Geneza 2:4-19

Partajează

Geneza 2:4-19 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)

Iată istoria cerurilor și a pământului, când au fost făcute. În ziua când a făcut Domnul Dumnezeu un pământ și ceruri, nu era încă pe pământ niciun copăcel de câmp și nicio iarbă de pe câmp nu încolțea încă, fiindcă Domnul Dumnezeu nu dăduse încă ploaie pe pământ și nu era niciun om ca să lucreze pământul. Ci un abur se ridica de pe pământ și uda toată fața pământului. Domnul Dumnezeu a făcut pe om din țărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viață, și omul s-a făcut astfel un suflet viu. Apoi, Domnul Dumnezeu a sădit o grădină în Eden, spre răsărit, și a pus acolo pe omul pe care-l întocmise. Domnul Dumnezeu a făcut să răsară din pământ tot felul de pomi plăcuți la vedere și buni la mâncare și pomul vieții în mijlocul grădinii și pomul cunoștinței binelui și răului. Un râu ieșea din Eden și uda grădina, și de acolo se împărțea și se făcea patru brațe. Numele celui dintâi este Pison; el înconjoară toată țara Havila, unde se găsește aur. Aurul din țara aceasta este bun; acolo se găsește și bedelion și piatră de onix. Numele râului al doilea este Ghihon; el înconjoară toată țara Cuș. Numele celui de al treilea este Hidechel. El curge la răsăritul Asiriei. Al patrulea râu este Eufratul. Domnul Dumnezeu a luat pe om și l-a așezat în grădina Edenului ca s-o lucreze și s-o păzească. Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: „Poți să mănânci după plăcere din orice pom din grădină, dar din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreșit.” Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el.” Domnul Dumnezeu a făcut din pământ toate fiarele câmpului și toate păsările cerului și le-a adus la om, ca să vadă cum are să le numească, și orice nume pe care-l dădea omul fiecărei viețuitoare, acela-i era numele.

Geneza 2:4-19 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)

Acestea sunt generațiile cerurilor și ale pământului când au fost create, în ziua în care DOMNUL Dumnezeu a făcut pământul și cerurile, Și fiecare verdeață a câmpului, înainte ca aceasta să fi fost în pământ, și fiecare verdeață a câmpului înainte de a fi încolțit, pentru că DOMNUL Dumnezeu nu făcuse să plouă peste pământ și nu era om să are pământul. Ci un abur se ridica din pământ și uda toată suprafața pământului. Și DOMNUL Dumnezeu l-a format pe om din țărâna pământului și i-a suflat în nări suflarea vieții și omul a devenit un suflet viu. Și DOMNUL Dumnezeu a sădit o grădină înspre est, în Eden, și acolo a pus pe omul pe care l-a format. Și din pământ DOMNUL Dumnezeu a făcut să încolțească fiecare pom care este plăcut la vedere și bun pentru mâncare și pomul vieții, de asemenea, în mijlocul grădinii și pomul cunoașterii binelui și răului. Și un râu ieșea din Eden ca să ude grădina; și de acolo se împărțea și se făcea patru capete. Numele întâiului este Pison: acesta este cel ce înconjoară întreaga țară Havila, unde este aur. Și aurul acelei țări este bun: acolo este bedelium și piatra de onix. Și numele celui de al doilea râu este Ghihon: acesta este cel ce înconjoară întreaga țară a Etiopiei. Și numele celui de al treilea râu este Hidechel: acesta este cel ce merge spre estul Asiriei. Și al patrulea râu este Eufratul. Și DOMNUL Dumnezeu l-a luat pe om și l-a pus în grădina Edenului, să o lucreze și să o păzească. Și DOMNUL Dumnezeu i-a poruncit omului, spunând: Din orice pom din grădină poți mânca în voie, Dar din pomul cunoașterii binelui și răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreșit. Și DOMNUL Dumnezeu a spus: Nu este bine ca omul să fie singur; îi voi face un ajutor potrivit pentru el. Și din pământ DOMNUL Dumnezeu a format fiecare fiară a câmpului și fiecare pasăre a cerului și le-a adus la Adam să vadă cum le va numi; și oricum a numit Adam fiecare ființa vie, acela a fost numele ei.

Geneza 2:4-19 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)

Urmează prezentarea istoriei conceperii cerului și a pământului din ziua în care Dumnezeu a făcut acest lucru. Inițial, nu exista niciun om care să lucreze pământul. Și pentru că Dumnezeu care se numește Iahve nu dăduse încă ploaie pe pământ, nu era pe el nicio plantă de mici dimensiuni și niciun arbust nu crescuse pe câmp; ci se ridica de pe el un abur care îi uda toată suprafața. Dumnezeul numit Iahve a făcut pe om din pământ și a pus în el suflare de viață. Astfel, omul a devenit o ființă vie. Apoi Dumnezeu care se numește Iahve a plantat o grădină spre Est, în Eden. Acolo, El a pus pe omul pe care-l crease. Dumnezeu numit Iahve a făcut să răsară din pământ o diversitate de pomi cu aspect estetic plăcut și care produceau fructe bune pentru hrană. El a făcut (să existe) și pomul vieții pe care l-a pus în mijlocul grădinii, împreună cu pomul cunoașterii binelui și răului. Prin grădină trecea un fluviu care o uda; el se alimenta din patru râuri. Numele primului râu este Pison. El înconjoară tot teritoriul (care s-a) numit Havila, unde există aur. În această țară al cărei aur este bun, mai există bedelion și piatră de onix. Al doilea râu se numește Ghihon. El înconjoară tot teritoriul (care s-a) numit Cuș. Al treilea râu se numește Hidechel. El curge spre (zona unde urma să fie) estul Asiriei. Al patrulea râu se numește Eufrat. Apoi Dumnezeu care se numește Iahve, a luat pe om și l-a adus în grădina Edenului – ca să o lucreze și să o păzească. Dumnezeul numit Iahve a dat omului următoarea poruncă: „Îți este permis să mănânci (fructe) conform preferințelor tale din toți pomii din grădină, cu o singură excepție: este vorba despre pomul cunoașterii binelui și răului. Din acesta să nu mănânci (fructe)! În ziua în care vei mânca (fructe) din acest pom, îți garantez că vei muri!” Dumnezeul care se numește Iahve, a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur. Îi voi face un ajutor adecvat.” Dumnezeul numit Iahve făcuse (să apară) din pământ toate animalele sălbatice care există pe câmp și toate păsările care zboară pe cer. El le-a adus la Adam ca să le pună nume; și de-atunci, acele vietăți s-au numit așa cum a decis el.

Geneza 2:4-19 Noua Traducere Românească (NTR)

Aceasta este istoria cerurilor și a pământului, când au fost create, în ziua când DOMNUL Dumnezeu a făcut pământul și cerurile. Pe pământ nu era încă niciun tufiș, iar iarba câmpului nu încolțise încă, pentru că DOMNUL Dumnezeu nu dăduse ploaie pe pământ și nu era niciun om ca să lucreze pământul, ci un izvor se ridica din pământ și uda toată suprafața pământului. Atunci DOMNUL Dumnezeu l-a creat pe Adam din țărâna pământului și a suflat în nările lui suflare de viață, iar Adam a devenit un suflet viu. DOMNUL Dumnezeu a plantat o grădină în Eden, în est, și l-a pus acolo pe omul pe care îl crease. DOMNUL Dumnezeu a făcut să răsară din pământ tot felul de pomi plăcuți la vedere și buni pentru hrană, precum și Pomul Vieții, în mijlocul grădinii, și Pomul Cunoașterii Binelui și a Răului. Un râu ieșea din Eden ca să ude grădina, iar de acolo se despărțea în patru brațe. Numele celui dintâi este Pișon. El înconjura toată țara Havila, unde este aur. Aurul acelei țări este bun. Acolo se găsesc și bedelion și piatră de onix. Numele celui de-al doilea râu este Ghihon. El înconjura toată țara Cuș. Numele celui de-al treilea râu este Hiddekel. El curge în partea de est a Așurului. Al patrulea râu este Eufratul. DOMNUL Dumnezeu l-a luat pe Adam și l-a așezat în grădina Edenului, ca s-o lucreze și s-o păzească. DOMNUL Dumnezeu i-a poruncit lui Adam, zicând: „Să mănânci, desigur, din orice pom din grădină, dar din Pomul Cunoașterii Binelui și a Răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, sigur vei muri!“. Apoi DOMNUL Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca Adam să fie singur. Îi voi face un ajutor potrivit“. DOMNUL Dumnezeu a creat din pământ fiecare vietate a câmpului și fiecare pasăre a cerului și le-a adus la Adam, ca să vadă cum le va numi. Și orice nume pe care Adam îl punea fiecărei ființe vii, acela îi era numele.