, când am ajuns la locul unde trebuia să rămânem peste noapte, ne-am deschis sacii și iată că argintul fiecăruia era la gura sacului său – argintul nostru, după greutatea lui – și l-am adus înapoi cu noi. Am adus și alt argint, ca să cumpărăm merinde. Nu știm cine a pus argintul în sacii noștri.” Economul a răspuns: „Fiți pe pace! Nu vă temeți de nimic. Dumnezeul vostru, Dumnezeul tatălui vostru, v-a pus pe ascuns o comoară în saci. Argintul vostru a trecut prin mâinile mele.” Și le-a adus și pe Simeon. Omul acesta i-a băgat în casa lui Iosif; le-a dat apă de și-au spălat picioarele; a dat și nutreț măgarilor lor. Ei și-au pregătit darul până la venirea lui Iosif, la amiază, căci aflaseră că au să mănânce la el. Când a ajuns Iosif acasă, i-au dat darul pe care i-l aduseseră și s-au aruncat cu fața la pământ înaintea lui. El i-a întrebat de sănătate și a zis: „Bătrânul vostru tată, de care ați vorbit, este sănătos? Mai trăiește?” Ei au răspuns: „Robul tău, tatăl nostru, este sănătos; trăiește încă.” Și s-au plecat și s-au aruncat cu fața la pământ. Iosif a ridicat ochii și, aruncând o privire spre frate-său Beniamin, fiul mamei sale, a zis: „Acesta este fratele vostru cel tânăr despre care mi-ați vorbit?” Și a adăugat: „Dumnezeu să aibă milă de tine, fiule!” Iosif a isprăvit repede, căci i se rupea inima pentru fratele său și simțea nevoia să plângă; a intrat degrabă într-o odaie și a plâns acolo. După ce s-a spălat pe față, a ieșit din odaie și, silindu-se să se stăpânească, a zis: „Aduceți de mâncare!” Au adus de mâncare lui Iosif deoparte și fraților lui deoparte; egiptenilor care mâncau cu el le-au adus, de asemenea, mâncare deoparte, căci egiptenii nu puteau să mănânce cu evreii, fiindcă lucrul acesta pentru ei este o urâciune. Frații lui Iosif s-au așezat la masă în fața lui: de la întâiul născut, după dreptul lui de întâi născut, și până la cel mai tânăr, așezați după vârstă; și se uitau unii la alții cu mirare. Iosif a pus să le dea din bucatele care erau înaintea lui, iar Beniamin a căpătat de cinci ori mai mult decât ceilalți. Și au băut și s-au veselit împreună cu el.