Geneza 33:1-20
Geneza 33:1-20 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Și Iacob și-a ridicat ochii și a privit și, iată, Esau venea și cu el veneau patru sute de bărbați. Și a împărțit copiii Leei și Rahelei și celor două roabe. Și a pus roabele și copiii lor în frunte și pe Leea și copiii ei după și pe Rahela și Iosif ultimii. Și a trecut înaintea lor și s-a aplecat până la pământ de șapte ori, până când a ajuns aproape de fratele său. Și Esau a alergat să îl întâlnească și l-a îmbrățișat și a căzut la gâtul lui și l-a sărutat și au plâns. Și el și-a ridicat ochii și a văzut femeile și copiii și a spus: Cine sunt aceștia împreună cu tine? Iar el a spus: Copiii pe care Dumnezeu i-a dat cu har servitorului tău. Atunci roabele s-au apropiat, ele și copiii lor, și s-au prosternat; Și Leea de asemenea cu copiii ei s-a apropiat și s-au prosternat; și după aceea s-a apropiat Iosif și Rahela și s-au prosternat. Iar el a spus: Ce dorești să spui tu cu toată această mulțime pe care am întâlnit-o? Iar el a spus: Acestea sunt pentru a găsi har înaintea ochilor domnului meu. Și Esau a spus: Eu am destul, fratele meu; ține ceea ce ai pentru tine. Și Iacob a spus: Nu, te rog, dacă am găsit acum har înaintea ochilor tăi, atunci primește darul meu din mâna mea, căci de aceea am văzut fața ta, ca și cum aș fi văzut fața lui Dumnezeu și ai fost mulțumit de mine. Ia, te rog, binecuvântarea mea care îți este adusă, pentru că Dumnezeu m-a tratat cu har și pentru că am destul. Și l-a constrâns, iar el l-a luat. Și a spus: Să continuăm călătoria noastră și să mergem; și voi merge înaintea ta. Iar el i-a spus: Domnul meu știe că pruncii sunt plăpânzi și turmele și cirezile cu pui sunt cu mine; și dacă oamenii le vor forța să meargă repede, toată turma va muri într-o zi. Domnul meu să treacă, te rog, înaintea servitorului său și voi conduce cu blândețe, după cum vitele care merg înaintea mea și copiii sunt în stare să îndure, până ce ajung la domnul meu în Seir. Și Esau a spus: Să las acum cu tine pe unii dintre oamenii care sunt cu mine. Iar el a spus: Ce nevoie este de aceasta? Lasă-mă să găsesc har înaintea ochilor domnului meu. Astfel Esau s-a întors în acea zi pe calea sa în Seir. Și Iacob a călătorit până la Sucot și și-a zidit o casă și a făcut colibe pentru vitele sale, de aceea numele locului este chemat Sucot. Și Iacob a venit la Salem, o cetate din Sihem, care este în țara lui Canaan, când a venit de la Padanaram; și a întins cortul său în fața cetății. Și a cumpărat o parcelă dintr-un câmp, unde și-a întins cortul, la îndemâna copiilor lui Hamor, tatăl lui Sihem, pentru o sută de monede. Și a înălțat acolo un altar și l-a numit Elelohe-Israel.
Geneza 33:1-20 Noua Traducere Românească (NTR)
Iacov și-a ridicat ochii, s-a uitat și iată că Esau venea cu patru sute de bărbați. Atunci el și-a împărțit copiii între Lea, Rahela și cele două slujitoare. Le-a pus pe cele două slujitoare împreună cu copiii lor în față, apoi pe Lea împreună cu copiii ei, iar la urmă pe Rahela cu Iosif. El însuși a trecut înaintea lor și s-a plecat până la pământ de șapte ori în timp ce se apropia de fratele său. Dar Esau a alergat să-l întâmpine, l-a îmbrățișat, l-a cuprins de gât și l-a sărutat. Și au plâns împreună. Când Esau și-a ridicat ochii și a văzut femeile și copiii, a întrebat: ‒ Cine sunt aceștia care vin în urma ta? Iacov a răspuns: ‒ Sunt copiii pe care Dumnezeu i-a dat cu bunăvoință slujitorului tău. Slujitoarele și copiii lor s-au apropiat și s-au plecat înaintea lui Esau. De asemenea, Lea și copiii ei s-au apropiat și s-au plecat înaintea lui, iar în cele din urmă, Iosif și Rahela s-au apropiat și s-au plecat și ei înaintea lui. Esau a întrebat: ‒ Ce ai de gând să faci cu toată tabăra aceea pe care am întâlnit-o? Iacov a răspuns: ‒ Să găsesc bunăvoință înaintea stăpânului meu. Esau i-a zis: ‒ Eu am destul, frate. Păstrează ce ai pentru tine. Dar Iacov i-a răspuns: ‒ Nu, te rog! Dacă am găsit bunăvoință înaintea ta, primește darul meu, căci, cu adevărat, atunci când ți-am văzut fața, parcă aș fi văzut fața lui Dumnezeu, iar tu ai fost binevoitor cu mine. Te rog, primește binecuvântarea mea, care ți-a fost adusă, căci Dumnezeu Și-a arătat bunăvoința față de mine și am de toate. Astfel, Iacov a insistat, iar Esau a primit. Apoi Esau a zis: ‒ Hai să pornim și să ne continuăm călătoria. Eu voi merge înaintea ta. Însă Iacov i-a răspuns: ‒ Stăpânul meu știe cât de firavi sunt copiii și că am cu mine oi și vite care alăptează. Dacă le mânăm aspru chiar și pentru o singură zi, va muri toată turma. Să meargă, te rog, stăpânul meu înaintea slujitorului său, iar eu voi veni încet, după pasul turmei care este înaintea mea și după pasul copiilor, până voi ajunge la stăpânul meu, în Seir. Esau i-a zis: ‒ Atunci, dă-mi voie să las câțiva dintre oamenii mei cu tine. Iacov a răspuns: ‒ Dar de ce? Îmi este de-ajuns să găsesc bunăvoință înaintea stăpânului meu. În aceeași zi, Esau s-a întors în Seir. Însă Iacov a călătorit spre Sucot unde și-a construit o casă și a făcut adăposturi pentru turmele sale. De aceea i s-a pus acelui loc numele Sucot. Întorcându-se din Padan-Aram, Iacov a ajuns în siguranță în cetatea Șechem, care se află în țara Canaanului, și și-a așezat tabăra înaintea cetății. Cu o sută de chesita, el a cumpărat de la fiii lui Hamor, tatăl lui Șechem, partea de teren pe care și-a întins cortul. Acolo a ridicat un altar și l-a numit El-Elohe-Israel.
Geneza 33:1-20 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022 (EDCR)
Iacov și‑a ridicat ochii, s‑a uitat și, iată, Esau venea cu patru sute de oameni. Atunci i‑a împărțit pe copii între Leea, Rahela și cele două slujnice. A pus în frunte slujnicele cu copiii lor, apoi pe Leea cu copiii ei și la urmă pe Rahela cu Iosif. El însuși a trecut înaintea lor și s‑a plecat până la pământ de șapte ori, în timp ce se apropia de fratele său. Esau a alergat în întâmpinarea lui, l‑a îmbrățișat, a căzut pe grumazul lui, l‑a sărutat și au plâns. Ridicându‑și ochii, Esau a văzut femeile și copiii și a zis: „Cine sunt aceștia?” Și Iacov a răspuns: „Sunt copiii pe care i‑a dăruit Dumnezeu robului tău.” Slujnicele s‑au apropiat cu copiii lor și s‑au plecat cu fața la pământ. Leea și copiii ei de asemenea s‑au apropiat și s‑au plecat cu fața la pământ. La urmă s‑au apropiat Iosif și Rahela și s‑au plecat cu fața la pământ. Esau l‑a întrebat: „Ce ai de gând să faci cu toată mulțimea aceea pe care am întâlnit‑o?” Iacov i‑a răspuns: „Să capăt trecere în ochii domnului meu.” Esau i‑a zis: „Averi am din belșug, frate! Păstrează ce este al tău!” Dar Iacov i‑a răspuns: „Te rog, dacă am căpătat trecere în ochii tăi, primește darul acesta din mâna mea, căci m‑am uitat la fața ta cum se uită cineva la fața lui Dumnezeu, și tu m‑ai primit cu bunăvoință. Primește deci binecuvântarea care ți‑a fost adusă din partea mea, căci Dumnezeu și‑a făcut milă de mine și am de toate!” Astfel a stăruit de el, și Esau a primit. Esau a zis: „Să pornim la drum, să plecăm, și eu voi merge înaintea ta.” Iacov i‑a răspuns: „După cum vede domnul meu, copiii sunt plăpânzi și am cu mine oi și vaci care alăptează; numai o zi dacă le‑aș zori, ar pieri toate! Să treacă domnul meu înaintea robului său, iar eu voi veni încet, la pas cu vitele care sunt înaintea mea și cu copiii, până voi ajunge la domnul meu, în Seir.” Esau i‑a zis: „Să las totuși o parte din oamenii mei cu tine!” Iacov i‑a răspuns: „De ce? Ajunge să capăt trecere înaintea domnului meu!” În aceeași zi, Esau a făcut cale întoarsă spre Seir. Iacov a plecat mai departe la Sucot. Și‑a zidit o casă, iar pentru turme a făcut colibe. De aceea i s‑a dat acelui loc numele Sucot. Astfel, la întoarcerea din Padan‑Aram, Iacov a ajuns cu bine în cetatea Sihem, în țara Canaanului, și și‑a așezat tabăra în fața cetății. Partea de ogor pe care își întinsese cortul a cumpărat‑o de la fiii lui Hamor, tatăl lui Sihem, cu o sută de chesite. Și acolo a ridicat un altar, pe care l‑a numit El‑Elohé‑Israél.
Geneza 33:1-20 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
Iacov a ridicat ochii și s-a uitat; și iată că Esau venea cu patru sute de oameni. Atunci a împărțit copiii între Lea, Rahela și cele două roabe. Le-a pus în frunte pe roabe cu copiii lor, apoi pe Lea cu copiii ei și la urmă pe Rahela cu Iosif. El însuși a trecut înaintea lor și s-a aruncat cu fața la pământ de șapte ori, până ce s-a apropiat de tot de fratele său. Esau a alergat înaintea lui, l-a îmbrățișat, i s-a aruncat pe grumaz și l-a sărutat. Și au plâns. Esau, ridicând ochii, a văzut femeile și copiii și a zis: „Cine sunt aceia?” Și Iacov a răspuns: „Sunt copiii pe care i-a dat Dumnezeu robului tău.” Roabele s-au apropiat cu copiii lor și s-au aruncat cu fața la pământ. Lea și copiii ei, de asemenea, s-au apropiat și s-au aruncat cu fața la pământ. În urmă s-au apropiat Iosif și Rahela și s-au aruncat cu fața la pământ. Esau a zis: „Ce ai de gând să faci cu toată tabăra aceea pe care am întâlnit-o?” Și Iacov a răspuns: „Voiesc să capăt trecere cu ea înaintea domnului meu.” Esau a zis: „Eu am din belșug; păstrează, frate, ce este al tău!” Și Iacov a răspuns: „Nu, te rog, dacă am căpătat trecere înaintea ta, primește darul acesta din mâna mea, căci m-am uitat la fața ta cum se uită cineva la Fața lui Dumnezeu, și tu m-ai primit cu bunăvoință! Primește deci darul meu care ți-a fost adus, fiindcă Dumnezeu m-a umplut de bunătăți și am de toate!” Astfel a stăruit de el, și Esau a primit. Esau a zis: „Haidem să plecăm și să pornim la drum; eu voi merge înaintea ta.” Iacov i-a răspuns: „Domnul meu vede că copiii sunt micșori și am oi și vaci fătate; dacă le-am sili la drum o singură zi, toată turma va pieri. Domnul meu s-o ia înaintea robului său, și eu voi veni încet pe urmă, la pas cu turma, care va merge înaintea mea, și la pas cu copiii, până voi ajunge la domnul meu, în Seir!” Esau a zis: „Vreau să las cu tine măcar o parte din oamenii mei.” Și Iacov a răspuns: „Pentru ce aceasta? Mi-ajunge să capăt trecere înaintea ta, domnul meu!” În aceeași zi, Esau a luat drumul înapoi la Seir. Iacov a plecat mai departe la Sucot. Și-a zidit o casă și a făcut colibe pentru turme. De aceea i s-a dat locului aceluia numele Sucot (Colibe). La întoarcerea lui din Padan-Aram, Iacov a ajuns cu bine în cetatea Sihem, în țara Canaan, și a tăbărât înaintea cetății. Partea de ogor pe care își întinsese cortul a cumpărat-o de la fiii lui Hamor, tatăl lui Sihem, cu o sută de chesita. Și acolo a ridicat un altar, pe care l-a numit El-Elohe-Israel (Domnul este Dumnezeul lui Israel).
Geneza 33:1-20 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Iacov a privit și l-a văzut pe Esau venind (spre el) cu patru sute de bărbați. Atunci el și-a împărțit copiii între Leea, Rahela și cele două sclave. A pus cele două sclave și copiii lor împreună, în față; apoi pe Leea și copiii ei, iar în urma tuturor pe Rahela cu Iosif. El personal s-a poziționat înaintea lor; și în timp ce se apropia de fratele lui, s-a aplecat până la pământ de șapte ori. Dar Esau a alergat amabil spre el și l-a îmbrățișat. Punându-și mâinile în jurul gâtului lui, l-a sărutat; apoi au plâns împreună. Când Esau a privit și a văzut femeile și pe copiii lor, a întrebat: „Cine sunt aceștia care vin după tine?” Iacov a răspuns: „Sunt copiii pe care Dumnezeu i-a dăruit ca binecuvântare slujitorului tău (Iacov).” Apoi sclavele și copiii lor s-au apropiat și s-au aplecat înaintea lui Esau. În mod asemănător, Leea și copiii ei s-au apropiat și s-au aplecat înaintea lui. Apoi, la urmă, Iosif și Rahela s-au apropiat și s-au aplecat și ei înaintea lui (Esau). Esau a întrebat: „Ce intenționezi să faci cu toată acea tabără pe care am întâlnit-o?” Iacov a răspuns: „Stăpânul meu, doresc să obțin grația ta!” Atunci Esau i-a zis: „Eu am suficient de multă avere, frate; ce ai, păstrează pentru tine!” Dar Iacov i-a răspuns: „Nu! Te rog! Dacă am fost acceptat de tine, primește darul meu. Te asigur că atunci când te-am văzut, am privit spre tine ca la fața lui Dumnezeu; iar tu ai fost binevoitor cu mine. Te rog să primești binecuvântarea pe care ți-am adus-o, pentru că Dumnezeu a fost bun cu mine și am tot ce îmi trebuie!” Astfel a insistat Iacov; iar Esau a acceptat (darul lui). Apoi Esau a zis: „Hai să plecăm de aici și să ne continuăm călătoria. Eu voi merge înaintea ta” Dar Iacov i-a răspuns: „Stăpânul meu este conștient că în acest ritm de deplasare nu se pot încadra copiii care sunt mai puțin rezistenți; și apoi trebuie să am grijă de oile și de vitele care alăptează. Dacă vor fi obligate să parcurgă drumul într-o singură zi, toate vor muri. Deci să meargă stăpânul meu înaintea slujitorului lui; iar eu și copiii vom veni încet, exact cum merge turma care este înaintea mea, până vom ajunge la stăpânul meu, în Seir!” Esau i-a zis: „Atunci, permite-mi să las câțiva dintre oamenii mei cu tine!” Iacov a răspuns: „De ce să procedezi așa? Îmi ajunge faptul că am găsit bunăvoință la stăpânul meu!” În aceeași zi, Esau s-a întors în Seir. Dar Iacov s-a deplasat spre (locul numit ulterior) Sucot. Acolo și-a construit o casă și și-a făcut adăposturi pentru turme. Așa se explică de ce acel loc a fost numit Sucot. Întorcându-se din Padan-Aram, Iacov a ajuns în orașul Șehem, situat în teritoriile numite Canaan; și și-a stabilit acolo tabăra, în fața orașului. El a cumpărat partea de teren pe care și-a instalat cortul, plătind pentru ea o sută de chesita fiilor lui Hamor – tatăl lui Șehem. Acolo a construit un altar pe care l-a numit El-Elohe-Israel.
Geneza 33:1-20 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
Iacov, ochii, și-a ridicat Și înainte s-a uitat, Când iată că Esau venea, Cu ceata lui. Spre el zorea, În frunte la vreo patru sute De oameni. Atunci, Iacov, iute, Chemă copiii și, grăbit, I-a numărat. I-a împărțit Leiei, Rahelei, roabelor. Apoi, în fruntea tuturor, El, roabele, le-a așezat, Cu-ai lor copii. Lor le-a urmat Lea – și ea, cu fii ei – Iar ultimii – în rândul trei – Rahela și Iosif au stat. Iacov, apoi, s-a așezat În fruntea lor, și au pornit Înspre Esau. S-a prăvălit – Cu chipul la pământ ascuns – De șapte ori, pân’ a ajuns, Cu-ai săi, în fața fratelui. Esau fugi-naintea lui. Cu dragoste l-a-mbrățișat, Pe după gât. La sărutat Cu bucurie, iar apoi, Și-au plâns, pe umeri, amândoi. Esau, ochii, și-a ridicat Și-abia atunci a observat Copiii și femeile. A întrebat, privindu-le: „Spune-mi, te rog, cine sunt ele?” „Nevestele, roabele mele.” „Dar toți aceia, cine sânt?” „Copii, pe care Domnul Sfânt, Robului tău, i-a dăruit.” Atuncea, roabele-au venit, Și, la pământ, s-au aruncat – Copiii, pilda, le-au urmat. Lea copii-și adună Și merse de se închină. Iosif și cu Rahela-apoi, I se-nchinară, amândoi. Esau a zis: „Ce te-ai gândit – Cu cei cu cari m-am întâlnit – Să faci, acuma?” „Eu gândesc, Căci trecere-am să dobândesc, Cu ei, față de domnul meu” – Îi zise Iacov – „Astfel, eu, Tabăra ‘ceea – toată – vreau Ca în dar, ție să ți-o dau.” Esau răspunse: „Mulțumesc, Însă să știi că nu primesc, Căci din belșug le am pe toate. Ce e al tău, păstrează frate!” Iacov, atuncea, l-a rugat: „De trecere am căpătat, Să nu mă superi în zadar, Ci ia, din parte-mi, acest dar! Ia darul ce ți-a fost adus, Fiindcă Domnul, cum ți-am spus, Cu bogății, m-a copleșit Și am de toate, negreșit.” Esau, atunci, a acceptat, Zicându-i astfel: „Am plecat! Voi merge înaintea ta Și-apoi, să vii, te-oi aștepta.” „Să nu te superi, domnul meu” – Răspunse Iacov – „uite, eu Am oi și vaci, proaspăt fătate. Copii-s mici. Deci nu se poate Să plec – să-i obosesc acum – Căci turma va pieri pe drum, O zi măcar de mă grăbesc. Du-te-nainte, căci sosesc! Încet, la pas, ajung și eu, Cu-ai mei copii și-avutul meu. Nu mergem nopți și zile-n șir, Dar vom ajunge în Seir.” Esau a spus: „Îți las, cu tine, O parte din cei ce-s cu mine.” „De ce?” – Iacov a întrebat – „De trecere am căpătat În fața ta, îmi e de-ajuns.” Esau n-a dat nici un răspuns, Ci oamenii și-a adunat Și, în Seir, s-a-napoiat. Iacov, în urmă-i, a pornit Și la Sucot a poposit. Acolo, casă și-a durat, Iar pentru turme-a ridicat Colibi. Când lucrul a sfârșit, Locul, „Colibi”, l-a denumit. Venind de la Padan-Aran, Iacov ajunse-n Canaan – În a Sihemului cetate – Cu bine și cu sănătate. Își așeză tabăra lui, Chiar în fața Sihemului. Ogorul unde-a ridicat Cortul întâi, l-a cumpărat De la copiii lui Hamor. O sută de chesita, lor, Pentru pământ, le dete plată – Hamor e al lui Sihem tată. După ce târgul l-a-ncheiat, Iacov, altar, a ridicat Și „El-Elohe-Israel” Îi spuse-altarului acel. Iată dar sensul numelui: „Domnul e Dumnezeul lui Israel”. Asta e la fel Cu „El-Elohe-Israel”.
Geneza 33:1-20 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
Iacób și-a ridicat ochii și s-a uitat; și, iată, venea Esáu, care avea cu el patru sute de oameni. Atunci și-a împărțit copiii între Léa, Rahéla și cele două servitoare. Le-a pus pe servitoare cu copiii lor înainte, pe Léa și copiii după ei și pe Rahéla și Iosíf în urmă. El a trecut înaintea lor și s-a prosternat până la pământ de șapte ori, până când s-a apropiat de fratele său. Esáu a alergat în întâmpinarea lui, l-a îmbrățișat, i-a căzut pe grumaz și l-a sărutat. Și au plâns. Și-a ridicat ochii, a văzut femeile și copiii și a zis: „Cine sunt aceștia [care sunt] cu tine?”. [Iacób] a răspuns: „Copiii pe care Dumnezeu s-a milostivit [să-i dăruiască] servitorului tău”. Atunci s-au apropiat servitoarele, ele și copiii lor, și s-au prosternat; apoi s-au apropiat și Léa și copiii ei și s-au prosternat; iar la urmă s-au apropiat Iosíf și Rahéla și s-au prosternat. El a zis: „Ce ai [de gând] cu toată tabăra pe care am întâlnit-o?”. [Iacób] i-a zis: „Pentru ca să aflu har în ochii stăpânului meu”. Esáu a zis: „Eu am destul, fratele meu; să fie ale tale cele pe care le ai!”. Iacób a răspuns: „Nu, te rog! Dacă am aflat har în ochii tăi, primește darul meu din mâna mea; căci am văzut fața ta așa cum aș fi văzut fața lui Dumnezeu, așa de binevoitor mi-ai fost. Primește, te rog, binecuvântarea mea, care ți-a fost adusă, fiindcă Dumnezeu s-a milostivit de mine și am de toate!”. Și a stăruit, iar el a primit. [Esáu] a zis: „Să plecăm și să mergem; eu voi merge înaintea ta”. [Iacób] i-a zis: „Domnul meu știe că fiii sunt gingași și că am în grijă oi și vaci care alăptează; dacă le mânăm, într-o singură zi va muri toată turma. Domnul meu s-o ia înaintea servitorului său; și eu voi pleca pe urmă, la pas cu turma de dinaintea mea și la pas cu copiii, până voi ajunge la domnul meu în Seír”. Esáu a zis: „Să-ți las din oamenii care sunt cu mine?”. El a spus: „Pentru ce aceasta? Mi-ajunge că am aflat har în ochii stăpânului meu!”. În acea zi, Esáu s-a întors pe drumul său spre Seír. În ceea ce-l privește, Iacób a plecat spre Sucót. Și-a construit o casă și a făcut colibe pentru turme. De aceea s-a dat locului numele de Sucót. Iacób a ajuns cu bine în cetatea Síhem, care este în țara Canaán, când a venit din Padán-Arám și și-a fixat tabăra în fața cetății. A dobândit partea de câmp unde și-a întins cortul din mâna fiilor lui Hamór, tatăl lui Síhem, cu o sută de chesíta. A ridicat acolo un altar și l-a numit „El-Elohé-Israél”.
Geneza 33:1-20 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Iacov a ridicat ochii și s-a uitat, și iată că Esau venea cu patru sute de oameni. Atunci a împărțit copiii între Lea, Rahela și cele două roabe. A pus în frunte roabele cu copiii lor, apoi pe Lea cu copiii ei și la urmă pe Rahela cu Iosif. El însuși a trecut înaintea lor și s-a aruncat cu fața la pământ de șapte ori, până ce s-a apropiat de tot de fratele său. Esau a alergat înaintea lui, l-a îmbrățișat, i s-a aruncat pe grumaz și l-a sărutat. Și au plâns. Esau, ridicând ochii, a văzut femeile și copiii și a zis: „Cine sunt aceia?” Și Iacov a răspuns: „Sunt copiii pe care i-a dat Dumnezeu robului tău.” Roabele s-au apropiat cu copiii lor și s-au aruncat cu fața la pământ. Lea și copiii ei, de asemenea, s-au apropiat și s-au aruncat cu fața la pământ. În urmă s-au apropiat Iosif și Rahela și s-au aruncat cu fața la pământ. Esau a zis: „Ce ai de gând să faci cu toată tabăra aceea pe care am întâlnit-o?” Și Iacov a răspuns: „Voiesc să capăt trecere cu ea înaintea domnului meu.” Esau a zis: „Eu am din belșug; păstrează, frate, ce este al tău.” Și Iacov a răspuns: „Nu, te rog, dacă am căpătat trecere înaintea ta, primește darul acesta din mâna mea, căci m-am uitat la fața ta cum se uită cineva la Fața lui Dumnezeu, și tu m-ai primit cu bunăvoință. Primește deci darul meu care ți-a fost adus, fiindcă Dumnezeu m-a umplut de bunătăți și am de toate.” Astfel a stăruit de el, și Esau a primit. Esau a zis: „Haidem să plecăm și să pornim la drum; eu voi merge înaintea ta.” Iacov i-a răspuns: „Domnul meu vede că copiii sunt micșori și am oi și vaci fătate; dacă le-am sili la drum o singură zi, toată turma va pieri. Domnul meu s-o ia înaintea robului său, și eu voi veni încet pe urmă, la pas cu turma, care va merge înaintea mea, și la pas cu copiii, până voi ajunge la domnul meu în Seir.” Esau a zis: „Vreau să las cu tine măcar o parte din oamenii mei.” Și Iacov a răspuns: „Pentru ce aceasta? Mi-ajunge să capăt trecere înaintea ta, domnul meu!” În aceeași zi, Esau a luat drumul înapoi la Seir. Iacov a plecat mai departe la Sucot. Și-a zidit o casă și a făcut colibe pentru turme. De aceea s-a dat locului aceluia numele Sucot (Colibe). La întoarcerea lui din Padan-Aram, Iacov a ajuns cu bine în cetatea Sihem, în țara Canaan, și a tăbărât înaintea cetății. Partea de ogor pe care își întinsese cortul a cumpărat-o de la fiii lui Hamor, tatăl lui Sihem, cu o sută de chesita. Și acolo a ridicat un altar, pe care l-a numit El-Elohe-Israel (Domnul este Dumnezeul lui Israel).