Geneza 2:4-19

Aceasta este istoria cerurilor și a pământului, când au fost create, în ziua când DOMNUL Dumnezeu a făcut pământul și cerurile. Pe pământ nu era încă niciun tufiș, iar iarba câmpului nu încolțise încă, pentru că DOMNUL Dumnezeu nu dăduse ploaie pe pământ și nu era niciun om ca să lucreze pământul, ci un izvor se ridica din pământ și uda toată suprafața pământului. Atunci DOMNUL Dumnezeu l-a creat pe Adam din țărâna pământului și a suflat în nările lui suflare de viață, iar Adam a devenit un suflet viu. DOMNUL Dumnezeu a plantat o grădină în Eden, în est, și l-a pus acolo pe omul pe care îl crease. DOMNUL Dumnezeu a făcut să răsară din pământ tot felul de pomi plăcuți la vedere și buni pentru hrană, precum și Pomul Vieții, în mijlocul grădinii, și Pomul Cunoașterii Binelui și a Răului. Un râu ieșea din Eden ca să ude grădina, iar de acolo se despărțea în patru brațe. Numele celui dintâi este Pișon. El înconjura toată țara Havila, unde este aur. Aurul acelei țări este bun. Acolo se găsesc și bedelion și piatră de onix. Numele celui de-al doilea râu este Ghihon. El înconjura toată țara Cuș. Numele celui de-al treilea râu este Hiddekel. El curge în partea de est a Așurului. Al patrulea râu este Eufratul. DOMNUL Dumnezeu l-a luat pe Adam și l-a așezat în grădina Edenului, ca s-o lucreze și s-o păzească. DOMNUL Dumnezeu i-a poruncit lui Adam, zicând: „Să mănânci, desigur, din orice pom din grădină, dar din Pomul Cunoașterii Binelui și a Răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, sigur vei muri!“. Apoi DOMNUL Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca Adam să fie singur. Îi voi face un ajutor potrivit“. DOMNUL Dumnezeu a creat din pământ fiecare vietate a câmpului și fiecare pasăre a cerului și le-a adus la Adam, ca să vadă cum le va numi. Și orice nume pe care Adam îl punea fiecărei ființe vii, acela îi era numele.